Tag: angajare

  • Câţi bani câştigă un angajat Facebook

    Antonio Garcia Martinez s-a alăturat Facebook pe poziţia de product manager în 2011 chiar înainte ca Facebook să fie listată la bursă. A lucrat la produsele de publicitate ale companiei, iar în 2013 a plecat şi a publicat cartea “Chaos Monkeys”, despre cum este să lucrezi alături de Mark Zuckerberg. Unul dintre lucrurile dezvăluite în carte este faptul că angajaţii ce lucrează în tehnologie sunt foarte bine plătiţi.

    “Oferta originală a Facebook includea 75.000 de acţiuni plus un salariu anual de 175.000 de dolari. Am reuşit să obţin bani cash, echivalentul a 5000 de acşiuni, pentru a-mi plăti datoriile, pentru o nouă maşină şi o un vas “, a scris Martinez.

    Astfel, Business Insider a calculat că, la momentul listării, salariul lui Martinez ajungea la 971,500 de dolari pe an (acţiuni + bonusuri), înainte de taxe. După, suma ce a intrat în buzunarul americanului a fost de 550.000 de dolari. Dar asta nu este tot, un apartament, o casă modestă se vinde cu 1-3 milioane de dolari. Aşa că şi atunci când câştigi aproape 1 milion de dolari pe an nu te simţi foarte bogat, a mărturisit Martinez în cartea sa.

    Martinez este doar un exemplu, dar sunt mulţi angajaţi Facebook care s-au alăturat companiei de la început, iar la momentul listării au devenit multi-milionari.

  • Trăim într-o dictatură, a angajaţilor în România şi a directorilor în Vest

    Într-o discuţie avută la Galaţi în cadrul conferinţelor ZF Antreprenorii României, organizate împreună cu Banca Transilvania, Felix Paraschiv, proprietarul supermarketurilor Paco din judeţul Vrancea, spunea că o problemă care nu prea se discută public este legată de dictatura angajaţilor.

    Toate companiile din România se confruntă cu problema forţei de muncă, respectiv lipsa ei, sau cu faptul că oamenii sunt slab pregătiţi, cu fluctuaţiile mari de personal şi cu faptul că angajaţii pleacă când vor, deşi au investit în ei ore de pregătire profesională şi cursuri de calificare.

    Constantin Dumitru, proprietar al Lubrimet Galaţi, spune că în Suedia, despre care percepţia tuturor este că protecţia socială a angajaţilor se află la cea mai ridicată cotă din Europa, salariaţii nu pot să părăsească compania când vor, dacă aceasta a investit în ei. Sau părăsesc compania şi plătesc cursurile. În România, un angajat poate să plece şi a doua zi. „Există muncitori care pleacă şi după două zile de la angajare… Sunt multe situaţii în care oamenii stau trei luni şi o zi în fabrică, doar ca să îşi depăşească perioada de probă şi să nu mai plătească echipamentul“, a spus la conferinţa ZF HR Insider Cristina Moga, HR manager în cadrul Webasto, un producător de componente auto cu 1.300 de salariaţi în fabrica pe care o operează lângă Arad.

    Cristina Cândea, HR manager al producătorului de componente auto Coindu din Curtici, Arad, spune că „am angajat 1.000 de oameni ca să ne asigurăm că rămânem cu 500 în fabrică. Perioada medie petrecută în fabrică de către cei care au plecat a fost undeva la 40 de zile“.

    Dincolo de infrastructură, cele mai mari probleme pentru economia României şi firmele care operează aici sunt legate de forţa de muncă, nu de lipsa de proiecte sau comenzi şi nici de finanţare.

    Cei care conduc companiile şi fabricile, cei responsabili de HR au coşmaruri legate de faptul că nu pot onora comenzile şi vor pierde contractele. O fluctuaţie de personal de 40% în anumite domenii, unde munca nu este foarte complicată, ţine de normalitate. Sunt centre de suport – call centere – care pot ajunge şi la o fluctuaţie de personal de 70%.

    Ce-i de făcut? Majorarea salariilor, astfel încât angajaţii să nu se mai gândească să plece? Feliciu Paraschiv de la Paco Supermarket spune că după o majorare angajaţii trag o lună, două, iar după aceea totul revine la normal, aşa că nu prea este soluţia câştigătoare. Pentru companiile care livrează produse cu valoare adăugată mică, majorarea salariilor reprezintă un dezastru, având în vedere că ele au venit în România pentru forţa de muncă low cost şi mai bine pregătită decât în alte ţări.

    Înăsprirea condiţiilor de plecare dintr-o companie, mai ales dacă angajaţii beneficiază de pregătire şi cursuri de calificare din partea firmei? Ar putea să fie o soluţie, dar cine să o susţină în Parlament prin modificarea legilor? Niciun partid nu ar vota acest lucru, punându-şi sindicatele şi alegătorii în cap.

    Cum să plătească angajaţii faptul că cineva îi învaţă o meserie, le arată cum trebuie făcute operaţiunile, cum se face un PowerPoint, cum se lucrează cu Excelul, cum să facă şi să marketeze un produs etc.?! Este de la sine înţeles că aceste lucruri sunt gratuite, sunt o obligaţie a companiei când te angajează să te înveţe ce şi cum să faci, nu?! Dacă cineva îşi bate capul cu un angajat, depune ore de muncă în a-l pregăti şi apoi acesta pleacă, cine plăteşte pentru acest lucru?

    Cum poate fi cuantificată această pregătire de care beneficiază cineva gratis, pe care apoi şi-o vinde în altă parte, unde primeşte un preţ mai mare? Poate ar trebui să existe şi aceşti indicatori în contractele de muncă, ca o datorie a unui angajat faţă de o companie.

    Dacă ne uităm la vârful unei companii, în societatea actuală există şi o dictatură a directorilor, a CEO-ului, a managementului din prima linie în faţa acţionarilor, în special pentru firmele listate la bursă şi unde nimeni nu are un control absolut. Într-o firmă unde sunt mii şi zeci de mii de acţionari, iar cel mai mare dintre ei nu are mai mult decât câteva procente, CEO-ul, mai ales dacă este şi preşedintele boardului, decide tot. Este cazul în America şi parţial în Europa.

    Democratizarea companiilor, începută în anii `70 -`80, când au fost listate la Bursă, a adus în timp şi această dictatură a managementului în faţa acţionarilor, cei mai mulţi dintre ei fiind pensionari, cu banii aflaţi în fondurile de pensii şi de investiţii.

    Controlând practic compania şi boardul, directorii au reuşit să domine şi adunările generale ale acţionarilor, luându‑şi partea când firmele au avut profit prin bonusurile legate de evoluţia acţiunilor, dar lăsând pierderile, atunci când au existat, pe seama acţionarilor. Preţul crizei a fost plătit de acţionari şi nu de directorii care au condus companiile şi băncile şi care de multe ori, prin deciziile luate, au accentuat criza sau chiar au provocat-o.

    De aceea, noile şi vechile generaţii din Occident încep să conteste capitalismul, care a adus mai mulţi bani doar clasei corporatiste de top, sărăcind în schimb acţionarii. De asemenea, ţările mai slabe din punct de vedere economic încep să ridice ziduri împotriva globalizării şi a investitorilor străini.

    Două faţete ale aceluiaşi fenomen: în România – dictatura angajaţilor fără bani, iar în Occident – dictatura directorilor (CEO-urilor) cu bani.

  • Mituri legate de ce ar trebui să conţină sau nu CV-urile

    La nivel internaţional, anunţul pentru un nou loc de muncă atrage, în medie, 250 de CV-uri, dintre care doar şase sunt selectate pentru un interviu. Una din explicaţiile pentru rata atât de mică de succes este faptul că mulţi includ în CV informaţii ce par esenţiale, dar s-au dovedit în nenumărate rânduri doar mituri. Iată o parte dintre ele.

    Unul dintre miturile cel mai des întâlnite se raportează la CV şi cât de important este să includă cât mai multe informaţii. „Recomandarea noastră este ca CV-ul să fie perceput ca fiind punctul de plecare pentru discuţie, cel care te va aduce la întâlnire. Acesta ar trebui să conţină câteva detalii despre experienţa anterioară, dar să se rezume la a atrage atenţia cu privire la activităţile derulate”, susţine Andrei Văcaru, trainer HPDI, specialist în comunicare.

    „În era serviciilor, de cele mai multe ori, decizia de angajare se bazează pe interacţiunea umană. Totul se reduce la două persoane: angajator şi potenţial angajat. Până în momentul în care interviul va fi susţinut de un robot sau un soft specializat, orice generalizare cu privire la acesta poate fi scoasă din discuţie. Nu există o reţetă a succesului general valabilă, iar aceasta este cea mai importantă regulă”, explică Văcaru.

    Există, de asemenea, foarte multe păreri despre ce ar trebui să spui la interviu şi ce nu ar trebui să spui. Altfel spus, cum să ne păcălim unii pe alţii. Candidatul afirmă că e dispus să facă ore suplimentare, că vrea să înveţe cât mai mult, că lucrează cel mai bine în condiţii de stres şi că ştie să facă de toate. Angajatorul „poleieşte” compania: organizaţia stimulează avansarea în funcţie, creşte salariile regulat, exista un mediu potrivit dezvoltării, echipa este una prietenoasă, mediul este dinamic etc. Drama apare după câteva luni când şi unii şi alţii îşi dau seama că lucrurile nu stau deloc aşa. Proaspătul angajat realizează că nu asta voia, iar compania înţelege că iar va avea de lucru la motivarea acestuia.

    Cel mai bine pregătit va lua postul – acest lucru este valabil doar în cazul funcţiilor tehnice, adică pentru posturile în care 90% din timp faci doar ceea ce ai învăţat, şi doar 10% presupune interacţiune. În rest, există o mulţime de criterii adiacente: cum este viitorul angajat ca om, cum reacţionează la schimbări, care sunt dorinţele sale, cum interacţionează cu ceilalţi, cât este de parolist sau de creativ.

    La nivel internaţional, 64% dintre cei care sunt în căutarea unui loc de muncă aleg să câştige mai puţini bani, făcând ceea ce le place. Iar acesta nu este un mit. Mulţi au înţeles că banii sunt doar o parte a realizării personale. În rest, satisfacţia, colegii, relaţia cu managerul, recunoaşterea meritelor, afirmarea ideilor, toate acestea sunt elemente esenţiale ale unei relaţii bune dintre companie şi angajat.

  • Reţeta succesului: restaurantul care angajează bunici din toată lumea în loc de chefi

    Există o vorbă în Italia: “bunica ştie cel mai bine”. Iar de aici şi până la ideea unui business care a cucerit America a mai fost doar un pas.

    Un restaurant din New York testează de ani de zile o reţetă de business inedită. Angajează bunici în loc de chefi. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu delicioasa mâncarea gătită de bunica acasă. 

    Jody Scaravella, proprietarul Enoteca Maria din Staten Island, te poartă prin mai toate bucătăriile lumii, servind în localul său o gamă variată de preparate pregătite de bunici.

    Iniţial, Scaravella a angajat în bucătăria restaurantului său doar bunici din Italia, însă ideea a prins foarte bine.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Reţeta succesului: restaurantul care angajează bunici din toată lumea în loc de chefi

    Există o vorbă în Italia: “bunica ştie cel mai bine”. Iar de aici şi până la ideea unui business care a cucerit America a mai fost doar un pas.

    Un restaurant din New York testează de ani de zile o reţetă de business inedită. Angajează bunici în loc de chefi. Pentru că, nu-i aşa, nimic nu se compară cu delicioasa mâncarea gătită de bunica acasă. 

    Jody Scaravella, proprietarul Enoteca Maria din Staten Island, te poartă prin mai toate bucătăriile lumii, servind în localul său o gamă variată de preparate pregătite de bunici.

    Iniţial, Scaravella a angajat în bucătăria restaurantului său doar bunici din Italia, însă ideea a prins foarte bine.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Cât câştigă un angajat la Lidl. Compania a anunţat noi măriri de salarii

    Potrivit noii grile de salarizare anunţate de companie, salariul unui vânzător şi al unui lucrător în depozitele Lidl România poate ajunge până la 2.999 de lei brut, cu tichete de masă incluse. 

    Totodată, de la 1 octombrie, fiecare angajat al Lidl România cu normă întreagă câştigă peste 2199 de lei brut, sumă ce include valoarea bonurilor de masă. În plus, Lidl are un sistem de salarizare în trepte, astfel că în primii trei ani de activitate în companie salariul creşte automat în fiecare an.  Acelaşi sistem progresiv îl are retailer-ul şi în ceea ce priveşte zilele de concediu. Un angajat beneficiază în primul an de 21 de zile libere, de 23 în al doilea şi de 25 în al treilea.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Lidl, compania  este singurul retailer care oferă angajaţilor săi 2 zile libere de Crăciun şi 2 zile libere de Paşte, dar şi cadouri pentru copii şi tichete cadou pentru diferite ocazii.

    Pe lângă beneficiile salariale, angajaţii Lidl România au beneficii extra-salariale precum: asigurare medicală privată gratuită, acces la  clinici şi spitale din ţară şi, în consecinţă, la o gamă largă de servicii, cu diferite pachete medicale gratuite. Mai mult, şi membrii familiei acestora pot beneficia de oferte de servicii medicale.

    Lidl este unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din Europa, activând în 27 de ţări europene şi având peste 100 de centre logistice ce asigură aprovizionarea a aproximativ 10.000 de magazine. Cu  mai mult de 170.000 de angajaţi, Lidl se numără printre primii 10 comercianţi de produse alimentare la nivel mondial.

     

  • Cât câştigă un angajat la Lidl. Compania a anunţat noi măriri de salarii

    Potrivit noii grile de salarizare anunţate de companie, salariul unui vânzător şi al unui lucrător în depozitele Lidl România poate ajunge până la 2.999 de lei brut, cu tichete de masă incluse. 

    Totodată, de la 1 octombrie, fiecare angajat al Lidl România cu normă întreagă câştigă peste 2199 de lei brut, sumă ce include valoarea bonurilor de masă. În plus, Lidl are un sistem de salarizare în trepte, astfel că în primii trei ani de activitate în companie salariul creşte automat în fiecare an.  Acelaşi sistem progresiv îl are retailer-ul şi în ceea ce priveşte zilele de concediu. Un angajat beneficiază în primul an de 21 de zile libere, de 23 în al doilea şi de 25 în al treilea.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii Lidl, compania  este singurul retailer care oferă angajaţilor săi 2 zile libere de Crăciun şi 2 zile libere de Paşte, dar şi cadouri pentru copii şi tichete cadou pentru diferite ocazii.

    Pe lângă beneficiile salariale, angajaţii Lidl România au beneficii extra-salariale precum: asigurare medicală privată gratuită, acces la  clinici şi spitale din ţară şi, în consecinţă, la o gamă largă de servicii, cu diferite pachete medicale gratuite. Mai mult, şi membrii familiei acestora pot beneficia de oferte de servicii medicale.

    Lidl este unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din Europa, activând în 27 de ţări europene şi având peste 100 de centre logistice ce asigură aprovizionarea a aproximativ 10.000 de magazine. Cu  mai mult de 170.000 de angajaţi, Lidl se numără printre primii 10 comercianţi de produse alimentare la nivel mondial.

     

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com

     

     

  • Cel mai bun job din lume.Blogerul care este plătit să călătorească în jurul lumii îşi angajează un asistent – GALERIE FOTO

    Jacob Riglin are 21 de ani şi a reuşit să-şi dezvolte o reputaţie online datorită fotografiilor frumoase postate pe Instagram şi este plătit să călătorească în jurul lumii şi să-şi împartă experienţele cu fanii săi. Acum caută să angajeze o persoană care să-l însoţească în călătorii, scrie Daily Mail

    El merge în diferite oraşe de pe glob şi surprinde momente inedite, escaladează clădiri faimoase şi realizează fotografii pe care cei cu frică de înâlţimi ar trebui să le evite. Anul trecut avea în jur de 150 de mii de urmăritori pe Instagram, iar acum a ajuns la peste 340 de mii. 

    Vedeţi mai jos imaginile impresionate realizate de britanic