BusinessMagazin

Tag: realizare

  • Topul celor mai nefericite bonusuri acordate de companii angajaţilor performanţi

    Angajaţii sunt de multe ori tentaţi să muncească mai mult decât li se cere, în speranţa că vor fi recompensaţi pentru entuziasmul. Din păcate pentru ei, acesta lucru nu se întâmplă întotdeauna.

    Ce se întâmplă atunci când bonusul primit este inutil, uneori chiar jignitor? Cei de la Quora au realizat o listă a celor mai proaste recompense primite de angajaţii merituoşi.

    David Hood, angajat al unei case de îngrijire, a beneficiat de o adevărată “serie” de bonusuri, unul mai inutil decât celălalt. “Într-un an am primit şuncă. Eu nu mănânc şuncă, iar cei mai mulţi colegi ai mei sunt evrei”, povesteşte Hood. “Cu altă ocazie, am primit un tricou cu sigla firmei, dar care avea cu patru numere mai mult decât măsura mea. Am mai primit şi o scrisoare din partea şefului meu în care mi-a greşit numele de mai multe ori, numindu-mă Danny. A fost ciudat, pentru că lucram de mulţi ani acolo şi eram doar câţiva angajaţi.” Povestea lui Hood nu se termină, însă, aici: “Am primit, cu ocazia sărbătorilor, un cupon pentru o masă gratis la cantina instituţiei la care chiar eu eram bucătar. A fost stupid, pentru că angajaţii oricum nu îşi plătesc mesele. Cel mai rău a fost însă când am primit un card de benzină în valoare de 15$ valabil la o benzinărie care era închisă de şase luni”, mai povesteşte bărbatul.

    Steve Johnson, lucrător în cadrul unei baze militare americane, era obişnuit să primească în fiecare an un curcan drept bonus pentru sărbători. “Am trecut apoi în subordinea celor mai zgârgiţi oameni pe care i-am întâlnit. Primul an, de Crăciun, am primit doar o poză cu un curcan. A fost penibil. Anul următor, n-am mai primit nimic.”

    Jay Bazzinoti, un tânăr angajat în Boston, s-a bucurat atunci când a primit din partea conducerii un plic pe care scria “Bonus pentru munca depusă”. Bucuria sa nu a durat însă mult: când a deschis plicul, Bazzinoti a găsit numai cupoane cu valoare de câţiva dolari trimise de la sediul central din California. “Evident, nu am avut ce să fac cu ele în Boston”, povesteşte Bazzinoti.

    Poate cel mai amuzant exemplu este cel al lui Andy Warwick, un traducător care avea sarcina de a scrie cursuri de engleză pentru angajatorul său. Cu ocazia sărbătorilor, el a primit prin poştă un discount de 20% la cursurile scrise chiar de el. “Poate angajaţii chinezi s-au bucurat de bonus, dar în cazul meu a fost chiar stupid”, comentează Warwick.

    Corrie Hausman, îşi aminteşte de anii petrecuţi în retail, când în loc de bonus compania trimitea o cutie cu 5-6 prăjituri ce trebuiau împărţite între la 25 de oameni. “Partea cea mai bună? Prăjiturile ajungeau de cele mai multe ori zdrobite la birou”, spune Hausman.

  • Planurile Skoda pentru întinerirea clienţilor: noua Fabia se pliază perfect pe profilul clientului de Prima Maşină

    Clientul Skoda din prezent este familist, are de cele mai multe ori între 35 şi 45 de ani şi un venit mediu sau de cele mai multe ori peste media naţională, dar acest lucru se va schimba în următorii ani, este de părere Vlad Rusu, brand managerul mărcii în cadrul Porsche România: „Odată cu lansarea noilor modele, reducem media de vârstă şi atragem clientela tânără. Din acest motiv, Fabia vine cu o întreagă paletă de culori şi un nou sistem multimedia. După Fabia deja lansată pe piaţă venim luna aceasta cu noua Fabia Combi; noua generaţie a Superb va fi prezentată în martie, în cadrul Salonului Auto de la Geneva, iar în România o vom lansa în iulie“.

    În acest context, pentru Fabia se doreşte ca noua generaţie a modelului de clasă mică să reprezinte 11% din vânzările mărcii în acest an, faţă de 9% cât a reprezentat generaţia anterioară anul trecut. Cele mai mari procente se vor întâlni la modelele Octavia şi Rapid, cu 45% respectiv 32-33%.

    „Am pornit vânzările Fabia încă de la finalul anului trecut, din decembrie, însă am realizat acum lansarea. Decembrie este de obicei o perioadă încărcată marcată de închiderea de an, aşa încât am realizat evenimentul de lansare în ianuarie“, a spus Rusu.

    Anul trecut Skoda a vândut pe piaţa locală aproape 7.800 de maşini noi, în creştere cu 41% faţă de anul anterior, avansul fiind de două ori mai accelerat decât cel al pieţei totale.

    „Creşterea a venit în contextul unor oferte bune în segmentul compact, cu Rapid şi cu Octavia. Rapid a mers bine atât pe varianta limuzină, cât şi Spaceback, iar Octavia a fost pentru cel de-al patrulea an consecutiv cel mai bine vândut model de import. Aceasta este o maşină spaţioasă, cu tehnologie de ultimă generaţie, care a venit cu oferte pe pachete de dotări, astfel încât nu am redus preţul maşinilor, dar am oferit o echipare cât mai bună“, a spus Vlad Rusu.

    În 2014 segmentul compact a reprezentat 45,5% din piaţă şi a crescut cu aproape 20% faţă de anul anterior, conform datelor Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA).

    „În 2014 vânzările Skoda au crescut cu peste 40% datorită unui cumul de factori. Pe lângă modelele compacte, am vândut puternic prin programul Remat la care s-au adăugat atât flote mici, cât şi flote mari livrate companiilor. Am avut inclusiv o flotă de peste 100 de maşini livrate“, a subliniat directorul de marcă.

    În cadrul programului Rabla, Skoda a vândut 1.800 de maşini, faţă de 992 în 2013, fiind numărul doi după Dacia în cadrul programului cu o cotă de 9% din totalul livrărilor prin Remat. „Ne-am propus ca obiectiv în Remat să atingem 10% din totalul vânzărilor, pentru a menţine aceeaşi cotă de piaţă“, a spus Vlad Rusu. În total, Skoda a vândut în ianuarie 520 de maşini, în creştere cu 22% faţă de perioada similară a anului trecut, în condiţiile în care prima lună din an este de obicei cea mai slabă.

    „Anul acesta nu ne-am propus o creştere absolută faţă de 2014, ci ne-am propus ca ţintă o cotă de piaţă de 10% din piaţa autoturismelor. În funcţie de cum va evolua piaţa, vom avea sau nu o creştere de două cifre“, a subliniat Rusu.

    În ceea ce priveşte piaţa totală, directorul mărcii Skoda se aşteaptă la o creştere de 5% în 2015, faţă de aproximativ 81.000 anul trecut. „Nu vedem o creştere spectaculoasă a vânzărilor. Desigur, se estimează creştere economică, însă noi am calculat o creştere ponderată a pieţei.“

    Totodată, anul trecut preţul mediu al maşinilor vândute de Skoda pe piaţa locală a crescut uşor faţă de 2013, în cea mai mare parte datorită pachetelor de opţionale.

    În total, persoanele fizice au reprezentat anul trecut circa 25% din vânzări, iar restul au venit dinspre companii, firme de taxi, rent-a-car sau alte vânzări speciale.

  • H&M răspunde acuzaţiilor bloggerilor de modă care au vizitat o fabrică şi s-au întors plângând – VIDEO

    “În cadrul unui program web-TV, trei adolescenţi au experimentat timp de o lună lucrul într-o fabrică de textile din Cambodgia. Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate în acest program este eronată, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre. Mai mult, niciunul dintre producătorii programului şi nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informaţii pentru documentare, fapt care induce, din start, un caracter părtinitor acestui demers. Pentru noi este foarte important ca atât clienţii, cât şi partenerii noştri să aiba acces la o imagine corectă şi echilibrată asupra activităţii H&M şi responsabilităţilor pe care ni le asumăm. De ani de zile depunem eforturi considerabile în ţările în care avem parteneriate cu producătorii de textile, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi milităm pentru respectarea drepturilor angajaţilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textilă, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fără exceptie, tuturor furnizorilor noştri.Totodată, H&M a susţinut întotdeauna faptul că salariile din industria textilă trebuie să fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajaţilor. Acest fapt este specificat, de altfel, şi în Codul nostru de Etică”, se arată în poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei.

    Trei bloggeri de modă din Norvegia au fost trimişi de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.

    H&M lansează în 2015 magazin online în România

    Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.

    Documentarul realizat în timpul perioadei în care cei trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
     

    Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.

    Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”

    H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.

     Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
     
    Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
     
    De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al ma­rilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt re­pre­zentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.

  • H&M răspunde acuzaţiilor bloggerilor de modă care au vizitat o fabrică şi s-au întors plângând – VIDEO

    “În cadrul unui program web-TV, trei adolescenţi au experimentat timp de o lună lucrul într-o fabrică de textile din Cambodgia. Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate în acest program este eronată, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre. Mai mult, niciunul dintre producătorii programului şi nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informaţii pentru documentare, fapt care induce, din start, un caracter părtinitor acestui demers. Pentru noi este foarte important ca atât clienţii, cât şi partenerii noştri să aiba acces la o imagine corectă şi echilibrată asupra activităţii H&M şi responsabilităţilor pe care ni le asumăm. De ani de zile depunem eforturi considerabile în ţările în care avem parteneriate cu producătorii de textile, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi milităm pentru respectarea drepturilor angajaţilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textilă, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fără exceptie, tuturor furnizorilor noştri.Totodată, H&M a susţinut întotdeauna faptul că salariile din industria textilă trebuie să fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajaţilor. Acest fapt este specificat, de altfel, şi în Codul nostru de Etică”, se arată în poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei.

    Trei bloggeri de modă din Norvegia au fost trimişi de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.

    H&M lansează în 2015 magazin online în România

    Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.

    Documentarul realizat în timpul perioadei în care cei trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
     

    Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.

    Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”

    H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.

     Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
     
    Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
     
    De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al ma­rilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt re­pre­zentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.

  • Trei bloggeriţe de modă au vizitat o fabrică H&M. S-au întors plângând – VIDEO

    Trei bloggeriţe de modă din Norvegia au fost trimise de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.

    H&M lansează în 2015 magazin online în România

    Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.

    Documentarul realizat în timpul perioadei în care cele trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
     

     

    Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.

    Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”

    H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.

     Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
     
    Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
     
    De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al ma­rilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt re­pre­zentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.

    Poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei:

    In cadrul unui program web-TV, trei adolescenti au experimentat timp de o luna lucrul intr-o fabrica de textile din Cambodgia.

    Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate in acest program este eronata, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre.

    Mai mult, niciunul dintre producatorii programului si nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informatii pentru documentare, fapt care  induce, din start, un caracter partinitor acestui demers.

     Pentru noi este foarte important ca atat clientii, cat si partenerii nostri sa aiba acces la o imagine corecta si echilibrata asupra  activitatii H&M si  responsabilitatilor pe care ni le asumam.

     De ani de zile depunem eforturi considerabile in tarile in care avem parteneriate cu producatorii de textile, pentru a imbunatati conditiile de munca si militam pentru respectarea  drepturilor angajatilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textila, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fara exceptie, tuturor furnizorilor nostri.Totodata, H&M a sustinut intotdeauna faptul ca salariile  din industria textila trebuie sa fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajatilor. Acest fapt este specificat, de altfel, si in Codul nostru de Etica.

  • Adevărul despre restaurantele all-you-can-eat. Cum te joci cu mintea clientului şi îl faci să plătească mai mult

    Ei au realizat experimentul la un restaurant italian din New York, oferind de-a lungul a două săptămâni două variante de masă: una de 8 dolari şi una de 4 dolari, dar având acelaşi conţinut. Cei care au plătit 8 dolari au dat note mai bune cu 11% decât cei care au plătit 4 dolari.

    “Oamenii îşi creează nişte aşteptări legate de gust în funcţie de preţul pe care îl plătesc, iar acest lucru se transformă într-o autosugestie la final”, notează David Just, profesor de economie şi management în cadrul Cornell Dyson. “Dacă nu costă mult, nu poate fi atât de bun. Oamenii ajung să regrete faptul că au ales varianta mai ieftină de bufet”.

    Pentru a face profit, un restaurant AYCE trebuie să respecte aceleaşi reguli valabile în cadrul oricărui business: costurile de producţie şi funcţionare trebuie să fie mai mici decât încasările. Cu alte cuvinte, preţul alimentelor, utilităţilor şi al personalului trebuie să fie ţinute sub control. Costurile, mai notează studiul, sunt diferite în cazul unui restaurant de tip AYCE decât în cazul unui restaurant tradiţional. Numărul necesar de angajaţi este mai mic, deoarece clienţii se servesc singuri. Bucătarii au un meniu predefinit pe care îl realizează, astfel încât alimentele necesare sunt ştiute cu câteva zile înainte.

    Deşi în cazul AYCE nu există posibilitatea ca un client să trimită mâncarea înapoi la bucătărie, există alt tip de client, şi anume cel care vrea să mănânce peste limite.

     

  • O tânără de 23 de ani a primit o factură la mobil de 16.000 de euro

    O turistă din Anglia a primit o surpriză neplăcută după ce s-a întors din concediu şi a realizat că ajunsese la o factură de mobil de aproximativ 12.500 de lire (16.000 de euro).

    Londoneza Patricia Al, de profesie consultant imobiliar, a atins această valoare uriaşă a facturii după ce şi-a folosit telefonul mobil, abonat la reţeaua englezească de telefonie O2,  pentru a urmări două episoade al serialului BBC “Familia mea” în Turcia, relatează Techamok.com.

    Internetul Wi-Fi al hotelului a căzut, iar telefonul mobil, conectat la computerul său pentru încărcare, a preluat automat download-ul.

    Tânăra în vârstă de 23 de ani a fost taxată astfel  cu 5.156 lire (cca. 6.500 euro) pentru un episod şi 5.453 lire (cca. 6.900 euro) pentru altul, fiind ulterior taxată cu alte 2.500 de lire (3.100 euro) pentru folosirea serviciilor de date  în concediu. Cu această sumă, ar fi putut cumpăra 323 de seturi de DVD-uri care să conţină toate cele 11 serii ale serialului.

    Reprezentanţii O2 spun că i-au transmis un mesaj în data de 24 august, data în care a downloadat primul serial, pentru a o anunţa că factura ei crescuse îngrijorător.

  • Construcţia magistralei de metrou din Timişoara ar putea începe în 2015: linia are opt kilometri şi leagă centrul de aeroport

    Construcţia unei magistrale de metroul în Timişoara, cel mai mare oraş din vestul ţării, ar putea începe în 2015 şi ar urma să lege centrul oraşului de aeroport, conform autorităţilor locale.

    Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a declarat că a decis realizarea unei linii de metrou cu o lungime de 8 kilometri, care să lege centrul oraşului de aeroport. Proiectul urmează să intre în planul de buget pentru perioada 2014-2020, sursa de finanţare nefiind încă cunoscută, relatează Timiş Online.

    „Asta e soluţia – liniile de cale ferată trebuie să fie duse în subteran, şi cu această ocazie sigur că se va realiza şi o conexiune tip metrou între câteva puncte cheie ale oraşului nostru: Gara de Nord, zona mall, Gara de Est, aeroportul, toate pot ajunge să fie legate şi se va putea face repede şi la preţuri convenabile aşa ceva. Sunt acele utilaje cârtiţă care străpung munţii, merg pe sub mări, pe unde vrei”, a spus Robu, în vara anului trecut.

    Linia de metrou va porni de la Gara de Nord, va ajunge la Gara de Est şi se va termina la Aeroportul Internaţional Timişoara. Aeroportul din Timişoara a raportat în 2013 un trafic de circa 750.000 de pasageri, cu jumătate de milion mai puţin faţă de nivelul din urmă cu doi ani. Din traficul total, 340.000 de pasageri au zburat cu Wizz Air şi 100.000 cu Carpatair. „O conjunctură nefavorabilă pentru aeroport a constituit-o declinul volumului de trafic al companiei Carpatair în România, ceea ce a afectat negativ volumul de pasageri şi veniturile aeroportuare, în condiţiile în care Timişoara reprezenta în trecut baza de operare a companiei aeriene”, se arată într-un document al aeroportului „Traian Vuia”.

    Metroul din Timişoara ar putea avea cinci staţii: Gara de Nord, Iulius Mall, Gara de Est, Grădina Zoologică, Aeroport, a declarat pentru gândul Nicolae Robu, primarul oraşului Timişoara. Acesta spune că soluţia mutării transportului urban în subteran este singura soluţie viabilă pentru oraş.

    „Municipiul Timişoara este rupt în două la ora actuală de liniile de tren. Situaţia creează mari disfuncţii, întrucât numărul de traversări ale acestor linii este foarte redus –două subtraversări şi două treceri la nivel- sensibil mai redus chiar decât numărul trecerilor peste Bega, la rândul lor departe de a fi suficiente”, arată Nicolae Robu. Acesta spune că are trei soluţii pentru rezolvarea problemei transportului în Timişoara: ridicarea liniilor de tren pe estacadă, mutarea liniilor de tren în afara oraşului sau ducerea liniilor de tren în subteran.Edilul arată că Primăria Timişoara a realizat o analiză din perspectivă tehnică, economică, estetică, funcţională, dar şi din punct de vedere al dezvoltării urbane , iar concluzia acestei analize este că  transportul subteran este „soluţia optimă” pentru transport pentru Timişoara, conform gândul.

    Judeţul Timiş, cel mai mare judeţ al României din punctul de ve­de­re al suprafeţei, a devenit în ul­ti­mii ani „kilometrul zero“ al in­dus­triei de componente auto din Româ­nia, atrăgând giganţi precum Con­tinental, Delphi Packard sau TRW Automo­tive, care fac fiecare în această re­giune afaceri de peste un miliard de lei, arată o analiză a Ziarului Financiar. Cele peste 19.000 de companii active în judeţul Timiş au avut afaceri de 8,8 mld. euro în 2012 şi aproape 200.000 de anga­jaţi, arată datele de la Registrul Co­mer­ţu­lui. Astfel, ca valoare a rulaje­lor rea­li­za­te de companiile din judeţ, Timi­şul se află pe po­ziţia a patra în Ro­mâ­nia, după Bucu­reşti, Ilfov şi Argeş. Potrivit ZF, fabricile producătoare de compo­nen­te auto (Delphi, Continental, TRW, Krom­berg& Schubert) şi cele de com­po­nen­te electronice (Flextronics) sau electro­cas­nice (Zoppas) domină topul an­ga­jato­ri­lor din judeţul Timiş, unde unu din trei lo­cu­i­tori are un loc de mun­că, iar şomajul este de doar 1,5%, arată datele centra­li­zate de ZF pe baza infor­ma­ţiilor de la In­spec­ţia Muncii, INS şi Agen­ţia Na­ţio­nală pen­tru Ocuparea For­ţei de Muncă. Aproape 215.000 de locuitori ai Ti­mi­şului au statut de salariat (adică 31% din to­talul populaţiei), situaţie care este mult mai bună decât în restul ţării, unde ra­ta populaţiei care lucrează este de 21%.

  • De la un simplu instrument de comunicare, telefonul a ajuns pentru tineri gadgetul care le organizează viaţa

    Conform studiului calitativ realizat de EXACT Cercetare şi Consultanţă în decembrie 2014, telefonul este pentru tineri exclusiv smartphone, acesta reprezentând la momentul actual un obiect multitasking indispensabil, se arată într-un comunicat de presă.

    “Integrând atât canelele media (TV, radio, ziare/ reviste), cât şi dispozitivele IT (calculator, laptop, tableta), telefonul s-a transformat dintr-un simplu mijloc de realizare a conversaţiilor la distanţă, într-un obiect omniprezent în rutina zilnică a utilizatorilor, încorporând o bună parte din viaţa acestora (amintiri, activităţi zilnice, fişiere importante etc.)”, declară Denisa Iacoboaea, coordonatorul studiului.

    Una dintre asocierile cel mai des făcute de către tineri este cea legată de smartphone ca instrument de relaxare în timpul liber sau în ”timpul gol” (aşteptare, deplasarea cu mijloacele de transport în comun etc). Relaxarea este tradusă atât prin jocuri, cât şi muzică – fie că este vorba de playlist-ul personal, fie că discutăm despre muzică/ videoclipuri de pe Youtube –  care fac ca aşteptarea să fie mai plăcută şi mai scurtă.

    Telefonul a devenit, de asemenea, cel mai utilizat instrument de imortalizare şi stocare a momentelor importante din viaţă prin poze şi videoclipuri. În ultima perioadă, tinerii au înlocuit aparatul de fotografiat/ cameră video cu Smartphone-ul, întrucât rezoluţia acestuia a devenit tot mai bună şi, în plus, este mereu la îndemână, notează acelaşi comunicat.

    Ideea de smartphone este de asemenea asociată cu aplicaţiile care, de altfel, îi creeză şi o utilizare atât de complexă. Aplicaţiile le facilitează accesul utilizatorilor la o plajă foarte mare de servicii –  cel mai des menţionate fiind GPS-ul, serviciile bancare (internet banking), comandă taxi, plaţi online ale facturilor şi tips-uri din domenii tot mai diverse: reţete culinare, modă, stil de viaţă etc.

    Majoritatea tinerilor îşi petrec o bună parte din timp în mediul virtual şi, din acest motiv, reţelele de socializare sunt principalele shortcut-uri de pe ecranul smartphone-ului. Facebook, Twitter, WhatsApp reprezintă cele mai des accesate linkuri, fiind percepute ca cele mai simple modalităţi de a rămâne la curent cu noutăţile din viaţa cunoscuţilor/ prietenilor. În plus, comunicarea scrisă este preferată de acest target, fiind considerată mai eficientă prin prisma faptului că permite ataşarea de elemente vizuale (poze, video).

    Smartphone-ul a reuşit să încorporeze principalele canale de informare – TV, radio, ziare/ reviste, facilitând accesul utilizatorilor la informaţie oriunde s-ar afla. Astfel, smartphone-ul a devenit pentru tineri principala sursă de informare – indiferent dacă este vorba de o informaţie pe care o caută pe Google sau de cele generate de canalele de socializare sau agregatoarele de ştiri.

    Pe lângă aplicaţii, funcţiile proprii ale telefonului sunt de asemenea utilizate zilnic, fiind de un real ajutor pentru organizarea activităţilor.  Aceste funcţii reuşesc să substituie o gamă largă de obiecte, începând de la ceasul deşteptător, calendar, carnete pentru notiţe, liste pentru cumpărături etc. Tinerii preferă să utilizeze aceste funcţii deoarece sunt percepute a fi mai sigure, mereu la îndemână şi uşor de stocat în memoria telefonului.

    Metodologia utilizată în realizarea acestui studiu a fost una de tip calitativ: tehnica jurnalului (scris de către respondenţi). Targetul a fost reprezentat de tineri, femei şi bărbaţi, cu vârstă cuprinsă între 20 şi 30 de ani. Cercetarea s-a realizat în perioada 1- 10 Decembrie 2014.

  • Cele mai inovatoare companii din România: SIVECO, proces educaţional optimizat în vederea competenţelor într-o societate bazată pe cunoaştere

    Elementul de noutate:

    Acesta este primul proiect în care a fost utilizată o abordare holistică a ambelor metode, tehnologice şi de instruire, pentru a stimula interactivitatea procesului de învăţare şi a aduce o schimbare reală în activitatea din sala de clasă.  Avantajul dispozitivelor hardware multi-touch constă în posibilitatea unei interacţiuni largi cu informaţia, interacţiune de tip complex, multisenzorial, prin utilizarea ambelor mâini şi având posibilitatea de a opera atât cu entităţi  reale, cât şi virtuale, fiind foarte apropiată de ceea ce numim realitate virtuală.

    Conţinuturi educaţionale precum „Satul Eco – Surse de energie regenerabile”, „Exprimarea emoţiilor”, „Cum să construim o centrală nucleară” propun ca metode didactice învăţarea bazată pe proiect, colaborarea între elevi şi transdisciplinaritatea. Lecţiile desfăşurate cu ajutorul acestor instrumente şi conţinutul interactiv s-au dovedit şi se dovedesc în continuare de un real succes, deoarece îmbină toate elementele ce duc la o învăţare eficientă.

    Efectele inovaţiei:

    După ce a fost implementat noul curriculum, constând în douăsprezece lecţii bazate pe proiecte, la clasele dotate cu laboratoare multi-touch au crescut implicarea şi gradul de interacţiune în rândul elevilor. Proiectul a deschis calea dezvoltării de noi competenţe, cum ar fi rezolvarea de probleme, gestionarea conflictelor, lucrul în echipă şi aşa mai departe.

    Deşi planificarea iniţială a implicat doar dezvoltarea resurselor digitale pentru 10 lecţii pentru masa multi-touch, partenerii au reuşit, în ciuda constrângerilor tehnice, să dezvolte 8 jocuri educative interactive, oferind profesorilor o aplicaţie „la cheie“ şi o integrare mai uşoară a noii paradigme educaţionale.

    Descriere:

    Proiectul „Proces educaţional optimizat în vederea competenţelor într-o societate bazată pe cunoaştere” s-a desfăşurat în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2012, implicând partenerii de proiect: SIVECO, UMPFE, UNAP, formatori, creatori de curriculum, de ghiduri, de studii de impact şi alte materiale, scenarişti, profesori, cercetători, specialişti IT din România. SIVECO a asigurat elaborarea propunerii de proiect, în valoare de 6 milioane de euro alocaţi din Fondul Social European, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

    Soluţia a constat în următoarele componente principale:

    Un curriculum nou, format din douăsprezece lecţii bazate pe proiecte, care susţin învăţarea colaborativă. Acest curriculum a fost introdus în curriculumul naţional, ca disciplină opţională, fiind disponibil pentru toţi profesorii şi elevii în cadrul orelor de curs opţionale;

    Metodologia pentru dezvoltarea unor noi lecţii bazate pe proiecte, în concordanţă cu cele din noul curriculum, care să permită cadrelor didactice să îşi creeze propriile lecţii şi să îşi personalizeze metodele de predare;

    8 laboratoare multi-touch, care oferă un studiu de caz puternic pentru susţinerea tehnologiei pentru lecţiile bazate pe proiect.

    Formarea a peste 1.000 de cadre didactice din grupul ţintă;

    8 aplicaţii software multi-touch bazate pe proiect, ce integrează tehnologii din jocurile pe computer, oferind astfel o interactivitate mai mare şi sprijinind noua abordare colaborativă a curriculumului.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.