BusinessMagazin

Tag: prezenta

  • Telekom România lansează MagentaONE, un nou concept comercial

    România este a treia ţară în care se lansează oferta MagentaONE (oferta integrată fix-mobil), după Germania şi Slovacia, fiind singura ţară în care conceptul comercial se adresează atât clienţilor persoane fizice, cât şi clienţilor din segmentul de business.

    MagentaONE este o ofertă simplificată de servicii de comunicaţie ce constă într-un singur furnizor comun pentru toate serviciile oferite de Telekom. Compania susţine că timpul de aşteptare pentru a intra în legătură cu un operator va fi de 5 secunde pentru clienţii cu pechete integrate fix-mobil, iar pentru cei care nu deţin un astfel de pachet este de peste 10 secunde.

    MagentaONE mai conţine televiziune interactivă cu funcţionalităţi noi, precum arhivă TV pentru toate programele difuzate pe parcursul unei săptămâni, posibilitatea de a înregistra emisiunile prefereate, filme şi competiţiile sportive în cloud, fără a avea nevoie de dispozitiv de stocare sau de receiver diferit, divertisment şi conţinut TV pe toate tipurile de ecran.

    Clienţii de business MagentaONE dispune de spaţiu de stocare securizat de 1 TB, aplicaţii şi servicii de bază cum ar fi stocare, antivirus, găzduire web şi design web.

    Întrebat dacă există şi lucruri negative sau care să nu funcţioneze bine la această ofertă, Nikolai Beckers (CEO Telekom România) a menţionat că nu a fost angajat personal nou care să ajute la implemetarea noului concept şi că nu s-a investit foarte mult în acest proiect.

    Telekom este prezent în peste 50 de ţări şi are 228.000 de angajaţi la nivel mondial. Grupul a generat venituri anul trecut de 62,7 miliarde de euro, iar 60% din această valoare s-a înregistrat în afara Germaniei.

    Brand-ul Telekom România este prezent pe piaţă din 2014, după rebranding-ul comun al Romtelecom şi Cosmote.

  • Primele imagini cu succesorul Veyron. Cum arată noua supermaşină produsă de Bugatti – VIDEO

    Acest clip prezintă o maşină ce pare a fi noul model al celor de la Bugatti; zvonurile spun că această maşină, ce va înlocui Veyron, va purta numele de Chiro.

    În prezent, Bugatti Veyron este cea mai rapidă maşină produsă în serie, atingând 100 km/h în doar 2.5 secunde. Bugatti a vândut 450 de unităţi până în prezent, valoarea maşinii fiind de aproape 2 milioane de euro.

    Modelul care va înlocui Veyron, numit Chiron, va atinge 100 de km/h în doar 2 secunde şi va avea o viteză maximă de 460 de km/h. Chiron va fi prezentat, cel mai probabil, la salonul auto de la Paris din 2016.

     

  • Primele imagini cu succesorul Veyron. Cum arată noua supermaşină produsă de Bugatti – VIDEO

    Acest clip prezintă o maşină ce pare a fi noul model al celor de la Bugatti; zvonurile spun că această maşină, ce va înlocui Veyron, va purta numele de Chiro.

    În prezent, Bugatti Veyron este cea mai rapidă maşină produsă în serie, atingând 100 km/h în doar 2.5 secunde. Bugatti a vândut 450 de unităţi până în prezent, valoarea maşinii fiind de aproape 2 milioane de euro.

    Modelul care va înlocui Veyron, numit Chiron, va atinge 100 de km/h în doar 2 secunde şi va avea o viteză maximă de 460 de km/h. Chiron va fi prezentat, cel mai probabil, la salonul auto de la Paris din 2016.

     

  • CANNES 2015: Niciun film românesc în competiţia oficială. Porumboiu şi Muntean revin pe Croazetă

    Acesta este deja al treilea an consecutiv când România nu are niciun film în competiţia oficială a prestigiosului Festival de la Cannes, care debutează miercuri.

    În 2012, cinematografia românească a fost prezentă pe Croazetă în competiţia oficială prin pelicula “După dealuri”, de Cristian Mungiu, pentru care regizorul român şi-a adjudecat premiul pentru cel mai bun scenariu. De asemenea, premiul pentru cea mai bună interpretare feminină a fost acordat ex-aequo actriţelor Cosmina Stratan şi Cristina Flutur din distribuţia acestui film.

    Însă, în 2013, filmul românesc a absentat din competiţia oficială a Festivalului de pe Croazetă, industria cinematografică românească câştigând totuşi apreciere cu pelicula “În acvariu”, realizată de Tudor Jurgiu, care a primit premiul al III-lea în secţiunea Cinéfondation, şi cu scurtmetrajul “O umbră de nor”, regizat de Radu Jude, care a fost prezentat în premieră mondială în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs.

    Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 2014, când niciun film românesc nu a fost inclus în competiţia oficială a prestigiosului eveniment, însă regizorul Radu Jude a fost selectat, cu scurtmetrajul “Trece şi prin perete”, în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, în timp ce Cristi Puiu s-a numărat printre regizorii care au realizat filmul colectiv “Les ponts de Sarajevo”. Jude a fost în cele din urmă recompensat cu o menţiune specială a secţiunii în care a concurat.

    Nici anul acesta regizorii români nu au bifat competiţia oficială, aceasta incluzând lungmetraje semnate de cineaşti celebri, precum Jacques Audiard, Gus Van Sant, Matteo Garrone şi Paolo Sorrentino. Într-unul dintre cele 19 titluri anunţate în competiţia oficială, lungmetrajul “La giovinezza”, de Paolo Sorrentino, joacă şi fotomodelul Mădălina Ghenea.

    Mădălina Ghenea, în vârstă de 26 de ani, şi Michael Caine, în vârstă de 82 de ani, fac parte din distribuţia filmului “La giovinezza”, alături de alţi actori cunoscuţi, precum Rachel Weisz, Harvey Keitel, Jane Fonda şi Paul Dano.

    Filmul spune povestea a doi bătrâni prieteni – un dirijor şi compozitor, pe de o parte, şi un regizor, pe de altă parte -, care se gândesc la cât timp le-a mai rămas de trăit, în timp ce îşi petrec vacanţa în Munţii Alpi. Filmul urmăreşte eforturile celor doi de a se întoarce la cariera lor, precum şi relaţiile pe care le au cu copiii lor, dar şi modul în care aceştia interacţionează cu ceilalţi oaspeţi ai hotelului la care sunt cazaţi.

    Fără niciun film în competiţia oficială a celebrului festival, România compensează printr-o prezenţă în celelalte secţiuni ale evenimentului cinematografic.

    Astfel, lungmetrajele “Un etaj mai jos”, de Radu Muntean, şi “Comoara”, de Corneliu Porumboiu, au fost incluse în competiţia Un Certain Regard, care face parte din selecţia oficială a Festivalului de la Cannes, având loc în paralel cu competiţia oficială. Secţiunea a fost introdusă în 1978, de fostul preşedinte al Festivalului de la Cannes Gilles Jacob. În fiecare an, secţiunea Un Certain Regard prezintă o serie de filme cu viziuni şi stiluri diverse, originale şi diferite, care caută recunoaştere internaţională.

    “Un etaj mai jos”, de Radu Muntean, este o peliculă “ce tratează problema de conştiinţă a martorului unei crime”, după cum a declarat regizorul pentru MEDIAFAX.

    Teodor Corban şi Iulian Postelnicu sunt actorii care deţin rolurile principale, filmul având un scenariu scris de Radu Muntean, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu.

    Aceasta nu este pentru prima dată când Radu Muntean vine pe Croazetă, “Boogie”, film lansat în anul 2008, fiind inclus în secţiunea paralelă Quinzaine des Realisateurs, în festival fiind prezentat, în 2010, în secţiunea Un Certain Regard, şi lungmetrajul “Marţi, după Crăciun”, cu scenariul scris în colaborare cu Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu.

    Cu o acţiune care se concentrează pe doi bărbaţi care trec printr-o mulţime de întâmplări surprinzătoare în încercarea de a descoperi o comoară, filmul “Comoara”, cu un scenariu care îi aparţine lui Corneliu Porumboiu, are în distribuţie actori profesionişti în egală măsură cu amatori. Astfel, rolurile principale sunt interpretate de Toma Cuzin (“Câinele japonez”, “Domnişoara Christina”) şi de actorii amatori Adrian Purcărescu şi Corneliu Cozmei.

    Corneliu Porumboiu a primit premiul pentru debut Camera d’Or la Festivalul de Film de la Cannes în 2006, pentru “A fost sau n-a fost?”. S-a întors la Cannes, în secţiunea Un Certain Regard, în 2009, cu “Poliţist, adjectiv”, pentru care a primit premiul FIPRESCI şi premiul juriului secţiunii.

    România este prezentă la Festivalul de la Cannes 2015 şi în secţiunea Semaine de la Critique, prin scurtmetrajul “Ramona”, în regia lui Andrei Creţulescu. Semaine de la Critique este o secţiune paralelă a Festivalului de Film de la Cannes, înfiinţată în 1962 şi concentrată pe regizori aflaţi la început de carieră.

    Violent, stilizat şi fără dialoguri, “Ramona” încheie trilogia “impromptu” realizată de Andrei Creţulescu, care mai cuprinde scurtmetrajele “Bad Penny” (2013) şi “Kowalski” (2014). Din distribuţie fac parte aceiaşi actori Rodica Lazăr, Dorian Boguţă, Andi Vasluianu, Şerban Pavlu, cărora li se adaugă Ana Ularu. Scenariul a fost scris de Andrei Creţulescu, imaginea poartă semnătura lui Andrei Butică, montajul a fost realizat de Cătălin Cristuţiu, scenografia, de Mălina Ionescu, iar de sound design sunt responsabili Alex Dumitru şi Marius Leftărache.

    De asemenea, cinema-ul românesc este reprezentat la Cannes, în secţiunea necompetitivă Short Film Corner, prin scurtmetrajele: “Ecouri”, de Dumitru Grosei, “Omuland”, de Matei Branea, “Două maluri”, de Diana Munteanu, “Verigheta”, de Gabriel Achim, “Ninel”, de Constantin Popescu, “N-ai fost acolo”, de Ioana Agatha Paltinel, “Imobil”, de Besenyei Katalin, “Lumina firavă”, de Florina Dumitrache, “Lag”, de Anton Groves şi Bogdan Orcula, “Blue Spring”, de Andreea Borţun, “Micul tata”, de Ioana Turcan, “Dumneavoastră, tu”, de Bogdan Theodor Olteanu, “Fereastra”, de Georgiana Moldoveanu, “This time, last year”, de Ana Savin, “Puzzled”, de Tudor Botezatu, şi “Cristian”, de Doina Ruşti.

    Short Film Corner, program lansat în 2004, este conceput ca o piaţă pentru scurtmetraje şi de aceea participarea nu echivalează cu o selecţie în secţiunile competitive ale Festivalului de la Cannes. Regizorii scurtmetrajelor selecţionate vor fi invitaţi câte patru zile, în două grupe, pentru a participa la evenimentele din jurul Short Film Corner, având şi ocazia să întâlnească oficiali ai Festivalului de la Cannes şi organizaţii europene care se ocupă de susţinerea celor ce aspiră la cariera de cineast.

    Cea de-a 68-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes are loc în perioada 13 – 24 mai. Juriul competiţiei oficiale este prezidat de cineaştii americani Joel şi Ethan Coen. Juriul secţiunii Un Certain Regard va fi prezidat de actriţa şi regizoarea Isabella Rossellini, cel al secţiunii Cinéfondation şi pentru scurtmetraje, de regizorul mauritan Abderrahmane Sissako, iar cel al secţiunii Semaine de la Critique, de actriţa, scenarista şi regizoarea Ronit Elkabetz, figură emblematică a cinema-ului israelian.

  • A dus o banală idee venită în primul an de facultate la o afacere de două milioane de euro

    Ana-Maria Coman a pus în urmă cu 15 ani bazele lanţului românesc de haine pentru femei Etic Lady’s Fashion, care totalizează afaceri de 2 milioane de euro.

    Ideea unei afaceri cu haine i-a venit Anei-Maria Coman în perioada în care era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

    Antreprenoarea, care avea atunci 19 ani,  a început să vândă împreună cu câteva prietene haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere în piaţa Big Berceni din Bucureşti.

    În prezent, afacerea Etic Lady’s Fashion este formată din zece magazine răspândite în Bucureşti, Constanţa şi Craiova şi, de la începutul anului 2015, şi 
dintr-un magazin online.

  • A dus o banală idee venită în primul an de facultate la o afacere de două milioane de euro

    Ana-Maria Coman a pus în urmă cu 15 ani bazele lanţului românesc de haine pentru femei Etic Lady’s Fashion, care totalizează afaceri de 2 milioane de euro.

    Ideea unei afaceri cu haine i-a venit Anei-Maria Coman în perioada în care era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

    Antreprenoarea, care avea atunci 19 ani,  a început să vândă împreună cu câteva prietene haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere în piaţa Big Berceni din Bucureşti.

    În prezent, afacerea Etic Lady’s Fashion este formată din zece magazine răspândite în Bucureşti, Constanţa şi Craiova şi, de la începutul anului 2015, şi 
dintr-un magazin online.

  • Cătălin Nicolae, Aviseco: “Echipamentele şi tehnologiile prezente în străinătate sunt în mare parte disponibile şi în România”

    Cătălin Nicolae, managing partner al Aviseco, se referă la casa inteligentă drept “o modalitate simplă, unitară şi centralizată de a controla, prin intermediul unor echipamente electronice,  subsisteme precum iluminatul, clima, echipamente audio/video, cele de securitate, sisteme de umbrire, sisteme de control acces (pietonal, auto) şi porti de garaj,  piscine sau jacuzzi”. Aviseco comercializează atât sisteme ale unor producători cunoscuţi din Statele Unite, precum Creston, din ce folosesc pentru tehnologia de comunicare între echipamentele de control un procesor central, respectiv din Asia, precum HDL. Sistemul acestora se caracterizează prin tehnologia de comunicare directă între echipamentele de control.

    Cătălin Nicolae consideră că nu există o mare diferenţă între soluţiile disponibile România şi cele comercializate în alte părţi ale lumii. “Echipamentele şi tehnologiile prezente în străinătate sunt în mare parte disponibile şi în România. Diferenţa o face ponderea diferită a unor sisteme în proiectele din ţara noastră faţă de cele din afară, acest lucru datorându-se şi abilităţilor comerciale ale diferiţilor furnizori.”

    Deşi compania nu serveşte lunar un număr mare de clienţi, valoarea contractelor este ridicată. “Media lunară a clienţilor noştri este de 2-3 proiecte, iar valoarea medie a proiectelor este de 7000 de euro”, spune Nicolae. Pentru automatizarea unui apartament de 3 camere, reprezentanţii Aviseco spun că preţurile încep de la 2.000 de euro.

  • Povestea reginelor vinului din România. Un sfert din producţia anuală iese din mâinile lor

     “Când am intrat eu în domeniul vinului erau foarte puţine femei, acum interesul este în creştere“, spune Aurelia Vişinescu, antreprenoarea care a dezvoltat afacerea Domeniile Săhăteni şi este cea mai cunoscută femeie oenolog din România. În plus, pe ansamblu, numărul femeilor în domeniu este în creştere, fiind prezente în toate ramurile industriei vinurilor, de la laboratoare până în departamentele de marketing şi vânzări. Mihaela Tyrel de Poix, proprietara SERVE, spune că i se pare surprinzător că industria vinului este, încă, percepută ca un domeniu al bărbaţilor; „cred că pe ansamblu raportul este de unu la unu“.

    Din punctul său de vedere sunt argumente suficiente pentru ca lumea vinului să fie în egală măsură a bărbaţilor şi a femeilor, de vreme ce peste 70% dintre cumpărătorii de vin din Europa sunt femei, „cel mai adesea ele aleg şi la restaurant şi, în plus, sunt mai bune de-gustătoare decât bărbaţii pentru că au gustul şi mirosul mai fine“. Iar numărul mare al doamnelor din domeniul vinului nu face decât să confirme, arată Mihaela Tyrel de Poix, că „este un domeniu la fel de potrivit pentru femei şi pentru bărbaţi. Şi nici nu suntem în competiţie“.

    Creşterea numărului de femei implicate în acest domeniu este însă un fenomen care se petrece în întreaga lume. De la sfârşitul secolului XIX şi până în prezent femeile s-au implicat tot mai mult în industria vinului. De la prima femeie producător de vin din California, Josephine Tychson, care la 31 de ani, când a rămas văduvă, şi s-a ocupat de una singură de plantarea viei, în 1886, la actriţa Lillie Langtry, care a cumpărat circa 160 de hectare cu viţă-de-vie în 1888 pentru a face cel mai bun vin roşu sec din ţară la Claire Thevenot, care a câştigat concursuri de somelier, este o întreagă poveste.

    Zona somelierilor era rezervată aproape exclusiv bărbaţilor, cel puţin în Marea Britanie, până în urmă cu zece ani, când nu participa nicio femeie. În câţiva ani nu numai că numărul acestora a urcat semnificativ în rândul concurenţilor, dar Claire Thevenot a fost declarată câştigătoarea competiţiei în 2007.

    Cu toate acestea, afacerile din domeniul vinului nu sunt facile, iar investiţiile în domeniu nu sunt o garanţie pen-tru profit. Dimpotrivă, suma cheltuită pentru plantarea unui hectar este de ordinul zecilor de mii de euro, iar profitul nu apare mai repede de 5-6 ani. Ba mai mult, efectul maxim al deciziilor luate acum se vor vedea pe termen lung, de 20 de ani. Care este catalizatorul care a determinat creşterea apetitului antreprenoarelor pentru acest domeniu? Pe de o parte, domeniul este „extrem de interesant, frumos, provocator, poţi avea şansa să performezi foarte bine, să te afirmi, să consturieşti o carieră, într-o slujbă foarte bine plătită pentru oenologi, pentru că totul se învârte în jurul produsului pe care îl construieşti“, arată Aurelia Vişinescu.

    Pe de altă parte, spune Mihaela Tyrel de Poix, „activitatea îmbină foarte multe meserii. În fiecare anotimp, moment al anului, priorităţile se schimbă“. Nu în ultimul rând, pe parcursul ultimilor ani podgorenii au primit o veritabilă gură de oxigen cu aportul de fonduri neram-bursabile obţinute pe proiecte europene pentru plantarea suprafeţelor cu viţă-de-vie. Domeniul a fost campionul atragerii de fonduri; încă de la prima alocare au fost epuizate în întregime, încă înainte de termenul limită.

    Astfel, în ultimii ani, 232 de firme aveau ca obiect de activitate producţia de vin, iar piaţa dă semne bune pe toate planurile. În ciuda faptului că puterea de cumpărare nu dă semne clare de revenire, interesul consumatorilor pentru vinurile din segmente de preţ mediu şi superior este în creştere, la fel ca şi apetitul pentru vinuri roşii, seci şi demiseci, într-o ţară în care în urmă cu 20 de ani balanţa înclina covârşitor în favoarea şpriţurilor, cu vin alb demidulce. În plus, vinurile româneşti câştigă puncte importante şi la capitolul imagine. În ciuda faptului că podgoriile din România plasează ţara pe locul opt în lume în rândul producătorilor, zeci de ani licoarea lui Bachus a plecat peste graniţe vândută la vrac. Mai nou, vinurile româneşti au nume din ce în ce mai cunoscute: Prince Ştirbey Tamaioasa Ro-maneasca Sec 2013 a fost enumerat de The Guardian în rândul celor mai bune vinuri, iar două dintre vinurile SERVE au fost listate în restaurante clasificate cu stele Michelin. Întâmplător sau nu, în conducerea ambelor firme sunt implicate femei. Iată poveştile a nouă antreprenoare implicate în domeniul vinului.

  • Un antreprenor şi-a vândut casa pentru a porni un business nou în România. A ajuns la afaceri de 10 milioane de euro

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Concluziile Cluj Innovation Days 2015: IT-ul clujean trebuie să dezvolte produse şi servicii proprii

    Concluzia dezbaterilor a fost evidenţiată de Bror Salmelin, reprezentant al Comisiei Europene: „Cheia reuşitei în afacerile din domeniul IT o constituie dezvoltarea unor produse şi servicii proprii, iar Clujul, pe care îl urmăresc de 15 ani, are un potenţial foarte bun în această direcţie”, notează un comunicat de presă.

    Dezvoltarea de produse şi servicii proprii de către companiile de IT reprezintă şi principalul obiectiv asumat de Cluj IT Cluster pentru următorii doi ani: „În prezent, piaţa clujeană de IT este dominată de outsourcing, dar transferul tehnologic şi dezvoltarea de produse şi servicii proprii de către companiile care activează în domeniul IT reprezintă soluţia de creştere pe termen lung. Dacă în prezent aproximativ 10% din veniturile membrilor clusterului sunt generate de produse şi servicii proprii, obiectivul nostru este ca în următorii doi ani această pondere să crească la 15%”, a declarat Alexandru Tulai, preşedintele Cluj IT Cluster.

    Despre nevoia de inovare în IT, inclusiv prin specializarea outsourcingului, au vorbit manageri din IT şi domenii conexe, specialişti în proprietate intelectuală şi cercetători din Germania, Austria, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia, SUA, Polonia şi România.

    Cluj Innovation Days este organizat anual de Cluj IT Cluster şi urmăreşte consolidarea comunităţii IT şi facilitarea interacţiunii cu parteneri de afaceri şi sectorul public.  Evenimentul este susţinut parţial prin proiectul „Dezvoltarea inovativă prin Informatizare a Ecosistemului urban Cluj-Napoca”, proiect implementat de către Cluj IT şi co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa 1 POSCCE, operaţiunea O1.3.3 – Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere, notează acelaşi comunicat.

    Cluj IT este o asociaţie de tip cluster inovativ, înfiinţată în octombrie 2012 şi având peste 40 de membri: companii de IT, universităţi şi institute de cercetare, instituţii publice şi organizaţii catalizator. Iniţiativă de business, clusterul urmăreşte creşterea competitivităţii sectorului IT şi a vizibilităţii industriei IT româneşti, precum şi poziţionarea Clujului ca un hub regional inovator. Clusterul are susţinerea guvernului şi a autorităţilor locale, care consideră Cluj IT o iniţiativă de importanţă naţională. Priorităţile clusterului pentru următoarea perioadă includ extinderea prezenţei internaţionale, proiecte comune între universităţi şi industria IT, precum şi dezvoltarea Cluj Innovation City, care va asigura comunităţii IT infrastructura necesară pentru dezvoltare, inovare şi colaborare în proiecte de anvergură.