BusinessMagazin

Tag: pierdere

  • Oraşul fantomă care a fost înghiţit de ape şi a reapărut după 30 de ani – GALERIE FOTO

    Epecuen, cunoscut drept “oraşul fantomă al Argentinei”, era o staţiune populară, atrăgând anual mii de vizitatori; în urmă cu 30 de ani, o inundaţie a acoperit de apă tot oraşul.

    Localitatea a rămas sub ape timp de 28 de ani, iar Pablo Novak este singura persoană care a refuzat să plece. “Au întărit digurile, dar pe 10 noiembrie apa a distrus structura de protecţie şi a inundat tot”, povesteşte Pablo Novak. “Digul a cedat în două locuri, acolo unde era cel mai slab. Cei din administraţie au venit cu pompe hidraulice, dar ne-au spus că nu se poate face nimic. “

    Mirta Noemi, o fostă rezidentă, povesteşte la rândul ei cum era viaţa în Epecuen înainte de inundaţie: “Am avut aici un hotel dar acum, după 25 de ani, am rămas doar cu un morman de gunoaie. A fost extrem de dificil, pentru că aici ne cunoşteam unii cu alţii, eram prieteni, iar copiii noştri mergeau la şcoală împreună. Totul s-a pierdut. Oamenii nu şi-au pierdut doar proprietăţile, şi-au pierdut întreaga viaţă.”

  • Care sunt mărcile cele mai apreciate de români

    Construirea ataşamentului emoţional dintre consumatori şi marcă este una din cele mai importante investiţii pe care le face o companie, declara Marc Gobé, un vizionar al marketingului. „Viziunea strategică trebuie să fie una de lungă durată întrucât legătura emoţională nu se va transfera imediat în vânzări, dar este un pilon solid şi indispensabil pe care se poate dezvolta marca în timp“, spune Manuela Dănilă, new business development & client service director în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    „Oamenii iubesc mărcile, dar uneori mărcile nu iubesc oamenii şi asta este cauza multor oportunităţi pierdute de a crea o legătură între marcă şi om“, spune Marc Gobé, care a dezvoltat de-a lungul carierei sale zece legi esenţiale pentru un branding de succes. Aceste legi sunt pilonul principal care stă la baza studiului Emotional Branding derulat de 360insights, aflat acum la a patra ediţie. Studiul identifică mărcile care au reuşit să construiască legături emoţionale puternice cu consumatorii români, analizând 400 de mărci din 13 categorii de produse şi servicii, iar cele patru ediţii ale studiului au marcat evoluţii spectaculoase şi căderi la fel de impresionante de pe podium.
    Covalact, de pildă, a urcat, din 2011 până la finalul lui 2015, 26 de poziţii în clasament, ajungând pe a treia poziţie în categoria produselor alimentare; tot o marcă de lactate, Delaco, a urcat în acelaşi interval 22 de poziţii, ajungând pe locul cinci în rândul produselor alimentare. Kinder a urcat 24 de trepte în segmentul dulciurilor, ajungând pe treapta a treia a podiumului, iar Aqua Carpatica a ajuns pe poziţia 11, după ce se clasa în 2011 pe locul 27 în categoria băuturilor nealcoolice.

    Abordarea ataşamentului emoţional al consumatorilor este o carte de jucat în toate perioadele, „pentru că noi, oamenii, luăm multe decizii pe baza emoţiilor“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. De fapt, adaugă el, medicii au constatat că în cazurile când, din cauza unor accidente sau alte situaţii nefericite, anumite persoane îşi pierd capacitatea de a simţi emoţii, acestea nu sunt capabile să ia nici cea mai mică decizie. „Este deci neapărat nevoie de un «impuls», iar acesta este dat de ataşamentul emoţional faţă de marcă, dar şi de siguranţa alegerii“, mai spune reprezentantul Ursus.Un exerciţiu util, spune reprezentanta 360insights, este de a compara indexul Emotional Branding cu vânzările sau cota de piaţă. „Atunci când indexul este mai mare decât cota de piaţă, marca este aspiraţională, dorinţa de achiziţie nu s-a concretizat, iar rolul marketingului este de a căuta pârghii prin care să faciliteze accesul consumatorilor la marcă, identificând factorii externi ce blochează consumul sau cumpărarea propriu-zise, oprind ataşamentul la nivel de atitudine“, explică Manuela Dănilă.

    Tot ea mai spune că dacă indexul este mai mic decât cota de piaţă este vorba de mărci care se bucură de factori de piaţă favorabili (ca distribuţie extinsă, preţ accesibil), ce susţin vânzarea, chiar dacă aprecierea mărcii e mai redusă. „Se impune în astfel de cazuri mai degrabă o strategie defensivă. Pentru a-şi proteja cota de piaţă, marca trebuie în primul rând să îşi securizeze grupul de consumatori, căutând să reiniţieze dialogul cu aceştia şi să le recâştige aprecierea“, afirmă Dănilă. Capitalul emoţional al unui brand este extrem de important şi poate deveni un avantaj competitiv esenţial, mai ales într-un context economic precum cel actual. În categoria dulciurilor, top 10 este format dintr-un amalgam ce include tablete, batoane, praline şi cremă tartinabilă, până la prăjituri şi gumă de mestecat, ceea ce, în opinia Manuelei Dănilă confirmă hedonismul românilor şi deschiderea lor către o plajă largă de subcategorii în acest segment.

    La fel ca în fiecare an, Milka este ocupanta detaşată a primei poziţii; ingredientul cheie în povestea sa este inovaţia cu care îşi surprinde consumatorii, arată studiul. Diversitatea şi creativitatea portofoliului fac experienţa mai mult decât un simplu moment de consum. Celelalte două ocupante ale podiumului, Snickers şi Kinder, se apropie mai mult ca în alţi ani de inimile românilor. Snickers atrage mai mult bărbaţii şi persoanele de peste 35 ani, în timp ce Kinder este mai degrabă pe placul tinerilor şi femeilor.

    Categoria snacksurilor sărate este relativ nouă în topul Emotional Branding, fiind monitorizată pe parcursul ultimelor două valuri. Clasamentul este condus de chipsuri, Lay’s şi Chio cresc fiecare câte două poziţii în clasament şi ajung acum ocupantele primelor locuri de pe podium. Lay’s îşi câştigă fanii prin dinamism şi prin reclame memorabile, făcându-i pe consumatori curioşi ce ar putea Lay’s să mai facă sau să mai spună. Chio este apreciat pentru inovaţii şi reuşeşte să îşi creeze un segment de public loial, menţinând astfel destul de strânsă lupta cu rivalii de la Lay’s. Din rândul chipsurilor, în top 10 se află şi marca Pringles, care primeşte în principal susţinerea tinerilor de 16-24 ani, atraşi de personalitatea mărcii. Toortitzi, marcă nou introdusă în clasament, ajunge direct pe pozitia a şasea; „inovaţia îi oferă unicitate şi întâietate în alegere, asociindu-se în principal cu legea preferinţei («Chiar dacă pot să aleg între mai multe mărci, o prefer pe aceasta»)“, spune reprezentanta 360insights.

    Categoria produselor alimentare apare drept cea mai dinamică, cu multe răsturnări de situaţie. Singura evoluţie constantă din top 10 îi aparţine liderului; Hochland menţine prima poziţie pentru cel de-al treilea val consecutiv, susţinută îndeosebi de familiile cu copii. Dr. Oetker este situată pe poziţia secundă, urcând trei trepte în clasament faţă de valul anterior al studiului, iar susţinerea sa provine îndeosebi din rândul femeilor.

     

  • Bursa în primul trimestru din 2016, un montagne russe

    Nervii investitorilor au fost puşi la grele încercări în primul trimestru al anului. Bursa a debutat în 2016 cu un declin amplu, în linie cu restul pieţelor internaţionale de acţiuni care au fost trase puternic în jos de temerile investitorilor privind încetinirea economiei Chinei, pentru ca mai apoi, în următoarele două luni, piaţa locală de acţiuni să recupereze o parte din pierderi.

    În ianuarie, bursa de la Bucureşti a pierdut peste 10% din valoare, marcând astfel cel mai slab debut de an din 2011, însă pe parcurs starea de spirit a investitorilor s-a mai îmbunătăţit. Astfel că în lunile februarie şi martie, pieţele internaţionale au revenit pe creştere, iar bursa de la Bucureşti afişează o pierdere de circa 4% pentru primele trei luni din an. „Vedem scăderile din 2016 ca episod final al fazei corective demarate la maximele din vara trecută şi care constituie o binevenită ajustare a preţurilor după un robust trend de creştere care a durat de la minimele din vara lui 2011 până anul trecut“, spune Dan Rusu, analist financiar la Banca Transilvania.

    Evoluţia bursei locale în primul trimestru plasează România pe ultimele locuri în regiune, în condiţiile în care bursa de la Budapesta şi cea de la Varşovia se mândresc cu randamente şi de 7,5%.

    Evoluţia bursei locale este mai corelată cu cea a burselor din Europa de Vest, respectiv cu bursa germană şi cu cea a burselor americane decât cu evoluţia burselor din regiunea Europei Centrale şi de Est. De remarcat însă că bursele occidentale au recuperat pierderile cauzate de criza financiară din 2008, indicii bursieri străini având valori peste maximele din 2007, în timp ce indicele BET, principala referinţă a bursei de la Bucureşti, mai trebuie să crească cu circa 30% pentru a recâştiga pragul de 10.000 de puncte, cât a avut pe maximele din 2007.

    Indicele DAX, al bursei germane, are un minus de 8% în acest an, o pierdere similară raportând şi indicele bursei franceze CAC 40. Peste Ocean, indicele american S&P 500 are un modest avans de 0,5%, în timp ce indicele Dow Jones s-a apreciat cu 1,1%. Ascensiunea bursei de la Budapesta, care se situează în topul performanţelor din regiune, se datorează pe de o parte aprecierii puternice a acţiunilor OTP Bank şi ale grupului petrolier Mol, care deţin o pondere ridicată în principalul indice bursier BUX, dar şi graţie aşteptărilor investitorilor că agenţia de rating Moody’s ar putea ridica ratingul de ţară al Ungariei până la investment grade.

    Pentru investitorii care au avut nervii suficient de tari pentru a rezista prăbuşirii din ianuarie, bursa a adus însă şi oportunităţi de câştig. Din rândul acţiunilor incluse în indicele BET, acţiunile Banca Transilvania au adus cel mai ridicat randament, de circa 10%. Performanţa acţiunilor BT este cu atât mai notabilă cu cât după prima lună din an titlurile aveau o scădere de 7%.

    Din rândul acţiunilor mai puţin lichide şi deci neincluse în indicele BET se remarcă titlurile transportatorului Conpet Ploieşti cu un avans de 6% în primul trimestru.
    La polul opus se situează acţiunile Nuclearelectrica şi cele ale OMV Petrom, cu scăderi de peste 17% în acest an. Indicele BET include evoluţia celor mai lichide zece acţiuni de pe bursa de la Bucureşti.

    Două mari ştiri au ţinut cap de afiş pe bursa de la Bucureşti în acest prim trimestru. Una bună şi una mai puţin bună.
    Banca Transilvania, a treia bancă după active de pe piaţa locală, a raportat pentru 2015 un profit record de 2,4 miliarde de lei, cel mai bun rezultat din istoria sistemului bancar local. Profitul record a fost alimentat de câştigul de 1,6 miliarde de lei raportat de bancă din achiziţia Volksbank România. Ştirea mai puţin bună au fost rezultatele financiare ale OMV Petrom, cea mai valoroasă companie de pe bursa de la Bucureşti, care au indicat pentru 2015 o pierdere de 690 milioane de lei, prima de la privatizarea companiei în 2004.

    Vestea bună de la Banca Transilvania a fost de bun augur pentru investitori pentru că banca a decis să distribuie un dividend record şi acţiuni gratuite. Banca va distribui acţionarilor săi dividende de 1,2 miliarde de lei echivalent al unei plăţi de 0,39 lei brut pe acţiune, şi îşi va majora capitalul cu 620 milioane de lei prin emisiunea de acţiuni gratuite. Dividendul propus aduce un randament de 15% la care se adaugă un câştig de încă 15% din acţiunile gratuite. Astfel randamentul cumulat adus de dividendele şi acţiunile gratuite este de 30%, adică de peste 15 ori mai mare decât dobânda adusă de un depozit bancar.

     

  • Tânăra de 30 de ani care ar putea avea o soluţie împotriva bolilor Parkinson sau Alzheimer

    Leen Kawas are 30 de ani, este imigrant de primă generaţie în SUA şi conduce o companie care luptă pentru a combate o boală incurabilă ce costă societatea miliarde de dolari în fiecare an, informează Forbes.

    Compania ei, M3, caută un remediu pentru bolile neurodegenerative (Alzheimer şi Parkinson), care afectează milioane de oameni pe tot globul. M3 a fost înfiinţată în 2011 de către Kawas şi tocmai a primit o finanţare de 9 milioane de dolari. Banii vor ajuta compania să desfăşoare teste ale medicamentelor produse de M3, medicamente care ar putea declanşa regenerarea celulelor creierului pe care pacienţii le pierd atunci când suferă de aceste boli. “Dacă testele sunt un succes, atunci întreaga industrie s-ar putea schimba, deoarece majoritatea competitorilor M3 lucrează la încetinirea progresului bolii, nu la vindecarea ei”, spune ea.

    Aproximativ 70.000 de persoane sunt diagnosticate în România cu boala Parkinson şi este cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă ca frecvenţă la noi în ţară.

    Kawas visa să vindece bolile terminale încă din copilărie. Ea şi-a privit bunica pierzând lupta cu cancerul, apoi mama ei a murit înainte ca Kawas să împlinească 21 de ani.

    A obţinut doctoratul farmacologie moleculară la Universitatea Washington State. În primul an, după înfiinţarea companiei, şi-a stabilit să vorbească cu cel puţin 740 de oameni despre vindecarea bolilor neurodegenative.

    A întâmpinat dificultăţi în carieră din cauza faptului că este femeie şi atât de tânără. “De multe ori am fost confundată cu fata de la garderobă. Dar de multe ori oamenii care au făcut asta au fost convinşi să investească în compania mea la finalul întâlnirilor”, a spus ea.

    Dacă planului Leenei Kawas este dus la capăt cu succes, M3 va fi prima companie din lume care să creeze o pastilă ce combate aceste boli extrem de grave precum Parkinson sau Alzheimer.

    Costurile luptei împotriva bolii Alzheimer în Statele Unite ajung la peste 300 miliarde de dolari. Aşadar, companiile şi guvernele au o mulţime de motive să-i acorde atenţie acestei tinere.

  • Producător local: Tiruri întregi cu marfă expirată în alte ţări sunt aduse în România

    Producătorii locali spun că nu este o surpriză să audă de la ministrul Agriculturii că în România sunt aduse produse expirate sau aproape de termen pentru a fi distribuite pe piaţă, însă reprezentanţii supermarketurilor spun că nimeni nu şi-ar asuma aşa ceva fiindcă şi-ar pierde clienţii.

    Producătorii locali spun că nu sunt surprinşi de afirmaţiile ministrului Agriculturii, Achim Irimescu, dintr-un interviu acordat Ziarului Financiar în care spune despre România că este „o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate”. Însă, reprezentanţii marilor supermarketuri spun că nimeni nu şi-ar asuma să pună pe rafturi astfel de produse fiindcă şi-ar pierde imediat credibilitatea şi clienţii.

    „În primul rând trebuie să spun că sunt surprins că un ministru al Agriculturii are astfel de date şi nu vedem deja şi arestări. Cum să aduci alimente expirate şi cum să falsifici produse alimentare făcând chestii din astea? Nu ştiu de unde are aceste date, şi eu am informaţii că se întâmplă astfel de lucruri, tiruri întregi cu marfă expirată în alte ţări sunt aduse în România şi aici se practică astfel de lucruri, dar nu am cum să probez aceste informaţii. Cred că autoritatea statului ar trebui să verifice şi să depisteze atsfel de cazuri. Aici, cu toate că nu sunt de acord cu ministrul Agriculturii pe foarte multe subiecte, aici pot spune că da, într-adevăr, am şi eu astfel de informaţii, iar noi, ca stat, trebuie să luăm cele mai severe măsuri să stopăm aceste lucruri”, a declarat pentru MEDIAFAX Costel Caraş, fermierul care în 2013 a aruncat în câmp 8.000 de litri de lapte în semn de protest pentru că nu mai are cui să îl vândă de la izbucnirea scandalului laptelului contaminat cu aflatoxină.

    El a mai spus că peste 60% din piaţa României nu mai este a românilor şi că toată piaţa serioasă este stăpânită de firme multinaţionale care deţin marile lanţuri. „Foarte curând, noi o să fim în genunchi, toată ţara va fi terminată şi nu vom putea face altceva decât să aducem mâncare din import pentru că dacă distrugem agricultorul român, el nu se va mai apuca de agricultură în vecii vecilor”, a atras atenţia Costel Caraş.

    La rândul său, Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, spune că trebuie doar să vedem ce se întâmplă pe piaţă pentru a ajunge la o concluzie.

    „Cum credeţi că pot veni produsele mai ieftin de afară, ştiind prea bine care sunt costurile reale. Cum credeţi că ne-au invadat cu carne de porc piaţa? Noi asigurăm în momentul de faţă 30% din piaţa cărnii de porc, dar firmele sunt aproape de faliment. Am putea acoperi aproape 100%, dar ne-au omorât piaţa cu carnea de porc venită din afară care se vinde la nişte preţuri derizorii. Cum vă explicaţi? Vinde producătorul acela în pierdere? Sunt convins că ministrul are datele. (…) Dacă te duci afară, uitaţi-vă la ce preţuri e carnea de porc, în Belgia e între 8-10 euro. Aceeaşi carne, la noi o găseşti între 3-4 euro, carne importată din străinătate. Cum vă explicaţi? Şi carnea asta e produsă acolo, la noi se adaugă şi costul de transport”, a spus Laurenţiu Baciu pentru MEDIAFAX.

    Reprezentanţii supermarketurilor spun că afirmaţiile ministrului Agriculturii nu au nicio bază.

    „Ce pot să comentez când un ministru al Agriculturii face astfel de declaraţii? Vă daţi seama că nimeni nu ar putea să-şi permită luxul să-şi piardă clienţii, nimeni nu-şi poate permite să pună astfel de produse pe piaţă. Efectiv sunt fără grai. Nu ştiu nimic despre ceea ce spune ministrul. ANSVSA-ul şi ANPC-ul vin şi fac controale, noi suntem consiliaţi unde se greşeşte. Controlul e un lucru bun, îţi arată unde greşeşti şi cum poţi remedia. Nimeni nu lasă zone din acestea sensibilie necontrolate. La nivel de reţele comerciale, numărul producătorilor români este în creştere şi a crescut an de an şi asta pentru că piaţa cere”, a declarat Florin Căpăţână, vicepreşedinte Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRC).

    Însă, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România Laurenţiu Baciu spune că supermarketurile nu şi-ar pierde clienţii fiindcă aceştia nu pot constata calitatea cărnii. „Trebuie un examen de specialitate, câţi din ţara asta am putea constata? Ţi-ar trebui laborator, cunoştiinţele necesare de a afla dacă marfa e bună sau nu. Pe asta mizează. Cine-i controlează? Dacă vorbim de organele de control din România, aici mă abţin”, a mai spus Baciu.

    Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a declarat miercuri într-un interviu acordat ZF că „România este o piaţă de mâna a zecea în care se aduc produse din străinătate cu termene expirate. Aici este o piaţă în care importatorii se orientează şi aduc produse la sfârşit de termen de valabilitate sau chiar depăşit. În România sunt cazuri în care salamul se spală cu oţet; se schimbă saramura la brânză, iar brânza se bagă din nou la vânzare. Statul nu-şi face datoria, ANPC-ul nu şi-o face. Alţii controlează ce intră din România, noi de ce să nu controlăm ce primim de la alţii?“, a mai spus ministrul.

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.

  • A murit Johan Cruyff. Fosta legendă a Ajax-ului şi a naţionalei Olandei avea 68 de ani

    Celebrul Johan Cruyff a murit în această după-amiază, la vârsta de 68 ani. Olandezul vicecampion mondial în 1974 suferea de cancer pumonar

    Fost antrenor al Barcelonei, unde i-a avut elevi pe Hagi şi Gică Popescu, Johan Cruyff a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în urmă cu un an şi a fost supus imediat, la o clinică privată din Barcelona, la o serie de teste amănunţite pentru a afla exact stadiul în care se afla boala.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fotografii uimitoare cu triburile din Etiopia. “Multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile” – GALERIE FOTO

    Fotografa Louisa Seton a plecat într-o călătorie în Etiopia pentru a surprinde obiceiurile triburilor Surma, înainte ca aceştia să dispară.

    “Am auzit de aceste grupări tribale de pe valea Omo şi am auzit de construcţia barajului din zonă, care va duce la mutarea triburilor. Astfel multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile.”, a declarat Seton pentru CNN

    “Multă lume fotografiază aspectele negative din Africa: războaie, sărăcie etc. Eu am vrut să arat frumuseţea acestor oameni, acestor locuri”, a spus ea pentru CNN.

    “Voiam, în special, să fotografiez triburile Suri şi Mursi. Plăcile montate pe buze mi se par fascinante. Când fetele ating vârsta căsătoriei, în jur de 14 ani, li se scot dinţi de jos cu o piatră. Apoi li se taie buza de jos şi se întinde cu un dop de lemn, apoi este înlocuit cu unul mai mare, şi mai mare şi tot aşa. Este o formă de frumuseţe. Cu cât placa pe buză este mai mare cu atât zestrea este mai mare”, continuă ea.

     

  • Fotografii uimitoare cu triburile din Etiopia. “Multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile” – GALERIE FOTO

    Fotografa Louisa Seton a plecat într-o călătorie în Etiopia pentru a surprinde obiceiurile triburilor Surma, înainte ca aceştia să dispară.

    “Am auzit de aceste grupări tribale de pe valea Omo şi am auzit de construcţia barajului din zonă, care va duce la mutarea triburilor. Astfel multe dintre aceste triburi ar putea să-şi piardă obiceiurile.”, a declarat Seton pentru CNN

    “Multă lume fotografiază aspectele negative din Africa: războaie, sărăcie etc. Eu am vrut să arat frumuseţea acestor oameni, acestor locuri”, a spus ea pentru CNN.

    “Voiam, în special, să fotografiez triburile Suri şi Mursi. Plăcile montate pe buze mi se par fascinante. Când fetele ating vârsta căsătoriei, în jur de 14 ani, li se scot dinţi de jos cu o piatră. Apoi li se taie buza de jos şi se întinde cu un dop de lemn, apoi este înlocuit cu unul mai mare, şi mai mare şi tot aşa. Este o formă de frumuseţe. Cu cât placa pe buză este mai mare cu atât zestrea este mai mare”, continuă ea.

     

  • Omul care a “inventat” o nouă slujbă: i-a venit ideea când stătea la coadă pentru a-şi plăti o factură

    Giovanni Cafaro a “inventat” o nouă slujbă, statul la coadă pentru alţii. I-a venit ideea când într-o zi când stătea la coadă pentru a-şi plăti o factură, informează The Economist.

    “M-am gândit că aş putea să fac asta şi pentru alţii”, a spus el. Cafaro tocmai îşi pierduse slujba aşa că a început noul job cu mult entuziasm. A împărţit pliante şi în curând a găsit mai mulţi clienţi gata să-l plătească pentru a sta la coadă pentru ei. Astfel a a apărut o nouă slujbă intitulată “codista”. Mulţi dintre clienţii italianului sunt companii care preferă ca acesta să stea la cozi, iar angajaţii lor să-şi petreacă timpul mai productiv.

    Giovanni Cafaro are un contract standardizat, un salariu minim (10 euro pe oră înainte de deduceri), asigurare dată de stat (în caz în care cad pe scări, explică el). De asemenea, Cafaro predă un curs de cinci ore pe Skype în care explică de ce documente este nevoie pentru un anumit lucru, semnături, taxe etc.

    Potrivit Codacons, italienii petrec în medie 400 de ore pe an stând la o coadă, ceea ce înseamnă că sunt risipiţi 40 miliarde de euro, potrivit estimărilor.

    Este ironic, dar iniţiativa lui Cafaro a dus la încă un nivel de birocraţie. Cei care vor să-l angajeze trebuie să plătească contribuţiile sociale şi să se ocupe de hârţogăraie, chiar dacă ei îl angajează doar pentru o oră. 

    Ilustraţie: David Parkins