Tag: declaratie

  • Unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Parisului, în pericol de a fi distrus de forţa naturii

     

    Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Vigicrues.gouv.fr, nivelul apei ar putea atinge până la şase metri, depăşind previziunile iniţiale. Organismul de supraveghere a cursului apelor a plasat fluviul Sena sub alertă de cod portocaliu. Douăsprezece departamente franceze se află încă sub alertă de cod portocaliu de ploi şi indundaţii, iar departamentul Seine-et-Marne, sub alertă de cod roşu, potrivit Mediafax.

    Vineri dimineaţă, fluviul Sena a atins nivelul de 5 metri şi 58 de centimetri.

    Potrivit BBC News online, muzeul Luvru şi muzeul Orsay au fost închise astfel încât personalul să poată muta la loc sigur operele de artă.

    Joi, preşedintele Francois Hollande a anunţat că ţara sa va declara stare de catastrofă naturală în zonele afectate de inundaţii, în timp ce 21.700 de case au rămas fără electricitate din cauza intemperiilor.

    “Franţa va declara stare de catastrofă naturală în zonele afectate de inundaţii”, a declarat joi preşedintele Hollande, citat de site-ul agenţiei Reuters.

    Circa 9.200 de locuinţe au rămas fără curent electric în zona Seine-et-Marne, 6.400 în Essonne şi 1.100 în Yvelines.

    În regiunea centrală sunt alte 5.000 de locuinţe private de electricitate, iar în Montargis, 3.000.

  • Franţa declară stare de catastrofă din cauza inundaţiilor; zeci de mii de case, fără electricitate

    “Franţa va declara stare de catastrofă naturală în zonele afectate de inundaţii”, a declarat joi preşedintele Hollande, citat de site-ul agenţiei Reuters.

    Circa 9.200 de locuinţe au rămas fără curent electric în zona Seine-et-Marne, 6.400 în Essonne şi 1.100 în Yvelines.

    În regiunea centrală sunt alte 5.000 de locuinţe private de electricitate, iar în Montargis, 3.000.

  • Franţa declară stare de catastrofă din cauza inundaţiilor; zeci de mii de case, fără electricitate

    “Franţa va declara stare de catastrofă naturală în zonele afectate de inundaţii”, a declarat joi preşedintele Hollande, citat de site-ul agenţiei Reuters.

    Circa 9.200 de locuinţe au rămas fără curent electric în zona Seine-et-Marne, 6.400 în Essonne şi 1.100 în Yvelines.

    În regiunea centrală sunt alte 5.000 de locuinţe private de electricitate, iar în Montargis, 3.000.

  • Ce fac angajaţii din România după serviciu

    După o zi de muncă, 21% dintre angajaţii din România petrec cel puţin o oră  navigând pe internet, potrivit studiului despre calitatea vieţii la locul de muncă realizat de IRES la cererea companiei de produse şi servicii pentru motivarea şi fidelizarea angajaţilor Up România.

    63% dintre intervievaţi spun că fac mişcare, 48% că practică un hobby, iar 81%  că se uită la televizor, 40% dintre aceştia alocând însă mai puţin de o oră pentru această activitate.

    Cei mai mulţi dintre angajaţii care au fost chestionaţi (48%) alocă zilnic responsabilităţilor familiale între 1 şi 3 ore, iar peste un sfert alocă între 4 şi 6 ore, conform propriilor declaraţii.

    Angajaţii din România susţin că au mai degrabă un orar flexibil (47% vs. 42% care declară că au un orar inflexibil), iar bărbaţii (50%) şi angajaţii din mediul privat (49%) afirmă acest lucru într-o proporţie mai mare decât femeile (42%) şi angajaţii din sectorul public (43%).

    Cei mai mulţi dintre angajaţii participanţi la cercetare afirmă că dorm zilnic între 6 şi 7 ore (34%), un procent important de angajaţi dormind mai mult de 7 ore (32%), precum şi mai puţin de 6 ore (30%).

    Jumătate dintre persoanele chestionate estimează că menţin în echilibru fără probleme viaţa personală şi viaţa profesională la actualul loc de muncă, în timp ce 14% menţin acest echilibru cu dificultăţi, iar 8% abia reuşesc să le menţină.

     

     

     

  • Aproape jumătate dintre angajaţii români se tem de pierderea locului de muncă

    În timp ce 62% dintre angajaţii români sunt satisfăcuţi şi foarte satisfăcuţi de actualul loc de muncă, 57% declarându-se optimişti şi foarte optimişti cu privire la viitorul lor la actuala slujbă, doar 33% apreciază că le-ar fi uşor să găsească un nou loc de muncă. În schimb, 42% consideră că acest lucru ar fi greu şi foarte greu de realizat, relevă un studiu IRES, realizat la cererea compania de produse şi servici pentru motivarea şi fidelizarea angajaţilor Up România.

    Încrederea în găsirea cu uşurinţă a unui nou loc de muncă creşte odată cu nivelul de educaţie (41.5% dintre cei cu studii superioare) şi valoarea salariului actual (44.1% dintre cei cu salarii nete peste 2000 lei), iar bărbaţii (38.5%), angajaţii până în 35 de ani (48.3%), cei din mediul urban (37%) şi cei care lucrează în mediul privat (39.2%) declară că le-ar fi uşor şi foarte uşor să îşi găsească o nouă slujbă în comparaţie cu femeile (24.8%), celelalte categorii de vârstă – 36-50 de ani (29,5%), 51-65 de ani (22,8%) –, angajaţii din mediul rural (28.1%) şi cei care lucrează în sectorul public (25.6%).

    „Aceste date ne arată o realitate văzută din două perspective. Pe de o parte, există un optimism generalizat în rândul celor care au un loc de muncă şi care prezintă grade mari de satisfacţie, ceea ce evident este îmbucurător, în special dacă ne gândim la productivitatea muncii. Un angajat care îşi percepe locul de muncă ca mulţumitor şi satisfăcător, va fi mai implicat şi mai productiv. Pe de altă parte, scepticismul mare legat de găsirea unui nou loc de muncă ne arată că acest optimism faţă de actualul loc de muncă este un optimism constrâns, urmare a percepţiei că piaţa muncii suferă de lipsa oportunităţilor”, a declarat Elena Pap, directorul general Up România.

    Deşi declară în proporţie covârşitoare că munca lor este interesantă, provocatoare, motivantă (peste 60%), angajaţii intervievaţi în cadrul studiului IRES au tendinţa să regrete în primul rând colegii (35%),  mai presus de activitatea propriu-zisă (26%) şi salariul (19%). Majoritatea angajaţilor români participanţi la cercetare se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de relaţiile cu colegii, superiorii ierarhici direcţi şi cu managementul, cele mai mulţumitoare fiind cele cu colegii (72%). Relaţiile de calitate, bazate pe respect reciproc, între colegi şi între colegi şi angajator/management, figurează printre elementele menţionate de angajaţi drept definitorii pentru o bună calitate a vieţii la locul de muncă.  

    Tot aceste categorii dau şi cele mai mari proporţii de respondenţi care declară că le-ar fi uşor să-şi găsească un nou loc de muncă. Cei mai mulţi dintre angajaţii intervievaţi îşi percep nivelul de salarizare drept bun şi foarte bun (44%) şi doar 26% îl consideră slab şi foarte slab. Doar jumătate dintre respondenţi (54%) consideră că promovările în cadrul organizaţiei din care fac parte se realizează corect, iar 19% declară contrariul. Participanţii la studiu, din firmele cu mai puţin de 50 de angajaţi, tind să considere în proporţie mai mare decât ceilalţi că promovările se realizează echitabil în organizaţiile lor.

    Printre beneficiile cele mai dorite de către participanţii la această cercetare, se regăsesc, în ordinea preferinţelor: asigurările medicale (88%), primele de sărbători (88%), tichetele de masă (79%) şi tichetele cadou (77%). Pentru realizarea acestui top, au fost cumulate procentele celor care declară că au aceste beneficii şi, mai mult decat atat, le doresc şi procentele celor care declară că nu au aceste beneficii, dar şi le doresc.

    Printre beneficiile extra salariale încă inexistente la noi, dar pe care angajaţii români intervievaţi şi le doresc la actualul loc de muncă, se află pe primele locuri: tichetele culturale (61%) – pentru achiziţionarea de cărţi, bilete la evenimente culturale etc. –, tichetele sport (57%) – pentru achiziţionarea de echipament sportiv sau desfăşurarea de activităţi sportive – şi tichetele de servicii (55%) – pentru remunerarea prestaţiilor casnice (bone, îngrijirea persoanelor vârstnice etc.).

  • Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei. Românii încă preferă să plătească la livrare

    Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei, se arată într-un comunicat al PayU România. Compania a procesat în perioada aprilie 2015-martie 2016 tranzacţii online în valoare de peste 1,2 miliarde de lei, cu 44% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului fiscal anterior.

    ,,Piaţa plăţilor online a crescut semnificativ pe parcursul anului trecut. Valoarea medie a coşului de cumpărături online al românilor a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la peste 260 lei. Cea mai mare tranzacţie în online a fost înregistrată în eTail şi a atins valoarea de peste 140.000 lei.” declară Marius Costin, Country Manager PayU România.

    Topul categoriilor de produse pe care clienţii aleg să le cumpere online este condus de produsele IT&C. Peste 40% dintre comenzile online sunt din acest domeniu, coşul de cumpărături având o valoare medie de 3 ori mai mare decât valoarea medie generală – ajungând la peste 700 lei.

    Pe locul al doilea se situează cumpărăturile de fashion&beauty, urmate de home&deco, de produsele pentru copii şi de cărţi.
    În prezent, 10% dintre români plătesc cu cardul – fie că vorbim de plăţile standard sau plăţile în rate, 1% aleg alte metode de plată online (wire, iTransfer etc.) şi 89% aleg să plătească cash, la livrare.

    ,,Deşi cei mai mulţi români încă aleg să plătească în numerar, anul trecut, în fiecare minut aproximativ două persoane noi au plătit cu cardul în sistemul PayU. Cardurile cu rate sunt în continuare în topul preferinţelor celor care plătesc online, valoarea unei tranzacţii medii realizate cu acest tip de card  fiind de trei ori mai mare decât o tranzacţie obişnuită cu cardul. În condiţiile în care trendul este să cumperi din ce în ce mai mult în online, este esenţial ca magazinele să pună la dispoziţia consumatorilor cât mai multe metode de plată, să le ofere o experienţă de cumpărare facilă – la un click distanţă chiar – şi 100% sigură. Iar pentru toate acestea alegerea unui procesator de încredere face diferenţa.” declară Marius Costin.

    Plata de pe dispozitivele mobile (tabletă, smartphone) se află încă într-un stadiu incipient: doar 3 din 10 români care plătesc cu cardul aleg să achite comanda de pe un dispozitiv mobil.

    ,,Analiza viziunii de ansamblu asupra plăţilor online din România ne determină să vedem o evoluţie impredictibilă, pe alocuri spectaculoasă, pentru anul acesta. Principalul motor va fi promovarea de către comercianţi a metodelor de plată online în detrimentul plăţii cash, pe fondul scăderii comisioanelor interchange. Estimez că volumul de plăţi tranzacţionate de PayU va creşte cu 40% faţă de anul fiscal anterior.” a completat Marius Costin.


     

  • Veniturile de anul trecut trebuie declarate până pe 25 mai. Cine trebuie să depună la Fisc declaraţia 200?

     Formularul 200 sau Declaraţia privind veniturile realizate din România, pentru fiecare categorie şi sursă de venit, pentru anul trecut, trebuie să fie depus la ANAF până pe data de 25 mai.

    Potrivit Ordinului ANAF nr. 3605/2015 pentru modificarea şi completarea Ordinului ANAF nr. 52/2012 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aflat în vigoare de la 15 decembrie 2015, au obligaţia depunerii declaraţiei 200 persoanele fizice care în anul 2015 au realizat, în mod individual sau într-o formă de asociere, venituri în bani şi/sau în natură din România, din:

        activităţi independente;
        cedarea folosinţei bunurilor;
        activităţi agricole pentru care venitul net se stabileşte în sistem real (cultivarea produselor agricole vegetale, exploatarea plantaţiilor viticole, pomicole, arbuştilor fructiferi, creşterea şi exploatarea animalelor);
        piscicultură şi silvicultură (recoltarea şi valorificarea produselor specifice fondului forestier naţional, respectiv a produselor lemnoase şi nelemnoase, precum şi cele obţinute din exploatarea amenajărilor piscicole);
        transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise;
        operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
        jocuri de noroc.

    Totodată, declaraţia se depune şi de către persoanele fizice rezidente într-un stat membru al UE sau al Spaţiului Economic European care obţin venituri din activităţi independente din România şi optează pentru regularizarea impozitului în România. Concret, opţiunea de regularizare a impozitului poate fi exercitată pentru veniturile realizate începând cu 1 iunie 2015. Astfel, potrivit reglementărilor aflate în vigoare, pentru anul fiscal 2015, declaraţia cuprinde veniturile realizate în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2015, iar la declaraţie trebuie să fie anexate următoarele acte:

    • un certificat de rezidenţă fiscală în care se menţionează că beneficiarul venitului a avut rezidenţa fiscală în anul în care s-a obţinut venitul din România într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
    • un certificat de rezidenţă fiscală în care se menţionează că beneficiarul venitului a avut rezidenţa fiscală într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European în anul în care a exercitat opţiunea de regularizare în România a impozitului pe venit;
    • documente justificative din care rezultă veniturile realizate şi cuantumul impozitului reţinut la sursă de către plătitorul de venit.

    Cititi mai multe pe www.vocatnet.ro

  • Omul care nu vrea niciun ban, deşi a creat cea mai puternică monedă virtuală

    A doua şansă nu va mai exista pentru că, odată acordate aceste interviuri, Dr. Wright nu va mai reveni niciodată în faţa camerelor de luat vederi. A oferit apoi o serie de date criptografice pentru a dovedi că este într-adevăr cine pretinde că este.

    Cele trei publicaţii au fost puse să semneze un contract prin care s-au obligat să nu publice nimic până când dr. Wright nu îşi dezvăluie singur identitatea. În articolul publicat pe blogul personal pe data de 2 mai 2016, dr. Wright face referire la gestul din 1964 al lui Jean-Paul Sartre de a refuza Premiul Nobel pentru Literatură: „Nu e acelaşi lucru dacă mă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă mă semnez Jean-Paul Sartre, laureat al Premiului Nobel“. „Nu e acelaşi lucru dacă semnez Craig Wright sau dacă semnez Craig Wright, Satoshi.“

    „Un scriitor nu ar trebui îşi să permită să fie transformat într-o instituţie“, era justificarea lui Sartre în 1964. „Vreau doar să fiu lăsat în pace, să cercetez şi să lucrez“, spune Craig Wright, alias Satoshi Nakamoto. „Nu vreau bani. Nu vreau faimă. Nu vreau să fiu adorat. Dacă sunt propus pentru vreun premiu, nu voi accepta niciodată nici măcar un cent. Dacă mă propuneţi pentru vreun premiu Nobel, dacă mă propuneţi pentru vreo Medalie Turing (a Asociaţiei pentru Maşini de Calcul, n.m.), dacă mă propuneţi pentru orice onoare, nu voi accepta nici măcar un cent de la niciunul din voi, pentru nimic.“

    Funcţionează această justificare, oare, şi în cazul lui Satoshi Nakamoto? Opera lui Nakamoto nu este un joc pur intelectual (o spun fără a minimaliza opera lui Sartre). Opera lui Nakamoto este un sistem de plăţi electronice, global, distribuit şi aflat dincolo de controlul oricărei bănci centrale. Un sistem de plăţi electronice care are potenţialul, dacă suficienţi oameni cred în el şi îl folosesc, să devină o alternativă la sistemul financiar global, la bănci şi la sistemele de plăţi electronice actuale.

    Nu e un joc fără mize, totuşi. Să inventezi aşa ceva, apoi să pretinzi să fii lăsat pur şi simplu în pace, iată ceva greu de înghiţit.

    Bitcoin a apărut în 2009, după ce praful iscat de prăbuşirea economiei mondiale s-a mai aşezat, şi a apărut ca o modalitate deşteaptă de a transfera valoare fără implicarea băncilor, văzute ca fiind principalul vinovat pentru Marea Criză. Bitcoin nu este un fenomen cu totul străin de Occupy Wall Street, reprezintă un fel de reacţie a oamenilor simpli („we, the people“) de a-şi recupera puterea ce le-a fost „luată captivă“ de marele capital. Pentru ce fiecare tranzacţie de plată trebuie comisionată de o bancă? Unde e beneficiul, atunci când băncile, mandatate cu încrederea de a gestiona economiile publicului, au abuzat de această încredere, încurajând consumul fără acoperire şi creând active toxice? Nu e de mirare că Bitcoin s-a născut din mijlocul comunităţii de haiduci virtuali cunoscuţi sub numele de Cypherpunks, o comunitate cunoscută pentru crearea de sisteme de anonimizare a e-mailurilor, pentru browserele TOR ce nu lasă urme, pentru WikiLeaks – Julian Assange îşi are originea în această comunitate – şi pentru alte iniţiative (unele mai puţin respectabile).

    Actul de naştere al Bitcoin a fost lucrarea publicată de un anume Satoshi Nakamoto pe data de 31 octombrie 2008, cu titlul „Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System“. Este o lucrare de nouă pagini scrisă într-un stil academic sec şi precis, care are ca subiect descrierea unui sistem de plăţi electronice care asigură anonimatul total al părţilor implicate într-o tranzacţie.

    Există câteva inovaţii importante în lucrarea lui Nakamoto.

    În primul rând, sistemul descris de el nu presupune existenţa unei bănci, a unui terţ investit cu încredere, pentru validarea unei tranzacţii. De fapt, spre deosebire de sistemul bancar, Bitcoin nu e bazat deloc pe încredere. Toate tranzacţiile sunt vizibile simultan tuturor participanţilor (părţile sunt anonime, desigur). Toate tranzacţiile efectuate vreodată sunt vizibile oricărui participant la reţea, în orice moment. Orice nouă tranzacţie este validată de fiecare nod în parte prin verificarea tranzacţiilor trecute şi a soldului persoanei plătitoare. Pentru evitarea cheltuirii de două ori a aceleiaşi sume de bani, majoritatea participanţilor la reţea (în fapt un fel de bancă descentralizată) decid care tranzacţii sunt valide şi care nu şi stabilesc ordinea unică a efectuării lor.

    În al doilea rând, există un sistem de premiere al celor care decid să investească propriile resurse – putere de calcul şi electricitate – pentru susţinerea şi operarea reţelei. De fiecare dată când un nod al reţelei validează cu succes un lanţ de tranzacţii, prin rezolvarea unei probleme matematice complexe (proces ce se numeşte „mining“, prin analogia cu săpăturile după aur), este premiat prin emiterea de noi monezi virtuale. Astfel, sistemul rezolvă problema emiterii iniţiale de monedă şi se asigură că reţeaua este autosustenabilă.

    Satoshi Nakamoto a publicat lucrarea care descrie sistemul de plăţi şi a scris primele versiunii ale softului care rulează reţeaua. Softul este open source şi oricine îl poate citi, valida, modifica. Tot el a pornit prima versiune a softului pe calculatorul personal, cândva în zilele timpurii ale lui 2009, şi a realizat primul transfer de bani (50 de Bitcoin) către al doilea membru al reţelei, Hal Finney, un entuziast al criptografiei, apropiat de tradiţia Cypherpunks.

    Reţeaua a progresat încet. În vremurile timpurii, reţeaua era folosită doar de entuziaşti, tocilari, ciudaţi, anarhişti sau naivi. De ce să îţi pierzi timpul şi să consumi electricitate săpând după nişte monede virtuale fără valoare? Alta ar fi socoteala dacă monedele ar fi acceptate pentru cumpărarea de bunuri în lumea reală.

    Un pas important a fost când o sumă de Bitcoin a fost prima oară acceptată contra unei sume de bani „reali“, dolari americani. De fapt, acceptarea a fost intermediată. Un membru al reţelei a oferit într-un forum de bitcoineri zece mii de monede pentru o pizza, un alt membru al comunităţii a acceptat provocarea, plătind cu bani reali pizza primului şi acceptând moneda virtuală în schimb. Şi astfel, moneda virtuală a părăsit tărâmul virtual şi a început să prindă rădăcini în lumea reală. La scurt timp au apărut burse online, case de schimb şi afaceri bănoase.

    La început, natura anonimă a tranzacţiilor Bitcoin i-a atras mai ales pe cei care doreau să profite de anonimatul oferit de reţea, pentru scopuri nu tocmai curate. Site-ul Silk Road, în fapt un marketplace pentru trafic de droguri, prostituţie şi chiar asasinate plătite, a fost una dintre primele aplicaţii care au acceptat plăţile cu Bitcoin. Site-ul a fost repede blocat de autorităţi, însă viabilitatea monedei virtuale a devenit şi a rămas vizibilă. Prima bursă online de Bitcoins Mt.Gox, care oferea celor interesaţi posibilitatea să cumpere şi să vândă Bitcoin contra bani reali, a apărut în 2010 şi a ajuns să gestioneze la mijlocul lui 2011 aproape 80% din toate tranzacţiile de vânzare-cumpărare cu moneda virtuală. Problemele de securitate au dus la căderea acestei burse în 2013, însă în acel moment „economia Bitcoin“ era deja mult mai solidă şi atrăsese atenţia multor profesionişti ai lumii financiare.

    Criza euro a avut şi ea un cuvânt de spus în evoluţia Bitcoin. Când Ciprul a anunţat, în martie 2013, îngheţarea depozitelor (de teama unei panici bancare) şi confiscarea a zece procente din valoarea lor, mulţi deponenţi au văzut Bitcoin, o monedă necontrolată de nicio bancă centrală, drept soluţia pentru evitarea a astfel de abuzuri. Bitcoin a crescut ameţitor în valoare, depăşind la momentul de vârf valoarea de 1.100 dolari per unitate. O monedă desigur prea volatilă pentru a fi monedă de refugiu. Însă o monedă ce a depăşit stadiul de loc de joacă al anarhiştilor şi tocilarilor, transformându-se în ceva mult mai serios.

    Satoshi Nakamoto s-a implicat activ în dezvoltarea softului şi în creşterea reţelei până spre începutul lui 2011, moment în care a predat fără prea multă pompă frâiele comunităţii altor dezvoltatori şi s-a retras pentru a se ocupa de alte idei „mai complexe“. Nimeni nu i-a cunoscut identitatea reală; toată lumea, inclusiv colaboratorii cei mai apropiaţi, au venit în contact cu el doar prin intermediul scrierilor sale, al codului aplicaţiei şi al forumului pe care l-a moderat până la sfârşitul lui 2010. Dispariţia sa subită şi definitivă a fost şi a rămas unul dintre marile mituri fondatoare ale reţelei Bitcoin. Mitul Genezei, în variantă criptografică.

    De fapt, atât de bine a fost păstrat secretul identităţii reale a lui Nakamoto, încât nu se ştie nici măcar dacă Satoshi Nakamoto a fost într‑adevăr un individ sau un nume generic pentru un grup de persoane.

    Asta nu înseamnă că nu s-a încercat descifrarea acestui mister. S-au făcut analize lingvistice pe textele publicate de el. Au fost analizate datele şi orele la care şi-a făcut de obicei intervenţiile pe forum, pentru a-l plasa într-un fus orar sau în altul. Au fost suspectaţi, pe rând, diverşi membri mai cunoscuţi ai comunităţii Cypherpunks sau ai comunităţii de experţi în criptografie. Au fost bănuiţi de a fi creat moneda virtuală, pe rând, un student irlandez, un IT-ist finlandez, un inginer rus emigrat în Statele Unite sau doi ingineri germani ce au creat brevete în criptografie în perioada din jurul creării Bitcoin. Cel mai spectaculos eşec al căutărilor a fost cazul lui Dorian Satoshi Nakamoto, un inginer de origine japoneză, rezident în Los Angeles, relativ modest, care, în afară de asemănarea de nume, a dovedit că nu are nimic în comun cu creatorul Bitcoin.

    Toate aceste căutări jurnalistice au adâncit misterul şi au fost nefructuoase. Până pe 2 mai 2016, când dr. Craig Wright şi-a făcut anunţul cu iz existenţialist (şi uşor mizantrop) pe BBC, The Economist şi GQ Magazine: „Nu vreau bani. Nu vreau faimă. Nu vreau să fiu adorat. Dacă sunt propus pentru vreun premiu, nu voi accepta niciodată nici măcar un cent. Dacă mă propuneţi pentru vreun Premiu Nobel, dacă mă propuneţi pentru vreo medalie Turing, dacă mă propuneţi pentru orice onoare, nu voi accepta nici măcar un cent de la niciunul din voi, pentru nimic“.

    În primul rând, este Craig Wright adevăratul Satoshi Nakamoto? Formaţia sa academică pare să îi susţină pretenţia: cu un master în drept, unul în statistică, unul în informatică, un doctorat în teologie şi unul în programare, Craig Wright este fie o minte strălucită, fie un impostor de mare clasă. Membrii comunităţii Bitcoin par să fie convinşi că este cine pretinde, BBC şi The Economist spun că dovezile prezentate sunt parţiale şi nu îl leagă în mod indubitabil de evenimentele de la începuturile Bitcoin.

    În al doilea rând, de ce conteză acest anunţ? Aşa cum lui Craig Wright nu îi pasă dacă este crezut, ar trebui să ne pese cine a creat Bitcoin? De ce să nu îi fie respectat dreptul la intimitate, dacă ţine aşa de mult la el?

    Dacă dr. Craig Wright este cine pretinde că este, transparenţa va ajuta la evoluţia monedei criptografice, care se va debarasa astfel de originile obscure. Nu lipsesc scenariile care văd în Bitcoin o creaţie a CIA, a FMI sau a altor grupări cu intenţii opace. Cu o origine clară şi o evoluţie explicabilă, legitimitatea Bitcoin va creşte, iar întrebările despre evoluţia ei viitoare îşi vor găsi poate o cale mai uşoară spre un dialog mai structurat şi mai academic.

    Satoshi Nakamoto este presupusul posesor al unui sold de un milion de Bitcoin, ceea ce reprezintă cam 6% din totalul de masă monetară existentă în piaţă în acest moment. O sumă suficient de mare pentru a exercita o influenţă semnificativă asupra valorii ei, la un moment dat.

    Mai puţină impredictibilitate în evoluţia monedei poate ajuta la adoptarea ei pe scară largă. Oricum ar fi, publicitatea va creşte notorietatea fenomenului Bitcoin, moneda va evolua şi se va maturiza şi vor apărea şi alte aplicaţii ale tehnologiei Blockchain.

    Istoria Bitcoin se construieşte chiar în aceste zile, suntem departe de sfârşitul poveştii. Finalul acestei aventuri poate însemna crearea un sistem de plăţi mai ieftin, mai rapid şi mai accesibil. De existenţa unui astfel de sistem de plăţi poate depinde bunăstarea unei mari părţi a populaţiei globului, acea populaţie tradiţional ignorată de băncile tradiţionale.

    Să ne bucurăm, aşadar, pentru orice efort care ne aduce mai aproape de acest obiectiv.

  • KFC a lansat oja comestibilă

    KFC, în parteneriat cu Ogilvy & Mather, unul dintre cele mai importante grupuri de comunicare la nivel mondial, a produs ojă comestibilă pentru clienţii lanţului de restaurante din Hong Kong, informează CNN.

    Oja se poate găsi în două nuanţe şi arome: Original, de culoare bej, şi Hot&Spicy (iute şi condimentată), de culoare roşie. Cei de la KFC au lăsat clienţii să decidă ce arome vor fi transformate în ojă comestibilă, scrie Ziarul Financiar.

    Pentru a folosi produsul cosmetic, clienţii trebuie să aplice oja pe suprafaţa unghiei, să o lase să se usuce, după care o pot consuma.

    Reprezentanţii KFC afirmă că oja este produsă din ingrediente naturale.

    “Reţeta pentru oja comestibilă produsă de noi este unică şi a fost special proiectată pentru a menţine aroma, dar şi pentru a avea un strat lucios similar ojei obişnuite”, a declarat John Koay, director creativ al Ogilvy & Mather.

  • Anunţul EBU în legătură cu situaţia României la Eurovision

    EBU (European Broadcasting Union/ Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune) a făcut o declaraţie publicată vineri, 29 aprilie, pe pagina oficială de Facebook, privind decizia luată în legătură cu oferta făcută de Pro TV şi obţinerea drepturilor de difuzare a concursului Eurovision, care se va desfăşura anul acesta la Stockholm (Suedia), în 10, 12 şi 14 mai.

    Situaţia este fără precedent în istoria EBU, Televiziunea Română fiind prima televiziune exclusă din asociaţie.

    Vezi aici decizia luată de EBU în privinţa reprezentării României la Eurovision!