De peste un deceniu, creatorii de politici de sănătate publică şi reprezentanţii industriei băuturilor carbogazoase se contrazic în legătură cu ideea impunerii unei taxe majore asupra acestor băuturi răcoritoare. Autorii propunerii spun că o astfel de măsură ar putea lupta eficient împotriva obezităţii, reducând consumul de băuturi carbogazoase. Liderii acestei industrii au obiectat şi au spus că o astfel de taxă pur şi simplu nu va avea efect.
Aceste discuţii au fost însă majoritar teoretice, deoarece niciun oraş mare, stat federal sau ţară nu a adoptat o astfel de taxă dorită de creatorii de politici de sănătate.
Însă situaţia s-a schimbat de curând. În 2013, Mexicul a adoptat o taxă ce pare desprinsă direct din manualele de sănătate publică. Iar acum, dezbaterea teoretică din trecut pare să devină mai bine ancorată în realitate.
Datele preliminare transmise de Guvernul mexican şi cercetătorii în sănătate publică din Statele Unite arată că taxa respectivă a determinat o creştere substanţială a preţurilor, care a generat la rândul ei o scădere a vânzărilor de băuturi îndulcite cu zahăr, în special în rândul celor mai săraci consumatori din această ţară. Efectele pe termen lung ale acestei politici rămân deocamdată necunoscute, dar taxa respectivă este lăudată intens de susţinătorii ei, care cer ca o taxă similară să fie impusă şi în Statele Unite.
“Este exact ceea ce noi credeam că va face această taxă”, a spus Barry Popkin, profesor de nutriţie la Universitatea North Carolina, a cărui echipă de cercetători a realizat acest studiu.
Ideea unei taxe pe băuturile carbogazoase este modelată, în anumite privinţe, după taxele asupra tutunului, adoptate de mai multe ţări şi state federale în ultimele decenii. Obiectivul acelor taxe nu a constat doar în creşterea veniturilor la bugetul de stat – deşi acesta a fost un fel de efect secundar plăcut -, ci şi în a-i descuraja pe oameni să cumpere ţigarete. O literatură de specialitate consistentă a fost construită de atunci, iar ea arată că preţurile ridicate au avut într-adevăr ca rezultat scăderea vânzărilor de ţigarete, în special în rândul tinerilor consumatori.
Similar, taxa pe băuturi carbogazoase ar trebui aplicată producătorilor şi retailerilor, pentru ca preţurile mai mari să se reflecte în eticheta de raft, nu în casa de marcat. La fel ca în cazul taxelor pe ţigarete, autorii acestei propuneri vor ca taxa pe băuturi carbogazoase să fie suficient de mare, pentru ca acei clienţi finali să remarce diferenţa de preţ.
Taxa din Mexic a respectat toate aceste recomandări. Îi costă pe producători 1 peso pentru fiecare litru de băuturi carbogazoase, fapt care duce la o creştere substanţială a preţului de raft, cu aproximativ 10%. Întrucât a fost aplicată distribuitorilor, orice creştere rezultată va fi evidenţiată în preţul de listă.
Există trei etape esenţiale care trebuie parcurse pentru a se vedea dacă această taxă are un impact asupra sănătăţii publice:
1. Această taxă duce la creşterea preţului băuturilor carbogazoase? – În teorie, taxa ar putea fi absorbită de producători şi comercianţi, iar clientul final să nu o simtă niciodată. Cercetătorii au considerat însă că adoptarea taxei se va traduce prin apariţia unor preţuri mai mari, iar în Mexic exact aşa s-a întâmplat.
2. Creşterile de preţ pentru băuturile carbogazoase reduc consumul? Cercetătorii de la Universitatea North Carolina, în colaborare cu autorităţile pentru sănătate publică din Mexic spun că da. Pe parcursul ultimului an, s-a înregistrat o scădere de 6 procente pentru vânzările de băuturi carbogazoase, iar efectul pare să se intensifice, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul anului. Până în decembrie 2014 – ultimul an luat în calcul în acest studiu -, vânzările au scăzut cu 12 procente faţă de decembrie 2013. Cele mai pronunţate scăderi (ale consumului) au fost înregistrate în rândul mexicanilor cu cele mai mici venituri – scădere de 17% -, sugerând că taxa în sine, nu publicitatea din jurul taxei, a fost factorul determinant pentru scăderea consumului.
3. Au scăzut ratele de obezitate şi diabet? – Această întrebare crucială a rămas deocamdată fără răspuns. Este posibil, de exemplu, ca persoanele care au renunţat la băuturile carbogazoase să înceapă să cumpere suc de mere care să conţină un număr similar de calorii, ce provin din zahăr natural (fructoză). Sau acei clienţi aleg să bea doar apă, dar să mănânce mult mai multă îngheţată. Potrivit anumitor studii, caloriile lichide nu oferă aceeaşi senzaţie de saţietate ca alimentele solide – sugerând că acele calorii pierdute nu vor fi înlocuite complet. Însă există prea puţine studii deocamdată despre ceea ce se întâmplă pe termen lung atunci când oamenii îşi schimbă obiceiurile de consum în privinţa băuturilor; aşadar, oamenii de ştiinţă vor avea nevoie de mai mulţi ani înainte de a şti dacă o mică scădere a consumului de băuturi carbogazoase se traduce în beneficii reale pentru sănătatea mexicanilor.
Taxele par să afecteze vânzările producătorilor de băuturi carbogazoase. The American Beverage Association, care promovează interesele producătorilor de băuturi carbogazoase, militează cu vehemenţă împotriva acestor taxe. Asociaţia consideră că taxele ar arăta cu degetul, pe nedrept, doar către una dintre industriile existente pe piaţă, acuzând-o doar pe ea de apariţia unei epidemii de obezitate, în timp ce clienţii îşi procură pur şi simplu din altă parte celelalte calorii după care tânjesc.
Aceeaşi asociaţie a reamintit o serie de studii anterioare despre taxele pe băuturile carbogazoase, realizate în Statele Unite şi Europa. În acele studii, consumul de băuturi carbogazoase nu a scăzut prea mult, iar rata obezităţii a rămas constantă, deoarece oamenii au făcut trecerea spre alte băuturi cu un conţinut caloric ridicat.
Însă taxele analizate în acele studii erau mai mici decât cea adoptată în Mexic. De asemenea, cele din Statele Unite au venit sub forma unor taxe pe vânzări, iar ele au trecut neobservate de consumatori.
Un singur oraş din Statele Unite a adoptat o taxă precum aceea din Mexic. Oraşul Berkeley din California a adoptat acciza de 1 penny per uncie pentru băuturile carbogazoase, în 2014, care a intrat în vigoare în martie 2015. Două echipe de cercetători au analizat primele 3 luni ale taxei din Berkeley şi au descoperit că preţurile la băuturile carbogazoase au crescut, însă cu o rată mai modestă decât aceea din Mexic. Nu se ştie deocamdată dacă locuitorii din Berkeley au cumpărat mai puţine băuturi carbogazoase.
Cercetătorii din Berkeley au nevoie de mai mult timp pentru a aduna mai multe date despre ambele chestiuni. Însă ei cred, de asemenea, că Berkley ar putea fi o piaţă de testare neconcludentă. Berkeley este un oraş în care băuturile carbogazoase nu sunt foarte populare, iar cei mai mulţi dintre locuitori obişnuiesc să îşi conducă automobilele pe distanţe de câţiva kilometri pentru a-şi face cumpărăturile, iar magazinele ar putea fi deosebit de atente la competiţia preţurilor din apropiere. Dacă taxa pe băuturi carbogazoase din Berkeley nu va determina o schimbare a comportamentului de consum, atunci cercetătorii ar putea ajunge la concluzia că taxa pe băuturile carbogazoase ar putea să nu aibă o eficienţă prea mare la nivelul comunităţilor mici.
David Frisvold, profesor-asistent de economie la Universitatea Iowa, care a colaborat la unul dintre studiile din Berkeley, alături de John Cawley, profesor de economie la Universitatea Cornell, a spus că un experiment mai bun în privinţa acestor politici publice ar permite oamenilor de ştiinţă “să compare rezultate obţinute în mai multe state” şi că, “la nivel mai larg, este posibil să apară reacţii diferite faţă de cele generate de pieţele mici, de la nivel local”.
