„Segmentul de fast-food a atras atenţia consumatorilor români datorită activităţii brandurilor internaţionale precum McDonald’s şi KFC care au reuşit să aducă mai aproape stilul de viaţă occidental“, spun analiştii Euromonitor. Creşterea puterii de cumpărare i-a determinat pe români să iasă mai des în oraş, iar restaurantele de tip fast-food au avut de câştigat de pe urma acestei situaţii. Shaormeriile şi restaurantele au devenit locuri de întâlnire pentru consumatorii de toate vârstele şi profesiile.
Tag: cheltuieli
-
Britanicii au inventat casa pliabilă care se instalează în 10 minute. Vezi cum arată şi cât costă – GALERIE FOTO
Nu este o glumă: casa poate fi împachetată, împreună cu mobila de rigoare, şi urcată într-un camion.
Creatorii Ten Fold speră să revoluţioneze astfel piaţa imobiliară din Marea Britanie; unitatea poate fi folosită ca locuinţă, spaţiu de birouri şi spaţii de urgenţă pentru refugiaţi.
Inventatorul David Martyn, de 58 de ani, spune că a lucrat alături de echipa sa timp de 7 ani la proiect, cheltuind aproape 4 milioane de lire sterline pe dezvoltarea şi patentarea proiectului.
-
Britanicii au inventat casa pliabilă care se instalează în 10 minute. Vezi cum arată şi cât costă – GALERIE FOTO
Nu este o glumă: casa poate fi împachetată, împreună cu mobila de rigoare, şi urcată într-un camion.
Creatorii Ten Fold speră să revoluţioneze astfel piaţa imobiliară din Marea Britanie; unitatea poate fi folosită ca locuinţă, spaţiu de birouri şi spaţii de urgenţă pentru refugiaţi.
Inventatorul David Martyn, de 58 de ani, spune că a lucrat alături de echipa sa timp de 7 ani la proiect, cheltuind aproape 4 milioane de lire sterline pe dezvoltarea şi patentarea proiectului.
-
Aroganţă sau prostie? Fiul unui miliardar chinez i-a cumpărat câinelui său 8 iPhone-uri de ultimă generaţie
În vreme ce sute de oameni se aşezau la coadă în faţa magazinelor Apple pentru a cumpăra ultimul model de iPhone lansat de oamenii lui Tim Cook, un utilizator aştepta liniştit ca gadgetul să ajungă la el.
Ce-i drept, e vorba de un utilizator mai puţin obişnuit: Coco este un mamut de Alaska, iar stăpânul său a decis să îl răsfeţe cu nu mai puţin de 8 iPhone-uri.
Wang Sicong, fiul miliardarului chinez Wang Jianlin, a decis să cheltuie o mică parte din averea de 30 de miliarde de dolari a tatălui său pentru Coco. Fapta bună a fost apoi împărtăşită cu toată lumea pe pagina de Webo a câinelui.
Nu este prima dată când Coco primeşte cadouri de asemenea fel: în 2015, stăpânul său l-a “echipat” cu două ceasuri Apple, având o valoare de aproape 37.000 de dolari. Poreclit “bărbatul naţiunii”, Wang Sicong este cel mai căutat burlac din China, asigurând-şi astfel prezenţa zilnică pe primele pagini ale ziarelor.
Un alt exemplu de “fiu risipitor” este Travers Beynon, născut în Melbourne în 1972. El este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă. -
De ce banii NU aduc fericirea. Explicaţia unui psiholog
Opinie de Simona Ispas, doctorand, membru în grupul de lucru în sănătate ocupaţională al facultăţii de psihologie şi ştiinţele educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician
Legătura dintre venit şi satisfacţie.
Timothy A. Judge (http://www.timothy-judge.com/), un profesor de la Universitatea din Florida, a publicat în 2010 o metaanaliză ce s-a centrat pe relaţia dintre banii primiţi de angajaţi si satisfacţia lor la locul de muncă.
Rezultatele sunt surprinzătoare: angajaţii extrem de bine plătiţi nu sunt cu mult mai satisfăcuţi de locul lor de muncă decât cei prost plătiţi. Mai mult, relaţia dintre salariu si satisfacţia faţă de plata primită nu este extrem de puternică. Cu alte cuvinte, persoanele plătite bine sunt doar cu puţin mai mulţumite de salariul lor decât cele prost plătite.
De ce se întâmplă acest lucru? Un posibil răspuns ar fi modul în care oamenii se adaptează la context. Spre exemplu, chiar dacă un angajat poate fi extrem de satisfăcut imediat după ce primeşte o mărire de salariu sau se angajează pe un post foarte bine plătit, cu timpul se va obişnui cu noul statut financiar şi va începe să se concentreze pe alte aspecte, precum beneficiile, relaţiile cu colegii sau cu supervizorul, birocraţia etc. La fel, un angajat cu venit scăzut se va obişnui cu nivelul său salarial şi se va concentra, la rândul sau, pe alte arii care îi pot aduce satisfacţie.
Ce altceva poate aduce satisfacţie angajaţilor?
Satisfacţia la locul de muncă nu este legată doar de nivelul de salarizare. Din contră, angajaţii raportează un nivel mai crescut de satisfacţie atunci când sunt trataţi corect de către supervizori sau când primesc feedback pozitiv, când beneficiază de echipamentele necesare să-şi îndeplinească atribuţiile cu succes sau când au un spaţiu adecvat de lucru. Mai mult, atunci când angajaţii simt că munca lor contează, că meritele lor sunt recunoscute sau că îşi pot folosi abilităţile, ei raportează un nivel mai crescut de satisfacţie.
Ce pot să fac pentru angajaţii mei?
Chiar dacă la prima vedere pare că salariul nu contează, lucrurile nu sunt atât de simple. Organizaţiile trebuie să găsească un echilibru optim: dacă salariul nu este puternic asociat cu satisfacţia angajaţilor, acest lucru nu înseamnă că banii nu sunt un motivator puternic.
În acest sens, există o serie de măsuri pe care organizaţiile le-ar putea lua în considerare pentru a menţine ridicat nivelul de satisfacţie a angajaţilor. În primul rând, pot fi avute în vedere alte arii care conduc la un nivel ridicat de satisfacţie: traininguri pentru angajaţi şi manageri cu privire la comunicare şi feedback, crearea unui mediu de lucru primitor, oferirea de beneficii suplimentare (spre exemplu abonamente la săli de fitness, acces la servicii medicale private) sau menţinerea unei atitudini deschise faţă de un program flexibil, în măsura în care acest lucru este posibil.
Şi mai interesant pentru organizaţii este că gradul de satisfacţie a angajaţilor depinde de venit în măsura în care venitul persoanei e diferit de al celorlalţi. Cu alte cuvinte, dacă un angajat primeşte un salariu mai mare ca urmare a creşterii economice naţionale, împreună cu majoritatea celorlalţi oameni, nivelul său de satisfacţie nu va creşte. Dacă, pe de altă parte, este plătit sub nivelul colegilor săi, atunci nivelul său de satisfacţie va fi substanţial scăzut, ca urmare a acestei discrepanţe.
De aceea, organizaţiile trebuie să acorde importanţă corectitudinii plăţilor acordate, astfel încât să nu existe diferenţe majore între angajaţi cu atribuţii similare şi care performează la fel. De asemenea, salariul trebuie în mod constant raportat la nivelul pieţei – dacă nivelul general de salarizare creşte, un angajat care este plătit la fel ca la început va avea un nivel de satisfacţie din ce în ce mai scăzut
De ce contează satisfacţia angajaţilor?
Satisfacţia este un construct asociat cu măsura în care angajaţii decid să îşi dea demisia de la locul de muncă. Practic, e o probabilitate mai mare ca angajaţii nemulţumiţi să plece.
Mai mult, există o probabilitate mai scăzută de a lipsi în mod frecvent de la serviciu în cazul angajaţilor satisfăcuţi, precum şi o probabilitate mai scăzută de a fi implicaţi în accidente de muncă.
Poate cel mai important, angajaţii cu un nivel ridicat de satisfacţie au o stare de sănătate fizică şi psihică mai bună decât colegii lor mai puţin satisfăcuţi.
Per ansamblu, toate aceste urmări se traduc în costuri pentru organizaţie. Din acest motiv, creşterea nivelului de satisfacţie a angajaţilor este de ajutor pentru organizaţie, nu doar pentru indivizi.
Cum pot eu să contribui?
Chiar dacă au fost făcute cercetări privind satisfacţia angajaţilor, multe lucruri sunt încă necunoscute. Mai mult, majoritatea cercetărilor sunt efectuate pe populaţia din SUA sau Europa de Vest, iar concluziile acestora pot să nu fie valabile pentru alte ţări.
Dacă vrei să contribui, îţi poţi dedica 10 minute din timpul tău pentru a completa o serie de chestionare (https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSd4P-DpXFWKAyKHzROEzFYXI3NnbNymnooTAVNq7L3V3oISyg/viewform?usp=sf_link) care pot ajuta cercetătorii sa înţeleagă mai bine acest fenomen la nivel naţional.
Simona Ispas este doctorand al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician. Interesele sale de cercetare sunt sănătatea ocupaţională, influenţa factorilor de mediu asupra sănătăţii fizice şi psihice şi evoluţionismul.
-
Simona Ispas, psiholog clinician: Este satisfacţia angajaţilor o măsură a salariului?
Opinie de Simona Ispas, doctorand, membru în grupul de lucru în sănătate ocupaţională al facultăţii de psihologie şi ştiinţele educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician
Legătura dintre venit şi satisfacţie.
Timothy A. Judge (http://www.timothy-judge.com/), un profesor de la Universitatea din Florida, a publicat în 2010 o metaanaliză ce s-a centrat pe relaţia dintre banii primiţi de angajaţi si satisfacţia lor la locul de muncă.
Rezultatele sunt surprinzătoare: angajaţii extrem de bine plătiţi nu sunt cu mult mai satisfăcuţi de locul lor de muncă decât cei prost plătiţi. Mai mult, relaţia dintre salariu si satisfacţia faţă de plata primită nu este extrem de puternică. Cu alte cuvinte, persoanele plătite bine sunt doar cu puţin mai mulţumite de salariul lor decât cele prost plătite.
De ce se întâmplă acest lucru? Un posibil răspuns ar fi modul în care oamenii se adaptează la context. Spre exemplu, chiar dacă un angajat poate fi extrem de satisfăcut imediat după ce primeşte o mărire de salariu sau se angajează pe un post foarte bine plătit, cu timpul se va obişnui cu noul statut financiar şi va începe să se concentreze pe alte aspecte, precum beneficiile, relaţiile cu colegii sau cu supervizorul, birocraţia etc. La fel, un angajat cu venit scăzut se va obişnui cu nivelul său salarial şi se va concentra, la rândul sau, pe alte arii care îi pot aduce satisfacţie.
Ce altceva poate aduce satisfacţie angajaţilor?
Satisfacţia la locul de muncă nu este legată doar de nivelul de salarizare. Din contră, angajaţii raportează un nivel mai crescut de satisfacţie atunci când sunt trataţi corect de către supervizori sau când primesc feedback pozitiv, când beneficiază de echipamentele necesare să-şi îndeplinească atribuţiile cu succes sau când au un spaţiu adecvat de lucru. Mai mult, atunci când angajaţii simt că munca lor contează, că meritele lor sunt recunoscute sau că îşi pot folosi abilităţile, ei raportează un nivel mai crescut de satisfacţie.
Ce pot să fac pentru angajaţii mei?
Chiar dacă la prima vedere pare că salariul nu contează, lucrurile nu sunt atât de simple. Organizaţiile trebuie să găsească un echilibru optim: dacă salariul nu este puternic asociat cu satisfacţia angajaţilor, acest lucru nu înseamnă că banii nu sunt un motivator puternic.
În acest sens, există o serie de măsuri pe care organizaţiile le-ar putea lua în considerare pentru a menţine ridicat nivelul de satisfacţie a angajaţilor. În primul rând, pot fi avute în vedere alte arii care conduc la un nivel ridicat de satisfacţie: traininguri pentru angajaţi şi manageri cu privire la comunicare şi feedback, crearea unui mediu de lucru primitor, oferirea de beneficii suplimentare (spre exemplu abonamente la săli de fitness, acces la servicii medicale private) sau menţinerea unei atitudini deschise faţă de un program flexibil, în măsura în care acest lucru este posibil.
Şi mai interesant pentru organizaţii este că gradul de satisfacţie a angajaţilor depinde de venit în măsura în care venitul persoanei e diferit de al celorlalţi. Cu alte cuvinte, dacă un angajat primeşte un salariu mai mare ca urmare a creşterii economice naţionale, împreună cu majoritatea celorlalţi oameni, nivelul său de satisfacţie nu va creşte. Dacă, pe de altă parte, este plătit sub nivelul colegilor săi, atunci nivelul său de satisfacţie va fi substanţial scăzut, ca urmare a acestei discrepanţe.
De aceea, organizaţiile trebuie să acorde importanţă corectitudinii plăţilor acordate, astfel încât să nu existe diferenţe majore între angajaţi cu atribuţii similare şi care performează la fel. De asemenea, salariul trebuie în mod constant raportat la nivelul pieţei – dacă nivelul general de salarizare creşte, un angajat care este plătit la fel ca la început va avea un nivel de satisfacţie din ce în ce mai scăzut
De ce contează satisfacţia angajaţilor?
Satisfacţia este un construct asociat cu măsura în care angajaţii decid să îşi dea demisia de la locul de muncă. Practic, e o probabilitate mai mare ca angajaţii nemulţumiţi să plece.
Mai mult, există o probabilitate mai scăzută de a lipsi în mod frecvent de la serviciu în cazul angajaţilor satisfăcuţi, precum şi o probabilitate mai scăzută de a fi implicaţi în accidente de muncă.
Poate cel mai important, angajaţii cu un nivel ridicat de satisfacţie au o stare de sănătate fizică şi psihică mai bună decât colegii lor mai puţin satisfăcuţi.
Per ansamblu, toate aceste urmări se traduc în costuri pentru organizaţie. Din acest motiv, creşterea nivelului de satisfacţie a angajaţilor este de ajutor pentru organizaţie, nu doar pentru indivizi.
Cum pot eu să contribui?
Chiar dacă au fost făcute cercetări privind satisfacţia angajaţilor, multe lucruri sunt încă necunoscute. Mai mult, majoritatea cercetărilor sunt efectuate pe populaţia din SUA sau Europa de Vest, iar concluziile acestora pot să nu fie valabile pentru alte ţări.
Dacă vrei să contribui, îţi poţi dedica 10 minute din timpul tău pentru a completa o serie de chestionare (https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSd4P-DpXFWKAyKHzROEzFYXI3NnbNymnooTAVNq7L3V3oISyg/viewform?usp=sf_link) care pot ajuta cercetătorii sa înţeleagă mai bine acest fenomen la nivel naţional.
Simona Ispas este doctorand al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician. Interesele sale de cercetare sunt sănătatea ocupaţională, influenţa factorilor de mediu asupra sănătăţii fizice şi psihice şi evoluţionismul.
-
Cine este omul care trăieşte într-un palat cu 1788 de camere şi are 7.000 de maşini
Familia lui Hassanal Bolkiah este una dintre cele mai bogate familii regale din lume şi renumită pentru extravaganţele ei. Totul emană bogăşie când vine vorba de Hassanal Bolkian, până şi numele lui este compus din 16 de cuvinte ( numele complet: Sultan Haji Hassanal Bolkiah Mu’izzaddin Waddaulah ibni Al-Marhum Sultan Haji Omar Ali Saifuddien Sa’adul Khairi Waddien ).
Bolkiah trăieşte într-un palat cu 1788 de camere si 257 de bai, 18 lifturi, o sală de bal ce poate acomoda până la 5.000 de oameni şi o moschee şi se întinde pe 200.000 de metri pătraţi, ceea ce-l face mai mare decât Vaticanul. Potrivit Guiness World Records, Istana Nurul Iman, palatul sultanului, este considerat al cel mai mare palat din lume. Pentru a construi un asemenea palat, sultanul a cheltuit 350 de milioane de dolari. Construcţia are un garaj unde încap 110 maşini, un grajd prevăzut cu aparate de aer condiţionat pentru cei 200 de ponei şi cinci piscine.
Sultanul este faimos pentru colecţia de automobile impresionantă. Se crede că are cel puţin 7.000 de maşini şi că a cheltuit în jur de 800 de milioane de dolari doar pe automobile de lux. Potrivit Guiness World Records, Bolkiah are în colecţia sa 600 de Rolls-Royce-uri, peste 300 de automobile Ferrari şi 134 de maşini Koenigseggs.
-
Omul de afaceri care a folosit banii de nuntă ai fiicei sale pentru a construi 90 de case pentru săraci
Este vorba de indianul Ajay Munot care plănuise să cheltuiască 93.000 de lire sterline pe o nuntă luxoasă pentru fiica. A decis că cu banii aceştia ar putea construi nu mai puţin de 90 de case pe un teren de 2 acri pe care le-ar putea dona celor care nu au un acoperiş deasupra capului. Cei care au primit casele trebuie să fi fost săraci, să trăiască printr-o mahala şi să nu fie dependenţi de droguri. După cum era de aşteptat, casele sunt mici, au două ferestre, două uşi şi sunt racordate la curent electric.
Fata nu s-a supărat pe tatăl ei, ci chiar i-a lăudat gestul spunând că este cel mai bun cadou pe care-l putea primi.