BusinessMagazin

Tag: petrol

  • Contract istoric intre Exxon si China

    Gazele vandute de grupul american Exxon, cel mai mare grup perolier din lume, catre PetroChina fac parte din zacamantul de gaze naturale Gorgon, din apropierea tarmului Australiei, unde compania australiana detine o participatie de 25%, conform Reuters.

    Exxon va exporta 2,25 milioane tone de gaz natural lichefiat pe an, timp de 20 de ani.

    Vanzarea de gaze a Exxon catre PetroChina vine la doar cateva saptamani dupa ce Exxon a semnat un acord similar, in valoare de 10 miliarde dolari australieni cu compania indiana Petronet.

    Ultimul contract ridica productia importata de PetroChina din proiectul Gorgon la 3,25 milioane tone pe an pentru 20 de ani.

  • Petrom descopera titei in Rusia

    "Sonda este inclusa in licenta Kamenski in regiunea Saratov (Rusia). Sonda Lugovaya-1 a fost forata la o adâncime de 3.882 metri. Primele teste sunt foarte incurajatoare, aratând o rata de productie de peste 2.500 bbl/zi titei. Doua formatiuni de gaze au produs impreuna 550.000 metri cubi/zi gaze precum si 75 metri cubi/zi de condensat (4.000 bep/zi)", se mai precizeaza in comunicatul Petrom.

    Petrom a intrat pe piata din Rusia in 2006 prin achizitia unui pachet majoritar de 74,9% din Ring Oil Holding & Trading Ltd. si a explorat impreuna cu actionarul minoritar opt blocuri de explorare in regiunea Saratov, localizata la aproximativ 1.000 kilometri sud-est de Moscova si doua in zona Komi, la aproximativ 1.200 kilometri nord-est de Moscova.

    Productia de titei si gaze a Petrom a fost anul trecut de 71 milioane bep. Compania detine in România licente de explorare pentru 15 perimetre de uscat si doua perimetre marine, cu o suprafata totala de 59.100 kilometri patrati, dintre care 13.730 kilometri patrati sunt in Marea Neagra.

    Petrom a inregistrat anul trecut o productie medie mixta de petrol si gaze de 188.476 bep/zi, cu 2,4% mai mica fata de 192.500 bep/zi in anul 2007. Totodata, compania a stabilizat anul trecut productia de titei la 89.300 bep/zi.

    Rezervele dovedite de titei si gaze ale grupului Petrom se ridicau, la finele anului trecut, la 872 milioane bep, cea mai mare parte, respectiv 843 milioane bep, fiind in România. De asemenea, rezervele dovedite si probabile de titei si gaze ale companiei totalizeaza 1,399 miliarde bep, dintre care 1,319 miliarde bep in România.
     

  • Irakul, pe cont propriu

    Ma aflu in sediul administratiei regionale din Kirkuk – districtul bogat in petrol din nordul Irakului, cel mai disputat colt al tarii. Liderii provinciali – suniti, kurzi, turkmeni si crestini – au venit sa-l intalneasca pe ofiterul american cu rangul cel mai inalt, amiralul Mike Mullen, seful Statului Major Interarme, impreuna cu care sunt si eu. Toti cei 11 lideri irakieni sunt asezati de o parte a mesei de conferinta, iar oficialii americani mi-au dat un cod al culorilor care ma ajuta sa identific fiecare politician irakian, optiunile lui politice si afilierea religioasa.

    Fiecare lider irakian ii spune amiralului, prin intermediul unui translator de araba, de ce comunitatea sa merita o anume bucata din Kirkuk, pana se ajunge la reprezentantul kurd, care anunta in limba engleza: “Eu vreau sa spun un banc”. E ziua mea norocoasa. “Dupa ce Saddam a fost inlaturat de la putere in 2003”, a spus Rebwar Talabani, vicepresedintele Consiliului provinciei, “era un cetatean mai in varsta care a vrut sa scrie o scrisoare noului guvern in care sa explice tot ce suferise pe vremea lui Saddam, ca sa poata primi compensatii. Dar el era analfabet. Dupa cum stiti, in afara birourilor guvernamentale avem scriitori profesionisti de scrisori, special pentru analfabeti.

    Asa ca omul i-a spus unui scrib toate problemele sale. , si tot asa pana in ziua de azi. Scribul a notat tot. Cand a terminat, omul i-a cerut sa-i citeasca o data scrisoarea de la un capat la celalalt inainte de a o inmana guvernatorului. Asa ca scribul i-a recitit-o. Dupa ce a terminat, omul s-a lovit cu mana peste frunte si a zis: ”. Bancul lui Talabani parea sa-i vizeze atat pe colegii lui irakieni, cat si pe Mullen. Traducerea mea: “Toti de aici au cate o poveste, si cam toate sunt dureroase. Noua, irakienilor, ne place sa ne spunem povestile si de ce le spunem, de aia devin tot mai frumoase. Dar daca voi, americanii, plecati de-acum, trebuie sa ne decidem: ne mai spunem povestile sau ne dam seama cum ne depasim diferendele”.

    Si aceasta a fost concluzia cu care am parasit eu aceasta tara: irakienii stiu cine sunt si nu sunt tot timpul bucurosi de asta, dar inca nu si-au dat seama cine vor sa fie ca tara. Sunt extenuati de anii de conflict civil si nu mai vor sa revina la asa ceva. Totusi, cand vine vorba de marile probleme nerezolvate – cum va fi impartita puterea in Kirkuk, cum vor fi inglobati in guvern sunitii, cum vor fi impartite bogatia rezultata din petrol si puterea intre provincii si guvernul central – diferitele comunitati etnice nu vor sa se compromita prea tare. Sunt uimit, in urma discutiilor cu ofiterii americani de aici, cat de mult au invatat de la si despre irakieni.

    A durat mult prea mult, dar militarii nostri inteleg acum acest loc. Dar irakienii? Sunt multi irakieni impreuna cu fortele americani din Kirkuk. In sala de mese de la baza militara, imi place sa ma uit cum ofiterii irakieni privesc la amalgamul de militari americani din jurul lor – barbati, femei, negri, albi, asiatici, hispanici – si ma intreb: ce-au invatat oare de la noi? Am lasat, e drept, niste lucruri rusinoase in urma – acte de tortura si Abu Ghraib – dar am lasat si un milion de acte de bunatate. Curand o sa si aflam ce anume au invatat irakienii. Dupa cum le-a spus si amiralul Mullen liderilor adunati in jurul mesei: Statele Unite nu vor rezolva problemele irakienilor, asta e treaba unei natiuni suverane. Asa ca irakienii ar face bine sa treaca la treaba, pentru ca “potrivit actualului grafic de retragere, fortele coalitiei nu vor mai fi aici peste 18 luni”.

    Acesta este un mesaj important – altfel, irakienii vor amana la nesfarsit rezolvarea disputelor lor intrastatale. Noi nu o putem face in locul lor – dar diplomatii nostri ar fi putut face mai mult ca sa-i ajute sa ajunga la compromisurile necesare. Avem emisari speciali in Iran, Afganistan, Pakistan si in conflictul israelo-palestinian, dar pentru Irak – o tara-cheie in Orientul Mijlociu, unde am pierdut atatea vieti si am cheltuit mii de miliarde de dolari – nu exista niciun trimis special, niciun secretar de stat care sa se preocupe doar de pregatirea unei solutii decente pentru acesti oameni. Vicepresedintele Joe Biden supervizeaza politica privind Irakul, dar el are prea multe alte lucruri de facut. Irakul are nevoie de un mediator cu norma intreaga, puternic si hotarat. Oficialii de rang inalt irakieni sunt prea mandri ca sa ne ceara ajutorul si probabil se vor abtine sa faca asta public, dar irakienii obisnuiti vor spune ce vor si de ce au nevoie.

    Noi suntem singurul jucator de incredere aici – inclusiv pentru cei care ne urasc. Ei au nevoie de un mediator american, pentru ca fiecare sa se duca apoi la comunitatile proprii si sa spuna: “eu n-as fi facut niciodata aceste concesii, dar americanii aia ingrozitori m-au pus sa le fac”. Dupa ce am invadat si am stabilizat Bosnia, nu le-am dat pur si simplu apoi cheile factiunilor concurente de acolo. Presedintele Bill Clinton a organizat discutiile de pace de la Dayton si Richard Holbrooke a reusit sa obtina o intelegere valabila pana astazi. De ce nu facem si in Irak ce am facut in Bosnia – mai ales ca aici rezultatul este de 100 de ori mai important?

  • Nivelul maxim al petrolului din 2009, cauzat de tranzactii neautorizate

    Potrivit publicatiei internationale, bursa ICE Futures Europe a atins un numar neasteptat de tranzactii futures marti, cand au fost incheiate 7000 de contracte pentru petrolul Brent, in comparatie cu 103 din ziua precedenta. Ca urmare a volumului impresionant tranzactionat de broker, cotatia petrolului a atins marti, nivelul maxim de 73,5 $/baril.

    Operatiunea brokerului a determinat pierderi de 6 milioane de lire sterline (9,87 milioane de dolari) pentru PVM, una din cele mai mari firme de brokeraj petrolier din lume. Din cauza acestei nefericite afaceri , au fost obligati sa inchida fortat pozitiile.

    Pretul titeiului a coborat joi la o valoare de 66,5 $/baril, cu 10% mai putin fata de pretul afisat marti. Astazi, vineri, pretul petrolului se afla la pretul de 67 $/baril, dupa ce a inregistrat o scadere cu 4% cauzata de somajul alarmant din SUA si UE.

  • Cum a cheltuit Patriciu primul miliard de dolari

     

    Mai multe lucruri par schimbate la Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol si declarat de realizatorii topului american Forbes cel mai bogat om din Romania. In primul rand, este mult mai deschis la discutii – tendinta care a inceput sa se observe inca de cand omul de afaceri a vandut 75% din Rompetrol kazahilor de la KazMunaiGaz. In al doilea rand, vorbeste mai mult despre macroeconomie decat despre business, lucru de asemenea schimbat in ultimii ani. In al treilea rand, businessul despre care vorbeste omul de afaceri nu se mai cheama doar Rompetrol, ci se mai refera la inca alte patru afaceri in care a investit, dar in care nu s-a implicat executiv – comportament tipic unui fond de investitii.
     
    Ce nu s-a schimbat la Dinu Patriciu este faptul ca a ramas la fel de secretos ca intotdeauna. Declara ca pentru cele patru afaceri personale a cheltuit pana acum un miliard de dolari (aproximativ 700 milioane de euro), adica cea mai mare parte din cele 1,6 miliarde de dolari (respectiv 1,1 miliarde de euro) pe care le-a luat de la KazMunaiGaz atunci cand a vandut 75% din Rompetrol. 
     
    Se abtine insa de la a da detalii despre toate cele patru afaceri. Vorbeste deschis doar despre Adevarul Holding – trustul de presa ajuns acum la 1.000 de angajati si afaceri estimate de 120 de milioane de dolari (100 de milioane de euro) pentru acest an – si despre investitiile imobiliare. In acestea din urma, Dinu Patriciu a investit cel mai mult in achizitia Fabian (intr-o tranzactie evaluata la 50 de milioane de euro, datoriile nete ale firmei ridicandu-se la 76,1 milioane de euro), companie implicata in 11 proiecte imobiliare si evaluata anul trecut la 138,3 milioane de euro. Cealalta investitie imobiliara importanta a lui Dinu Patriciu este proiectul Smart City, in care este partener cu Immorent, parte a grupului austriac Erste. Smart City va fi dezvoltat pe o suprafata de 150.000 de metri patrati in nordul capitalei si necesita o investitie de 300 de milioane de euro. 
     
    Despre celelalte doua afaceri, dezvoltate in domenii total diferite (energie si tehnologie), Dinu Patriciu nu da decat mici detalii, dar admite ca acestea au inghitit cea mai mare parte din miliardul de dolari investit pana acum. Afacerea din IT, careia Dinu Patriciu nu vrea sa ii spuna numele, este un producator de echipamente telecom din Germania, care “produce deja in momentul de fata, are sute de oameni angajati si sute de milioane de euro cifra de afaceri”. Dinu Patriciu spune ca a mai avut si in trecut tentative de a investi in IT, dar de aceasta data l-a convins faptul ca productia nu este doar in domeniul software, ci in principal in zona de hardware si echipamente telecom.
     
    In afacerea IT, Dinu Patriciu a investit alaturi de un partener (“Am un partener, dar eu sunt investitorul financiar si majoritar”), aceeasi strategie fiind folosita si in cazul afacerii din energie, care se concentreaza insa in zona de cercetare: “In aceasta afacere ne concentram pe energii alternative – este un proiect de cercetare international care vrea sa identifice resursele tehnologice care pot pune in valoare resurse marine”.
     
    Investitia in cercetare a fost si cea mai mare facuta de Dinu Patriciu: “Ca resurse financiare, in ordinea investitiilor, au fost energia, IT, real estate si media. Per total, am investit in toate aceste afaceri peste un miliard de dolari, iar peste jumatate dintre acestia au mers in energie si IT”.  
     
    Omul de afaceri crede ca “din oricare dintre cele patru afaceri poate iesi un nou Rompetrol”, dar spune ca nu poate estima momentan valoarea vreuneia din afacerile in care a investit: “Eu astazi nu stiu sa fac valorizarea unei afaceri. Nu mi-e rusine sa spun, dar chiar nu stiu ce multipli se folosesc astazi pentru evaluarea unei afaceri si nu stie nimeni, e o poveste”. Dinu Patriciu explica insa ca a intrat in aceste afaceri tocmai pentru ca a sesizat o oportunitate, dar si potentialul respectivelor afaceri: “Nu stiu de fapt cat fac toate afacerile in care am investit; in toate am investit intr-un context, la momentul respectiv, si le voi valoriza intr-un alt context, despre care de asemenea nu stiu cum va fi; valoarea este cea pe care considera cumparatorul ca o poate scoate din acel business sau cea data de sinergiile pe care cumparatorul crede ca le face prin integrarea acelei afaceri”.
     
    Dinu Patriciu a cumparat insa si una dintre companiile scoase la vanzare de Rompetrol – Eurojet, compania de transport aerian, pentru care a platit un milion de dolari. Dinu Patriciu spune ca acesta este un activ foarte mic, imposibil de comparat cu restul grupului. Pe de alta parte, in afara de Eurojet, Rompetrol “nu prea mai are ce externaliza, afacerile sunt integrate”, dupa cum spune Dinu Patriciu. Declaratia omului de afaceri este putin surprinzatoare, in contextul in care directorul de active noncore al grupului, Titov Buzescu, declara in luna decembrie pentru BUSINESS Magazin ca Rompetrol va vinde toate activele noncore. Decizia de pastrare a acestor active este atat un semn al unor viitoare contracte interesante pentru grup, dar si al faptului ca este greu de gasit cumparatori in aceasta perioada.

    Eric Kish: “Misiunea mea este sa restructurez aceasta divizie care poate ajunge la afaceri de 1 miliard de dolari”

     

  • Petrolul, din nou la 65 de dolari

    "Scaderea considerabila a pretului titeiului in a doua jumatate a anului 2008 are doua consecinte majore pentru sectorul petrolului si gazelor din ECE. Pe de o parte, a determinat o scadere a profitabilitatii segmentului up-stream si o considerabila reevaluare negativa a actiunilor din domeniul petrolier. Pe de alta parte, marjele de rafinare au fost foarte ridicate anul trecut", arata raportul grupului Erste. Cu toate acestea, analistii Erste Group se asteapta ca anul 2009 sa aduca stabilizarea pretului titeiului, urmata de o crestere la peste 65 USD/baril pana la sfarsitul anului. Dupa un declin abrupt si prelungit in a doua jumatate a anului 2008, pretul titeiului s-a stabilizat în intervalul de 40-47 USD/baril.

    Pretul a scazut în principal din cauza inrautatirii economiei globale, fapt care a dus la scaderea cererii. Din perspectiva cererii, se preconizeaza o scadere a consumului de petrol cu 1,6 milioane barili/zi în 2009, in comparatie cu 2008. Tocmai din acest motiv, analistii Erste Group se asteapta ca OPEC sa reduca în continuare capacitatile de productie astfel incat sa stopeze scaderea pretului petrolului, atata timp cat petrolul este tranzactionat la un pret sub 75 USD/baril. Cea mai mare parte a supra-ofertei de pe piata globala ar trebui sa dispara pana la mijlocul anului 2009: „Ne asteptam ca pretul petrolului sa ajunga în intervalul 55–65 USD/baril în vara acestui an si în intervalul 60-75 USD/baril la sfarsitul anului,” declara Jakub Zidon, analist al sectorului petrol si gaze si autorul raportului.

    Marjele de rafinare vor scadea cu 40% fata de anul 2008. Desi piata va beneficia de noi capacitati si de costuri mai scazute in urmatorii 2-3 ani, atat produsele de rafinarie, cat si cele petrochimice se vor confrunta cu o scaderea semnificativa a cererii. Acesta este principalul factor care va genera o scadere preconizata a profitabilitatii in down-stream in perioada urmatoare, mai spun analistii Erste.

  • Cat mai departe in larg

     

    Putine legaturi de afaceri il mai leaga pe Gabriel Comanescu, proprietarul grupului Upetrom, de piata din Romania. Cele mai importante raman cele opt contracte cu Petrom pentru exploatarea rezervelor marine. In rest, majoritatea productiei de la fabrica Upetrom 1 mai pleaca la export, activitatile de foraj pe uscat au fost vandute anul trecut, iar cele mai mari planuri ale companiei se leaga de piete externe. Acum, omul de afaceri isi poate si permite sa se gandeasca la dezvoltare: a terminat 2008 cu un profit de 80 de milioane de dolari, in crestere accelerata fata de 2007 (cand a fost de 4 milioane de dolari).
     
    Explicatiile privind motivul cresterii profitului sunt aceleasi cu explicatiile privind planurile de dezvoltare. Compania, care a preluat in 2006 platformele maritime ale Petrom, in cadrul unei tranzactii estimate la 100 de milioane de euro, a consacrat anul 2007 pentru investitii in reabilitarea platformelor. Odata terminate investitiile, in 2008 s-a vazut efectiv cat profit pot produce cinci platforme. “Incepand cu acest an, vom putea si demonstra ce investitii se pot face din acest profit”, spune Gabriel Comanescu. Planurile lui Comanescu pentru viitorul mediu vizeaza o pozitie cat mai buna in topul mondial al companiilor care fac foraj petrolier, pozitia urmand a fi validata de castigarea a cat mai multor contracte. 
     
    Omul de afaceri Gabriel Comanescu a intrat in afacerile cu petrol in 1999, cand a cumparat companiile de foraj pe uscat Foserco si Aquafor de la AVAS, prin procedura de privatizare. Achizitia celor doua companii a reprezentat un atu in dosarul depus in 2001 pentru achizitia fabricii de utilaje pentru foraj 1 mai, Gabriel Comanescu castigand licitatia in defavoarea grupului rus Uralmash Rusia, o subsidiara a holdingului OMZ. Cele trei companii cumparate aveau deja o cifra de afaceri de aproximativ 30 de milioane de dolari in 2004, cand Gabriel Comanescu a incheiat primul contract pentru forari maritime. S-a intamplat imediat dupa privatizarea Petrom, deoarece grupul OMV a preferat sa se axeze pe businessul de baza al noii companii si sa instraineze exploatarea platformelor.
     
    “Imediat dupa preluarea contractului, am inceput o serie de investitii pentru modernizarea platformelor, dar cele mai multe investitii au fost facute in 2006 si 2007, dupa achizitia acestora de la Petrom”, spune proprietarul Upetrom, grup din care fac parte mai multe companii, printre care si Grup Servicii Petroliere – care se ocupa de forajul maritim si care aduce cea mai mare parte a afacerilor si a profitului grupului. Dupa doi ani de operare a platformelor Petrom, in decembrie 2005, grupul OMV a decis instrainarea de tot a acestora, iar Gabriel Comanescu a luat un credit in valoare de aproximativ 125 de milioane de dolari de la BCR pentru a le achizitiona. Valoarea creditului luat de la BCR a acoperit 85% din valoarea achizitiei, restul provenind din fonduri proprii. Dupa achizitia platformelor, Gabriel Comanescu a inceput investitiile in modernizarea a patru dintre ele, care au durat doi ani si l-au costat pe omul de afaceri 150 de milioane de dolari (cea mai costisitoare modernizare fiind la platforma Jupiter, care a costat 60 de milioane de dolari).
     
    Intre timp, dupa conflictul din vara lui 2006 (cand platforma Orizont, localizata in Golful Persic, a fost tinta unui atac iranian), Grup Servicii Petroliere a vandut plaforma Fortuna catre Oriental Oil Company Dubai, pentru a face rost de bani ca sa continue procesul de modernizare a celorlalte platforme. In noiembrie 2008, grupul a anuntat si inceperea lucrarilor de modernizare la GSP Saturn, estimate la 50 de milioane de dolari, care ar trebui sa fie finalizate in luna mai a acestui an. 
     
    Finantarea va fi asigurata in proportie de 70% din resursele proprii ale GSP, provenite atat din vanzari de active, dar si din profitul companiei: “O platforma face un profit net zilnic de aproximativ 50-60.000 de dolari”, spune Gabriel Comanescu, explicand astfel si profitul de 80 de milioane de dolari din 2008, care a putut fi posibil datorita faptului ca toate platformele au avut contracte si au lucrat la capacitate maxima.
     
    Faptul ca toate platformele au contracte la capacitate maxima si pentru 2009 ii face pe oficialii Grup Servicii Petroliere sa estimeze crestere si pentru acest an: “Mizam pe crestere in 2009, nu numai pe mentinerea afacerilor, o data din faptul ca sunt contracte cel putin la fel ca in 2008, dar si pentru ca ne bazam pe extinderea activitatii”, spune Radu Petrescu, directorul de comunicare al companiei.
     
    Cresterea cifrei de afaceri ar trebui sa vina in special din extinderea afacerilor grupului Upetrom. Anul trecut, omul de afaceri Gabriel Comanescu a renuntat la activitatea de forare pe uscat, prin vanzarea companiei Foserco, dar si a unor active din Aquafor. Acestea au fost cumparate cu 20 de milioane de euro de grupul american Weatherford, care a mai achizitionat si alte active de forare pe uscat de la Petrom, dar si de la omul de afaceri Ovidiu Tender.

     

  • Rompetrol reduce investitiile

    „Planurile de dezvoltare ale acestui an sunt puţin afectate de criza prin care trecem. Dacă ne-am obişnuit cu investiţii anuale care depăşeau 250 milioane de dolari în medie, anul ăsta sunt 100 de milioane, din care 60% sunt folosiţi de divizia de petrochimie şi rafinare", a declarat Titov Buzescu, vicepreşedintele grupului pentru servicii şi funcţiuni suport. Cifrele menţionate de acesta nu au fost încă aprobate de Consiliul de Administraţie, iar în zona firmelor care nu fac parte din activitatea de bază a grupului Rompetrol vor fi investite 12 milioane de dolari, iar circa 30 milioane de dolari vor fi alocate diviziei de vânzare a carburanţilor.
    Cititi mai multe pe www.gandul.info
    Aflati aici ce pierderi a avut Petromidia in 2008.

  • Rompetrol reduce investitiile

    „Planurile de dezvoltare ale acestui an sunt puţin afectate de criza prin care trecem. Dacă ne-am obişnuit cu investiţii anuale care depăşeau 250 milioane de dolari în medie, anul ăsta sunt 100 de milioane, din care 60% sunt folosiţi de divizia de petrochimie şi rafinare", a declarat Titov Buzescu, vicepreşedintele grupului pentru servicii şi funcţiuni suport. Cifrele menţionate de acesta nu au fost încă aprobate de Consiliul de Administraţie, iar în zona firmelor care nu fac parte din activitatea de bază a grupului Rompetrol vor fi investite 12 milioane de dolari, iar circa 30 milioane de dolari vor fi alocate diviziei de vânzare a carburanţilor.
    Cititi mai multe pe www.gandul.info
    Aflati aici ce pierderi a avut Petromidia in 2008.

  • Afaceri si pierderi mai mari pentru Petromidia

    Pierderile Rompetrol Rafinare au crescut anul trecut cu 56%, la 490,6 milioane lei (133,2 milioane euro), faţă de rezultatul negativ din 2007, de 314,3 milioane lei, arata datele transmise de Rompetrol. Conform comunicatului companiei, segmentul de rafinare a procesat cu 18% mai multa materie prima decat in 2007, beneficiind in acest sens si de extinderea cu 350% a capacităţii de tranzit a produselor finite prin portul Midia.

    Cifra de afaceri a segmentului de rafinare din Grupul Rompetrol (care include Rompetrol Rafinare S.A. şi subsidiarele Rompetrol Petrochemicals S.R.L., Rom Oil S.A., Rompetrol Downstream S.R.L. şi Rompetrol Logistics S.R.L., împreună cu subsidiarele Rompetrol Gas S.R.L. şi Eurojet S.A.).a înregistrat în 2008 o cifră de afaceri consolidată de 4,68 miliarde USD, în creştere cu 42% faţă de nivelul consemnat în 2007. În acelaşi timp, profitul operaţional (EBITDA) al companiei şi al subsidiarelor sale s-a ridicat la aproximativ 36 milioane USD.

    "Rezultatele financiare au fost puternic influenţate de o serie de factori externi, independenţi de activitatea rafinăriei. Printre aceştia se numără evoluţia record a ţiţeiului (în creştere cu 35% faţă de media anului 2007), care a determinat o majorare a capitalului de lucru şi a finanţărilor aferente, diferenţele de curs valutar pe fondul deprecierii monedei naţionale (14% pentru RON/USD şi 10% pentru RON/EURO), precum şi influenţele crizei financiare internaţionale", se mai arata in comunicatul companiei. În luna decembrie 2008, Rompetrol Rafinare a început producţia/livrarea de benzină Euro 5, în urma unor investiţii totale aferente gamei de carburanţi Euro 5 de peste 40 milioane USD.

    La finele anului compania a încheiat şi lucrările de extindere cu 350% a capacităţiii de tranzit a produselor finite prin portul Midia, o investiţie de peste 27 milioane USD. În aceeaşi perioadă, Grupul Rompetrol a finalizat construcţia unui terminal marin în largul Mării Negre, care va asigura reducerea distanţei de aprovizionare cu ţiţei a rafinăriei cu aproximativ 33 de kilometri faţă de traseul prin portul Constanţa şi va permite realizarea unor reduceri importante de cost, de cel puţin 4-5 USD/tonă.

    Producţia de carburanţi aferentă segmentului de rafinare s-a majorat anul trecut cu 10% faţă de nivelul înregistrat în 2007, până la un nivel de peste 3,05 milioane tone. Cifra de afaceri realizată de segmentul de distribuţie (Rom Oil, Rompetrol Downstream şi Rompetrol Logistics) în 2008 s-a ridicat la 2,5 miliarde USD, în creştere cu 37% faţă de indicatorul din 2007, arata comunicatul Rompetrol. În acelaşi timp, vânzările de carburanţi s-au majorat cu aproximativ 9%, pe fondul extinderii reţelei de distribuţie şi a creşterii vânzărilor prin staţiile proprii şi Partener Rompetrol.

    La sfârşitul anului 2008, Rompetrol Downstream opera peste 450 de staţii de distribuţie carburanţi (staţii proprii, Partener Rompetrol, staţii Expres) şi 189 de baze interne cu o capacitate de 9 şi 20 metri cubi. Rompetrol Petrochemicals, divizia de petrochimie a Grupului Rompetrol, a înregistrat anul trecut o cifra de afaceri de aproximativ 360 milioane USD, cu 36% mai mult decât în 2007. "Deşi compania a consemnat o creştere cu 26% a vânzărilor de produse petrochimice (234.000 tone), profitul operaţional (EBITDA) a fost influenţat direct atât de condiţiile de piaţă nefavorabile, cât şi de costurile de producţie ridicate", spun oficialii Rompetrol.

    Rezultatele Petrochemicals au fost influentate si de faptul ca Rompetrol a redus în decembrie 2008 – ianuarie 2009 cu aproximativ 55% producţia de polimeri prin oprirea instalaţiilor, în vederea reechilibrării producţiei în acord cu cererea dar şi pentru evitarea creşterii stocurilor. Din luna februarie 2009, Rompetrol a repornit instalaţia de LDPE şi a rechemat aproximativ 40% din personalul trimis în şomaj tehnic.