BusinessMagazin

Tag: nume

  • Zece batoane de ciocolată care au schimbat industria dulciurilor

    10. Milky Way

    Când a debutat în anul 1923, a fost primul baton care să se inspire dintr-un desert cunoscut: milkshake-ul cu acelaşi nume. Ani mai târziu, acelaşi desert avea să inspire batonul Dulce de Leche şi plăcinta cu brânză şi căpşuni a celor de la Kit Kat.

    9. Nestle Crunch

    Înainte de lansarea acestui baton, interiorul produselor de acest gen erau umplute cu nuci, caramel sau alte creme. Introducerea orezului expandat a lansat un nou curent în industrie şi a ajutat la scăderea preţurilor.

    8. Cadbury Milk Chocolate

    Fabrica din Birmingham, Anglia, locul unde aceste batoane au fost concepute în 1897, funcţionează şi în ziua de astăzi, iar batoanele Dairy Milk sunt în continuarea printre cele mai vândute din lume.

    7. Scharffen Berger

    Primul baton de ciocolată de casă a avut lansarea în 1997 şi a fost un succes instantaneu. A fost lansat în variante cu conţinut ridicat de cacao, de peste 75%.

    6. Grenada Chocolate

    Deoarece batoanele de ciocolată sunt produse mai ales în Europa şi America de Nord, fermierii care au grijă de soiurile de cacao nu primesc, de cele mai multe ori, laudele meritate. Astfel, compania Grenada Chocolate, fondată în 1999 de un expat american încearcă să folosească resursele locale fără a mai apela la producătorii străini.

    5. Snickers

    La mai bine de 80 de ani de la lansare, acest baton produs de compania Mars este cel mai bine vândut produs din industrie. Chiar dacă nu a revoluţionat în vreun fel piaţa de profil, Snickers reprezintă nivelul de referinţă atunci când ne gândim la ciocolată.

    4. Nestle Milk Chocolate

    Înainte de introducerea sa în 1875, batoanele de ciocolată aveau un gust amărui. Producătorii de ciocolată nu puteau îndulci produsele cu lapte normal, pentru că ar fi subţiat prea mult crema. Astfel, prin ideea de a folosi lapte condensat, cei de la Nestle au schimbat complet industria.

    3. Toblerone

    Celebrul baton a debutat în 1908, iar ciocolata elveţiană este şi astăzi unul dintre cele mai căutate dulciuri.

    2. Hershey’s Milk Chocolate

    Poate că Nestle a inventat batonul de ciocolată cu lapte, însă Hershey este compania care l-a făcut celebru. Milton Hershey a reuşit să construiască un sistem impresionant de distribuţie, transformând batonul într-o obsesie americană. În Statele Unite există chiar şi un muzeu dedicat celebrului produs.

    1. Kit Kat

    Fiind primul baton care s-a promovat cu ideea de a fi împărţit cu alţii, Kit Kat este creditat cu transformarea batoanelor de ciocolată într-o gustare socială. A fost, deasemenea, primul produs-desert care să fie recunoscut la nivel global. Zeci de ani mai târziu, batonul rămâne o obsesie globală: chiar şi gigantul IT Google a denumit una din versiunile sistemului de operare Android “Kit Kat”.

  • Samsung a prezentat două tablete noi, cu sistem de operare Android. Ce dotări şi ce preţuri au

     Compania sud-coreeană investeşte fonduri mai mari pentru promovarea tabletelor, cu un eveniment de lansare a tabletelor la arena Madison Square Garden din New York, scrie cotidianul Wall Street Journal. Anul trecut, Samsung a prezentat smartphone-ul Galaxy S4 la Radio City Music Hall.

    Samsung a refuzat să comenteze despre costurile pentru lansare, dar în ultimul an a cheltuit miliarde de dolari pentru promovarea dispozitivelor high-end la nivel global.

    Analiştii din industria telecom avertizează, însă, că Samsung va avea nevoie de mai mult decât evenimente opulente de lansare şi produse strălucitoare pentru a replica pe segmentul tabletelor succesul înregistrat pe piaţa smartphone-urilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oamenii de ştiinţă americani au recreat cel mai distrugător virus din istorie

    În cadrul unui proiect controversat, oamenii de ştiinţă americani au reprodus în laborator virusul cunoscut sub numele de gripă spaniolă. Scopul a fost de a demonstra cât este de uşor ca o boală considerată dispărută să reapară.

    Gripa spaniolă este un tip de gripă care a apărut după Primul Război Mondial, similară cu gripa aviară de astăzi. A ajuns în multe ţări atunci când războiul s-a terminat, fiind transmisă de soldaţi. Boala a afectat în principal tineri şi a avut o înaltă rată de mortalitate, omorând între 50 şi 100 de milioane de persoane în toată lumea, între 1918 şi 1919. Este considerată una dintre cele mai letale pandemii, alături de “moartea neagră”. Multe dintre victime au fost persoane tinere, sănătoase, total diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni sau persoane cu sănătatea slăbită.

    Mulţi specialişti au considerat experimentul prostesc şi periculos, argumentând că scopul proiectului nu merită riscurile asumate pentru a ajunge la rezultatul dorit.

    “Aceşti critici nu au înţeles precauţiile şi măsurile de siguranţă pe care le-am luat atunci când am început acest proiect”, a explicat profesorul Yoshihiro Kawaoka de la Universitatea din Wisconsin-Madison. “Riscurile nu sunt ignorate, ele sunt tratate corespunzător. Deoarece gripa aviară se poate adapta foarte uşor la oameni, putem să ne aşteptăm oricând la o pandemie. Din acest motiv, am considerat acest studiu ca o necesitate.”

  • Jesse Jane, starul celor mai scumpe filme pentru adulţi

    Jesse Jane este, pentru mulţi, imaginea industriei de filme pentru adulţi. Ea a jucat în seria “Pirates”, cele mai costisitoare filme de acest gen produse, cu bugete de peste 10 milioane de dolari.

    Jane, pe numele său real Cindy Taylor, s-a născut în 1980 în Moore, Oklahoma. A fost majoretă şi apoi model, iar de la vârsta majoratului a intrat în industria filmelor pentru adulţi.

    “Am ştiut întotdeauna că pot să împărtăşesc momente intime şi în faţa camerei, aşa că m-am mutat din Oklahoma în Los Angeles pentru a-mi construi cariera”, povesteşte Jesse Jane. “Cea mai distractivă parte a meseriei este că ne plimbăm foarte mult, călătorim prin toată America.”

    “Pirates” este considerat cel mai costisitor film pentru adulţi produs vreodată. Cu un buget de 10 milioane, filmul a avut printre actori nume cunoscute ale industrie. “Pirates 2” a avut de asemenea un buget impresionant, ocupând locul doi din acest punct de vedere.

  • Găsim pe cineva 
căruia să-i pese?

    Pe coperta acestui număr al revistei am preferat să punem un procent simplu, 5%. Însuşită corect de români, cu rang sau fără, o creştere economică anuală de 5% ar putea scoate România din coada clasamentelor europene şi ar rezolva chestiuni majore, sociale şi economice. Pentru asta ne trebuiesc, în primul rând, oameni cărora să le pese.

    Josè Antonio Abreu este un om căruia îi pasă. Ideea de bază a lui Abreu, dirijor, pianist, economist  şi educator, a fost să înveţe copiii săraci să cânte la un instrument şi să facă parte dintr-o orchestră. A înfiinţat Fundaciûn del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela. Organizaţia a traversat zece administraţii, de la Carlos Andres Perez la Hugo Chavez şi urmaşul acestuia, mizând pe puterea muzicii de a se transforma într-un agent de dezvoltare socială; Abreu a obţinut prima finanţare din partea statului în 1976, după ce orchestra sa de numai un an a triumfat într-un concurs internaţional în Aberdeen. În prezent, sub tutela autorităţilor, El Sistema a devenit o organizaţie care adună 102 orchestre simfonice formate din tineri, 55 de orchestre formate din copii, 270 de centre muzicale şi 250.000 de muzicieni.

    El Sistema l-a dat lumii pe Gustavo Dudamel, directorul muzical al filarmonicii din Los Angeles sau pe Edicson Ruiz, care la 17 ani devenea cel mai tânăr muzician primit în filarmonica din Berlin. În 2007 El Sistema a primit 150 de milioane de dolari, pentru dezvoltare, din partea Inter-American Development Bank; bancherii, cărora iniţial li se părea că muzica clasică este a elitelor şi nu pentru săracii lui Abreu s-au lăsat convinşi de studiile care arătau că în jur de două milioane de copii educaţi de El Sistema şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare şi prezenţa la cursuri şi s-au îndepărtat de zona delicvenţei juvenile. Banca a calculat că fiecare dolar învestit in El Sistema aduce 1,68 dolari în ceea ce se cheamă dividende sociale. Experienţa lui Abreu este copiată astăzi în multe ţări ale lumii.

    Mie mi se pare o poveste uluitoare nu din perspectiva lui Aberu (care, desigur, este motorul afacerii) ci în privinţa modului în care politicienii au înţeles şi ajutat El Sistema – trebuie să ştiţi că mult hulitul Hugo Chavez a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai proiectului (şi cine va defini asta drept populism să îşi muşte limba!).

    El Sistema araă că se poate, timp de aproape 40 de ani şi cu milioane de tineri şi cu muzică bună, din aceea pentru elite. Nu s-ar putea şi la noi, cu 5%? Cu un program naţional de combatere a sărăciei, cu sprijin pentru antrepenoriat, pentru fermieri, cu recalificare pentru şomeri, cu taxe omeneşti, cu toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi deajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese. Şi nu, nu este numai problema politicienilor sau a miniştrilor, ci a tuturor.

    Leg de cele de mai sus un tablou al lui Adriaen Pietersz van de Venne, „Pescarii de suflete“ (1614). Este vorba de concurenţa dintre clericii protestanţi şi preoţii catolici în capturarea sufletelor rătăcite, o alegorie a Reformei.

  • Găsim pe cineva 
căruia să-i pese?

    Pe coperta acestui număr al revistei am preferat să punem un procent simplu, 5%. Însuşită corect de români, cu rang sau fără, o creştere economică anuală de 5% ar putea scoate România din coada clasamentelor europene şi ar rezolva chestiuni majore, sociale şi economice. Pentru asta ne trebuiesc, în primul rând, oameni cărora să le pese.

    Josè Antonio Abreu este un om căruia îi pasă. Ideea de bază a lui Abreu, dirijor, pianist, economist  şi educator, a fost să înveţe copiii săraci să cânte la un instrument şi să facă parte dintr-o orchestră. A înfiinţat Fundaciûn del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela. Organizaţia a traversat zece administraţii, de la Carlos Andres Perez la Hugo Chavez şi urmaşul acestuia, mizând pe puterea muzicii de a se transforma într-un agent de dezvoltare socială; Abreu a obţinut prima finanţare din partea statului în 1976, după ce orchestra sa de numai un an a triumfat într-un concurs internaţional în Aberdeen. În prezent, sub tutela autorităţilor, El Sistema a devenit o organizaţie care adună 102 orchestre simfonice formate din tineri, 55 de orchestre formate din copii, 270 de centre muzicale şi 250.000 de muzicieni.

    El Sistema l-a dat lumii pe Gustavo Dudamel, directorul muzical al filarmonicii din Los Angeles sau pe Edicson Ruiz, care la 17 ani devenea cel mai tânăr muzician primit în filarmonica din Berlin. În 2007 El Sistema a primit 150 de milioane de dolari, pentru dezvoltare, din partea Inter-American Development Bank; bancherii, cărora iniţial li se părea că muzica clasică este a elitelor şi nu pentru săracii lui Abreu s-au lăsat convinşi de studiile care arătau că în jur de două milioane de copii educaţi de El Sistema şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare şi prezenţa la cursuri şi s-au îndepărtat de zona delicvenţei juvenile. Banca a calculat că fiecare dolar învestit in El Sistema aduce 1,68 dolari în ceea ce se cheamă dividende sociale. Experienţa lui Abreu este copiată astăzi în multe ţări ale lumii.

    Mie mi se pare o poveste uluitoare nu din perspectiva lui Aberu (care, desigur, este motorul afacerii) ci în privinţa modului în care politicienii au înţeles şi ajutat El Sistema – trebuie să ştiţi că mult hulitul Hugo Chavez a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai proiectului (şi cine va defini asta drept populism să îşi muşte limba!).

    El Sistema araă că se poate, timp de aproape 40 de ani şi cu milioane de tineri şi cu muzică bună, din aceea pentru elite. Nu s-ar putea şi la noi, cu 5%? Cu un program naţional de combatere a sărăciei, cu sprijin pentru antrepenoriat, pentru fermieri, cu recalificare pentru şomeri, cu taxe omeneşti, cu toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi deajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese. Şi nu, nu este numai problema politicienilor sau a miniştrilor, ci a tuturor.

    Leg de cele de mai sus un tablou al lui Adriaen Pietersz van de Venne, „Pescarii de suflete“ (1614). Este vorba de concurenţa dintre clericii protestanţi şi preoţii catolici în capturarea sufletelor rătăcite, o alegorie a Reformei.

  • Omul de afaceri Dan Adamescu, adus cu duba la DNA

    Dan Adamescu nu a făcut nicio declaraţie la intrarea în sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

    Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că Dan Adamescu a fost adus la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru că a încălcat obligaţiile stabilite în cadrul măsurii controlului judiciar.

    Omul de afaceri Dan Grigore Adamescu este urmărit penal pentru două infracţiuni de dare de mită. Adamescu a fost în 22 mai la DNA, pentru a-i fi aduse la cunoştinţă calitatea procesuală de suspect şi acuzaţiile. În aceeaşi zi, procurorii au făcut percheziţii la locuinţa lui Dan Adamescu şi la firmele deţinute de acesta, în dosarul în care judecătorii Mircea Moldovan, Ion Stanciu, Elena Rovenţa şi Ciprian Sorin Viziru, toţi de la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă, sunt acuzaţi că ar fi luat mită pentru intervenţii în dosare de insolvenţă.

    Potrivit procurorilor, Dan Adamescu ar fi dat mită 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa, pentru ca aceştia să dispună în dosare de insolvenţă soluţii favorabile unor firme la care omul de afaceri este acţionar.

    “În cauză, există date şi aspecte din care rezultă indicii rezonabile că, în cursul lunii decembrie 2013, suspectul Adamescu Grigore Ioan a remis, prin intermediari, sumele de 15.000 euro, respectiv 5.000 euro inculpaţilor Stanciu Ion şi Rovenţa Elena, judecători la Tribunalul Bucureşti – Secţia VII Civilă, pentru ca în schimb, magistraţii să dispună, în dosare privind procedura insolvenţei, soluţii favorabile unora dintre societăţile la care acţionar era suspectul Adamescu Grigore Ioan”, au arătat procurorii în ordonanţa de efectuare a urmăririi penale.

    Dan Adamescu deţine, printre altele, compania Astra Asigurări, Unirea Shopping Center şi clubul de fotbal din Liga I Oţelul Galaţi.

    Judecătorii Mircea Moldovan, Ion Stanciu, Elena Rovenţa şi Ciprian Sorin Viziru, toţi de la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă, acuzaţi că primeau bani şi bunuri pentru intervenţii în dosare de insolvenţă, sunt arestaţi preventiv.

    Potrivit procurorilor, cei patru judecători, personal sau prin intermediari, au pretins şi primit de la practicieni în insolvenţă, lichidatori sau administratori judiciari, administratori ai întreprinderii profesionale unipersonale cu responsabilitate limitată, sume de bani, bunuri sau servicii.

    Magistraţii ar fi cerut bani sau bunuri pentru a îndeplini sau a nu îndeplini ori a întârzia un act privitor la îndatoririle de serviciu în legătură cu contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor, pentru a decide privind modalităţile de înscriere la masa credală cu privire la creanţele creditorilor chirografari, pentru a desemna preferenţial administratori judiciari, pentru a atribui preferenţial dosare de insolvenţă sau pentru a-şi exercita influenţa pe lângă judecători de la diverse instanţe din Bucureşti şi din ţară, folosind informaţii deţinute prin prisma atribuţiilor de judecător, au arătat procurorii în referatul cu propunerea de arestare.

  • A făcut jumătate de milion de dolari fără să se ridice din faţa calculatorului. Este cel mai bun jucător de Starcraft din lume

    Lee Jae Dong a câştigat peste 500.000 de dolari jucând Starcraft şi este cel mai bine plătit jucător profesionist din lume, relatează Business Insider. Având numele de monitor “Jaedong”, coreanul a participat la numeroase turnee de unde a adunat, din premii, o avere.

    El a primit de asemenea sume considerabile de bani de pe urma unor contracte semnate cu diverse companii de hardware, mai ales producători de plăci video.

    Sunt opt jucători, la nivel mondial, care au adunat din premii peste 400.000 de dolari.

    Estimările arată că piaţa jocurilor pe calculator generează, anual, venituri de peste 40 de miliarde de euro. În anul 2013, Federaţia Internaţională de e-Sporturi a depus o solicitare ca jocurile pe calculator să devină probă în cadrul olimpiadelor. Alex Lim, unul dintre conducătorii organizaţiei, a declarat că “posibilitatea ca aceste jocuri să apară la olimpiade este una cât se poate de reală.”

  • Mihai Răzvan Ungureanu a mers la sediul PNL, unde a discutat cu Antonescu: Suntem într-o fază incipientă, discutăm despre fuziuni

     “Suntem într-o fază incipientă, apelul meu către colegii noştri din partidele de opoziţie este de a nu pronunţa nume, de a nu mai livra atacuri dintr-o parte în alta, de a fi decenţi, respectând votul de duminică. Ceea ce ne trebuie în acest moment este un proiect pentru România, nu facem propuneri, nu ne autopropunem, nu vorbim despre nume de persoane, interesul nostru este în primul rând interesul naţional”, a spus Ungureanu.

    El a fost întrebat dacă se discută despre o fuziune a FC cu PNL.

    “Nu, nu discutăm despre fuziuni”, a răspuns Ungureanu.

    De asemenea, liderul FC şi-a exprimat speranţa că partidele din zona de dreapta sunt responsabile şi şi-au “învăţat lecţia din votul de duminică”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CRIZA DIN UCRAINA: Insurgenţii proruşi susţin că 30 de rebeli au fost ucişi

     Un combatant prorus, care a refuzat să îşi spună numele din motive de securitate, a declarat că în faţa spitalului din Doneţk au fost aduse 30 de cadavre ale insurgenţilor.

    Lupte intense au avut loc, luni, în apropiere de aeroportul internaţional din Doneţk. Acesta a fost ocupat în cursul dimineţii de insurgenţi înarmaţi proruşi, iar armata ucraineană a intervenit pentru a-l elibera.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro