BusinessMagazin

Tag: mediu

  • Ce cumperi atunci când plăteşti aproape dublu pentru o cafea ecologică, pentru o jachetă produsă local sau pentru un SUV Tesla?

    Ce cumperi atunci când plăteşti aproape dublu pentru o ceaşcă de cafea ecologică, pentru o jachetă produsă local, în condiţii sustenabile, sau pentru un SUV electric Model X de la Tesla? În general, produsele de lux sunt rareori achiziţionate pentru utilitatea lor practică. Bineînţeles, clienţii caută un design bun, o manevrabilitate excelentă, ingrediente şi materiale de înaltă calitate, dar plătesc cu mult peste beneficiile oferite.

    Dacă de cele mai multe ori produsele premium au rolul de a reflecta statutul înalt al cumpărătorului, în ultima vreme ideologia gusturilor rafinate se traduce în limbajul consumerismului prin ”organic“, ”sustenabil“ sau ”etic“. Iar industra de lux pare să se fi adaptat rapid la această nouă realitate şi răspunde prin oferta variată de produse şi servicii adaptate la ceea ce sociologul Elizabeth Currid-Halkett a numit ”clasa aspiraţională – cei care mănâncă produse bio, se îmbracă eco, îşi cresc şi educă odraslele în acest spirit, îşi folosesc puterea financiară pentru a angaja bone şi îngrijitori din ţări sărace şi practică yoga sau Pilates“, după cum preciza ea în cartea sa ”The Sum of Small Things: A Theory of the Aspirational Class“. Sustenabilitatea reprezintă, aşadar, o prioritate pentru categoria respectivă de clienţi şi, prin urmare, un imperativ urgent pentru brandurile de lux.

    Tendinţa pare să se accentueze din moment ce majoritatea clienţilor lor sunt tinerii crescuţi în această cultură ”aspiraţională“. Millennialii şi Generaţia Z reprezintă deja aproximativ 30% dintre cumpărătorii produselor de lux şi vor atinge o proporţie de 45% până în 2025. Iar susţinerea lor pentru sustenabilitate se reflectă în produsele şi serviciile pentru care aleg să-şi cheltuiască banii, căutând indicatori de conştientizare socială şi de mediu din partea companiilor pe care le susţin. Pentru mulţi dintre aceşti clienţi ”verzi“, votul cu portofelul reprezintă manifestarea conştiinţei lor, care devine un scop în sine. Iar majoritatea brandurilor de lux le răspund scoţând la rampă produse care să răspundă acestor cerinţe – organic, sutenabil, eco.

    Grupul Kering, care deţine, printre altele, branduri precum Gucci, Stella McCartney şi Saint Laurent, este lider la capitolul sustenabilitate în sectorul de lux, crescând ponderea materiilor prime regenerabile şi a programelor de finanţare pentru proiecte legate de mediu. ”Ambiţia noastră este de a redefini luxul şi de a conduce în această călătorie de schimbări pozitive“, spune Marie-Claire Daveu, director de sustenabilitate al Kerin, care precizează că politicile de mediu sunt benefice în afaceri şi fac parte din valorile fundamentale ale companiei. Daveu recunoaşte, de asemenea, rolul pe care îl joacă tinerii clienţi în avansul acestui trend, afirmând că millennialii au ridicat ştacheta cerând mai multă transparenţă şi responsabilitate corporaţiilor. ”Aceste solicitări, împreună cu recunoaşterea puterii lor de cumpărare, vor influenţa, fără îndoială, nu numai sectorul de lux, ci şi multe industrii în crearea unui viitor mai bun“, mai declara ea.

    Aşadar termeni precum ”organic“ şi ”sustenabil“ sunt din ce în ce mai folosiţi pentru a ilustra valori ale unui statut înalt, ”conştiinţa socială şi ecologică“ devenind noua valoare dezirabilă printre elite, conform lui Halkett. Pentru că majoritatea produselor de consum sunt acum disponibile la scară largă, ele şi-au pierdut valoarea de indicatori de clasă, iar în locul lor au dobândit importanţă produsele ce reflectă un nivel ridicat al educaţiei consumatorului şi o conştientizare socială ridicată. Iar dacă sustenabilitatea în industria bunurilor de lux a devenit un simbol al statutului înalt, stilul de viaţă şi filosofia care înconjoară un produs sunt adesea la fel de importante ca produsul în sine pentru noua generaţie de elite. ”Are loc o schimbare rapidă de mentalitate în rândul millennialilor, care se arată interesaţi de branduri asemănătoare nu doar cu pasiunile lor, ci şi cu valorile lor“, mai spune sociologul.

    Industria de wellness marchează şi ea plusuri importante mulţumită acestei tendinţe şi oferă studii de caz elocvente. Spre exemplu, în SUA a crescut numărul companiilor ce comercializează presupuse produse de sănătate, multe dintre ele nefiind atestate ştiinţific. Una dintre aceste firme ar fi Goop, care se bazează pe stilul de viaţă al actriţei Gwyneth Paltrow, iar marca Moon Juice se asociază cu imaginea Amandei Chantal Bacon. Ele promovează cremele scumpe şi suplimente alimentare realizate din ingrediente organice şi, în timp ce umplu un gol pentru femeile care simt că medicina modernă nu le-a oferit grija de care au nevoie, au devenit simboluri de statut pentru clientela bogată.

    Chiar dacă politicile implementate de companii precum Kering sau Goop sunt total diferite, bazele lor de clienţi se suprapun, după cum se poate observa prin intermediul retailerului de produse de lux Net-a-Porter, care vinde cremă organică de 150 de euro de la Goop, alături de genţi Gucci şi jachete Saint Laurent. Mai mult, în locaţii selecte din SUA s-au deschis ”magazine de sănătate“, care pun pe rafturi ”branduri de înfrumuseţare naturale şi organice, pentru a satisface stilul de viaţă sănătos şi activ al clienţilor“.

    Pe de altă parte, ascensiunea acestui trend poate reprezenta rezultatul eforturilor îndelungate ale organizaţiilor de protejare a mediului. Spre exemplu, în 2007 WWF din Marea Britanie a criticat agresiv brandurile de lux pentru lipsa de angajament faţă de dezvoltarea durabilă, iar rezultatele încep să se vadă zece ani mai târziu. De asemenea, în ultimii ani Greenpeace a susţinut că brandurile de lux cum ar fi LVMH, Giorgio Armani şi Hermès folosesc deseori substanţe chimice în realizarea produselor lor. Un exemplu concret în acest sens este o întâmplare care a avut loc în urmă cu doi ani, când PETA a făcut o solicitare oficială către Hermès, solicitându-i să nu mai folosească pielea de crocodil şi aligator, realizând concomitent un documentar care să ateste maltratarea acestor animale. În urma acestui episod, Hermès a promis că îşi va rectifica politicile de mediu. Criticile constante au cântărit mult de-a lungul timpului şi au afectat profitul şi reputaţia unor companii, pentru care lipsa unor politici sustenabile a reprezentat o pierdere din capitalul de imagine.

    Patrick Le Quément, fostul vicepreşedinte senior al departamentului de design corporativ al Renault, declara, de asemenea, că astfel de presiuni asupra companiilor nu sunt exagerate, iar ”dacă un brand de lux este un pionier în dezvoltarea durabilă, concurenţii săi vor fi obligaţi să se alinieze la acest trend“. Iar spusele sale par să se concretizeze treptat. După ce LVMH a pus bazele unui ”sistem integrat de aprovizionare ecologică“, concurenţii săi şi-au revizuit, de asemenea, lanţurile de aprovizionare.

    În 2010, trei operatori europeni de telecomunicaţii, Deutsche Telekom, Orange şi Telecom Italia, au creat o asociaţie care să verifice şi să îmbunătăţească standardele de mediu şi pe cele sociale din lanţul lor de aprovizionare. În prezent, reţeaua Joint Audit Cooperation cuprinde treisprezece operatori de telecomunicaţii. Un alt exemplu este Clarins, companie ce comercializează produse cosmetice de lux, ce contribuie la conservarea şi studierea a mii de specii de plante.

    Producătorul de cosmetice finanţează şi culturi de plante medicinale într-o grădină botanică din Peru, administrată de femeile din comunitatea locală. Nu în ultimul rând, gigantul suedez de retail Ikea a devenit, în urmă cu doi ani, primul mare comerciant cu amănuntul care foloseşte doar bumbac ”durabil“, chiar dacă marjele sale de profit sunt mult sub cele ale mărcilor de lux. În cazuri izolate, unele branduri dezvoltă şi materii prime ecologice, cum ar fi şampania Veuve Clicquot, care a creat primul ambalaj 100% biodegradabil şi izotermic, realizat dintr-un material derivat din amidonul din cartofi. Inovaţia în domeniul protejării mediului poate veni şi prin lansarea a noi linii de produse, aşa cum a făcut BMW cu maşinile sale electrice BMWi.

    Însă scena în care se dau cele mai aprige lupte în acest sens este industria modei de lux; chiar dacă se consideră dezirabilă o tranziţie de la materialele provenite de la animale la cele sintetice, pentru a reduce daunele aduse mediului, unii designeri afirmă răspicat că materialele sintetice nu sunt la fel de interesante şi frumoase ca acelea naturale, iar ei nu vor să coboare ştacheta. În replică, unul dintre cei mai mari designeri contemporani, Karl Lagerfeld, a declarat: ”You cannot fake chic but you can be chic and fake fur“ (Nu poţi falsifica bunul gust, dar poţi fi şic purtând blană falsă).

    În ciuda progreselor înregistrate, grupurile de presiune şi unii clienţi spun că multe branduri de lux nu fac suficient pentru a încorpora sustenabilitatea ecologică în produsele şi serviciile lor, lucru care ar putea duce la un declin gradual sau chiar la dispariţia unor branduri. ”Dezvoltarea sustenabilă nu este o constrângere, poate fi o oportunitate dacă o integrezi în afacerea ta, iar în viitor luxul va fi echivalent cu politicile etice şi responsabile“, crede François-Henri Pinault, om de afaceri care activează în domeniul bunurilor de lux. Iar în contextul în care millennialii, cei ce au crescut în ”cultura aspiraţională“ a lui Halkett, au dobândit o putere financiară mare, viitorul luxului ar putea arăta astfel: oameni care beau smoothie organic, îmbrăcaţi în pantaloni de yoga şi jachetă statement, produsă în condiţii sustenabile.

  • De ce lumea rămâne fără nisip şi ce implicaţii ar putea avea asta

    Fraser Cain, publisherul web-siteului Universe Today, unul dintre cele mai cunoscute în nişa publicaţiilor online de astronomie, a făcut un calcul cu foarte multe zerouri şi estimări şi a ajuns la concluzia că ar putea fi de cinci până la zece ori mai multe stele în Univers decât fire de nisip pe plajele lumii.

    Un calcul hazardat. Dar nu atât din cauza incertitudinilor de ordin ştiinţific ce privesc dimensiunile Universului, cât a unei certitudini pământene. Umanitatea consumă resurse; nisip mai mult decât orice în afară de apă. Stelele mor pentru ca altele să se nască, dar nu în ritmul în care omenirea consumă nisipul. Plajele lumii rămân rapid fără nisip. Şi albiile râurilor, şi luncile, locurile uşor de explorat. Prin definiţie, deşertul înseamnă nisip. Dar nu este din acel tip folositor omenirii.

    Nisipul din deşert este modelat de vânt, prea neted pentru a fi bun în construcţii, aşa cum sunt nisipul şi pietrişul modelate de valurile oceanelor sau de curenţii râurilor. Ironic, ţările a căror principală formă de relief este deşertul simt cel mai dur penuria de nisip. În India, o economie emergentă în dezvoltare accelerată, există o mafie a nisipului care nu ezită să recurgă la violenţă, la crime, pentru a-şi proteja afacerea. Râul Gange are un traseu de 2.300 de kilometri prin India, din Himalaya spre Bangladesh şi Golful Bengal. Trece prin oraşe indiene precum Calcutta şi Kanpur, care cresc rapid şi au un apetit vorace pentru nisip.

    ”Tot ce mai ajunge în Bangladesh e mâlul şi nămolul“, povesteşte pentru revista Spiegel geologul Dill. ”Oamenii pescuiesc pietre acolo.“ Pietrele au ajuns o resursă atât de rară în Bangladesh încât constructorii fac ciment din cărămidă pisată, notează The New Yorker. În Maroc şi Caraibe hoţii lasă plajele despuiate. În Senegal, oamenii îşi riscă viaţa recoltând nisip direct din mare cu unelte rudimentare. Germania importă nisip pentru construcţii.

    Pascal Peduzzi, om de ştiinţă elveţian şi directorul unuia dintre grupurile de mediu ale ONU, a explicat pentru BBC în luna mai că dezvoltarea rapidă a Chinei a consumat mai mult nisip în ultimii patru ani decât au folosit Statele Unite în tot secolul trecut. În Statele Unite, utilizările cu cea mai rapidă creştere includ consolidarea liniilor ţărmurilor erodate de creşterea nivelului mării şi de furtuni din ce în ce mai puternice – eforturi care, ca multe încercări de a răspunde provocărilor legate de mediu, creează probleme de mediu proprii.

    În 2012, organizaţia de mediu Global Witness a demonstrat cu imagini din satelit că Singapore şi-a extins teritoriul cu 22% în ultima jumătate de secol.

    Cum activitatea din construcţii din vest mai are până să-şi revină complet după criza financiară din 2007-2008, Asia este de departe cea mai mare sursă de cerere de nisip. Cifre ale Freedonia Group, firmă de cercetare a pieţei, sugerează că din cele 13,7 miliarde de tone de nisip extrase la nivel mondial pentru construcţii anul trecut, 70% au fost utilizate în Asia. Jumătate au fost folosite în China, unde guvernul estimează că a construit 32,3 milioane de locuinţe şi 4,5 milioane de kilometri de drumuri între 2011 şi 2015, notează The Economist. Ca şi Singapore, China şi Japonia şi-au extins teritoriul cu ajutorul nisipului. China a scandalizat opinia publică construind insule artificiale pe stânci contestate din Marea Chinei de Sud.

    Emiratele Arabe vor să continue să crească – atât pe verticală, cu zgârie-norii lor uriaşi, cât şi în suprafaţă. Constructorii din Dubai, Qatar şi Bahrain sunt ocupaţi cu ridicarea celor mai înalte clădiri rezidenţiale şi a celor mai mari aeroporturi din lume. Dubaiul a cucerit teren din mare folosind 385 de milioane de tone de nisip pentru proiectul său îndrăzneţ Palm Island. Acum se lucrează la proiectul unui alt arhipelag artificial numit The World (Lumea). Aceste eforturi au epuizat toate resursele de nisip ale acestei ţări. Nisipul de pe terenurile de golf din Dubai este importat. Cel din deşert este atât de fin, încât mingea de golf s-ar scufunda pur şi simplu în el. Cea mai înaltă structură făcută de om, clădirea Burj Khalifa din Dubai, este construită cu nisip cumpărat din Australia.

    Arabia Saudită deţine rezerve de nisip, dar a restrâns în mod repetat livrările pentru ţările învecinate, forţând macaralele de acolo să se oprească.

    În Europa, în 2012 doar Germania a extras 235 de milioane de tone de nisip şi pietriş, 95% din această cantitate ducându-se în sectorul construcţiilor. Această ţară, brăzdată de râuri şi cu ieşire la mare, are nisip, dar importă acest tip de resurse naturale. Reprezentanţi ai Institutului Federal pentru Geoştiinţe şi Resurse Naturale din Hanovra spun că Germania are suficiente rezerve de nisip pentru a acoperi mii de ani de consum. Problema este că nisipul folositor nu este întotdeauna disponibil – ar putea fi într-o zonă de conservare, în păduri sau în apropierea oraşelor. ”Este într-un fel ca în cazul turbinelor eoliene: nimeni nu vrea o groapă de pietriş în curtea sa“, spune geologul Dill.

    Pe măsură ce nivelurile mărilor vor creşte şi populaţiile urbane vor exploda – ONU prezice o creştere de aproape 1 miliard de persoane până în 2030 – nisipul va fi şi mai căutat.

    ONU estimează consumul global la 40 de miliarde de tone pe an, dintre care 30 de miliarde de tone sunt folosite la prepararea betonului. Cantitatea ar fi suficientă pentru construirea unui zid înalt de 27 de metri şi la fel de gros care să înconjoare Pământul.

    ”Nisipurile sunt acum extrase într-un ritm mult mai rapid decât rata de înlocuire“, se arată într-un studiu din 2014 al ONU. Organizaţia a calculat că nisipul şi pietrişul reprezintă 85% din toate resursele naturale exploatate la nivel mondial.
    ”Nisipul este ca petrolul. Este limitat“, spune şi Klaus Schwarzer, geolog la Universitatea din Kiel. ”Dacă nu suntem atenţi, vom rămâne fără nisip“, avertizează şi specialiştii de la Western Carolina University.

  • Cât de des cumpără românii articole de pe site-urile de modă

    „Segmentul de fashion online înregistrează una dintre cele mai rapide creşteri din eCommerce-ul local, de aproximativ 50% în fiecare an. Este o categorie ce categoric încă nu şi-a atins potenţialul maxim. De asemenea, magazine precum Answear.ro sunt şi o sursă de inspiraţie pentru cumpărători. Astfel, experienţa oferită trebuie să fie una cât mai plăcută, iar imaginile de produs şi clipurile de prezentare să arate cu adevărat impecabil”, menţionează Raluca Radu, Country Manager Answear România.

    Pantofii sport sau eleganţi sunt articolele vestimentare preferate de 71% dintre cumpărători, în timp ce 49% dintre aceştia optează în primul rând pentru rochii sau genţi şi rucsacuri.

    Sumele cheltuite de români pe site-urile de modă variază între 101 lei pentru o pereche de pantaloni şi 257 lei pentru o pereche de pantofi. În medie, o rochie comandată online ajunge să coste cel mult 215 lei, iar o geantă cel puţin 124 lei. Principala sursă de informare a cumpărătorilor din mediul online este tot spaţiul virtual. Astfel, 68% dintre aceştia apelează la motoarele de căutare pentru a găsi informaţii despre magazinele online pe care le vizitează şi ofertele acestora, în timp ce 54% dintre ei merg pe recomandările primite din partea prietenilor şi a cunoştinţelor. Aproape tot la fel de mulţi, respectiv 51% dintre cumpărători, se informează apelând la canalele de Social Media. Domnii preferă să se informeze şi de la emisiunile TV, cu o medie de 24% faţă de 11% în cazul doamnelor.  

    Studiul a fost realizat în parteneriat cufirma de cercetare iSense Solutions, pe un eşantion de 604 respondenţi din mediul urban, majoritar femei, cu vârste curpinse între 25 şi 40 ani. Cei mai mulţi dintre aceştia au studii universitare (59%) şi un venit mediu lunar de aproximativ 3.600 lei. 72% dintre respondenţi sunt căsătoriţi sau locuiesc împreună cu persoana iubită, având în medie un singur copil.

     

     

     

  • Cât de des cumpără românii articole de pe site-urile de modă

    „Segmentul de fashion online înregistrează una dintre cele mai rapide creşteri din eCommerce-ul local, de aproximativ 50% în fiecare an. Este o categorie ce categoric încă nu şi-a atins potenţialul maxim. De asemenea, magazine precum Answear.ro sunt şi o sursă de inspiraţie pentru cumpărători. Astfel, experienţa oferită trebuie să fie una cât mai plăcută, iar imaginile de produs şi clipurile de prezentare să arate cu adevărat impecabil”, menţionează Raluca Radu, Country Manager Answear România.

    Pantofii sport sau eleganţi sunt articolele vestimentare preferate de 71% dintre cumpărători, în timp ce 49% dintre aceştia optează în primul rând pentru rochii sau genţi şi rucsacuri.

    Sumele cheltuite de români pe site-urile de modă variază între 101 lei pentru o pereche de pantaloni şi 257 lei pentru o pereche de pantofi. În medie, o rochie comandată online ajunge să coste cel mult 215 lei, iar o geantă cel puţin 124 lei. Principala sursă de informare a cumpărătorilor din mediul online este tot spaţiul virtual. Astfel, 68% dintre aceştia apelează la motoarele de căutare pentru a găsi informaţii despre magazinele online pe care le vizitează şi ofertele acestora, în timp ce 54% dintre ei merg pe recomandările primite din partea prietenilor şi a cunoştinţelor. Aproape tot la fel de mulţi, respectiv 51% dintre cumpărători, se informează apelând la canalele de Social Media. Domnii preferă să se informeze şi de la emisiunile TV, cu o medie de 24% faţă de 11% în cazul doamnelor.  

    Studiul a fost realizat în parteneriat cufirma de cercetare iSense Solutions, pe un eşantion de 604 respondenţi din mediul urban, majoritar femei, cu vârste curpinse între 25 şi 40 ani. Cei mai mulţi dintre aceştia au studii universitare (59%) şi un venit mediu lunar de aproximativ 3.600 lei. 72% dintre respondenţi sunt căsătoriţi sau locuiesc împreună cu persoana iubită, având în medie un singur copil.

     

     

     

  • Care este starea mediului de business din România şi ce ar trebui să facă antreprenorii înainte de a porni o afacere

    „Când vine vorba de influenţele fiscale şi problemele legate de resursa umană, de cele mai multe ori, companiile mici şi medii resimt mult mai profund efectele, însă tot ele pot dovedi şi o capacitate mai mare de adaptare şi flexibilitate. Numărul angajaţilor care trec de la multinaţionale spre companii locale este în creştere tocmai datorită oportunităţilor mult mai bune de a avansa ierarhic şi orientarea mult mai eficientă spre nevoile angajatului“, consideră Mirabela Miron, preşedinte AVISSO, grup de firme specializate în servicii de consultanţă dedicate companiilor mici şi mijlocii pentru optimizarea costurilor şi dezvoltarea afacerilor.

    În opinia experţilor AVISSO, organizaţiile de tip IMM sunt obligate să acorde o atenţie deosebită managementului financiar, cel care poate face adeseori diferenţa între profit şi faliment. Un cashflow cu probleme duce la crize, iar atenţia este distrasă de la activitatea de bază. În acest context, soluţia la îndemână pentru afacerile care nu îşi permit propriul departament de contabilitate constă în externalizarea acestor activităţi, obţinând astfel o plasă de protecţie într-un ecosistem fiscal lipsit de predictibilitate, cu multe schimbări care se produc în legislaţie uneori, de la o lună la alta.

    Indiferent de dimensiunile acesteia, o companie ar mai trebui să ţintă cont de procedurile scrise şi bine implementate, de ierarhia bine stabilită, fişe ale postului riguros întocmite, evaluări serioase şi periodice ale personalului, precum şi de încurajarea feedback-ului din partea angajaţilor.

    Un absolvent de facultate este bine să parcurgă o perioadă de cel puţin 3-5 ani în domeniul său de activitate, timp în care să-şi însuşească necesarul minim de cunoştinţe în zona financiară şi economică. În egală măsură, un antreprenor care investeşte în servicii de consultanţă este mult mai responsabil cu proiectul său şi alege sursa de finanţare cea mai potrivită.

    În cazul accesării de fonduri nerambursabile, în absenţa unei consilieri de specialitate, companiile se pot expune riscului de a nu înţelege pe deplin dificultatea implementării unor astfel de proiecte. Nerespectarea indicatorilor asumaţi prin cererea de finanţare şi a planului de afaceri în termen de 3-5 ani de la finalizarea implementării, atrag automat rambursarea totală sau parţială a sumei primite. „Deşi ghidul de finanţare precizează o cotă de finanţare nerambursabilă de 70% şi o contribuţie a beneficiarului de doar 30%, de cele mai multe ori, costurile colaterale, care pot fi dobânzi la credite bancare contractate pentru derularea activităţilor din proiect până la obţinerea finanţării nerambursabile sau alte comisioane adiacente, pot scădea procentul real de finanţare nerambursabilă cu până la 50%“, spune preşedintele AVISSO.

    Totul trebuie să înceapă de la planul de afaceri bine pus la punct. Acesta indică antreprenorului în ce moment al dezvoltării afacerii sale se află, îl ajută să monitorizeze progresul acesteia şi în egală măsură are scopul de a atrage surse de capital pentru investiţii sau de a obţine credite bancare.

    „Un posibil finanţator este întotdeauna interesat de momentul când va putea să facă exit şi de rata de sustenabilitate a investiţiei sale. De aceea, se va uita cu atenţie la rezumatul executiv al planului, la management, marketing şi la aspectele financiare ale business-ului. Ca partener de afaceri, acesta este interesat de potenţialul de creştere şi de oportunităţile pe care le oferă firma, se va uita atent la suma care trebuie investită, expunerea economică pe care o implică, cine conduce firma şi dacă există resursele necesare.

    De cealaltă parte, instituţiile bancare sunt mai degrabă interesate de situaţia de garanţii, documente contabile, structura firmei, stabilitatea şi posibilele probleme legale. O bancă va analiza întotdeauna viitorul firmei, noile produse, ameninţările şi oportunităţile, dar şi proiecţiile financiare”, explică Mirabela Miron.

    În prezent, doar 44.000 din cele 450.000 de firme existente în România sunt eligibile pentru a primi finanţare din partea băncilor şi că instituţiile bancare sunt interesate să vadă în proiecţiile financiare capacitatea unui business de a economisi.

    „Economisirea face dovada unor sume disponibile după ce-ţi achiţi toate cheltuielile curente. Adeseori, acea sumă reprezintă valoarea ratei lunare pe care banca va considera că firma ta şi-o poate permite“, încheie Mirabela Miron.


     

  • Care este starea mediului de business din România şi ce ar trebui să facă antreprenorii înainte de a porni o afacere

    „Când vine vorba de influenţele fiscale şi problemele legate de resursa umană, de cele mai multe ori, companiile mici şi medii resimt mult mai profund efectele, însă tot ele pot dovedi şi o capacitate mai mare de adaptare şi flexibilitate. Numărul angajaţilor care trec de la multinaţionale spre companii locale este în creştere tocmai datorită oportunităţilor mult mai bune de a avansa ierarhic şi orientarea mult mai eficientă spre nevoile angajatului“, consideră Mirabela Miron, preşedinte AVISSO, grup de firme specializate în servicii de consultanţă dedicate companiilor mici şi mijlocii pentru optimizarea costurilor şi dezvoltarea afacerilor.

    În opinia experţilor AVISSO, organizaţiile de tip IMM sunt obligate să acorde o atenţie deosebită managementului financiar, cel care poate face adeseori diferenţa între profit şi faliment. Un cashflow cu probleme duce la crize, iar atenţia este distrasă de la activitatea de bază. În acest context, soluţia la îndemână pentru afacerile care nu îşi permit propriul departament de contabilitate constă în externalizarea acestor activităţi, obţinând astfel o plasă de protecţie într-un ecosistem fiscal lipsit de predictibilitate, cu multe schimbări care se produc în legislaţie uneori, de la o lună la alta.

    Indiferent de dimensiunile acesteia, o companie ar mai trebui să ţintă cont de procedurile scrise şi bine implementate, de ierarhia bine stabilită, fişe ale postului riguros întocmite, evaluări serioase şi periodice ale personalului, precum şi de încurajarea feedback-ului din partea angajaţilor.

    Un absolvent de facultate este bine să parcurgă o perioadă de cel puţin 3-5 ani în domeniul său de activitate, timp în care să-şi însuşească necesarul minim de cunoştinţe în zona financiară şi economică. În egală măsură, un antreprenor care investeşte în servicii de consultanţă este mult mai responsabil cu proiectul său şi alege sursa de finanţare cea mai potrivită.

    În cazul accesării de fonduri nerambursabile, în absenţa unei consilieri de specialitate, companiile se pot expune riscului de a nu înţelege pe deplin dificultatea implementării unor astfel de proiecte. Nerespectarea indicatorilor asumaţi prin cererea de finanţare şi a planului de afaceri în termen de 3-5 ani de la finalizarea implementării, atrag automat rambursarea totală sau parţială a sumei primite. „Deşi ghidul de finanţare precizează o cotă de finanţare nerambursabilă de 70% şi o contribuţie a beneficiarului de doar 30%, de cele mai multe ori, costurile colaterale, care pot fi dobânzi la credite bancare contractate pentru derularea activităţilor din proiect până la obţinerea finanţării nerambursabile sau alte comisioane adiacente, pot scădea procentul real de finanţare nerambursabilă cu până la 50%“, spune preşedintele AVISSO.

    Totul trebuie să înceapă de la planul de afaceri bine pus la punct. Acesta indică antreprenorului în ce moment al dezvoltării afacerii sale se află, îl ajută să monitorizeze progresul acesteia şi în egală măsură are scopul de a atrage surse de capital pentru investiţii sau de a obţine credite bancare.

    „Un posibil finanţator este întotdeauna interesat de momentul când va putea să facă exit şi de rata de sustenabilitate a investiţiei sale. De aceea, se va uita cu atenţie la rezumatul executiv al planului, la management, marketing şi la aspectele financiare ale business-ului. Ca partener de afaceri, acesta este interesat de potenţialul de creştere şi de oportunităţile pe care le oferă firma, se va uita atent la suma care trebuie investită, expunerea economică pe care o implică, cine conduce firma şi dacă există resursele necesare.

    De cealaltă parte, instituţiile bancare sunt mai degrabă interesate de situaţia de garanţii, documente contabile, structura firmei, stabilitatea şi posibilele probleme legale. O bancă va analiza întotdeauna viitorul firmei, noile produse, ameninţările şi oportunităţile, dar şi proiecţiile financiare”, explică Mirabela Miron.

    În prezent, doar 44.000 din cele 450.000 de firme existente în România sunt eligibile pentru a primi finanţare din partea băncilor şi că instituţiile bancare sunt interesate să vadă în proiecţiile financiare capacitatea unui business de a economisi.

    „Economisirea face dovada unor sume disponibile după ce-ţi achiţi toate cheltuielile curente. Adeseori, acea sumă reprezintă valoarea ratei lunare pe care banca va considera că firma ta şi-o poate permite“, încheie Mirabela Miron.


     

  • Lenovo lansează o staţie grafică de dimensiuni compacte pentru mediul de business

    ThinkStation P320 Tiny foloseşte la maximum spaţiile mici şi oferă puterea pe care o aştepţi de la o staţie grafică. P320 Tiny se foloseşte de puterea oferită de cele mai noi procesoare Intel® Core i şi se bazează pe placa grafică NVIDIA® Quadro® Graphics pentru a atinge certificarea ISV şi pentru a livra performanţa cerută de o gamă de aplicaţii profesionale. Fie că e vorba de dezvoltarea celor mai noi şi inovatoare produse, conceperea unui zgârie-nor la cele mai înalte standarde sau educarea antreprenorilor viitorului.

    Oferta Lenovo PC as a Service (PCaaS) include un model de abonament complet personalizabil, cu preţ fix, care combină elementele hardware şi serviciile într-o singură soluţie. Conceput pentru a elimina efortul de cumpărare, transportare şi administrare a echipamentelor IT, PCaaS îmbunătăţeşte eficienţa ciclului de viaţă al produsului şi reduce costul total de proprietate.

    PC as a Service (PCaaS) răspunde la această schimbare din mediul de business prin simplificarea finanţării, transportului, managementului şi procesului de radiere a echipamentelor IT prin integrarea lor într-o singură soluţie configurabilă cu un preţ lunar fix. Companiile pot selecta tablete, laptopuri, desktopuri, staţii grafice sau software şi servicii, ceea ce oferă utilizatorilor finali acces la o gamă mai largă de dispozitive din care pot alege şi permite investiţiilor de capital să crească odată cu businessul.

    „Spaţiul de lucru evoluează şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu divizia noastră de PCSD. Segmentul de Commercial Business a fost creat pentru a oferi consumatorilor noştri soluţii inovatoare şi instrumente care să îi ajute să valorifice transformarea generată de digitalizarea mediului de business”, a spus Christian Teismann, senior vice president & GM, Commercial Business Segment, PCSD. „ThinkStation P320 Tiny şi PCaaS sunt doar două soluţii din oferta de instrumente pe care o lansăm pentru a ajuta organizaţiile IT să se transforme. Computerele vor continua să fie o componentă integrală a viitorului segmentului de personalized computing”.

    ThinkStation P320 Tiny este disponibil în acest moment la preţul de 799 dolari.

  • Drumurile de vacanţă, test de rezistenţă psihică

    ”Fix azi au început lucrările pe A1. La intrarea în Bucureşti era coadă de la Bolintin“ (cam 20 km. Relatarea îî aparţine colegului George, editorul foto al revistei. El face zilnic drumul Bolintin – Nerva Traian – Bolintin. Pentru el, cozile la intrarea în oraş înseamnă mult timp pierdut. La fel şi pentru alte zeci de mii de oameni).

    ”Aminteşte-ţi că anul trecut au început lucrările la podul de pe A3 în plină vară“, continuă Bogdan, un alt coleg din redacţie.

    În aceeaşi zi a săptămânii trecute, Centrul Infotrafic anunţa efectuarea de lucrări pe A1 Deva – Nădlac, pe sensul de mers Timişoara către Arad, pe A1 Bucureşti – Piteşti, la kilometrii 98-104, şi pe A2, sensul către Bucureşti.

    Cumva, indiferent de perioadele în care sunt programate reparaţiile la străzi, aceste momente sunt traumatizante pentru călători, şoferi, locatarii din zonele învecinate cu zonele de reparaţii. Care, după cum precis ştiţi, tind să dureze la infinit, căci odată plombată o stradă, mai trebuie realizat cine ştie ce proiect la ţevi, linii de electricitate, sau, pur şi simplu, s-au uzat bordurile. Şi, aşa cum merită o capitală europeană de secol XXI, trebuie musai schimbate. Sau, după caz, vopsite, după ce în prealabil au fost lustruite bine cu o freză.

    Dar parcă momentul cel mai satisfăcător dintre toate este atunci când trebuie să suport întârzierile de călătorie când plec sau mă întorc din concediu. Reparaţii la podul de la Giurgiu, strada dinspre Cluj spre Deva, orice autostradă din numărul mare cu care ne mândrim, poate ceva lucrări la aeroport?

    Ar fi folositor, pentru sănătatea psihică a tuturor, dacă am putea cumva să ştim din timp, cam de când plănuim vacanţele, care sunt porţiunile de drum, podurile, terasamentele sau uliţele care vor intra în reparaţii. Poate schimbăm destinaţia de vacanţă? Sau mijlocul de transport, pentru că uneori şi Google Maps şi Waze sunt neputincioase în faţa provocărilor de pe drumurile patriei. Pentru o călătorie mai puţin plină de surprize, trenul se poate dovedi o soluţie.

    De pildă, pe ruta Bucureşti – Constanţa circulă un tren privat dotat cu aer condiţionat şi internet Wi-Fi. Trenul operat de compania privată parcurge distanţa până la mare în două ore şi 15 minute, iar un bilet costă 40 de lei, potrivit Mangalia News, citat de Mediafax. Sigur, alternativa este binevenită în cazul drumurilor spre mare, dar dacă am planifica un drum de la Bucureşti spre Maramureş, datele se schimbă drastic. O călătorie cu trenul între Baia Mare şi Bucureşti (site-ul CFR nu a afişat niciun rezultat pentru un drum spre sau dinspre Sighetu Marmaţiei) durează 14 ore. În linie dreaptă, până la Sighetu Marmaţiei sunt 428 km. Pe şosea, o variantă de traseu reuneşte 579 km, cu un timp estimat de parcurs de 13 ore. Fără opriri. Timp care poate varia, desigur, în funcţie de evenimentele ce pot să intervină.

    Până la toamnă, străzile, traficul, starea de spirit din oraşe se schimbă. Oficial sau informal, jobul de Părinte de Şcolar sau Preşcolar îşi reduce din încărcătura nervoasă. Asta dacă nu cumva eşti Părinte de Elev în Clasa a VIII-a sau a XII-a. În cazul Părinţilor cu Examene, vacanţa nu e nici pe departe vacanţă. Sunt norocoşi dacă scapă de focurile examenelor fără tratamente de tensiune, gastrită, ulcer sau cine mai ştie ce. Conform Institutului Naţional de Statistică, în anul şcolar / universitar 2014-2015, în România erau 3,73 milioane de copii, elevi, studenţi, cursanţi. Cei mai mulţi erau în învăţământul primar şi gimnazial (46,4%), învăţământul liceal (19,5%) şi cel anteşcolar şi preşcolar (15,5%).

    Pentru cei care respiră uşuraţi că nu trebuie să mai facă slalom prin trafic ca să livreze urmaşii la ore înainte ”să se sune“, vacanţa de vară este o veritabilă gură de oxigen. Firesc, de altfel, pentru că dispar deadline-urile legate de şcoală – fie ele teze, teste, evaluări naţionale sau regionale, proiecte de toate soiurile, interacţiunea cu cadrele didactice, cu ceilalţi părinţi, şedinţele, planurile şi planificările. Starea de zen are o bază mai fermă. Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc că ne dăm de trei ori peste cap şi grijile legate de copii dispar, dar peisajul se curăţă de o sumedenie de chichiţe sau elemente importante. Pentru o vreme. Trei luni. Bucuraţi-vă de ele!

    Şi înarmaţi-vă cu mult calm când plecaţi în vacanţă; s-ar putea să aveţi nevoie.

  • Câţi oameni mai poate suporta planeta noastră? În anul 1800 populaţia era doar de 1 miliard, iar acum suntem 7,3 miliarde

    “Problema nu este strict legată de numărul de locuitori, ci de numărul de consumatori şi obiceiurile lor de consum”, explică David Satterthwaite, expert în cadrul Institului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare din Londra. “Lumea este suficientă pentru nevoilor tuturor, dar nu şi pentru lăcomia unora.”

    Numărul de “fiinţe umane moderne” (homo sapiens) de pe Terra a fost relativ mic până recent. Acum 10.000 de ani nu existau mai mult de câteva milioane de oameni pe planetă, iar pragul de 1 miliard a fost atins la începutul anilor 1800.

    La momentul actual, populaţia planetei numără peste 7,3 miliarde; potrivit unui studiu al Naţiunilor Unite, numărul ar putea ajunge la 9,7 miliarde până în 2050 şi la 11 miliarde la sfârşitul acestui secol, potrivit celor de la BBC.

    Creşterea populaţiei este atât de rapidă încât nu putem estima care vor fi consecinţele; cu alte cuvinte, datorită faptului că ceea ce se întâmplă acum este fără precedent, nu avem cunoştinţele necesare pentru a înţelege modul în care planeta va reacţiona.

    Întorcându-ne la studii, acestea arată că zonele în care populaţia va creşte sunt în general cele cu o amprentă redusă de CO2, astfel încât efectul asupra mediului nu va fi unul dezastruos. Cheia, notează mai mulţi cercetători, este ca locuitorii din aceste zone să nu îşi schimbe obiceiurile de consum.

    Will Steffen, profesor emerit în cadrul Fenner School of Environment and Society at the Australian National University, este de părere că populaţia ar trebui stabilizată în jurul valorii de 9 miliarde, încercând apoi pornirea unui dificil şi îndelungat proces de reducere a acestui număr. Şi există deja anumite semne că natura lucrează în această direcţie: gradul de fertilitate a scăzut de la 4,7 copii pe femeie în anii ’70 la 2,6 copii în anii 2000.

    Specialiştii sunt însă de acord asupra unui lucru: ar mai putea dura secole întregi până ce populaţia planetei să ajungă la o valoare pe care planeta să o poată suporta.

  • Gala 100 Tineri Manageri de Top premiază din nou excelenţa în carieră – GALERIE FOTO

    Gala Business Magazin a adus pe scenă, pentru al doisprezecelea an consecutiv, o nouă serie de tineri care au avut o evoluţie spectaculoasă şi au adus în prim-plan viziunea noii generaţii din business-ul românesc, cea care ar putea dicta creşterea economică în următorii ani.

    Deşi toţi cei 100 de tineri manageri, fie executivi din companii multinaţionale sau antreprenori sunt câştigători, în cadrul evenimentului, Business Magazin a acordat zece premii, pentru:

    Tal Lavah, CEO, New Kopel Group

    Affan Yildirim, director general, Anchor Group

    Luciana Giurea, leasing manager, AFI Europe Romania

    Daciana Siderache, director general, Calipso  

    Andreaa Uceanu, general manager, Floria

     

    Adela Guedon, CFO, Orange Romania

    Alina Predescu, şef departament Cutii Viteze, Uzina mecanică şi şasiuri, Dacia, Automobile Dacia 

    Mihai Purcărea, director general şi preşedinte al BRD Asset Management

    Mircea Vlah, CEO, Dumagas Transport

    Adrian Simionescu, director general, Estée Lauder România

    Gazdele evenimentului au fost Cristian Hostiuc, Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă, care au prezentat poveştile de succes ale celor care au schimbat în bine cursul afacerilor pe care le conduc în vremuri dificile.

    Business Magazin premiază în fiecare an managerii şi antreprenorii cu vârsta de până în 40 de ani care au atins performanţa în afaceri şi s-au remarcat în domeniul în care activează. 1.200 de tineri manageri de succes au fost prezentaţi de-a lungul a 12 ani în cataloagele 100 de Tineri Manageri de Top.

    Prin această iniţiativă echipa de profesionişti Business Magazin selectează şi promovează tinerii managerii care conduc astăzi unele dintre cele mai importante afaceri din România şi care vor reprezenta cel mai bine mediul de business în următorii zece ani.

    Anul acesta punem spune cu siguranţă că „Vin Milenialii!”. Noua generaţie tehnologizată, generaţia de tineri născută în 1989 vine puternic din spate. Tinerii care reprezintă schimbarea reală a societăţii şi a economiei în bine! 12 generaţii de tineri care reprezinta deja prezentul României. Şi mai au multe de făcut şi demonstrat.

    Catalogul 100 Tineri Manageri de Top este unul dintre cele mai longevive produse de pe piaţa presei de business şi reprezintă miza redacţiei că tinerii lideri pot schimba economia în bine. Şi – de ce nu? – întreaga ţară.