Am fost o singura data la CeBIT, in urma cu vreo zece ani, si cred ca a fost suficient. Dupa o prima zi de nauceala, am ajuns la concluzia ca in cele 50 de hectare de spatii expozitionale tehnologia nu poate fi vazuta, pentru simplul motiv ca nu poate fi aratata. Ce s-ar putea vedea intr-un stand legat de – sa luam un termen in voga – „cloud computing“? Probabil ca mai putin decat dintr-o scurta vizita la Wikipedia. Asa ca am preferat zilele urmatoare sa stau cat mai aproape de centrul de conferinte si, intr-adevar, acolo s-au petrecut lucrurile cele mai interesante.
Daca as fi fost prezent anul acesta la Hanovra, n-as fi ratat discursul lui Steve Ballmer, CEO al Microsoft. Din fericire l-am avut la dispozitie in doar cateva ore, transcris pe situl oficial al expozitiei, si am aflat astfel ca suntem in pragul celei de-a cincea revolutii in lumea informaticii. Socoteala lui Ballmer se bazeaza pe un ciclu de sapte ani (are sens in corelatie cu legea lui Moore) si pe cateva evolutii tehnologice cat se poate de vizibile: sporirea puterii de calcul si a capacitatii de stocare, precum si raspandirea retelelor wireless de mare capacitate. Este totusi interesant ca Ballmer vorbeste de o revolutie, in conditiile in care Microsoft nu a fost protagonista nici uneia dintre precedentele patru. Raspandirea computerelor personale li se datoreaza mai curand lui Apple si IBM. Impunerea interfetelor grafice este opera lui Xerox (care le-a inventat) si Apple (care le-a popularizat). Cresterea internetului este o opera colectiva, in vreme ce a patra revolutie, Web 2.0, are ca figuri centrale nume precum Google sau Yahoo!. Indiscutabil, Microsoft nu si-a asumat niciodata riscurile deschizatorilor de drum, preferand mereu sa atace in forta piete stabile, create de altii. Asa s-a intamplat cu interfetele grafice (victima fiind Apple) si cu internetul (marele invins fiind Netscape), dar schema pare ca nu prea functioneaza in cazul Web 2.0, unde Google pare de nestavilit, iar Yahoo! nu se arata incantat de mariajul propus de Microsoft.
Se vrea oare Microsoft eroul principal al acestei a cincea revolutii? Ballmer considera ca mai e nevoie de doua ingrediente pentru ca lucrurile sa se lege: display-uri omniprezente si interfete mai „naturale“ cu computerele. De aici incolo, sunt trei sfere in care revolutia se va manifesta pregnant: puterea individuala a utilizatorilor de a accesa si controla informatia, interactiunea sociala si, in fine, probleme globale cum ar fi educatia, sanatatea sau ecologia. Merita sa trecem putin in revista imaginea IT&C a anului 2015 pe care Microsoft ne-o ofera prin vocea lui Ballmer, macar pentru a vedea in ce masura tendintele actuale confirma viziunea.
Mai intai, ar fi vorba de ceva ce s-ar putea numi „punctul central de acces la informatii“, legat in mod direct de nevoia de mobilitate. Avem acum datele raspandite de sistemele desktop de la serviciu si de acasa, pe laptop-ul pentru deplasari, pe PDA-uri, pe telefoane mobile, pe diverse playere portabile si, in fine, pe web. Problema actuala este sincronizarea acestora, insa pasul urmator ar fi ca aceasta diversitate de informatii sa capete o forma, o interfata unitara pe care sa o putem accesa oricand, oriunde, cu orice aparat. Mai mult, si sursele publice de date (fluxuri de stiri, televiziune etc.) trebuie sa se integreze in acest conglomerat informational personalizat. Mie imi pare evident ca asta inseamna stocare pe web si aplicatii online compatibile cu cele locale, iar o combinatie formata din pagina de start personala NetVibes, serviciile web de la Google si componente aditionale pentru browserul Firefox ma apropie destul de mult de acest punct central.
Ballmer subliniaza nevoia unui sistem de identitati digitale pentru ca acest scenariu sa fie functional si iata ca deja OpenID deschide calea, iar un set de standarde deschise (i-names) ne promite tocmai aceasta identitate unica si portabila. Intr-adevar, „nu vom avea nevoie decat de un nume“ – cum bine spune Ballmer.
Se poate continua mult in felul acesta, cautand radacinile tehnologice reale si actuale din care a crescut viziunea lui Ballmer. Numai ca acestea par sa ne conduca mereu spre nume precum Apple sau Google, ceea ce-mi intareste impresia ca pana si atunci cand imagineaza revolutii, Microsoft se gandeste de fapt la evolutii. Iar pentru a se afla inca de pe acum in centrul acestora, Microsoft are nevoie de o aripa revolutionara. Numele ei incepe cu Y si se termina cu un semn de exclamare.