BusinessMagazin

Tag: Cariera

  • Ea este prima femeie care conduce operaţiunile unui gigant internaţional în România şi Moldova

     În afara sferei carierei, Nicoleta Eftimiu este preocupată de sport şi design interior; spune că „sunt două pasiuni care îmi aduc energie şi îmi stimulează foarte mult imaginaţia. Activitatea fizică a fost întotdeauna parte din viaţa mea, încă din copilărie; acum practic sport de trei ori pe săptămână.

    Designul, pe de altă parte, este o pasiune recentă care a început de la o nevoie practică şi care a evoluat frumos, dându‑mi ocazia să-mi exprim curiozitatea şi creativitatea într-un domeniu diferit”. În scenariul propus de BM, în care ar putea avea pentru o zi puteri absolute în România, Nicoleta Eftimiu spune că şi-ar concentra eforturile către trei arii cheie. „Mai exact, mizez pe educaţie, sănătate şi asistenţă socială.

    Şcoala este locul care te pregăteşte pentru viitor. Însă nu întotdeauna şcoala de aici, de acasă, este şi cea pe care tinerii români o preferă –  motivele fiind dintre cele mai variate. Aşa că aş pune accent pe îmbunătăţirea sistemului de învăţământ local, aliniat standardelor occidentale. În sistemul sanitar aş adresa două direcţii cheie: resursele logistice şi resursele umane.

    Este necesară asigurarea de echipamente performante în toate unităţile medicale din ţară, atât în zonele urbane cât şi în cele rurale. În al doilea rând, aş încuraja crearea unui sistem care să asigure confortul psihologic al pacientului, orientat spre factorul uman. În plus, aş veni cu soluţii pentru eficientizarea sistemului de asistenţă socială din România. Acum, acesta se confruntă cu anumite lacune – în special în ceea ce priveşte personalul şi motivarea acestuia.”

     

  • Ea este prima femeie care conduce operaţiunile unui gigant internaţional în România şi Moldova

     În afara sferei carierei, Nicoleta Eftimiu este preocupată de sport şi design interior; spune că „sunt două pasiuni care îmi aduc energie şi îmi stimulează foarte mult imaginaţia. Activitatea fizică a fost întotdeauna parte din viaţa mea, încă din copilărie; acum practic sport de trei ori pe săptămână.

    Designul, pe de altă parte, este o pasiune recentă care a început de la o nevoie practică şi care a evoluat frumos, dându‑mi ocazia să-mi exprim curiozitatea şi creativitatea într-un domeniu diferit”. În scenariul propus de BM, în care ar putea avea pentru o zi puteri absolute în România, Nicoleta Eftimiu spune că şi-ar concentra eforturile către trei arii cheie. „Mai exact, mizez pe educaţie, sănătate şi asistenţă socială.

    Şcoala este locul care te pregăteşte pentru viitor. Însă nu întotdeauna şcoala de aici, de acasă, este şi cea pe care tinerii români o preferă –  motivele fiind dintre cele mai variate. Aşa că aş pune accent pe îmbunătăţirea sistemului de învăţământ local, aliniat standardelor occidentale. În sistemul sanitar aş adresa două direcţii cheie: resursele logistice şi resursele umane.

    Este necesară asigurarea de echipamente performante în toate unităţile medicale din ţară, atât în zonele urbane cât şi în cele rurale. În al doilea rând, aş încuraja crearea unui sistem care să asigure confortul psihologic al pacientului, orientat spre factorul uman. În plus, aş veni cu soluţii pentru eficientizarea sistemului de asistenţă socială din România. Acum, acesta se confruntă cu anumite lacune – în special în ceea ce priveşte personalul şi motivarea acestuia.”

     

  • Ea este prima femeie care conduce operaţiunile unui gigant internaţional în România şi Moldova

     În afara sferei carierei, Nicoleta Eftimiu este preocupată de sport şi design interior; spune că „sunt două pasiuni care îmi aduc energie şi îmi stimulează foarte mult imaginaţia. Activitatea fizică a fost întotdeauna parte din viaţa mea, încă din copilărie; acum practic sport de trei ori pe săptămână.

    Designul, pe de altă parte, este o pasiune recentă care a început de la o nevoie practică şi care a evoluat frumos, dându‑mi ocazia să-mi exprim curiozitatea şi creativitatea într-un domeniu diferit”. În scenariul propus de BM, în care ar putea avea pentru o zi puteri absolute în România, Nicoleta Eftimiu spune că şi-ar concentra eforturile către trei arii cheie. „Mai exact, mizez pe educaţie, sănătate şi asistenţă socială.

    Şcoala este locul care te pregăteşte pentru viitor. Însă nu întotdeauna şcoala de aici, de acasă, este şi cea pe care tinerii români o preferă –  motivele fiind dintre cele mai variate. Aşa că aş pune accent pe îmbunătăţirea sistemului de învăţământ local, aliniat standardelor occidentale. În sistemul sanitar aş adresa două direcţii cheie: resursele logistice şi resursele umane.

    Este necesară asigurarea de echipamente performante în toate unităţile medicale din ţară, atât în zonele urbane cât şi în cele rurale. În al doilea rând, aş încuraja crearea unui sistem care să asigure confortul psihologic al pacientului, orientat spre factorul uman. În plus, aş veni cu soluţii pentru eficientizarea sistemului de asistenţă socială din România. Acum, acesta se confruntă cu anumite lacune – în special în ceea ce priveşte personalul şi motivarea acestuia.”

     

  • Satul din România unic in lume, cu un drum de 10 km de marmură. Mai are un singur locuitor

    Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info

  • Gala 100 Tineri Manageri de Top premiază din nou excelenţa în carieră – GALERIE FOTO

    Gala Business Magazin a adus pe scenă, pentru al doisprezecelea an consecutiv, o nouă serie de tineri care au avut o evoluţie spectaculoasă şi au adus în prim-plan viziunea noii generaţii din business-ul românesc, cea care ar putea dicta creşterea economică în următorii ani.

    Deşi toţi cei 100 de tineri manageri, fie executivi din companii multinaţionale sau antreprenori sunt câştigători, în cadrul evenimentului, Business Magazin a acordat zece premii, pentru:

    Tal Lavah, CEO, New Kopel Group

    Affan Yildirim, director general, Anchor Group

    Luciana Giurea, leasing manager, AFI Europe Romania

    Daciana Siderache, director general, Calipso  

    Andreaa Uceanu, general manager, Floria

     

    Adela Guedon, CFO, Orange Romania

    Alina Predescu, şef departament Cutii Viteze, Uzina mecanică şi şasiuri, Dacia, Automobile Dacia 

    Mihai Purcărea, director general şi preşedinte al BRD Asset Management

    Mircea Vlah, CEO, Dumagas Transport

    Adrian Simionescu, director general, Estée Lauder România

    Gazdele evenimentului au fost Cristian Hostiuc, Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă, care au prezentat poveştile de succes ale celor care au schimbat în bine cursul afacerilor pe care le conduc în vremuri dificile.

    Business Magazin premiază în fiecare an managerii şi antreprenorii cu vârsta de până în 40 de ani care au atins performanţa în afaceri şi s-au remarcat în domeniul în care activează. 1.200 de tineri manageri de succes au fost prezentaţi de-a lungul a 12 ani în cataloagele 100 de Tineri Manageri de Top.

    Prin această iniţiativă echipa de profesionişti Business Magazin selectează şi promovează tinerii managerii care conduc astăzi unele dintre cele mai importante afaceri din România şi care vor reprezenta cel mai bine mediul de business în următorii zece ani.

    Anul acesta punem spune cu siguranţă că „Vin Milenialii!”. Noua generaţie tehnologizată, generaţia de tineri născută în 1989 vine puternic din spate. Tinerii care reprezintă schimbarea reală a societăţii şi a economiei în bine! 12 generaţii de tineri care reprezinta deja prezentul României. Şi mai au multe de făcut şi demonstrat.

    Catalogul 100 Tineri Manageri de Top este unul dintre cele mai longevive produse de pe piaţa presei de business şi reprezintă miza redacţiei că tinerii lideri pot schimba economia în bine. Şi – de ce nu? – întreaga ţară.

  • Marissa Mayer, vedeta Google care a uscat Yahoo de bani

    UPDATE: La aproape un an de la anunţul prin care Verizon îşi dezvăluia intenţiile de cumpărare a companiei Yahoo, tranzacţia a fost finalizată marţi pentru suma de 4,48 miliarde de dolari. Marissa Mayer, CEO-ul Yahoo încă din anul 2012, a anunţat că se va retrage din funcţie, primind o compensaţie de 23 de milioane de dolari. De asemenea, ca parte a acordului, Yahoo îşi va schimba numele în Altaba.

    Marissa Mayer a plecat în 2012 de la Google, unde era al 20-lea om ca importanţă şi unde lucra de la 24 de ani, pentru a deveni CEO-ul Yahoo, compania rivală. A fost chemată acolo pentru a aduce un suflu nou echipei de management şi pentru a redresa unul din pionierii industriei internetului. N-a contat că avea prea puţină experienţă financiară. La Google s-a ocupat mai mult de produse – imaginea aceea simplistă a paginii de căutare sau a Gmail este ideea ei  – , dar era evident o persoană dedicată şi avea experienţa transformării unui start-up într-o companie colosală. S-a angajat la Google când acesta avea şanse de supravieţuire de doar 2%. A fost fascinată de echipa de acolo. A avut chiar şi o aventură romantică foarte discretă cu fondatorul Larry Page.

    La Yahoo a fost primită cu braţele deschise. Acum, compania îşi vinde operaţiunile de bază către Verizon, renunţând la platforma de poştă electronică, la platforma de ştiri şi la produsul de social media Tumblr, pentru 4,8 miliarde de dolari. Activele rămase sunt valoroase: o participaţie de 15% la gigantul de comerţ online chinez Alibaba şi o participaţie de 35% la Yahoo Japan, un parteneriat cu banca Softbank. Aceste active valorează câteva zeci de miliarde de dolari.  
    Însă Yahoo nu mai este ce-a fost. La prima vedere, misiunea lui Mayer a eşuat. Mulţi i-au cerut schimbarea. În timpul mandatului ei, Yahoo a fost lovită de două dintre cele mai mari sustrageri de date confidenţiale din istorie. Clienţii pentru publicitate, pâinea şi sarea pentru afacerile companiei, au fugit la Google, Facebook şi la alţi rivali. Personalul Yahoo s-a micşorat cu aproape 50%.

    Cu toate acestea, compania a răsplătit-o pe Mayer, acum în vârstă de 42 de ani, cu echivalentul a 900.000 de dolari pe săptămână, o sumă impresionantă chiar şi pentru Silicon Valley. Acesta a fost salariul în cash al noului CEO al Apple Tim Cook pentru anul de debut 2011. Îşi merită Marissa Mayer banii? The New York Times i-a disecat remuneraţia, iar ce a găsit este, aşa cum sunt multe lucruri la Yahoo, ”surprinzător de complicat“. Mayer beneficiază de structura des întâlnită a pachetelor de remunerare ale executivilor cu care aceştia nu pierd niciodată, dar şi de efectele a două  investiţii făcute în urmă cu mult timp de unul dintre fondatorii Yahoo, Jerry Yang.

    Iar în funcţie de criteriul de bază al Wall Streetului, preţul acţiunilor, executiva îşi merită fiecare bănuţ pe care l-a primit. Cotaţiile acţiunilor companiei s-au triplat cât timp Mayer a fost la conducere. După vânzarea de 4,5 miliarde de dolari către Verizon, acţionarii vor avea o companie de investiţii cu acţiuni de 57 de miliarde de dolari la Alibaba şi Yahoo Japan.
    Remuneraţia doamnei Mayer constă în cea mai mare parte în acţiuni şi opţiuni pe acţiuni, ceea ce înseamnă că nu a fost mai privilegiată decât alţi acţionari.

    ”Singurul criteriu la care te poţi referi atunci când evaluezi o companie pe o perioadă lungă de timp este valoarea primită de acţionari“, spune David Wise, analist la Korn Ferry Hay Group, o firmă de consiliere salarială pentru companii. ”În ultimii cinci ani, acţionarii Yahoo nu ar fi putut-o duce mai bine.“

    Mai mult decât majoritatea executivilor, Mayer a muncit pentru aceşti acţionari. Se poate spune că ea a fost angajată de un manager de fonduri de hedging, Daniel S. Loeb, care l-a concediat pe predecesorul ei şi a câştigat trei locuri în boardul Yahoo în 2012. Loeb era interesat în mod deosebit de găsirea unei modalităţi de deblocare a valorii participaţiei Yahoo la Alibaba, care se transforma deja vizibil într-una dintre cele mai importante companii de internet din China. El a presat boardul să recruteze o stea ca Mayer pentru a readuce entuziasmul într-o companie care mergea pe arătură de ani de zile.
    Când eforturile iniţiale ale Marissei de a revigora operaţiunile Yahoo şi de a separa acţiunile Alibaba au eşuat, un alt manager de fonduri de hedging, Jeffrey C. Smith de la Starboard Value, a condus o campanie pentru înlăturarea CEO-ului. Smith a câştigat în cele din urmă patru locuri în board pentru a putea menţine presiunile.

    Lui Mayer i s-a dat mai multă atenţie decât majorităţii directorilor executivi din Silicon Valley, în parte din cauza imaginii de superfemeie pe care şi-a cultivat-o într-o industrie dominată de bărbaţi: specialistă în cibernetică instruită la Stanford şi manager neobosit, care încă scrie coduri, pentru distracţie, în timp ce creşte trei copii, având şi timp să poarte cu eleganţă rochii imaginate de Oscar de la Renta. Cât timp a fost la Google s-a zvonit că firma i-a dedicat o echipă personală de PR. Mayer a iubit publicitatea, iar ziariştii au îndrăgit-o. 

    ”A fost un CEO atractiv şi foarte vizibil care încerca săaducă o stare de entuziasm şi încredere la Yahoo“, povesteşte Martha Josephson, partener la firma de recrutare Egon Zehnder, care a ajutat-o pe Mayer să-şi găsească mai mulţi dintre directorii ei de top. ”Oricât de grea era treaba, ea nu făcea pauză. Dacă ar fi fost un om urât, ar fi eroină.“ Într-un interviu pentru Bloomberg, Mayer s-a lăudat că la Google muncea câte 130 de ore pe săptămână şi reuşea acest lucru programându-şi fiecare detaliu al vieţii sale. De altfel, colegii săi spun, unii ca reproş, este obsedată de detalii. Un designer faimos, Doug Bowman, şi-a dat demisia din cauza acestei obsesii.

    Pe 16 iulie 2012, ziua în care a fost angajată la Yahoo, preţul acţiunilor companiei era de 15,65 dolari. În prezent, cotaţiile depăşesc 50 de dolari. În ceea ce priveşte valoarea acţiunilor, performanţa Yahoo le depăşeşte pe cele ale unor companii venerabile de tehnologie cum ar fi Microsoft, Oracle şi Cisco Systems. Un concurent la fel de puternic este Alphabet, compania-părinte a Google. Mayer a profitat la fel de mult ca oricare alt acţionar. La încheierea tranzacţiei cu Verizon, câştigul pe hârtie al lui Mayer este de aproximativ 239 milioane de dolari, potrivit unor calcule ale Equilar, un furnizor de date privind remuneraţiile executivilor.

    Astfel de structuri de compensaţii care se bazează puternic pe acţiuni sunt standardul în America corporatistă, unde consiliile de administraţie caută să alinieze stimulentele financiare ale executivilor cu profiturile acţionarilor.
    Pentru a o ademeni pe Mayer de la Google şi pentru a acoperi ce ar pierde prin renunţarea la pachetele compensatorii de acolo, boardul Yahoo i-a oferit un acord de angajare lucrativ.

    Ea a primit iniţial un stoc limitat în valoare de 35 de milioane de dolari şi opţiuni pe acţiuni în valoare de 21 de milioane de dolari, bazate pe preţurile acţiunilor Yahoo din 2012, la care se adaugă un salariu în numerar şi bonusuri. Deşi a renunţat la o parte din aceste câştiguri din acţiuni pentru că nu a reuşit să atingă obiectivele de performanţă, creşterea preţului acţiunilor acoperă cu vârf şi îndesat pierderile. În ultimii ani, ea a primit noi compensaţii în acţiuni.

    Totuşi, cea mai mare parte a banilor Marissei Mayer a venit în cele din urmă din câştigurile aduse de investiţiile în Alibaba şi Yahoo Japan, asupra cărora ea nu avea prea mult control. Datorită unei investiţii din 2005, Yahoo a deţinut o participaţie de 24% la Alibaba, astăzi cea mai importantă companie de comerţ online din China.

     

  • Satul din România unic in lume, cu un drum de 10 km de marmură. Mai are un singur locuitor

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info

  • Satul din România unic in lume, cu un drum de 10 km de marmură. Mai are un singur locuitor

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info

  • Hobby de CEO: Răzvan Afenduli, general manager al Coty România:”În sport nu ai voie să «păcăleşti» jocul: dacă te dăruieşti, atunci vei câştiga. Exact aşa e şi în business“

    Conform datelor de la Ministerul Finanţelor, reprezentanţa locală a companiei a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 1 miliard de lei în 2015 şi un profit de 4 milioane de lei, având, în aceeaşi perioadă, un număr de 42 de angajaţi.

    Înfiinţată în Paris în 1904, Coty este o companie de înfrumuseţare cu un portofoliu de parfumuri, produse cosmetice şi produse de îngrijire a pielii şi corpului vândute în peste 130 de ţări şi teritorii. Unul dintre cei mai mari jucători specializaţi în industria globală a frumuseţii, Coty are o cifră de afaceri de 9 miliarde de dolari. Principalii concurenţi la nivel global sunt Procter & Gamble, Revlon, Estée Lauder Companies sau Inter Parfums.

    Răzvan Afenduli conduce filiala locală a Coty din 2010. Absolvent al Facultăţii de Electronică; după 2-3 interviuri pentru slujbe de inginer, ”nu înţelegeam cum aş putea trăi cu banii ăia“, a văzut un anunţ în ziar la firma de distribuţie Overseas şi s-a angajat ca agent de vânzări, povestea anterior pentru Business Magazin. În 1997, când s-a deschis Coty, ”am ciocănit şi eu la uşă şi m-au luat, iar an de an a crescut prăvălia“, în tandem cu responsabilităţile sale. ”De ce n-am schimbat jobul? L-aş fi schimbat, l-aş schimba şi acum, dar de câte ori m-am gândit să plec, lucrurile s-au aranjat în aşa fel aici încât mai creşteam o poziţie, ca bani, ca tot. Atunci nu văd omul care să renunţe la confort când creşte în carieră. Când se va termina cu cosmeticele? Nu ştiu“.

    Ce hobby-uri aveţi şi cât timp le dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Am două hobby-uri la care ţin foarte mult: tenisul şi schiul. Tenisul e o constanţă în viaţă mea, joc de 3-4 ori pe săptămână indiferent de anotimp, iar pentru schi încerc să am măcar două săptămâni în fiecare an; anul acesta am petrecut trei săptămâni pe pârtie. Ambele sporturi am început să le practic târziu: schiul la 35 de ani, iar tenisul după 40 de ani. Interesul pentru aceste două sporturi a apărut ca un rezultat al stresului din business, care te împinge să cauţi activităţi în care să te regăseşti.

    Ce corespondenţe există între hobby şi afaceri?

    Cred că sportul pe care-l practici frecvent te defineşte ca stil de management, ca abordare în afaceri. De pildă, tenisul este un joc complex de strategie, în care competitorii caută să-şi pună în valoare lovitura cea mai bună (strength-ul în business) şi să trimită mingea pe lovitură cea mai slabă a adversarului (weakness-ul competitorului în business). Jocul de tenis defineşte de fapt cât de bine pui în valoare strength-ul tău pe weakness-ul adversarului, lucru care se întâlneşte des în afaceri.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri?

    Fără îndoială, poţi cunoaşte oameni cu care să dezvolţi o idee de business la fel cum poţi să discuţi informal cu un partener existent la tenis sau la schi.

    Care sunt regulile din sport/hobby folositoare în afaceri?

    Cea mai importantă regulă în sport este să fii concentrat 100% pe ce faci în acel moment. Spre exemplu, la schi e chiar critic dacă vrei să mergi mai repede şi să rămâi întreg, iar în business succesul vine odată cu focusul pe aspectele importante.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    În sport nu ai voie să ”păcăleşti“ jocul: dacă te dăruieşti, atunci vei câştiga. Exact aşa e şi în afaceri. Un alt aspect important este legat de fairplay: e la fel de valabil în business cum este în sport. Deşi nu l-am menţionat primul, curajul este cel care face diferenţa atât în sport, cât şi în afaceri. Ar fi bine să nu uităm că Dumnezeu îi iubeşte pe cei curajoşi, pe cei care înţeleg că trebuie să-şi asume schimbări de strategie, abordare, pe cei care cred în viziunea lor, căci doar acestora, în final, şansa le surâde cu adevărat.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Nu aş sări (neforţat) cu paraşuta. Îmi place riscul, dar calculat. Apoi, nu mă văd la vânătoare sau pescuit. Ce treabă să am eu, ca vegetarian, cu sporturile care ”deranjează“ vieţuitoarele în mediul lor natural?


    PREFERINŢE


    CUVÂNT: Îmi e greu să aleg între credinţă şi transformare. Dacă mă gândesc bine, transformarea fără credinţă nu o văd întâmplându-se, în sensul pozitiv al transformării.

    CARTE: The Power of Now – Echkart Tole

    PERSONALITATEA: Greu de ales! Am fost fascinat de Iustin Capra – poate cel mai mare inventator român de la Henri Coandă încoace – dar şi de Steve Jobs, Warren Buffett, Bill Gates.

    SPORTIV: Ca practicant de tenis am favoritul meu – Djokovici. El este jucătorul care s-a transformat uluitor pe parcursul carierei şi a reuşit să devină un mare campion. Dacă-l urmăreşti, vezi în toate aspectele un om care caută armonia: body,  mind and spirit (corp, minte şi spirit) în sport.

    Dacă luăm însă în calcul cel mai ”tare“ sport al lumii, fotbalul, Cruyff a fost ceva uriaş prin revoluţia produsă de când a început să joace şi până a plecat dintre noi. A ”împins“ de la spate jocul de fotbal lăsându-l la final în urmă.

  • Efectele lipsei forţei de muncă din România: O companie a început să angajeze elevi de liceu

    “Am ştiut încă din şcoala generală ce vreau să fac în viaţă“, spune IT-istul Adrian Sita, devenit ulterior antreprenor, fondator al unei afaceri cu rulaje de peste jumătate de milion de euro. Originar din Oneşti, judeţul Bacău, Adrian Sita a făcut liceul din informatică, ulterior a studiat la Facultatea de Automatică din Braşov, iar apoi a urmat un parcurs profesional în IT ce l-a adus în cele din urmă la conducerea companiei de dezvoltare software Gentlab.

    Aceasta face atât outsourcing, cât şi dezvoltare de produse proprii; printre acestea se află platforma de e-learning Knolyx (o platformă integrată ce oferă instrumente pentru livrarea de cursuri, organizarea de evenimente şi consolidarea comunităţii organizaţiilor), platforma online care facilitează comunicarea dintre părinţi şi educatori printr-un set de instrumente virtuale inteligente Kinderunity şi platforma dedicată comunităţii de business Kommio.

    Adrian Sita spune că veniturile Gentlab au evoluat de la 200.000 de euro în 2013 până la aproximativ 780.000 de euro în 2015. Anul trecut, acestea s-au plasat la 550.000 de euro, parte din resurse fiind alocate dezvoltării de produse. |n ceea ce priveşte firma de training Brain Concert, pe care a dezvoltat-o ulterior, veniturile acesteia au ajuns la  250.000 de euro în 2016. Dacă în momentul în care au pornit firma erau în jur de 12 angajaţi, în prezent echipa Gentlab are 45 de oameni.

    Antreprenorul îşi aminteşte cu exactitate fiecare etapă profesională, mai cu seamă datorită schimbărilor care s-au întâmplat din doi în doi ani. După o perioadă scurtă în care a lucrat ca reprezentant de vânzări pentru Dialog (actuala Orange), şi-a început cariera în IT. A început ca tester în Braşov, iar un an mai târziu a ajuns în Bucureşti. ”La vremea respectivă, businessul de IT din Braşov era exact opusul a ceea ce înseamnă astăzi; acum sunt foarte multe companii, dar atunci cred că erau aproximativ trei firme.“ Primul post obţinut în Capitală a fost de programator în cadrul companiei Softnet Development and Consulting (ulterior cumpărată de Omnilogic) şi lucra cu clienţi mari precum Orange, Vodafone, Electrica.

    |n 2004 s-a mutat în cadrul producătorului de software Softwin, unde a lucrat ca team leader, iar în 2006 s-a mutat la Star Storage, unde a condus echipa de software de 10 persoane care lucra pentru IBM. Pe drumul propriu a pornit în 2008, chiar dacă mărturiseşte că era ”angajatul perfect – chiar eram orientat pe carieră, nu mă interesa nimic, niciun business“. Atitudinea aceasta s-a păstrat pânâ când un coleg din echipă a propus să pornească, împreună, o afacere. ”Mi-au plăcut provocările, astfel, chiar dacă nu ştiam ce presupune un business, am acceptat.“

    Au creat astfel firma de software Codesphere, în plină criză, axându-se pe asigurarea de servicii software pentru IBM. La final de 2008, şi-au luat şi primul angajat. Codesphere le-a adus şi primul eşec – nu au reuşit să promoveze produsul propriu de document management la care lucrau în acea perioadă. |n 2010, au început colaborarea cu un grup de investitori, iar un an mai târziu s-au despărţit de ei şi au înfiinţat o nouă firmă. ”Nu rezonam cu cu ei din perspectiva a ceea ce înseamnă idei, produse, de a construi o afacere care să existe şi peste un an, şi peste doi, şi peste cinci.“

    Despărţirea de primii investitori l-au determinat ca în 2011 să pună bazele firmei de dezvoltare software Gentlab, dar şi ale celei de training Brain Concert. ”Nu a fost greu să ne regrupăm, fiindcă nu aveam nevoie de sediu, lucram la client, vreme de un an nici nu ne-am luat sediu.“ |n zona educaţională au intrat datorită parteneriatului cu IBM: în 2009, au livrat aproximativ 75% din cursurile IBM pe zona de software, astfel că şi-au propus să ducă mai departe această ramură prin platforma de e-learning Knolyx. |n ceea ce priveşte Kommio (lansată anul trecut), spune că aceasta poate fi văzută drept o modalitate de ”social collaboration learning“, prin intermediul căreia, după ce s-a făcut învăţarea formală, să se meargă către zona informală. Kinderunity a apărut după experienţa personală legată de copilul lui, când s-a lovit de comunicarea deficitară de la grădiniţă. ”Prin intermediul platformei, părinţii pot să comunice cu educatorii într-un mod mai uşor; dar include şi capabilităţi precum management financiar pentru grădiniţe, pentru părinţi etc.“ |n prezent, circa 10 grădiniţe private folosesc această platformă şi firma şi-a propus ca numărul lor să crească la 50 până la finalul anului.

    Produsele dezvoltate de Gentlab, pentru dezvoltarea cărora a investit circa 350.000 de euro, se monetizează în baza unor abonamente lunare. Pentru anul în curs, vor să ajungă la cel puţin 10 clienţi companii pentru Knolyx (între 1 şi 3 euro/utilizator) şi 50 de grădiniţe pentru Kinderunity (între 12 şi 18 lei/copil). Iar dacă în prezent se adresează pieţei locale, în viitor şi-au propus să le vizeze şi pe cele de peste graniţe.

    Legat de cea mai arzătoare problemă a firmelor de IT pe piaţa locală, resursa umană, Adrian Sita a găsit o modalitate atipică prin care să o gestioneze. Spune că în 2016, 10 dintre angajaţii Gentlab au plecat, din cauza metodelor ”neortodoxe“ de recrutare de pe piaţa IT. Aşa că anul acesta au decis înfiinţarea unui punct de lucru în Oneşti, unde au găsit o sursă inedită de recrutare: elevi de liceu din Oneşti. |n total, în sediul din Oneşti lucrează 10 persoane, trei testeri şi şapte dezvoltatori, dintre care cinci sunt elevi cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani; se aşteaptă ca până la sfârşitul anului numărul lor să se dubleze.

    Pentru anul în curs, reprezentanţii companiei şi-au propus să angajeze cel puţin 10 dezvoltatori, 2 persoane pe vânzări şi un angajat pe resurse umane.

    Adrian Sita mărturiseşte că, deşi este fericit cu viaţa de antreprenor şi cu produsele pe care le poate dezvolta şi inovaţiile pe care le poate face astfel, îi lipseşte totuşi meseria de IT-ist.