BusinessMagazin

Tag: ajutor

  • Diploma care-ţi dublează salariul imediat după absolvire

     Ei bine, diploma de MBA se pare că-ţi poate dubla salariul în doar un an de la obţinerea ei şi chiar ţi-l poate tripla în decursul anilor, conform Bloomberg.

    Datele Bloomberg arată că angajaţii care câştigau în medie 50.000 de dolari pe an înainte de MBA au ajuns la un salariu de 90,000 de dolari imediat după încheiera cursurilor şi, în decurs de până la 8 ani au ajuns să câştige în medie 145.000 de euro.

    Totuşi, nimic nu se întâmplă fără niciun sacrificiu deorece costul unui MBA este destul de ridicat: pe lângă taxele de şcoalizare destul de ridicate, cei care urmează cursurile s-ar putea vedea nevoiţi să renunţe şi la actualul loc de muncă. Potrivit Bloomberg, costul unui MBA la Stanford ajunge la 434,000 de dolari, la Universitatea Pennsylvania (wharton) un MBA este 391,000 de dolari, la Harvard 384,000 de dolari, iar la Columbia 379,000 de dolari. În aceste sume sunt incluse taxele de şcolarizare, dar şi salariul pierdut din cauza faptului că studenţii au fost nevoiţi să renunţe la slujbe.

    Cele mai importante programe MBA din lume nu pot fi făcute la seral. Cei care se înscriu sunt nevoiţi să îşi dedice doi ani din viaţă studiilor, chiar dacă asta înseamnă să renunţe la locul de muncă pe care îl au.

    Este clar că o diplomă în administrarea afacerilor are beneficii şi aduce cu ea şi o mărirea a salariul, dar există şi costuri, mai ales că mulţi cursanţi de MBA sunt adulţi cu ani de experienţă pe piaţa muncii, unii sunt căsătoriţi şi au copii. Calculul Bloomberg nu este perfect deoarece nu toţi studenţii renunţă la muncă timp de doi ani, iar unii dintre ei obţin stagii de practică bine plătite în timp verii.

    Potrivit Financial Times, cel mai bun program MBA din lume este oferit de şcoala de afaceri franceză Insead. Potrivit cercetării Global MBA Rankings 2016, un absolvent de Insead câştigă, în medie, un salariu de aproape 12.148 de euro pe lună la trei ani de la absolvirea programului.

    Insead a urcat anul acesta cu trei poziţii în clasament faţă de 2015, când ocupa ce-a de-a patra poziţie.

    Pe locul doi în topul celor mai bune programe de MBA din lume în 2016 se află programul de MBA oferit de şcoala americană de business Harvard Business School (aflată pe primul loc în 2015), urmat de programul oferit de şcoala britanică London Business School.

    „Parcurgerea cursurilor reprezintă unghiuri sau puncte de vedere diferite care tratează acelaşi subiect: cum să adaugi valoare unei afaceri, una pentru care lucrezi şi primeşti salariu sau una proprie pe care o dezvolţi singur şi pentru care depui toate eforturile pentru a avea succes. Pasiunea cu care faci lucrurile pot avea intensitate diferită pe măsură ce îţi demonstrezi că acţiunile pe care le faci sunt corecte şi definesc într-o măsură mai mică sau mai mare succesul acelei afaceri“,a declarat pentru Ziarul Financiar George Ştefan, absolvent al programului de Executive MBA oferit de WU Executive Academy.

  • V-aţi dorit să vă întâlniţi cu oameni străini în containere de aur? Acum aveţi posibilitatea

    Instalaţia constă în containere folosite la transportul mărfurilor, care sunt vopsite în auriu şi echipate cu cele necesare videoconferinţelor, după care sunt amplasate în diferite locuri din lume, cum ar fi New York şi Teheran, iniţial. Cei care doresc să stea de vorbă cu un străin din altă parte a lumii vin şi se înscriu pentru o discuţie de 20 de minute despre ce subiecte doresc, care nu este filmată sau înregistrată. 

    Scopul proiectului este de a pune în legătură oameni care altfel nu s-ar întâlni şi a avut atât de mare succes, încât s-au instalat containere aurii şi în alte părţi ale SUA şi chiar în ţări ca Afghanistan, Germania sau Mexic.

  • Oamenii de ştiinţă au descoperit motivul care i-a împiedicat pe mongoli să cucerească Europa

    În anul 1206, Ginghis Han, conducătorul triburilor din nordul Mongoliei, a început să îşi pună în aplicare planul de a cuceri lumea.
     
    Cu ajutorul unor tactici foarte bine concepute şi a unor soldaţi extrem de bine pregătiţi, teritorii vaste au căzut sub forţa copleşitoare a Imperiului Mongol, care, la apogeu, se întindea de la Marea Japoniei şi până în Europa de Est.
     
    Cu toate acestea, cuceririle s-au încheiat brusc în momentul în care hoardele au ajuns în spaţiul Austriei de astăzi. 
     

    Vezi aici motivul care i-a împiedicat pe mongoli să cucerească Europa

  • 5 detalii, mai mult sau mai puţin cunoscute, din viaţa celebrului RASPUTIN. Ce ”oportunitate” le oferea femeilor care doreau să se mântuiască

    Adorat de hoarde de fanatici şi chiar de însăşi ţarina Alexandra, care a crezut că fiul său putea fi vindecat cu ajutorul unor puteri miraculoase, Rasputin era dispreţuit de majoritatea elitei ruse.
     
    Pentru nobilii din Imperiu, el era păpuşarul diabolic care manipula insituţia monarhiei aflată în decădere. Drept urmare, singura soluţie considerată viabilă pentru a salva ţara de catastrofă era asasinarea misticului cunoscut sub numele de ,,Călugărul desfrânat”. 
     
     

  • O nouă dependenţă afectează sute de milioane de oameni. Este mai puternică decât drogurile sau alcoolul

    Dacă nu puteţi rezista prea mult fără Facebook, Snapchat sau alte reţele de socializare online, să ştiţi că e o problemă întâlnită la scară largă. A devenit atât de pregnantă încât există acum terapeuţi care vă pot ajuta în acest sens, conform BBC.com.

    În ultimii ani, utilizatorii de social media care nu reuşesc să renunţe la device-uri deşi ar dori să se opună acestei „dependenţe” solicită din ce în ce mai des tratament prin intermediul profesioniştilor. Iar terapeuţii nu se lasă mai prejos – oferă consiliere, găzduiesc şedinţe de „dezintoxicare” şi stabilesc diverse strategii pentru a-i ajuta pe aceştia să renunţe la nevoia compulsivă de „scroll”. Şedinţele de o oră pot costa de la 150 de dolari pe oră, iar tratamentele  mai lungi, pentru câteva zile, costă peste 500 de dolari.

    În ultimii ani, numărul pacienţilor care solicită ajutor de la Nathan Driskell, terapeut în Houston, SUA, pentru aşa-numita dependenţă socială, a crescut cu 20%, iar acum acest segment reprezintă aproape jumătate dintre pacienţii săi, spune el.  

    Dependenţa de social media nu este recunoscută ca o tulburare oficială de autorităţile medicale de clasificare, însă devine un subiect din ce în ce mai  controversat. Unii terapeuţi, inclusiv Driskell, tratează pacienţii cu aceleaşi metode pe care le-ar folosi pentru a trata alte dependenţe.

  • Povestea tinerei care a construit două companii până la vârsta de 24 de ani, chiar dacă a locuit într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă

    Nanxi Liu este cofondator şi CEO al Enplug, un software care ajută antreprenorii să transmită imagini sau clipuri publicitare în timp real.

    Primii 5 ani din viaţă i-a petrecut în China, într-un sat unde nu avea nici măcar apă curentă. Pentru a-i asigura un nivel minim de trai, părinţii lucrau ture de noapte ca ospătari la restaurante.

    “Una dintre amintirile din copilărie este legată de momentul în care ne-am mutat în Colorado, lângă aeroport”, povesteşte tânăra. “Când auzeam avioanele fugeam afară şi visam că într-o zi voi putea să zbor, să călătoresc.”

    Liu a absolvit Universitatea din Berkeley în 2012, reuşind între timp să construiască unul dintre cele mai apreciate start-up-uri din domeniu. Tânăra a debutat în antreprenoriat încă din timpul facultăţii, construind diverse gadget-uri alături de colegii săi. În loc să le lase în dulapurile din Berkeley, ea s-a gândit că ar putea scoate ceva bani de pe urma obiectelor construite; după ce mai multe proiecte au eşuat, Liu a pornit o companie în domeniul biomedical, Nanoly Bioscience.

    Un an mai târziu, alături de alţi cinci, ea a pus bazele Enplug. Pentru a convinge companiile să îi cumpere software-ul, Liu mergea din uşă în uşă şi explica avantajele produsului.

    Compania a ajuns astăzi la peste 300 de clienţi din numeroase ţări, inclusiv Nigeria, Japonia, Australia sau Slovacia. În majoritatea cazurilor, Enplug vinde licenţe la preţul de 99 de dolari pe lună.

    “Nu cred că e bine să te gândeşti tot timpul la afacerea ta”, a declarat Liu Nanxi, care a studiat în copilărie vioara şi pianul. Şi a urmat această idee, arătându-se deschisă în faţa unor oportunităţi care nu aveau nicio legătură cu antreprenoriatul. Recent, ea l-a cunoscut în cadrul unui eveniment pe Pascal Guyon, câştigător al unui premiu Grammy, şi i-a propus să compună împreună o melodie. Week-end-ul următor, ei s-au întâlnit la studioul de înregistrare şi au compus, în doar patru ore, un cântec.

  • Câţi bani a reuşit să economisească o tânără care a renunţat la toate lucrurile inutile pe care-şi cheltuia salariul

    McGagh a lucrat timp de 10 ani ca jurnalistă de finanţe personale, însă rareori acroda atenţie propriilor sale cheltuieli, a declarat ea. Până la un moment dat, când s-a hotărât să strângă cureaua şi să aplice în propria sa viaţă sfaturile date cititorilor. „Deşi nu aveam datorii, contul meu bancar era plin de cheltuieli pe lucruri ce nu îmi erau necesare. La un simplu calcul am fost uimită să descopăr câţi bani aruncam pe lucruri nefolositoare, cum ar fi aproape 400 de lire sterline pe cafea”, declara aceasta.

    „Suna extrem dar mi-am planificat bugetul de la zero. Un an de economii era singura cale de a-mi controla complet relaţia cu propriile finanţe”, mai spune McGagh. Aşadar, singurele sale cheltuieli au fost creditul ipotecar, utilităţile, asigurarea de viaţă, donaţiile de caritate, internetul şi facturile la telefon, care însumau, în total, circa 1.800 de lire sterline pe lună. De asemenea, nu a făcut rabat de la produsele de îngrijire personală – pastă de dinţi, deodorant, săpun şi şampon. Pentru mâncare a stabilit împreună cu soţul său un buget de 35 de lire pe săptămână, iar pentru transport a avut zero cheltuieli, singurul mijloc de transport folosit fiind bicicleta.

    McGach a început anul de economisiri pe 26 noiembrie 2015, iar anul trecut, pe aceeaşi dată şi-a făcut bilanţul. Rezultatul? 23.000 de lire sterline bani economisiţi. „După acest an mi-am dat seama că trebuie să pun preţ mai mare pe securitatea financiară – nu vreau să mai fiu nevoită să lucrez contra timp pentru următorii 20 de ani doar pentru a-mi plăti împrumutul la casă şi pentru a acumula lucruri materiale”, spune ea. De altfel, femeia a hotărât că va folosi banii strânşi pentru a-şi plăti o bună parte din creditul ipotecar. „Mi-am dat seama şi de faptul că nu am nevoie de obiecte pentru a fi fericită”, a mai declarat McGach. 

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Povestea omului care a inventat cel mai popular obiect de îmbrăcăminte din istorie – VIDEO

    Într-una dintre paginile revistei găsim un antreprenor care fabrică blugi autohtoni. Ne-a trimis cu gândul imediat la cel care a ajutat la răspândirea acestui material global: Levi Strauss, fondatorul primei companii producătoare de blugi Levi Strauss & Co., în 1853.

    Löb Strauß – înainte să îşi schimbe numele – s-a născut în landul german Bavaria, într-o familie de evrei. La 18 ani a plecat împreună cu mama lui şi cele două surori în America, unde s-a alăturat fraţilor Jona şi Louis, care începuseră o afacere cu textile în New York City. Numită J. Strauss Brother & Co., afacerea a fost extinsă de familie în San Francisco, oraş de trecere pentru căutătorii de aur din acea perioadă. Levi a fost ales ca reprezentant al familiei în acea zonă prin „Levi Strauss & Co.„.

    Conceperea blugilor nu ar fi fost posibilă fără letonianul Jacob Youphes care şi-a schimbat şi el numele în Davis după ce a imigrat în SUA. La începutul anului 1870, Davis era croitor în Reno, Nevada. Un client l-a inspirat pe Davis să aplice nituri în buzunare şi în zonele sensibile pentru a preveni ruperea rapidă a pantalonilor.

    Strauss era comerciant în San Franscisco şi Davis obţinea materialul pentru hainele croite de la el. La început folosea pânză, denimul era utilizat doar la salopete, dar până în 1911 a luat locul tuturor pantalonilor. Cum s-a implicat Strauss în afacere? Ideea lui Davis avea nevoie de finanţare, iar Strauss avea bani. Era şi o persoană de încredere pentru Davis. După ce a fost contactat de croitor, i-a oferit resursele pentru patentarea invenţiei.

    Cei doi au patentat o idee simplă şi populară: nituirea pantalonilor de lucru în anumite zone pentru cei care lucrau în minele de aur şi aveau nevoie de pantaloni rezistenţi. Această inovaţie a condus la inventarea blugilor, care au devenit cele mai populare obiecte de îmbrăcăminte din istorie. Cei doi au intrat în afacere împreună şi nu le-a luat prea mult timp până ca afacerea să depăşească magazinul de textile al lui Strauss, o emblemă în San Franscico în anul 1850.

    Levi Strauss nu s-a căsătorit şi a lăsat afacerea celor patru nepoţi, Jacob, Sigmund, Louis şi Abraham Stern, fiii surorii lui. Averea lui a fost estimată la circa şase milioane de dolari, potrivit Los Angeles Times. A durat mai puţin de un secol pentru ca salopetele şi pantalonii blugi să devină un simbol al confortului şi libertăţii din toată lumea.

  • Povestea omului care a inventat cel mai popular obiect de îmbrăcăminte din istorie – VIDEO

    Într-una dintre paginile revistei găsim un antreprenor care fabrică blugi autohtoni. Ne-a trimis cu gândul imediat la cel care a ajutat la răspândirea acestui material global: Levi Strauss, fondatorul primei companii producătoare de blugi Levi Strauss & Co., în 1853.

    Löb Strauß – înainte să îşi schimbe numele – s-a născut în landul german Bavaria, într-o familie de evrei. La 18 ani a plecat împreună cu mama lui şi cele două surori în America, unde s-a alăturat fraţilor Jona şi Louis, care începuseră o afacere cu textile în New York City. Numită J. Strauss Brother & Co., afacerea a fost extinsă de familie în San Francisco, oraş de trecere pentru căutătorii de aur din acea perioadă. Levi a fost ales ca reprezentant al familiei în acea zonă prin „Levi Strauss & Co.„.

    Conceperea blugilor nu ar fi fost posibilă fără letonianul Jacob Youphes care şi-a schimbat şi el numele în Davis după ce a imigrat în SUA. La începutul anului 1870, Davis era croitor în Reno, Nevada. Un client l-a inspirat pe Davis să aplice nituri în buzunare şi în zonele sensibile pentru a preveni ruperea rapidă a pantalonilor.

    Strauss era comerciant în San Franscisco şi Davis obţinea materialul pentru hainele croite de la el. La început folosea pânză, denimul era utilizat doar la salopete, dar până în 1911 a luat locul tuturor pantalonilor. Cum s-a implicat Strauss în afacere? Ideea lui Davis avea nevoie de finanţare, iar Strauss avea bani. Era şi o persoană de încredere pentru Davis. După ce a fost contactat de croitor, i-a oferit resursele pentru patentarea invenţiei.

    Cei doi au patentat o idee simplă şi populară: nituirea pantalonilor de lucru în anumite zone pentru cei care lucrau în minele de aur şi aveau nevoie de pantaloni rezistenţi. Această inovaţie a condus la inventarea blugilor, care au devenit cele mai populare obiecte de îmbrăcăminte din istorie. Cei doi au intrat în afacere împreună şi nu le-a luat prea mult timp până ca afacerea să depăşească magazinul de textile al lui Strauss, o emblemă în San Franscico în anul 1850.

    Levi Strauss nu s-a căsătorit şi a lăsat afacerea celor patru nepoţi, Jacob, Sigmund, Louis şi Abraham Stern, fiii surorii lui. Averea lui a fost estimată la circa şase milioane de dolari, potrivit Los Angeles Times. A durat mai puţin de un secol pentru ca salopetele şi pantalonii blugi să devină un simbol al confortului şi libertăţii din toată lumea.