BusinessMagazin

Tag: succes

  • Părinţii credeau că pleacă în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de 10 milioane de dolari

    Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.

    Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.

    Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.

    Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.
    ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.

  • Şapte obiceiuri ale antreprenorilor de succes

    Nu devi milionar din întâmplare. Oamenii de afaceri muncesc ani de zile pentru a atinge asemenea sume. Mulţi cred că au noroc, dar antreprenorii milionari muncesc mult şi au obiceiuri productive. Câteva dintre acestea sunt descrise mai jos, potrivit Entrepreneur

    1. Se trezesc dimineaţa devreme.

    Antreprenorii de succes se trezesc de dimineaţă, Peter Shankman, fondator HARO şi The Geek Factory, numărându-se printre aceştia. Shankman se trezeşte la 4.30 dimineaţa în fiecare zi pentru antremanent, înainte de networking şi mailuri, iar în acest timp competitorii lui nici măcar nu au luat prima gură de cafea.

    2. Învaţă constant

    Este important să se menţină la curent cu tot ce se întâmplă în industriile în care activează, dar la fel de important este şi îmbogăţirea cunoştiinţelor, extinderea viziuni asupra lumii înconjurătoare. Russel Sarder, şeful NetCom LEarning, îşi face timp pentru a citi în fiecare zi, în jur de două ore pe zi.

    3. Creează un buget şi îl respectă

    Pentru antreprenori este important să-şi facă un buget pe care să-l respecte. Autorii cărţii “The Millionaire Next Door”, Thomas Stanley şi William Danko, au descoperit că milionarii tind să-şi păstreze comportamentul de consum. Indiferent cât de bogaţi devin, ei nu-şi schimbă comportamentul, un element cheie pentru menţinerea averii.

    4. Lucrează mult

    Antreprenorii lucrează mult şi nu cred în scurtături. Gary Vaynerchuk nu crede în venitul pasiv şi spune că nimeni nu se îmbogăţeşte fără să muncească.

    5. Au obiective clare

    Antreprenorii milionari ştiu pentru ce lucrează, care este următorul obiectiv. Ei ştiu ce o să facă în următoarele patru săptămâni, în următoarele luni şi chiar în următorii cinci ani. Este important ca antreprenorii să-şi scrie obiectivele pe hârtie şi modalităţile prin care vor să atingă aceste obiective.

    6. Nu le este frică de eşec

    Antreprenorilor de succes nu le este frică de eşec, nu le este frică să iasă din zona de confort şi să-şi asume noi riscuri. Eşecul este doar un proces de învăţare, nu o sentinţă finală asupra acţiunilor lor.

    7. Nu uită să se relaxeze

    Este importantă o pauză din când în când. În aceste pauze de relaxare apar idei noi, creative, soluţii pentru problemele cu care se confruntă.

  • Şapte obiceiuri ale antreprenorilor de succes

    Nu devi milionar din întâmplare. Oamenii de afaceri muncesc ani de zile pentru a atinge asemenea sume. Mulţi cred că au noroc, dar antreprenorii milionari muncesc mult şi au obiceiuri productive. Câteva dintre acestea sunt descrise mai jos, potrivit Entrepreneur

    1. Se trezesc dimineaţa devreme.

    Antreprenorii de succes se trezesc de dimineaţă, Peter Shankman, fondator HARO şi The Geek Factory, numărându-se printre aceştia. Shankman se trezeşte la 4.30 dimineaţa în fiecare zi pentru antremanent, înainte de networking şi mailuri, iar în acest timp competitorii lui nici măcar nu au luat prima gură de cafea.

    2. Învaţă constant

    Este important să se menţină la curent cu tot ce se întâmplă în industriile în care activează, dar la fel de important este şi îmbogăţirea cunoştiinţelor, extinderea viziuni asupra lumii înconjurătoare. Russel Sarder, şeful NetCom LEarning, îşi face timp pentru a citi în fiecare zi, în jur de două ore pe zi.

    3. Creează un buget şi îl respectă

    Pentru antreprenori este important să-şi facă un buget pe care să-l respecte. Autorii cărţii “The Millionaire Next Door”, Thomas Stanley şi William Danko, au descoperit că milionarii tind să-şi păstreze comportamentul de consum. Indiferent cât de bogaţi devin, ei nu-şi schimbă comportamentul, un element cheie pentru menţinerea averii.

    4. Lucrează mult

    Antreprenorii lucrează mult şi nu cred în scurtături. Gary Vaynerchuk nu crede în venitul pasiv şi spune că nimeni nu se îmbogăţeşte fără să muncească.

    5. Au obiective clare

    Antreprenorii milionari ştiu pentru ce lucrează, care este următorul obiectiv. Ei ştiu ce o să facă în următoarele patru săptămâni, în următoarele luni şi chiar în următorii cinci ani. Este important ca antreprenorii să-şi scrie obiectivele pe hârtie şi modalităţile prin care vor să atingă aceste obiective.

    6. Nu le este frică de eşec

    Antreprenorilor de succes nu le este frică de eşec, nu le este frică să iasă din zona de confort şi să-şi asume noi riscuri. Eşecul este doar un proces de învăţare, nu o sentinţă finală asupra acţiunilor lor.

    7. Nu uită să se relaxeze

    Este importantă o pauză din când în când. În aceste pauze de relaxare apar idei noi, creative, soluţii pentru problemele cu care se confruntă.

  • Poveştile incredibile a unor deţinuti care au evadat de mai multe ori din închisoare. Unul dintre ei s-a pus într-o cutie mare şi s-a expediat singur din puşcărie

    Prison Break a fost un serial TV de succes ce a prezentat, cel puţin în primul sezon, un plan foarte complex de evadare din închisoare. Însă totul a fost ficţiune. Oamenii prezentaţi în articol au reuşit să evadeze de mai multe ori din închisori reale cu ajutorul a tot felul de trucuri.

    Willie Sutton, cunoscut şi ca Slick Willie, jefuia bănci. Se spune că a furat peste 2 milioane de dolari din bănci de-a lungul cariere sale. Acesta a fost încarcerat de mai multe ori. Prima dată a reuşit să evadeze după ce a pus mâna pe un pistol, a doua oară a trecut gardul închisorii cu o scară, iar a treia oară a fugit printr-un tunel săpat de alţi deţinuţi. Sutton a devenit consultat şi sfătuia băncile cum să-şi îmbunătăţească securitatea clădirilor. A apărut chiar în câteva reclame.

    Richard McNair s-a expediat singur din puşcărie. S-a pus singur într-o cutie mare, apoi cutia a fost expediată. A stat în libertate un an de zile când a fost prins din nou.

    Steven Jay Russell a evadat de câteva ori din puşcărie ca să fie împreună cu iubitul lui. Cei doi s-au întâlnit în puşcărie apoi au fost eliberaţi. Însă Russell a fost arestat iar pentru delapidare. Prima dată a scăpat din puşcărie după ce a pretins că este un judecător şi a scăzut cauţiunea de la 950.000 de dolari la 45.000.  A fost prins apoi a evadat din nou pretinzând că este un doctor. Iar  asta nu este tot. A convinsi autorităţile puşcăriei că are SIDA (deşi nu are) şi a fost eliberat către un centru de tratament care nu exista, a realizat acest lucru după ce a pretins că este doctor. A fost prins şi a primit 144 de ani de puşcărie. Viaţa lui a fost subiect de film, “I love you Phillip Morris”, iar rolurile principale au fost interpretate de Jim Carrey şi Ewan McGregor.

  • Vedete care au ajuns CELEBRE în mod accidental – GALERIE FOTO

    Harrison Ford 

    Actorul a absolvit studiile de film, dar, după ce a jucat în câteva piese şi a fost voiceover la desene animate, a decis că este cazul să îşi încheie cariera actoricească. După ce a renunţat la marele său vis, Ford s-a apucat de dulgherie. A făcut câteva lucrări la uşile unor celebrităţi precum actriţa nominalizată la Oscar Sally Kellerman şi George Lucas.

    La scurt timp după aceea, Lucas l-a distribuit în “American Graffiti”. Câţiva ani mai târziu, Lucas i-a cerut lui Ford să citească câteva rânduri din scenariul pentru “Star Wars”  şi de acolo a pornit ascensiunea sa în lumea cinematografiei, cu primul rol în lungmetrajul de succes. 

    Jonny Deep 

    Cunoscut astăzi pentru rolul Căpitanului Jack Sparrow,  Johnny Depp şi-a început cariera prin muzică. Depp a încercat să cunoască succesul cu un band muzical local din Florida, iar în căutarea unui contract cu o casă de discuri membrii formaţiei au decis să se mute în Los Angeles.

    Pentru că au obştinut doar promisiuni, trupa se desparte, iar în 1983, Depp s-a căsătorit cu sora fostului său basist. Soţia lui, Lori Anne Allison, a fost cea care i l-a prezentat pe Deep lui Nicolas Cage. Încurajat de Nicolas Cage, Jonny Deep a început să mearga la audiţii pentru filme iar după ce a obţinut rolul din “21 Jumpstreet” cariera sa actoricească a început să explodeze. 

    Steven Seagal 

    Înainte de a ajunge un star de cinema, Seagal a fost un maestru al artelor marţiale. El a învăţat arta Aikido în Japonia şi  s-a întors în SUA pentru a-şi deschide propriul dojo.

    Prima sa incursiune în actorie este rezultatul unui favor făcut lui Michael Ovitz, care i-a cerut să facă o demonstraţie de aikido pentru directori la Warner Brothers. Aceştia au fost atât de impresionaţi de abilităţile lui Seagal încât l-au invitat să joace în filmele produse de companie. Seagal a refuzat scenariile, dar a propus să scrie chiar el un film care a devenit celebru “Mai presus de lege”. 

    Charlize Theron

    Născută în Africa de Sud, Theron s-a mutat în Europa pentru a deveni un model. Deşi a avut o carieră de modeling de succes, Theron a vrut să devină şi un dansator profesionist. În urma unei accidentări în 2004, la vârsta de doar 19, cariera sa în dans a luat sfârşit.

    Venită într-o vizită de câteva săptămâni în Los Angeles, Charlize Theron a avut o divergenţă cu un agent bancar, dar impresarul John Crosby, care aştepta în spatele său, a fost impresionat de prestaţia viitoarei actriţe şi s-a oferit să o ajute. După ce i-a rezolvat problema bancară, acesta i-a propus lui Theron să o prezinte unor case importante de film. Aşa şi-a făcut Charlize Theron prima ei conexiune în Los Angeles şi, deşi ea îl va concedia mai târziu, John Crosby este cel care i-a deschis uşile în lumea filmului.

  • Forme animaliere realizate cu cartuşe folosite

    Nu toţi artiştii se dau bătuţi atunci când nu au succesul scontat în cariera aleasă, ci caută soluţii pentru a reuşi, chiar dacă acest lucru înseamnă să-şi schimbe tehnica. Aşa a procedat columbianul Federico Uribe.

    Acesta, după ce a încercat să se impună ca pictor, şi-a dat seama că adevărata lui chemare nu este să picteze pe pânză sau să deseneze, ci să creeze imagini vii din diverse obiecte. În mâinile lui, şireturi, ace cu gămălie, tacâmuri de plastic, cărţi şi bucăţi de creioane colorate, dar nu numai, se transformă în portrete şi scene diverse.

    Mai nou, artistul realizează sculpturi cu cartuşe folosite pentru diverse arme de foc, pe care le modelează în forme animaliere, o parte din creaţiile sale putând fi admirate la o expoziţie de la Adelson Galleries din Boston.

  • Opinie Lavinia Raşca: Păstraţi treaz spiritul inovator al afacerii!

    Este adevărat: pentru a obţine avantajul competitiv, antreprenorii sunt agili în valorificarea oportunităţilor, aduc pe piaţă produse şi servicii noi sau folosesc în premieră procese moderne, ce reduc timpul de servire şi costurile. Prin contrast, de cele mai multe ori, în companiile mari, cultura birocratică încetineşte şi chiar împiedică luarea deciziilor şi, pe cale de consecinţă, încetineşte sau împiedică inovarea şi creativitatea. De obicei, când îşi propun proiecte cu grad mare de inovare, companiile mari achiziţionează entităţi antreprenoriale sau încheie cu ele contracte comerciale, cumpărând produse, sevicii sau licenţe.

    Când afacerea creşte, pot apărea probleme de comunicare, iar sistemele de aprobare şi de control pot deveni mult mai greoaie. Cu cât sunt implicate mai multe persoane cu păreri proprii şi divergente în procesul decizional, cu atât discuţiile prieteneşti, care duc la decizii rapide, cedează locul şedinţelor şi rapoartelor oficiale şi lungi. Este şi mai grav când persoane din posturile specializate au interese diferite, chiar divergente. În toate condiţiile menţionate, angajaţii creativi se simt frutraţi şi fie pleacă din companie, fie devin apatici.

    În unele companii de succes, care cresc, apare pericolul ca relaţiile cu clienţii să intre cu timpul în rutină şi furnizorii, din dorinţa de a fi eficienţi în satisfacerea nevoilor clienţilor, pe care cred că le cunosc foarte bine, nu mai pun întrebări sau evită schimbările. Vi s-a întâmplat să vă simţiţi greşit înţeleşi, în calitate de clienţi? Să aşteptaţi de la furnizori opinia lor de specialişti, pe lângă tratamentul politicos şi prompt, şi, în loc de asta, să vă simţi dezamăgiţi pentru că, dintr-o politeţe greşit înţeleasă, sau dintr-o nepăsare disimulată, nu v-au prevenit că sunteţi pe cale să faceţi o alegere greşită sau nu v-au informat despre o soluţie nouă, mai bună, gândindu-se că o veţi găsi prea scumpă? Mie mi s-a întâmplat şi atunci i-am părăsit pe vechii parteneri, deveniţi inerţi, în favoarea altor firme, agile şi îndrăzneţe. De ce poate apărea această inerţie, pe măsură ce companiile cresc şi se maturizează? Pentru că, fiind prea absorbite de eficienţă şi de excelenţă în operaţiuni, uită de necesitatea de a se reinventa şi de a se adapta la mediu.

    Automulţumirea şi aroganţa pot apărea atunci când creşterea şi succesul îi îmbată pe antreprenori şi pe echipele lor. “De ce ar fi necesare schimbări, care produc deranj şi consum de resurse, de vreme ce totul merge atât de bine?“ – se gândesc unii dintre ei. “De ce să investim în tehnologii noi, când cele actuale au dat rezultate, iar noi le perfecţionăm şi le eficientizăm permanent?“  “Chiar dacă acum clienţii doresc altceva, îşi vor da seama cu timpul că au greşit.“ Vi se pare imposibil un astfel de mod de gândire? Din păcate nu este.

    DE CE DISPAR CREATIVITATEA ŞI SPIRITUL INOVATOR CÂND COMPANIILE CRESC?

    Cei care au studiat acest fenomen au evidenţiat trei cauze principale. Este indicat ca antreprenorii să le cunoască, pentru a le putea evita – total sau, cel puţin, într-o cât mai mare măsură – şi pentru a păstra vii creativitatea şi inovarea în afacerile lor, atunci când se dezvoltă.

    Aceste cauze ale dispariţiei creativităţii şi spiritului inovator sunt:

    1. birocraţia şi îngreunarea comunicării odată cu creşterea dimensiunii companiei,
    2. interpretarea greşită a nevoilor clienţilor 
    3. automulţumirea şi aroganţa.

    CUM SĂ MENŢINĂ ANTREPRENORII SPIRITUL INOVATOR TREAZ?

    Din fericire, inovarea şi adaptarea la condiţiile pieţei nu sunt incompatibile cu creşterea companiei. Antreprenorii pot păstra inovativitatea companiei prin:

    1. gândirea strategică şi clar comunicată, care să canalizeze ideile persoanelor creative în direcţia avută în vedere de antreprenor;
    2. implicarea personală a antreprenorilor şi a top managerilor în procesul de inovare, cu toate că operaţiunile devin mai complexe şi ocupă tot mai mult timp;
    3. consolidarea culturii organizaţionale propice, în care oamenii creativi şi inovativi se simt bine şi stimulaţi. |ntr-o astfel de cultură:

    • oamenii sunt încurajaţi să caute în permanenţă noul, scrutând mediul extern,
    • eşecurile nu sunt pedepsite, ci folosite ca prilejuri de a învăţa şi de a progresa,
    • angajaţii sunt apreciaţi şi recompensaţi pentru ideile şi pentru inovaţiile lor,
    • ierarhia organizaţională nu stă în calea aplicării ideilor inovatoare în practică;

    4. perfecţionarea şi scurtarea continuă a procesului parcurs de la apariţia ideilor până la comercializarea lor, astfel încât:

    •  numărul de idei generate să fie cât mai mare,
    •  inovaţiile valoroase să nu fie oprite,
    •  riscurile eşecului să fie reduse prin intermediul unor măsuri urgente,
    •  resursele să fie direcţionate către proiectele cele mai interesante;

    5. angajarea de persoane cu atitudine antreprenorială, care:

    •  acceptă schimbarea şi nu precupeţesc eforturi pentru a pune în practică soluţii noi,
    •  văd oportunităţi în nevoile nesatisfăcute,
    •  apreciază colaborarea şi managementul participativ;

    6. concentrarea simultană şi cu atenţie egal distribuită asupra procesului de inovare şi asupra performanţei în operaţiuni.

    ÎN LOC DE CONCLUZIE

    Bill Gates spunea că „succesul este un profesor prost. Îi seduce chiar şi pe oamenii cei mai inteligenţi, făcându-i să creadă că nu vor eşua niciodată“.

    Legat de acest citat, care mi se pare foarte adevărat, doresc să vă recomand o carte – „Seduced by Success“, de Robert J. Herbold. Autorul foloseşte exemplele unor companii precum General Motors, Kodak şi Sony, pentru a arăta cum pot fi evitate capcanele care stau în calea creativităţii şi inovării în companii şi cum se poate menţine avantajul lor competitiv  pe termen lung. Astfel de capcane sunt menţinerea modelelor de business şi a produselor cu mare succes în trecut, dar depăşite în prezent, care sunt promovate în continuare, la adăpostul unei culturi a confortului, în loc de a moderniza procesele şi de a actualiza cunoştinţele angajaţilor.

    Astfel de greşeli pot fi evitate, arată autorul,  dacă se acordă o atenţie deosebită unor aspect precum:

    1. Revitalizarea continuă a brandurilor şi a produselor;
    2. Abordarea din unghiuri noi a practicilor folosite cu succes;
    3. Menţinerea vitezei şi agilităţii companiei cu ajutorul unui leadership puternic;
    4. Luarea măsurilor necesare astfel ca angajaţii să aibă putere şi să nu fie împiedicaţi de birocraţie să îşi manifeste ideile.
     

  • Inventatorul care a dat greş de peste 5.000 de ori înainte să dezvolte obiectul care acum este în aproape fiecare casă din lume

    James Dyson este creatorul aspiratoarelor fără sac, care se vând în peste 50 de ţări. Trebuie ştiut însă că până la un aspirator funcţional, a creat 5.127 de prototipuri care au eşuat.

    Brandul Dyson vine dintr-o ţară a “cultului majordomilor”, iar un număr de 5.000 de patente aplicate pentru dezvoltarea de noi produse – la fel de multe cât cele ale unui Rolls-Royce – nu este ceva ieşit din comun când vorbim despre revoluţii industriale, cum îşi doreşte britanicul James Dyson. Cercetătorul cu titlu de “Sir” a fondat compania responsabilă pentru primul aspirator fără sac din lume, iar numele acesteia s-a făcut cunoscut în SUA, Japonia, Germania, Australia sau China.

    James Dyson a început să lucreeze la această idee în 1978 pentru că era frustrat de aspiratorul său care-şi pierduse puterea de aspirare. După 5 ani de încercări, Dyson a lansat în 1983 aspiratorul G-Force, însă niciun producător sau distribuitor din Marea Britanie nu a vrut să-i vândă produsul, deoarece piaţa sacilor de aspiratoare era prea importantă.

    Inventatorul s-a reorientat spre Japonia, unde a reuşit să vândă mai multe aspiratoare, în valoare de 2.000 de lire sterline, iar în 1991 a câştigat premiul târgului de Design Internaţional din Japonia.
    Pentru că niciun producător nu voia să producă aspiratorul lui Dyson, acesta şi-a înfiinţat propria firmă de producţie, Dyson Ltd. Într-un final, la 10 ani distanţă, aspiratorul fără sac a intrat pe piaţa din Marea Britanie. La acel moment, piaţa sacilor de aspirator era evaluată la 100 de milioane de lire. Aspiratorul Dyson Dual Cyclone a devenit aspiratorul cel mai bine vândut în Marea Britanie şi market leader în Statele Unite (în funcţie de valoare, nu volum).

    De asemenea, James Dyson a inventat o maşină de spălat vase, dar care nu s-a dovedit a fi un succes comercial şi a fost retras de pe piaţă. Iar în 2006 a lansat Dyson Airblade, uscătorul de mâini, care în loc să folosească un jet de aer cald, utilizează un strat de aer care este suflat de maşinărie cu 640 km pe oră, astfel Dyson Airblade îndepărtează apa de pe mâini, nu o evaporă.

    “50% din deciziile pe care le vei lua sunt greşite. Învaţă din acest greşeli”, este sfatul lui Dyson pentru viitorii antreprenori.

    James Dyson are o avere estimată la 4.9 miliarde de dolari.

     

     

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Cine ştie să iubească n-a făcut pe nimeni să sufere*

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România  Autor al cărţii  „Bun simţ organizaţional“)

    În culturile de organizaţie bune, constructive, oamenii spun despre şefii lor că se mai supără, dar este pe bună dreptate supărarea şi ei pot da exemple de situaţii concrete în care şefii aveau motive să fie supăraţi. Invers, în culturile defensive, în care nu îi place nimănui să lucreze, oamenii spun că nu îşi înţeleg şefii, că sunt supăraţi mereu, parcă din principiu. Greşeli se întâmplă în ambele tipuri de culturi, însă dimensiunea reacţiei faţă de greşeală face diferenţa dintre un mediu de lucru bun şi unul toxic, pentru că acesta creează percepţia de corectitudine în mintea angajaţilor. Chiar dacă nu îmi convine o reacţie, dacă ştiu că interlocutorul meu are dreptate în reacţia lui, este infinit mai bine şi mai rezonabil de gestionat decât dacă nu înţeleg ce are interlocutorul cu mine.

    La fel este când vine vorba despre feedback sau despre evaluare: chiar dacă sunt evaluaţi prost, angajaţii din culturile constructive înţeleg de ce au primit acea evaluare şi, mai mult, ştiu cum şi ce au de îndreptat, pe când în culturile defensive oamenii se aşteaptă din capul locului la orice se întâmplă, este o mare predictibilitate a impredictibilităţii pentru că nu ştii când, cum şi la ce să te mai aştepţi şi cel mai indicat este să stai în gardă tot timpul. Tot din principiu.

    Din păcate, deşi există un infinit de forme de şcoli de management, de leadership, de business, există doar două dimensiuni pe care, dacă nu le ai, îţi iroseşti timpul la şcoala de management: caracterul sau dimensiunea morală şi experienţa de viaţă, mai exact expunerea la viaţă. Experienţa de viaţă nu trebuie să fie toată în acelaşi domeniu; mai mult, poate chiar să nu fie deloc experienţă de management, dar cu cât este mai diversă cu este atât mai utilă (sport, lectură, călătorii, hobbyuri, studii, curiozităţi personale, locuri de muncă anterioare, familie).

    Restul este o excepţională teorie, fabulos de utilă dacă vine să le completeze pe celelalte două, şi aproape inutilă dacă oricare dintre cele două lipseşte.

    Este interesantă forma de inutilitate în cazul lipsei uneia dintre cele două dimensiuni. Dacă eşti OK cu dimensiunea morală, dar nu ai expunere şi experienţă de viaţă, va fi greu (oricâtă bunăvoinţă ai avea) să ai concepte şi soluţii pragmatice pentru tot spectrul de situaţii de care abundă viaţa de manager şi poţi sfârşi prin a fi copleşitor de bun în ochii celorlalţi, dar epuizat şi devorat de propria bunătate şi toleranţă. Dacă lipseşte dimensiunea morală, dar există şcoala vieţii, situaţia devine gravă pentru că acest fel de om se va hrăni cu şi va devora bunătatea altora la nesfârşit, fără vreo urmă de conştiinţă. În prima situaţie se va spune că un astfel de om este “prea bun“, în al doilea caz proverbul “Lacomul, şi sătul, tot flămând este“ redă cel mai bine filosofia în care va funcţiona un astfel de om.

    Managementul se învaţă şi la şcoli de management, dar se învaţă exact în măsura în care vreo şcoală te poate învăţa iubirea şi succesul în relaţiile intime. Unele tehnici de management sunt nemaipomenite: tehnici de influenţare pozitivă, tehnici de negociere, tehnici de ascultare, tehnici de a da feedback, tehnici de facilitare. La fel, unele tehnici de seducţie sunt interesante: tehnica de a nu răspunde la telefon „din prima“, tehnica de a privi într-un fel anume, tehnica de a ceda greu, tehnica (foarte populară) de a dispărea pentru a vedea reacţia partenerului şi câte or mai fi… Dar toate acestea sunt tehnici, nicidecum nu sunt relaţia în sine, iar capacitatea de adaptabilitate, fie în management, fie în iubire, cere, pentru a fi de succes, caracter şi experienţă.

    Această analogie poate suna patetic, dar deprinderea anumitor priceperi cere, dincolo de tehnici, un fel de a fi care nu se învaţă de nicăieri, ci doar se clădeşte pas cu pas, cu răbdare şi cu conştiinciozitate.

    În mod interesant am observat că managerii buni, dar tineri, sunt mai degrabă exaltaţi şi studiază dezvoltare personală ca să îşi completeze experienţa de viaţă, în timp ce managerii buni şi bătrâni au pilde, analogii şi studii de caz de împărtăşit pentru că au deopotrivă şi dimensiunea morală, dar şi destulă anvergură în înţelegerea vieţii.

    Managerii tineri, doar cu experienţă de viaţă, sunt ca nişte prădătoare prinse în capcană şi se învârt ameţitor prin cercuri vicioase, au succese volatile.

    Managerii bătrâni care au reuşit să îşi construiască cariera mizând doar pe experienţa de viaţă au reuşit prea târziu să descopere valoarea dimensiunii morale şi tot ce mai speră este să nu fie deconspiraţi în lipsa lor de moralitate.

  • Hainele purtate în copilărie sau obiectele vestimentare vechi pot deveni sursă de inspiraţie

    Aceasta pare să fie strategia adoptată de o serie de mici producători de jeanşi, care, pentru a putea concura cu succes cu firmele mari din domeniu, se străduiesc să creeze nişte jeanşi cât mai eleganţi, scrie Wall Street Journal.

    Creatoarea Rachel Comey, de exemplu, a lansat gama Legion, nişte jeanşi cu talie înaltă şi craci largi, care amintesc de cei din anii ‘70. Un element distinctiv al acestora este faptul că par să fi fost tiviţi şi descusuţi, creatoarea având ca sursă de inspiraţie blugii purtaţi în copilărie, scurtaţi când erau prea mari şi apoi lungiţi la loc când creştea.

    Casa AMO s-a specializat pe jeanşi care combină patina unora vechi cu croieli moderne. Alte mici companii din domeniu utilizează procedee aparte de spălare a materialului care îi dau acestuia o culoare mai frumoasă şi pot presupune până la treizeci de paşi, toţi realizaţi manual, ceea ce nu le permite să aibă o producţie mare.

    La rândul său, casa franceză Vetements foloseşte în produse sale material din jeanşi vechi, pe care creatoarea Demma Gvasalia şi echipa sau îi cumpără din magazine second-hand din Londra, Paris sau Bruxelles, după care din două perechi confecţionează una singură. Procesul este laborios, căci trebuie descusuţi vechii pantaloni, călcat materialul, croit în noua formă şi cusut. Jeanşii produşi de aceste mici firme costă de la trei sute la peste o mie de dolari în cazul Vetements.