BusinessMagazin

Tag: scoala

  • Ştefan, ca unitate de măsură

    Nu există ilustraţie, grafic, infografic sau orice altă reprezentare mai puternică a timpului scurs de la prăbuşirea Lehman Brothers şi declanşarea crizei până în prezent decât fotografia lui Ştefan, copilul care merge în acest an la şcoală şi care s-a născut în fatidicul an 2008. Simplu spus, este un copil al crizei, care a trăit până acum numai într-o economie nesigură.

    Sigur, Ştefan nu simte asta şi nu a simţit asta, pentru că are părinţi tineri, care muncesc din greu şi care l-au ferit de neajunsuri; a venit la şedinţa foto vesel, cu tableta într-o mână şi cu ariciul Sonic, erou de jocuri electronice, în cealaltă. Dar lumea sa, în care va învăţa şi se va maturiza, va fi marcată de criză de la moduri subtile, asemănătoare bătăii de aripi a fluturelui care se transformă în altă parte a lumii în uragan, până la direct şi nemijlocit – gândiţi-vă la starea învăţământului, la rezultatele de la bacalaureat, la modul în care aleg politicienii să traseze viitorul acestei naţii.

    Iar Ştefan este cea mai bună unitate de măsură pentru asta; sau, dacă vreţi, luaţi propriii dumneavoastră copii sau nepoţi, sau orice puşti de pe stradă, şi măsuraţi, prin el, consecinţele acţiunilor la care aţi participat, pentru care aţi votat sau pe care le-aţi aprobat. Nu sunt importante aici numerele, faptul că avem creştere economică şi PIB şi exporturi, aici vorbim de viaţa oamenilor, de case, căldură, mâncare, distracţie, closete şi canalizare la ţară, drumuri asfaltate şi vacanţe.

    Ştiu că mulţi dintre cititorii Business Magazin au salarii peste medie şi pot privi oarecum sceptic întrebările mele mai mult sau mai puţin retorice; i-aş ruga să privească dincolo de hotarele cartierului rezidenţial în care locuiesc sau de zidurile mallului în care îşi fac cumpărăturile, la orăşelele foste monoindustriale, acum zeroindustriale, care se sting încet, la câmpurile nelucrate şi la diriguitorii acestora.

    De mai bine de două decenii România pierde câte un cetăţean la fiecare patru minute; mulţi dintre ei muncitori calificaţi, medici, ingineri, artişti, oameni în putere; au fost pur şi simplu alungaţi din ţară, pentru că nimeni nu s-a gândit la dezvoltare pe termen lung şi la crearea de locuri de muncă.

    Să încercăm să ne imaginăm cum va arăta România lui Ştefan în 2032, când prima mare cohortă de decreţei va ieşi la pensie, cum va fi piaţa muncii şi cum va evolua bugetul asigurărilor sociale de stat. Să încercăm să ne imaginăm ce vom şti să producem, şi unde, în ce companii sau întreprinderi, într-o lume din ce în ce mai tehnologizată. Pentru fiecare tânăr olimpic, cu rezultate bune la învăţătură, şi pentru fiecare programator talentat pentru care companiile se bat astăzi sunt zeci de tineri fără şanse, fără şcoală, fără bacalaureat, fără viitor – ce vor face ei peste numai câţiva ani? The World Literacy Foundation estimează că neştiinţa de carte costă o naţiune cam 2% din PIB în fiecare an, ia în calcul cineva formula aceasta?

    Săptămâna trecută am citit o ştire pur şi simplu uluitoare: comuniştii au avut rezultate mai bune în privinţa inovaţiei decât capitaliştii de după Revoluţie, numărul brevetelor acordate în 2014 în România fiind mai mic chiar decât cel din 1920. Hai să repetăm asta: numărul brevetelor acordate în 2014 în România este mai mic chiar decât cel din 1920.

    Spune asta un studiu realizat de KeysFin pe baza datelor privind inventica şi protecţia proprietăţii intelectuale. În ultimii 25 de ani de comunism (1965-1989), la OSIM s-au înregistrat 94.481 de cereri de brevete de invenţie şi 59.443 de brevete acordate. În cei 25 de ani de după Revoluţie, numărul cererilor a fost de numai 39.558, iar OSIM a acordat doar 26.425 de brevete de invenţie.

    În 1990 erau înregistrate 3.081 cereri de brevete de invenţie şi erau aprobate 1.428, un deceniu mai târziu numărul acestora scădea la o treime, iar în 2014 abia dacă depăşea 1.000 de cereri şi puţin peste 300 de brevete acordate. Specialiştii spun că avem de-a face cu o migrare a activităţii creative în afara României, cu faptul că rezultatele inovative ale românilor sunt transferate companiilor străine, care aleg să îşi protejeze invenţiile la ele acasă. „Ne bazăm, în prezent, mai mult pe realizările personale decât pe cele ale unor structuri organizate, cum erau pe vremuri institutele de cercetare. (…) Cultura de business la români este în continuare deficitară.

    N-am înţeles încă faptul că, pentru o afacere de succes, este nevoie să oferi tot timpul ceva nou, ceva tentant pentru clienţi, şi să ştii să îţi protejezi inovaţia. Aşa se explică şi faptul că în România există cele mai multe firme în insolvenţă şi faliment din regiune şi că businessul cu pedigriu românesc întârzie să îşi asume un rol relevant în exporturi. Oferim în continuare mai multă materie primă şi prea puţine produse finite, capabile să asigure o dezvoltare pe diagonală a economiei“, afirmă experţii de la KeysFin.
    Priviţi-l în ochi pe Ştefan şi explicaţi-i, peste 20 de ani, asta.

    Ilustrez cu „Marionete“ al lui John Singer Sargent.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 15 septembrie 2015

    COVER STORY: Copiii crizei încep şcoala.

    Ştefan are puţin peste şapte ani şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă clasa I. Ştie o grămadă de lucrur: să citească, să socotească, să scrie cu litere de tipar, să butoneze tableta; Nu are însă nicio idee despre conceptul de criză economică. El face parte dintr-o categorie aparte – copiii crizei, cei circa 1,5 milioane de copii din România  care au trăit doar în criză, născuţi în şi după 2008, an care marchează începutul unor schimbări profunde la nivel mondial. 

     

    COMPANII: Cum poţi avea un an mai bun decât economia

    MANAGEMENT: Plan de trecere din antreprenoriat la multinaţională

    SOCIETATE: Noua economie a dragostei

     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Carmen Idriceanu, Humanic: ”Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă”

    ”Un tânăr comerciant – vânzător ar trebui să aibă disponibilitatea şi entuziasmul de a învăţa continuu, să fie empatic şi să aibă o fire activă şi întreprinzătoare. Apoi, este necesar şi un strop de talent comercial, capacitatea de a remarca detalii, de a observa clienţii şi produsele şi de a face o legătură între cele din urmă”, descrie Carmen Idriceanu, country manager al retailerului austriac de încălţăminte Humanic, câteva din calităţile pe care le doreşte la angajaţii săi. În plus, tinerii angajaţi ideali ar trebui să fie motivaţi, deschişi, orientaţi către client, captivaţi de ritmul alert al vânzărilor şi care îşi doresc de la bun început o carieră în domeniu, potrivit lui Idriceanu.

    Carmen Idriceanu a început să lucreze pentru Humanic în 2007 în momentul în care a decis să se întoarcă în România, după ce, în anii ’90, se stabilise în Austria împreună cu familia. Anterior, studiase Chimia în cadrul Institutului Politehnic în Bucureşti şi lucrase ca laborant biolog în industria petrolui, cât şi în cadrul unui spital de copii din Capitală. În Austria şi-a completat studiile la o Academie Tehnică Medicală şi a lucrat în domeniul telemedicinei şi al diagnosticului neurologic. A decis să se alăture Humanic în momentul în care aflase dintr-un ziar românesc că reprezentanţii companiei căutau un country manager pentru piaţa locală. A fost refuzată de biroul de recrutări din România din cauza lipsei de experienţă, dar o discuţie cu directorul de resurse umane al companiei austriece i-a asigurat funcţia. ”Am venit în România în 2008, la deschiderea primului magazin din Băneasa, unde am avut parte de o primă experienţă foarte dificilă. Au fost clipe grele, pentru cineva care este obişnuit să se afle într-o societate în care toate funcţionează şi oamenii se ţin de cuvânt, se răspunde la telefon şi lucurile se întâmplă, pentru o astfel de persoană, contactul este brutal. Dar am fost perseverentă şi asta aş aştepta şi de la tineri, i-aş impulsiona să rămână la treabă. Prima condiţie ca ceva să reuşească este să faci lucrul respectiv, iar a doua este să îl faci până îţi reuşeşte, indiferent de cât de acru este primul rezultat. Dacă s-ar întâmpla aşa, totul ar funcţiona perfect”.

    În scopul pregătirii acestor tineri angajaţi, Humanic va începe  din acest an şcolar, alături de alţi şase retaileri alimentari, de îmbrăcăminte şi încălţăminte sau de mobilă (Billa, C&A, Deichmann, dm drogerie markt, Hervis şi kika), programul Şcoala Comercială Austriacă (o’SCAR), prin care tinerii absolvenţi de gimnaziu vor avea ocazia să câştige calităţile ideale pentru un comerciant, după modelele de ucenicie german şi austriac. Realizat la iniţiativa Ambasadei Austriei, proiectul Şcolii Comerciale Austriece din România se traduce prin introducerea a două clase de şcoală profesională, cu specializarea de comerciant vânzător, la Colegiul Economic Costin C. Kiriţescu, din septembrie 2015.

    Programul are la bază învăţământul dual, cu accent pe componenta practică: se desfăşoară pe parcursul a trei ani de studii, în care componenta practică va avea o pondere din ce în ce mai crescută de la an la an – anul I (80% teorie, 20% practica), anul II (40% teorie, 60% practica), anul III (28% teorie, 72% practica). La finalizarea cursurilor, absolvenţii o’SCAR vor avea prioritate in procesele de recrutare ale celor sapte retaileri.

    ”Retail-ul este un domeniu de activitate extrem de variat şi dinamic, iar existenţa unor calificări relevante pentru acest sector este necesară şi obligatorie pentru formarea unor profesionişti. Principala calitate a unui proaspăt absolvent constă în echilibrul său de cunoştinţe practice şi teoretice”, descrie Carmen Idriceanu, motivele pentru care consideră necesară existenţa unei astfel de şcoli.

    Potrivit lui Idriceanu, un absolvent al unui program precum Şcoala Comercială Austriacă din România va fi familiarizat cu toate elementele specifice retail-ului: de la fluxul mărfii şi mercantizare până la interacţiunea cu clienţii. ”Ultimul aspect este foarte important pentru retail, de aceea orice tânăr bine pregătit care îşi doreşte să ocupe poziţia de comerciant-vânzător şi apoi să evolueze în retail trebuie să stăpânească cunoştinţe solide de tehnici de vânzare. Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă. Comportamentul acestor tineri va influenţa decisiv experienţa clienţilor în magazinele noastre, un lucru extrem de important pentru noi”, explică Idriceanu.

    Programul se bazează pe educaţia duală, un concept cu tradiţie în ţări precum Austria şi Germania. ”Acolo acest model este unul de succes şi este atât de popular, încât nu numai vânzătorii comerciali sunt formaţi în cadrul acestor tipuri de şcoală, ci şi funcţionarii de bancă, spre exemplu. Astfel, un absolvent de facultate este, spre deosebire de un absolvent de facultate din România, capabil să presteze o muncă eficientă din prima zi de lucru”, povesteşte Idriceanu.

    Fiecare dintre cele şapte companii a stabilit un magazin ce va funcţiona ca ”şcoală”, iar în cazul acestuia vor exista câte doi formatori, ce îşi vor desfăşura în paralel activitatea de comerciant şi de ghidare a activităţii practice. În funcţie de rezultatele obţinute, elevii înscrişi în acest program pot primi o bursă lunară de până la 400 de lei, dintre care 200 de lei sunt oferiţi prin sistemul de stat şi 200 de lei din partea companiilor partenere. De asemenea, vor beneficia de decontarea costurilor de transport în comun pe perioada studiilor. Iar după absolvire, tinerii vor primi un certificat profesional recunoscut pe plan european.

    Numărul maxim alocat pentru programul pilot din acest an este de 56 de elevi, iar zilele acestea (3-4 septembrie 2015) urmează să se desfăşoare ultima etapă de înscrieri pentru acest an. Potrivit lui Carmen Idriceanu, deşi găsirea de angajaţi este laborioasă, numărul de angajaţi ai Humanic, ce funcţionează în România prin  compania Leather&Shoe,  este stabil şi este cuprins între 90 şi 100 de angajaţi.Compania Leather&Shoe, a terminat anul trecut cu afaceri de 46 mil. lei (10,4 mil. euro), în creştere cu 9,5% comparativ cu anul anterior, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

  • Citatul zilei: Henry Ford

    Henry Ford: “De ce nu funcţionează corect omenirea? Pentru că nu poţi învăţa la şcoală ceea ce se va întâmpla în lume la anul.”

  • Programatori la păscut caprele

    Lucrul ciudat de care vorbesc este următorul: un copil din România are drumul în viaţă stabilit nu numai de părinţi, preferinţe, talente sau abilităţi, ci şi de liceul pe care îl urmează. Concret, studiile efectuate de o organizaţie nonguvernamentală care lucrează în fiecare an cu mii de adolescenţi arată că elevii din liceele tehnice sunt, cumva, marcaţi şi au un cu totul alt sistem de valori şi alte aşteptări de la viaţă, în comparaţie cu colegii lor din liceele umaniste.

    „Studiile noastre comparative vorbesc de două universuri paralele, cei tehnici şi cei umanişti. Dacă la 16 ani eşti într-un liceu teoretic sau un liceu tehnologic, în mare parte traiectoria vieţii este definită, nu prea mai ai cum să schimbi lucrurile. Totul începând de la modul cum îşi fac prieteni cei din liceul tehnologic şi cei din liceul teoretic. La teoretic găseai criterii de genul admiraţie, disciplină, performanţe, o tipologie de valori. La zona tehnologică criteriile erau altele – cei care îmi oferă respect, un pic de afectivitate. Cumva discutăm de o realitate cu carenţe destul de mari, din familie, lucruri de bază, respect, iar în partea cealaltă erau elemente aspiraţionale, de tip disciplină, muncă, performanţă, pasiune. Legat de joburi aspiraţionale, cei din liceele tehnologice spun că nici nu-şi pun problema absolvirii bacalaureatului, îşi pun problema de elemente de subzistenţă, de tipul «poate reuşesc să mă angajez» sau «poate reuşesc  să am un loc de muncă». Din păcate mi-ar fi greu să recomand părinţilor să îşi îndrume copilul spre un liceu tehnologic”, mi-a spus interlocutorul meu într-o discuţie pentru materialul de copertă al acestui număr al revistei.

    La doar câteva zile după întâlnirea cu Ştefan Pălărie, au venit rezultatele de la bacalaureat, iar liceele tehnice par a conduce în nefericitul top al celor care au căzut la examen; unele cu 100% nepromovabilitate. Din cei 63 de copii care au terminat cu 10 examenul de bacalaureat, doar trei sunt din licee tehnice. Specializarea Matematică – Informatică este campioana absolvenţilor cu 10, un alt fapt cât se poate de relevant. Însuşi numărul celor de nota 10, adică 63 de elevi din sutele de mii care au dat examenul, mi se pare a fi măcar îngrijorător. 

    Mă întreb dacă ministerul de resort a făcut vreodată o evaluare a ceea ce se întâmplă cu acele licee tehnice şi dacă a remarcat cineva aceste discrepanţe; n-aş vrea să incriminez la grămadă, dar dacă studiile indică o atare situaţie, şi şansele unor tineri de a reuşi în viaţă sunt reduse sau eliminate doar pentru că au mers la o anume şcoală, poate că ar fi lucruri de îndreptat. Există consultanţi în carieră care, sunt sigur, ar accepta bucuroşi să facă ceva muncă voluntară pentru a le reda copiilor încrederea de care au nevoie şi mentalitatea de învingători – iar astea nu sunt vorbe goale, ci lucruri de care elevii chiar au nevoie. Pentru că bănuiesc că ei sunt acolo victimele unui sistem care aplică şanse în funcţie de valori străine şcolii, de exemplu cea a conturilor bancare, şi sunt maculaţi de mediul în care trăiesc.

    Este minunat că avem programatori buni şi că aceştia devin o emblemă naţională, dar pentru fiecare programator bun avem zeci de elevi care dintr-un motiv sau altul, motive care nu le sunt imputabile, sunt excluşi din sistem şi societate. Trebuie să facem planuri concrete pentru eliminarea multiplelor segregări sociale. Egalitatea şanselor ar trebui să devină mai mult decât o vorbă, pentru că altfel cine ştie dacă nu cumva un potenţial Bill Gates paşte chiar acum caprele pe cine ştie ce maidan.

    „Tinerii spartani” ai lui Degas ilustrează, cred, bine, povestea.

  • A studiat în Norvegia şi Marea Britanie, iar acum conduce unul dintre cei mai mari operatori de servicii medicale private

    Andreea Minuţă are o carieră în banking, precedată de studii de licenţă în Norvegia şi o bursă Erasmus în cadrul Şcolii de Business a Universităţii din Reading, Marea Britanie.

    De la venirea sa în companie, Andreea Minuţă a consolidat şi restructurat departamentul Corporate, organizându-l pe linii de business şi dublându-i dimensiunea. În prezent, coordonează o echipă de 25 de reprezentanţi de vânzări şi agenţi customer care, fiind responsabilă de dezvoltarea şi implementarea strategiei de vânzări a companiei.

    Ea gestionează atât portofoliul de clienţi corporate, cât şi portofoliul de retail, coordonând totodată implementarea contractelor regionale, cu impact direct în creşterea cifrei de afaceri a companiei.

    Regina Maria a înregistrat anual creşteri de 20% ale veniturilor pe segmentul corporate şi a ajuns, la finalul anului 2014, la un portofoliu de peste 275.000 de abonamente corporate. Minuţă a lucrat anterior în sectorul bancar, la Banca Transilvania, unde a deţinut mai multe funcţii, ultima fiind de director adjunct corporate.  

  • Şcoala pregăteşte copiii pentru eşec. Galerie FOTO

    Dupa principii vechi de acum 50 de ani, invatamantul romanesc se incapataneaza sa scoata pe banda rulanta someri cu diploma. Copiii care au avut sansa sa invete in Finlanda sau Germania ne deschid ochii si ne cer sa transformam scoala dintr-un chin permanent si fara scop, intr-o aventura a cunoasterii – in care nu invatatul pe de rost, ci intelegerea e valoroasa.

    In timp ce in UE numarul oamenilor cu bacalaureat si facultate creste, la noi e pe dos. De trei ani incoace, tot mai putini dau piept cu examenul de maturitate si, inevitabil, jumatate dintre ei il rateaza. Majoritatea tinerilor care termina scoala romaneasca nu stiu incotro s-o apuce.

    Ce e de facut:  sa invatam mai mult – ar crede unii, sa invatam meserii, spun altii, dar sociologii ne avertizeaza ca orice am invata, e momentul sa invatam altfel.

    Vedeţi aici ce se poate face

  • Şcoala de business de pe vasul de croazieră

    Royal Caribbean Cruises recrutează în permanenţă români pentru departamentul restaurant assistant waiter. Cerinţe: vârsta minimă – 21 de ani, limba engleză la nivel conversaţional; constituie avantaje cunoaşterea unei alte limbi europene, experienţă anterioară în postul solicitat, experienţa pe vase de croazieră; contracte între 6 şi 8 luni cu posibilitatea de reînnoire; mesele, serviciile medicale şi cazarea sunt asigurate la bord; veniturile pentru posturile de entry level mess attendant şi room service attendant pot fi între 700 şi 1.400 de dolari, iar veniturile pentru un assitant waiter pot fi între 1.800 şi 2.500 de dolari“.

    Aşa sună anunţul pentru unul dintre sutele de posturi de ajutor de ospătar lansate de cea mai mare companie de croazieră la nivel mondial, Caribbean Cruises Ltd., companie cu sediul central în Miami, cu o cifră de afaceri de 8,07 miliarde de dolari în 2014 şi cu 64.000 de angajaţi (potrivit marketwatch). Pe piaţa locală, americanii recrutează câteva sute de angajaţi anual, fiind atraşi de români pentru „spiritul de iniţiativă, pentru dorinţa de a promova, pentru capabilitate şi adaptabilitate, dar şi pentru talentul de a învăţa limbi străine“, după cum spune Carmen Sasz, proprietara agenţiei de recrutare Job Selection, una dintre cele circa cinci firme ce activează pe piaţa recrutărilor pentru vase de croazieră.

    Numai anul acestea companiile de profil caută 3.000 de români pentru joburi pe vasele de croazieră. Alături de Caribbean, cererea mare vine şi din partea Carnival Cruise Line, dar şi a companiilor de croazieră de pe râurile din Europa, iar numărul angajaţilor români care decid să plece se află pe un trend ascendent, potrivit informaţiilor deţinute de compania de consultanţă în HoReCa Star Chefs. Cei mai mulţi români au plecat să lucreze pe vasele de croazieră în două etape: 20.000 în intervalul 1995-2000 şi 40.000 în intervalul 2000–2010. Din 2010, plecările s-au menţinut la un ritm constant de 1.000 de români pe an.

    Dacă ar fi să facem un calcul pe baza unui venit minim de 700 de dolari, vom vedea că miile de români plecaţi pe vasele de croazieră au câştigat venituri de 45-50 de milioane de dolari. 700 de dolari este însă salariul minim – de cele mai multe ori, suma câştigată de lucrătorii de pe vasele de croazieră este mai mare, iar pentru posturile de management poate să ajungă şi la 10.000 de dolari lunar.

    Istoria meseriei de vaporean în România începe cu un anunţ precum cel de mai sus, publicat întotdeauna într-un ziar, nu în mediul online, după cum povesteşte Carmen Sasz. Antreprenoarea a pus bazele firmei de recrutare de personal navigant în Braşov, mai întâi printr-o colaborare cu compania americană Royal Caribbean (ca subagent al unei agenţii de recrutare), iar, din 1995, ca serviciu direct pentru companiile de croazieră. „Nu se ştia de vasele de croazieră la vremea respectivă decât în partea de vest a ţării, în Oradea, Timişoara, datorită agenţiilor din Ungaria, care recrutau de mai mult timp“, îşi aminteşte antreprenoarea.

    De profesie inginer, dar fără dorinţa de a-şi construi o carieră în industrie în anii ‘90, a deschis agenţia de recrutare. Îşi aminteşte că la primul interviu organizat au venit 37 de persoane, din care 20 au fost selectate, iar numărul celor care s-au şi îmbarcat a scăzut la 17. „Nu a fost uşor în primă fază. Oamenii nu aveau încredere că aceste locuri de muncă sunt reale din cauza faptului că la vremea respectivă informaţia era foarte puţină. Primii oameni care au plecat, făcând faţă la cerinţele de acolo, au adus un feedback pozitiv în România, care a fost receptat de familii şi de prieteni şi care a popularizat domeniul.“ În scurt timp, veniturile câştigate de primii vaporeni au impulsionat, dar au şi impresionat piaţa. „Din punct de vedere financiar, la vremea respectivă, a lucra la bord şase luni de zile ca ajutor de ospătar însemna un minim de 16.000 de dolari venituri economisite, iar la vremea respectivă o garsonieră costa 5.000 de dolari, adică un tânăr la 24-25 de ani putea să îşi ia două-trei garsoniere, iar impactul era senzaţional în ceea ce priveşte veniturile corelat cu valoarea acestora pe piaţa imobiliară.“

    Laurenţiu Mâţă-Tănase a observat că pe piaţa locală există o tendinţă ca foştii angajaţi ai vaselor de croazieră să se întoarcă în ţară pentru a-şi construi afaceri sau pentru a ocupa poziţii de management, mai ales în industria HoReCa. „Pe foarte mulţi foşti angajaţi de pe vasele de croazieră îi regăsim astăzi în marile hoteluri sau în cele mai bune restaurante din România. Există si exemple de foşti «colegi» care între timp au devenit antreprenori şi şi-au deschis restaurante, pensiuni sau hoteluri. În fiecare dintre aceste locuri o să regăsiţi, într-o oarecare măsură, calitatea serviciilor de la bordul vaselor de croazieră“, spune Laurenţiu Mâţă-Tănase. De fapt, el însuşi se află pe lista foştilor vaporeni deveniţi antreprenori.
     

    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin, începând cu 29 iunie.

  • Povestea românului care câştigă milioane de dolari în “oraşul păcatelor”: Las Vegas

    Un român născut în Canada câştigă milioane de dolari jucându-se. “După o lună, am văzut că întotdeauna aceiaşi băieţi câştigă şi cei care pierd, pierd întotdeauna. Şi mi-am zis, ok, nu e un joc de noroc, e un joc de cap. Am învăţat şi eu şi după vreo lună şi eu am câştigat”.

    Are 40 de ani, a abandonat şcoala la 16, iar acum locuieşte în Las Vegas şi câştigă bani dintr-o activitate pe care alţii o fac pentru a se relaxa.

    Citeşte aici povestea românului care a a obţinut nu mai puţin de 14,5 milioane de dolari din turneele la care a participa

     

  • Guvernul vrea să reducă rata de părăsire timpurie a şcolii cu şase procente, la 11,3% până în 2020

    Guvernul a aprobat, miercuri, Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a şcolii, cu măsuri care urmează să fie implementate până în 2020, în scopul reducerii procentului tinerilor cu vârsta între 18-24 de ani care au finalizat cel mult clasa a opta şi nu urmează nicio altă formă de şcolarizare sau formare profesională.

    Conform Guvernului, obiectivul Strategiei este reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii cu şase procente, de la 17,3% în 2013 la 11,3% în 2020, atingând astfel ţinta asumată de România în cadrul Strategiei Europa 2020. În 2013, rata de părăsire timpurie a şcolii a fost de 17,3%, ceea ce a plasat România pe locul al cincilea în Uniunea Europeană, singurele ţări cu o rată mai mare fiind Italia, Portugalia, Spania şi Malta.

    “Fenomenul de părăsire timpurie a şcolii predomină în rândul unor grupuri aflate în situaţie de risc, cum ar fi tinerii din comunităţile rurale, tinerii provenind din familii cu venituri modeste, romi şi alte minorităţi, precum şi elevii care au repetat cel puţin un an sau care au abandonat şcoala. Părăsirea timpurie a şcolii are implicaţii sociale şi economice importante. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt predispuşi riscului asociat şomajului sau celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competenţele necesare în Europa arată că, în viitor, doar unul din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de către o persoană care a părăsit timpuriu şcoala”, se arată într-un document al Guvernului.

    Documentul conţine patru piloni şi şase programe reprezentative, care includ măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare, identificate pe baza datelor concrete şi a exemplelor de bună practică din România şi din alte state, care şi-au dovedit eficienţa în prevenirea părăsirii timpurii a şcolii. De asemenea, Strategia îşi propune să asigure accesul fiecărui copil la o formă de învăţământ sau formare profesională cel puţin până la vârsta de 16 ani şi absolvirea clasei a 10-a.

    Unul dintre piloni este asigurarea accesului la educaţie şi o educaţie de calitate pentru toţi copiii. Pentru acest pilon sunt avute în vedere două programe, şi anume creşterea accesului la îngrijire şi educaţie timpurie a copiilor – program care îşi propune, în principal, să consolideze extinderea educaţiei timpurii a copiilor, în scopul finalizării învăţământului preşcolar (3-6 ani), dar şi extinderea furnizării de servicii de educaţie timpurie pentru copiii sub 3 ani – şi, respectiv, asigurarea unui învăţământ primar şi gimnazial de calitate – program care se va concentra pe dezvoltarea alfabetizării funcţionale şi a competenţelor cheie ale elevilor şi pe consolidarea formării continue a cadrelor didactice.

    Un al doilea pilon este asigurarea finalizării învăţământului obligatoriu de către toţi copiii. Şi pentru acest pilon sunt avute în vedere două programe reprezentative. Primul are în vedere dezvoltarea sistemelor de avertizare şi de intervenţie timpurie pentru a identifica copiii aflaţi în situaţii de risc de a abandona şcoala, precum şi consolidarea şi extinderea măsurilor de prevenire şi remediere, inclusiv a programului “Şcoală după şcoală”. Al doilea program vizează creşterea atractivităţii, calităţii şi relevanţei învăţământului profesional şi tehnic, inclusiv prin extinderea oportunităţilor de învăţare la locul de muncă. Programul va sprijini, de asemenea, reforma curriculară a învăţământului profesional şi tehnic şi formarea cadrelor didactice.

    Pilonul III este reintegrarea în sistemul educaţional a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala. Pentru acest pilon este avut în vedere un program care să sprijine persoanele care părăsesc timpuriu şcoala, prin asigurarea accesului şi participării la Programul “A doua şansă”, dar şi îmbunătăţirea calităţii însăşi a Programului “A doua şansă”.

    Ultimul pilon vizează dezvoltarea sprijinului instituţional adecvat. Programul reprezentativ pentru acest pilon are în vedere să sprijine crearea unui mediu favorabil implementării, monitorizării şi evaluării strategiei.

    Strategia pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii a fost elaborată în cadrul unui grup de lucru al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, din care au făcut parte toate instituţiile reprezentative din sistemul de educaţie, cu sprijinul Băncii Mondiale şi cu consultarea autorităţilor publice locale, partenerilor sociali.