BusinessMagazin

Tag: familie

  • Povestea gangsterlui celebru eliberat din închisoare la vârsta de 100 de ani

    Franzese a fost închis şi eliberat cea mai mare parte din viaţa sa adultă, fiind eliberat de Biroul de închisori din S.U.A. de cel puţin şase ori, conform Newsday, citat de Reuters.

    Cel mai recent, gangsterul a fost încarcerat la vârsta de 93 de ani în anul 2010, pentru implicare în spălare de bani, în cadrul unor cluburi de striptease din New York.

    Oficialii federali ai închisorii nu au putut fi contactaţi imediat pentru a-şi confirma eliberarea sau detaliile cazierului judiciar, încă unul dintre cei opt fii ai săi, Michael Franzese, a confirmat pentru presa de peste ocean eliberarea sa.

    Franzese a fost achitat în mai multe cazuri de crimă, acum mai multe decenii, dar a fost condamnat la 50 de ani de închisoare în 1967 pentru implicarea sa într-o conspiraţie de jaf al unor bănci.

    Franzese a fost eliberat cu mult înainte de a finaliza termenul complet în acest caz. Când a fost anunţată sentinţa de jumătate de secol, soţia lui Franzese, Cristina, a declarat pentru New York Daily News:

  • Povestea gangsterlui celebru eliberat din închisoare la vârsta de 100 de ani

    Franzese a fost închis şi eliberat cea mai mare parte din viaţa sa adultă, fiind eliberat de Biroul de închisori din S.U.A. de cel puţin şase ori, conform Newsday, citat de Reuters.

    Cel mai recent, gangsterul a fost încarcerat la vârsta de 93 de ani în anul 2010, pentru implicare în spălare de bani, în cadrul unor cluburi de striptease din New York.

    Oficialii federali ai închisorii nu au putut fi contactaţi imediat pentru a-şi confirma eliberarea sau detaliile cazierului judiciar, încă unul dintre cei opt fii ai săi, Michael Franzese, a confirmat pentru presa de peste ocean eliberarea sa.

    Franzese a fost achitat în mai multe cazuri de crimă, acum mai multe decenii, dar a fost condamnat la 50 de ani de închisoare în 1967 pentru implicarea sa într-o conspiraţie de jaf al unor bănci.

    Franzese a fost eliberat cu mult înainte de a finaliza termenul complet în acest caz. Când a fost anunţată sentinţa de jumătate de secol, soţia lui Franzese, Cristina, a declarat pentru New York Daily News:

  • Moştenitorul unui imperiu auto şi-a înscenat propria răpire. Care a fost motivul

    Lapo Elkann, nepot al fondatorului Fiat Gianni Agnelli, şi-a sunat familia din New York şi a spus că a fost răpit de o prostituată, iar aceasta ar cere 10.000 de dolari pentru a-i da drumul.

    Autorităţile l-au găsit însă în cartierul Manhattan şi au ajuns la concluzia că acesta ar fi inventat toată povestea, având nevoie de bani pentru droguri şi băutură.

    Lapo Elkann a transmis celor care îl urmăreau pe Instagram că pleacă din Italia pentru a se ocupa de “mai multe proiecte şi idei noi”; el a ajuns la New York săptămâna trecută.

    În declaraţie dată poliţiei, el a spus că a fost reţinut în apartamentul din Manhattan de vineri până duminică. Autorităţile spun însă că acesta s-a aflat acolo de bunăvoie, consumând cantităţi semnificative de alcool şi droguri.

    Lapo Elkann este acţionar al Fiat, dar nu are niciun rol în conducerea companiei.

  • Povestea celui mai misterios miliardar al lumii. A supravieţuit chiar şi unui accident aviatic

    Howard Robard Hughes jr a fost un antreprenor american care în timpul vieţii sale s-a numărat printre cei mai bogaţi oameni de pe planetă. A devenit cunoscut ca producător de filme independente, apoi a ajuns un simbol în industria aviatică şi spre finalul vieţii sale s-a făcut remarcat ca urmare a comportamentului excentric şi nevrozei obsesiv-compulsive.

    Misterul îi înconjoară chiar şi data şi locul naşterii; locul este fie, Humble fie Huston, iar Howard Hughes a susţinut de mai multe ori că ziua sa de naştere este în ajunul Crăciunului, în 1905, deşi alte surse fac referire la alte date: 7 octombrie 1906 sau 24 septembrie 1905. Oricum ar fi, Howard Hughes s-a născut într-o familie bogată, tatăl său lucrând în industria petrolului. A dovedit aptitudini extraordinare în inginerie încă de mic, construind la vârsta de 11 ani primul transmiţător radio din Houston, iar un an mai târziu a construit o bicicletă motorizată folosind părţi dintr-un motor de-al tatălui său.

    Mama sa, Allene Hughes, a murit în 1922, iar doi ani mai târziu a rămas şi orfan de tată; astfel tânărul de 19 ani a moştenit afacerea şi 75% din averea familiei. A renunţat la studiile de la Universitatea Rice, în 1925 s-a căsătorit cu Ella Botts Rice şi s-au mutat la Los Angeles în căutarea faimei. Şi-a folosit averea pentru a produce filme, primul fiind lansat în 1927, „Everybody’s Acting“, urmat de „Two Arabian Knights“ în 1928. Cele două au fost un succes, alimentându-i următoarele producţii. A cheltuit 3,8 milioane de dolari pentru a realiza „Hell’s Angels“, un film despre aviaţie, lansat în anul 1930; o altă peliculă de succes a fost „Scarface“ (1932). Altele au urmat de-a lungul anilor.

    Hughes a fost văzut cu mai multe cu actriţe celebre, precum Bette Davis, Ava Gardner, sau Katharine Hepburn. În anii ’30 şi-a îndreptat atenţia spre aviaţie: a construit mai multe modele de aeronave, a stabilit recorduri mondiale, printre care şi faptul că a zburat în jurul lumii în doar 91 de ore. În plus, este creditat cu realizarea primului tren de aterizare al unui avion.

    În 1932, a fost fondată Hughes Aircraft Company, divizie a Hughes Tool Company, care a produs mai multe modele de aeronave, dar şi elicoptere. În 1939, a cumpărat majoritatea acţiunilor Trans World Airlines pentru 7 milioane de dolari. Lui Hughes i-a fost interzis prin lege federală să îşi construiască propriul avion, aşa că s-a îndreptat spre producătorul Lockheed. Urmare a parteneriatului, au fost produse mai multe aeronave de succes precum Constellation sau Convair 880. Din cauza unor dispute, relaţiile dintre Hughes şi boardul companiei s-au răcit; în 1966 o curte federală, temându-se de un monopol, l-a obligat pe Hughes să vândă acţiunile TWA din cauza faptului că acesta deţinea şi Hughes Aircraft. Vânzarea i-a adus 547 milioane de dolari.

    Un alt business important a fost RKO, un studio important de la Hollywood pe care Howard Hughes l-a preluat în 1948. A dat afară trei sferturi din angajaţi şi a investigat cu meticulozitate înclinaţiile politice ale fiecăruia: comuniştii nu aveau ce căuta. În 1952 a vândut studioul şi un an mai târziu şi cinematografele. Totuşi, la sfârşitul lui 1954, Hughes a recăpătat RKO pentru 24 de milioane de dolari, iar şase luni mai târziu avea să-l vândă iar pentru 25 de milioane de dolari. Se crede că din toate aceste mişcări ar fi plecat cu 6,5 milioane de dolari în buzunar.

    Pe 7 iulie 1946, a fost implicat într-un accident aviatic grav; a suferit o fractură de claviculă, şi-a rupt toate coastele şi s-a ales cu numeroase arsuri de gradul 3. A supravieţuit, însă stilul său de viaţă a devenit retras. În 1947 a început unul dintre cele mai bizare episoade din viaţa lui Hughes: în decembrie, a intrat în sala de cinema de lângă casă, unde a rămas patru luni de zile, hrănindu-se în principal cu ciocolată şi lapte. Ajutoarele sale nu aveau voie să se uite la el, să vorbească cu el şi trebuia să răspundă doar când erau întrebaţi. În tot acest timp, Hughes stătea fixat pe un scaun, de cele mai multe ori gol, urmărind film după film, zi după zi. În 1968 ar fi devenit obsedat de filmul „Ice Station Zebra“, pe care l-ar fi urmărit încontinuu de 150 de ori, potrivit apropiaţilor săi. Comportamentul său excentric avea să continue până în ziua morţii sale, pe 5 aprilie 1976, la bordul unui avion. Averea sa la acea dată era estimată la 1,5 miliarde de dolari (echivalentul a 6,24 miliarde de dolari azi).

  • A început să lucreze pentru afacerea familiei încă de la 8 ani. Acum companiile sale au venituri de aproape 35 de milioane de euro

    În cazul Alexandrei Copos de Prada, care conduce Ana Pan, „cariera şi viaţa personală nu sunt atât de bine delimitate; îmi place enorm ceea ce fac şi nu consider că fac un job, ci mai degrabă îmi urmez o pasiune. De aceea, mare parte a timpului în afara biroului o petrec învăţând cum pot face anumite lucruri mai bine. De exemplu, am început anul trecut să iau cursuri de product management, digital marketing sau agile development, pentru a putea accelera anumite initaţive pe care le dezvoltăm la Ana Pan. Exemple sunt Ana Kids, noul nostru concept de mâncare sănătoasă pentru copii, sau Laboratorul de Inovaţie, care ne va ajuta să creăm mai rapid produse care răspund gusturilor clienţilor noştri. Lucrez în acelaşi timp din Londra la un start-up axat pe tehnologie educaţională dedicat învăţării continue într-o organizaţie. În plus, soţul meu şi cu mine suntem alergători şi ne-am înscris împreună la triatlonul de la Londra, care va avea loc în vară, deci începem antrenamentele curând”.

    Alexandra Copos enumeră şi măsurile pe care le-ar lua dacă ar fi pentru o zi preşedinte: „1. Aş participa la şedinţa de guvern pentru a susţine o strategie pe termen lung axată pe excelenţă în educaţie, strategie care ar avea la bază inovaţiile din acest sector deja de succes în ţări precum Finlanda, Anglia, Singapore sau Hong Kong. 2. M-aş prezenta în Parlament pentru confirmarea luptei împotriva corupţiei. 3. Aş chema la Bucureşti toţi ambasadorii României pentru lansarea unei strategii de recâştigare a reputaţiei ţării şi de relansare a diplomaţiei economice a României”.

  • Opinie Bogdan Angheluţă: Ambiţiile periculoase ale unei instituţii medievale sau ce vrea, de fapt, Coaliţia pentru Familie

    Coaliţia pentru Familie a intrat mai serios în atenţia publicului cu propunerea de modificare a articolului 48, alineatul 1, din Constituţie pentru definirea căsătoriei ca uniune liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Mai departe, instituţia – în frunte cu Mihai Gheorghiu – a prezentat o listă numită ”Măsuri pentru politici publice privind familia – 50 de propuneri“.

    Să o luăm cu începutul: cine este, de fapt, Coaliţia pentru Familie? Organizaţia nu are personalitate juridică, ”fiind o alianţă formală, laică, alcătuită din organizaţii ale societăţii civile“. Printre membrii listaţi apar organizaţii precum Provita, care îşi declară misiunea de a veni în întâmpinarea femeilor care au făcut un avort, ce ”se află sub greutatea unei vini care le macină sufletul şi le pune la îndoială demnitatea“. Mai dăm şi peste Asociaţia Familiilor Numeroase (ASFANU), entitate ce promite că va oferi, în viitorul apropiat, Cardul Familie 3+; pe scurt, dacă ai cel puţin trei copii, poţi beneficia de o grămadă de reduceri. Asta după ce trimiţi 5 euro în contul ASFANU, evident.

    Dar haideţi să luăm, pe rând, propunerile Coaliţiei pentru Familie. |n primul rând, ei propun crearea ”Secretariatului de Stat pentru Familii (SSpF) în cadrul Ministerului Muncii“, adică o altă instituţie bugetară care va angaja directori, directori adjuncţi şi viitori directori. Cred că există suficienţi oameni în minister care să poată ”colabora“ cu asociaţiile de familii sau cultele religioase. Dar ce e un secretariat fără un institut? Coaliţia propune şi crearea ”unui Institut de Studii pentru Familie, prin colaborarea între instituţiile de stat şi structurile nonguvernamentale“. Alţi directori, aceeaşi poveste.

    La capitolul Cultura Familiei, Coaliţia vine cu propunerea de anulare a subvenţiilor publice pentru avort electiv şi mijloace contraceptive. Evident, reprezentanţii instituţiei insistă că nu sunt împotriva avortului.

    Cele mai ”solide“ propuneri vin însă la capitolul V, ”Armonizarea vieţii de familie cu cariera“; acestea sunt atât de absurde, încât o să mă rezum doar la a le enumera: încurajarea contractelor de muncă cu timp flexibil şi a tele-muncii; asigurarea la locul de muncă a unui mediu propice şi pentru familiile angajaţilor; stimularea angajării părinţilor din familii numeroase, prin asigurarea de subvenţii.

    Am totuşi o întrebare: cu ce bani, domnilor?

    Cum veţi convinge multinaţionalele, care reprezintă principalul factor de creştere economică, să modifice tiparul de lucru pentru a fi în concordanţă cu planurile dvs. de a face România bine?

    Chiar dacă cele 50 de propuneri ale Coaliţiei pentru Familie nu fac momentan obiectul unui referendum, cea de redefinire a familiei a trecut deja de Camera Deputaţilor. Politicienii noştri, care uită în mod constant că trebuie să respecte interesele tuturor votanţilor, se fac că plouă; puţini s-au arătat contra demersului, la fel cum doar câţiva au declarat în mod răspicat că îl susţin.

    Dar norocul cu Florin Iordache, care a simţit nevoia să intre în discuţie, cam ca musca-n ciorbă. Ieşit de câteva săptămâni din atenţia publicului, fostul ministru al justiţiei dădea luna trecută asigurări că PSD va face tot posibilul pentru ca modificarea art. 48 să devină realitate.

    O reacţie cel puţin ciudată a avut şi Nicuşor Dan, preşedintele unui partid ce se vrea reformator, care a evitat să se pronunţe pe tema referendumului în cauză. Şeful USR a şi demisionat din partidul pe care l-a fondat, condamnându-şi colegii pentru opoziţia faţă de modificarea constituţiei. Nicuşor Dan, care promite la fiecare postare pe Facebook că va schimba faţa politicii din România, nu e în stare să spună clar şi răspicat că redefinirea familiei e o temă stupidă. O numeşte o temă falsă, încercând să fenteze astfel atât întrebările presei, cât şi cele venite din partea propriilor săi colegi. Nicuşor Dan greşeşte: redefinirea familiei nu este o temă falsă, ci una, repet, cel puţin stupidă.

    La final, doar câteva remarce legate de căsătoria între persoane de acelaşi sex: nu oamenii trebuie să o accepte, ci statul. Statul e cel care trasează limita între legal şi ilegal, iar oamenii trebuie să se supună acelei limite. Că îţi place sau nu, asta e alegerea fiecăruia. Şi violenţa domestică poate fi acceptată de o parte a oamenilor, mai ales de cei care o aplică; asta nu înseamnă că există vreo urmă de legalitate acolo. Hai să o luăm pe urma ruşilor, care au votat în ianuarie că o bătaie pe an e permisă, atât timp cât există motive întemeiate; dacă a uitat să ducă gunoiul, e firesc să existe represalii, nu?

  • Povestea celui mai corupt director. A angajat în companie 250 de membri de familie şi a reuşit să falimenteze o bancă

    Executivul este capul unor entităţi care controlau cea mai mare bancă din Portugalia, pe care a reuşit să o aducă la faliment. În 2014, banca a înregistrat pierderi de 3,6 miliarde de euro. Guvernul a fost forţat astfel să facă o injecţie de capital de 4,9 miliarde de euro şi o restructurare în care Salvado şi alţi investitori au fost lăsaţi deoparte.

    BES a fost deţinută parţial de Espirito Santo Internaţional (ESI), o corporaţie de familie alcătuită din zeci de afaceri care se bazau pe profiturile băncii pentru finanţarea de start-up-uri şi generarea de capital circulant. Odată cu criza financiară, abilitatea băncii de a genera cash a încetinit, forţându-l pe Salgado să instituie o varietate de aranjamente complexe de acordare de împrumuturi pentru a-şi menţine imperiul.

    Rioforte, compania care controlează afacerile familiei, a acumulat o datorie de 2,9 miliarde de euro. Bunurile neauditate ale companiei ajunseseră la 30 iunie 2014 la aproximativ 173,3 milioane de euro, potrivit rapoartelor, iar compania a intrat în faliment în octombrie anul trecut.

    Salgado angajase 250 de membri de familie în poziţii de management şi leadership. Toţi au trăit  au trăit ca regii pe proprietăţi uriaşe, fără să se sinchisească să supravegheze activităţiile băncii, chiar şi la un nivel superficial.

    Există o serie de investigaţii în curs care planează asupra lui Salgado, care a fost forţat să renunţe la conducerea băncii pe 14 iulie, fiind suspectat de fraudă. Salgado învinuieşte Banca Portugaliei pentru că a forţat intrarea în faliment a băncii” şi pretinde că familia nu şi-a însuşit “un singur penny”.

    Într-o audiere la Parlament în luna decembrie, Salgado a învinuit un contabil pentru ascunderea datoriilor, dar CEO-ul Semapa, o companie căreia ESI a încercat să îi vândă obligaţiuni a declarat aceleiaşi comisii că “nimic nu a fost făcut fără ca Salgado să ştie”.

  • Pe cine a ales familia Ford să conducă compania: Un director al unei fabrici de mobilă şi un rege al fotbalului

    El a fost omagiat de fanii echipei universităţii atunci când a intrat pe terenul de fotbal, oamenii strigând din răsputeri “Hack-ett Hack-ett Hack-ett”, notează Ziarul Financiar.

    Omul, care timp de 20 de ani, în calitate de director executiv al producătorului de mobilier Steelcase, a fost creditat cu reimaginarea biroului modern, devenise o figură de cult şi era poreclit regele fotbalului.

    Dar cu toate acestea nu era un om interesat de maşini.

    Acum, el a fost chemat să facă pentru maşinile Ford ceea ce a făcut odată pentru fotbalul din Michigan: să încurajeze echipa, să construiască o fundaţie pentru viitor şi să salveaze de la decădere un alt brand celebru din Midwestern.

    Dacă mai întâi Jim Hackett lupta sub sloganul: veneraţi Michigan Wolverines, acum are o sarcină puţin mai grea, aceea de a salva Ford, gigantul de 114 ani al industriei auto din SUA.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Opinie Florin Caşotă, redactor Business Magazin: Vremurile în care se furau copii au apus. Protejaţi-vă datele!

    În urmă cu vreo două săptămâni, un hacker, pe nume The Dark Overlord, a cerut o răscumpărare de la platforma online Netflix, după ce a intrat ilegal în posesia unei părţi din cel de-al cincilea sezon al serialului  ”Orange Is the New Black“. El a cerut o anumită sumă de bani şi a ameninţat că dacă nu o va primi, va publica cele 10 episoade ale serialului (din 13). Şi-a respectat promisiunea şi, în urma refuzului Netflix de a da curs cererii sale, a publicat pe internet episoadele.

    Potrivit piratului online, el ar fi furat şi alte producţii TV ce urmează să fie lansate de posturile ABC, Fox, National Geographic şi IFC. The Dark Overlord a intrat în posesia acestor filme în urma unui atac asupra serverelor administrate de un studio de postproducţie, Larson Studios, la sfârşitul anului 2016, potrivit unor informaţii publicate pe site-ul TorrentFreak.

    Al cincilea sezon al serialului ”Orange Is The New Black“ va avea premiera oficială pe platforma Netflix pe 7 iunie, data rămânând neschimbată.

    La scurt timp după acest incident, un alt hacker a ajuns în media cu un nou furt. Piratul online a furat cel mai nou film din seria ”Piraţii din Caraibe“. La fel ca şi în cazul serialului Netflix, şi aici s-a cerut o anumită sumă pentru răscumpărare, altfel pelicula va fi publicată în mediul online.

    Se pare că hackerul a cerut o sumă imensă de bani studioului de film Disney. Suma nu a fost făcută publică iniţial, dar apoi se vorbea de o sumă de 80.000 de dolari, o nimica toată pentru un gigant cu venituri de 3 miliarde de dolari. Cei de la Disney au anunţat că sunt în colaborare cu agenţii FBI şi că nu vor ceda.

    Totuşi pirateria a scăzut în ultimii ani: în 2011, traficul generat de BitTorrent a reprezentat 23% din traficul de internet din SUA. |n prezent, procentul a scăzut la 5%. Încă nu se ştie cât de mult va fi afectat studioul dacă hackerul va publica filmul online. Filmul are lansarea oficială pe 26 mai.

    O altă victimă a şantajului cibernetic a fost echipa de producţie a celui mai de succes film indian din istorie. ”Bahubali 2: The Conclusion“ este un film de acţiune cu motive mitologie ce a avut un buget de 40 de milioane de dolari şi a realizat încasări de aproape 19 milioane de dolari în Statele Unite în doar două săptămâni de la lansare. O adevărată realizare pentru un film de la Bollywood. |n aceeaşi zi în care episoadele din serialul Netflix au fost publicate online, compania de producţie Arka Mediaworks Entertainment a fost contactată de un individ care cerea o sumă de bani, altminteri, ameninţa el, ar fi publicat filmul indian. Poliţia a ajuns la concluzia că vinovatul lucrează la un cinematograf şi deţine cheia de encripţie a filmului, folosită pentru transferul digital. După investigaţie, poliţia a arestat patronul cinematografului, alături de alţi patru suspecţi. Doi dintre bărbaţi au fost arestaţi în 2015 pentru piratarea primului film din serie, ”Bahubali: The Beginning“.

    Un alt tânăr, de 26 de ani din Serbia, a pus mâna pe o copie digitală a peliculei ”The Boss Baby“ şi a ameninţat compania 20th Century Fox că publică filmul dacă nu primeşte bani. Americanii au căzut de acord şi au trimis 5 bitcoin într-un cont (în jur de 10.000 de dolari, la evaluarea din prezent). Totuşi nu s-a mulţumit şi a cerut mai mult; dar a fost prins şi acum riscă 10 ani în închisoare.

    Un alt caz celebru de răpire digitală este nimeni altul decât WannaCry, cel mai mare atac ransomware din istorie, prin care un virus a infectat şi criptat date în peste 200.000 de calculatoare din peste 100 de ţări. După infecţie, calculatorul este criptat şi pentru ca un utilizator să poată avea acces la calculator trebuie să plătească o anumită sumă de bani. WannaCry cerea 300 de dolari, iar după trei zile suma creşte la 600 de dolari. |n data de 18 mai, hackerii strânseseră 80.000 de dolari. Deocamdată hackerii nu au câştigat niciun ban, deoarece cei 80.000 de dolari, sub formă de monede bitcoin, încă nu au fost retraşi.

    Am putea spune aşadar că s-a dus vremea răpirii din serai şi vorbim despre răpirea din cloud. Numai că la fel ca şi în cazul răpirii clasice, chiar dacă plăteşti, nu eşti sigur că şi vei primi ceea ce vrei.

  • O familie din Baia Mare face 50 de milioane de euro din preparate din carne fără să treacă prin supermarketuri

    „Am încheiat anul 2016 cu o cifră de afaceri de 50 milioane de euro la ni­ve­lul gru­pului, în creştere cu 10% faţă de anul precedent, datorită creşterii efec­­­ti­vului de animale“, a declarat pen­tru ZF Florin Lăzăr, directorul general al com­paniei Ferma Zooteh­ni­că, socie­ta­te care are o contribuţie de peste 60% la formarea cifrei de afaceri a grupului. Producătorul maramureşean lu­crea­­ză circa 700 de hectare de teren şi de­ţi­ne un efectiv de 2.000 de vaci, 5.000-7.000 de porci pe serie şi 1.000 de oi, animale care sunt sacrificate în aba­to­rul propriu. Materia prima rezultată este prelucrată în propriile unităţi de pro­cesare a cărnii, iar vânzarea prepa­ra­telor din carne se face prin propriile ma­gazine, sărind supermarketurile.

    „Avem 25 de magazine în Baia Mare şi în împrejurimi, practic pe o rază de 100 de kilometri de la punctul de lucru, iar în următoarele 2-3 luni vrem să mai deschidem un minimar­ket în oraşul Şomcuta Mare situat la 30 de kilometri de Baia Mare“, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro