Tag: Cariera

  • Ce avere fabuloasă a strâns Simona Halep din tenis

    Simona Halep a jucat prima finală WTA în 2010, iar la finele anului 2012, ea era între primele 50 de jucătoare ale lumii.

    Pe 21 noiembrie 2013, a fost desemnată “WTA’s Most Improved Player” în 2013, devenind astfel prima jucătoare română de la Virginia Ruzici în 1978 care a primit această distincţie.

    Pe 5 iunie 2014, Simona a ajuns la Roland Garros în prima ei finală de Grand Slam, dar a fost învinsă de Maria Şarapova. Atunci, românca a urcat pe locul 3 în clasamentul mondial WTA.

    Anul 2015, succes susţinut în Top 3, în 2016 a luat 3 titluri WTA, în 2017, al treilea titlu Premier Mandatory şi a doua finală de Mare Şlem – Roland Garros.

    Simona Halep ocupă poziţia 2 în clasamentul WTA şi are toate şansele să devină lider mondial.

    Până în acest moment, Simona Halep a reuşit să acumuleze venituri de aproximativ 18,4 milioane de dolari, scrie realitatea.net

  • Ce avere fabuloasă a strâns Simona Halep din tenis

    Simona Halep a jucat prima finală WTA în 2010, iar la finele anului 2012, ea era între primele 50 de jucătoare ale lumii.

    Pe 21 noiembrie 2013, a fost desemnată “WTA’s Most Improved Player” în 2013, devenind astfel prima jucătoare română de la Virginia Ruzici în 1978 care a primit această distincţie.

    Pe 5 iunie 2014, Simona a ajuns la Roland Garros în prima ei finală de Grand Slam, dar a fost învinsă de Maria Şarapova. Atunci, românca a urcat pe locul 3 în clasamentul mondial WTA.

    Anul 2015, succes susţinut în Top 3, în 2016 a luat 3 titluri WTA, în 2017, al treilea titlu Premier Mandatory şi a doua finală de Mare Şlem – Roland Garros.

    Simona Halep ocupă poziţia 2 în clasamentul WTA şi are toate şansele să devină lider mondial.

    Până în acest moment, Simona Halep a reuşit să acumuleze venituri de aproximativ 18,4 milioane de dolari, scrie realitatea.net

  • Mai mult decât cifre

    Chiar dacă se vede lucrând în consultanţă şi în continuare, Bogdan Ion visează la un master în istorie şi vrea, la un moment dat, să deschidă o librărie unde să-şi invite clienţii la un pahar de vin.

    Bogdan Ion a venit la EY România în 2006, pentru ca şase ani mai târziu să preia funcţia de country manager. „Nu m-am aşteptat ca asta să se întâmple, la acel moment a fost o surpriză pentru mine”, îşi aminteşte el. „În momentul în care am preluat funcţia, în 2012, a trebuit într-un interval de aproximativ un an – unul dintre cei mai intenşi din cariera mea profesională – să determin ce ar trebui să facem, care sunt investiţiile, cum ar trebui să ne diferenţiem şi să creştem accelerat într-o piaţă aflată în contracţie. Când piaţa creşte, ea te mai şi duce, dar având în vedere situaţia de atunci lucrurile au fost mai complicate. Acesta a fost contextul, iar cea mai importantă decizie pe care am luat-o cred că a fost cea legată de echipa de management, să mă gândesc care ar trebui să fie profilul şi care sunt acei oameni.” 

    Cine este Bogdan Ion? „O persoană de 46 de ani, cu doi copii, căsătorit, pasionat de sport, pasionat de antreprenoriat şi de a sta de vorbă cu oameni care sunt pasionaţi de ceea ce fac”, se descrie country managerul EY România, care se află în fruntea companiei din Big 4 încă din anul 2012. „La facultate am fost prima generaţie de după revoluţie, am început cursurile în 1989”, povesteşte el, spunând că a fost o perioadă extrem de interesantă. „Am terminat Cibernetica în 1995 şi am obţinut o bursă în Franţa, unde am făcut un master în microeconomie aplicată, care este pe scurt matematică aplicată în economie. La momentul acela era o tentaţie extrem de mare de a continua să faci ceva în străinătate. Aş fi putut face un doctorat, dar am decis să mă întorc în ţară – şi a fost probabil una dintre cele mai bune decizii, dacă mă uit retrospectiv la cariera mea. Nu am vrut să merg spre doctorat, am încercat să fac ceva ce la acea vreme părea mai pragmatic.” 

    Prin urmare, a urmat un curs de masterat la Université d’Orléans. „Experienţa din Franţa a fost una extraordinară, atât pe plan profesional cât şi pe cel personal, pentru că am studiat într-un anumit sistem, economie planificată, iar acolo m-am dus şi am făcut un master, deci a fost nevoie de o ajustare semnificativă. A trebuit să învăţ extrem de mult, să îmi dau seama de diferenţele între sisteme. A fost un efort să mă integrez în comunitate, chiar dacă nu mi-a luat mult; deci a fost şi o experienţă de viaţă, mi-am făcut prieteni pe care îi am şi în momentul de faţă. Iar surpriza plăcută a fost că abilităţile de matematică m-au ajutat să fiu bine plasat între colegii mei. Începând cu 1996, după ce am făcut acest master, practic m-am recalificat, am învăţat o altă profesie decât cea pe care o ştiam, intrând în consultanţă. Mi-au folosit matematica şi programarea pentru structură, dar la momentul respectiv nu erau prea multe variante, având în vedere că pentru mine opţiunea era zona privată. Mă interesa dinamica şi să pot învăţa cât mai mult.”

    S-a întors în 1996 în România şi a început să lucreze într-o bancă, dar nu a stat foarte mult în această poziţie şi a mers spre zona de consultanţă, unde a petrecut patru ani într-o multinaţională. A concluzionat că îi place, dar că ar vrea un mediu mai antreprenorial; aşa că a plecat şi s-a dus într-o firmă de consultanţă internaţională, dar de dimensiuni medii, unde a stat alţi opt ani. „Acolo, alături de alţi parteneri, am dus firma de la zero până pe locul şase sau şapte pe piaţa locală. A fost o experienţă extraordinară.”

    Cea mai dificilă decizie este legată de dimensiunea schimbării, explică Bogdan Ion, referindu-se la momentul în care a devenit country manager al EY. „Atunci când vrei să faci lucruri altfel sau să investeşti, te întrebi dacă ar fi o idee acceptată de către piaţă, dacă ai infrastructură, dacă ai oamenii necesari. Şi atunci e o schimbare destul de mare. În primul an nu ştiu dacă am avut un weekend liber, mă tot gândeam care ar fi schimbările în echipă şi care ar fi investiţiile. Ca să dau un exemplu, noi mergem către clienţii noştri cu un focus extrem de mare pe sectoare, şi aici a fost o decizie extrem de importantă, respectiv care ar fi acel sector din România în care ar trebui să investim mult mai mult decât am făcut-o până la acel moment. Retrospectiv, cred că am concluzionat bine dintr-o perspectivă a succesiunii. Am ales sectorul energiei şi al resurselor, unde avem poziţia de lider.”

  • Harta lumii cu cele mai populare atracţii turistice. Pentru ce este recunoscută România – FOTO

    Din infografic reiese faptul că Central Park este cea mai populară destinaţie turistică din SUA sau Cascada Niagara în Canada, dar sunt si surprize. De exemplu, în Anglia cea mai populară destinaţie nu este poate Big Ben, de exemplu, ci turul de-a lungul studioului unde s-a filma Harry Potter (Harry Potter’s Studio Tour) sau în Franţa, nu Turnul Eiffel este în top, ci Musée d’Orsay.

    În România, Castelul Peleş are onoarea de a fi cea mai populară destinaţie de pe la noi, în Moldova parcul Ştefan cel Mare, iar în Ungaria clădirea Parlamentului este foarte populară.

    Click pe hartă pentru a vedea cele mai populare destinaţii turistice din fiecare ţară.

    Sursa: Vouchercloud.com

  • Simona Halep se confruntă cu o PREMIERĂ în cariera sa. Despre ce este vorba

    Pentru prima oară în carieră, Simona Halep are statut de cap de serie numărul 2 la Wimbledon, turneu programat în perioada 3-16 iulie la All England Club. Halep nu s-a mai aflat niciodată atât de sus pe lista capilor de serie ai Marelui Şlem desfăşurat pe iarbă.

    Tabloul capilor de serie a fost întocmit în funcţie de clasamentul WTA, astfel că principală favorită la Wimbledon este Angelique Kerber din Germania, finalistă la ediţia precedentă (5-7, 3-6 cu Serena Williams). În drumul către ultimul act, nemţoaica a trecut şi de Halep, învingând-o pe româncă în sferturi, cu 7-5, 7-6 (2).

    Halep este singura reprezentantă a României care a prins lista celor 32 de favorite în acest an. Au mai fost acceptate direct pe tabloul principal Irina Begu, Monica Niculescu, Sorana Cîrstea şi Ana Bogdan. În turneul masculin de simplu, în care îşi va face apariţia Marius Copil, favorit principal este britanicul Andy Murray.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Simona Halep se confruntă cu o PREMIERĂ în cariera sa. Despre ce este vorba

    Pentru prima oară în carieră, Simona Halep are statut de cap de serie numărul 2 la Wimbledon, turneu programat în perioada 3-16 iulie la All England Club. Halep nu s-a mai aflat niciodată atât de sus pe lista capilor de serie ai Marelui Şlem desfăşurat pe iarbă.

    Tabloul capilor de serie a fost întocmit în funcţie de clasamentul WTA, astfel că principală favorită la Wimbledon este Angelique Kerber din Germania, finalistă la ediţia precedentă (5-7, 3-6 cu Serena Williams). În drumul către ultimul act, nemţoaica a trecut şi de Halep, învingând-o pe româncă în sferturi, cu 7-5, 7-6 (2).

    Halep este singura reprezentantă a României care a prins lista celor 32 de favorite în acest an. Au mai fost acceptate direct pe tabloul principal Irina Begu, Monica Niculescu, Sorana Cîrstea şi Ana Bogdan. În turneul masculin de simplu, în care îşi va face apariţia Marius Copil, favorit principal este britanicul Andy Murray.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 8 documentare disponibile pe Netflix care te vor face să fii mai inteligent. Numărul 7 a iscat isterie pe internet

    Mai jos veţi regăsi câteva documentare interesante disponibile pe Netflix în România

    1. “13th”

    Regizoarea Ava DuVernay analizează istoria sistemului de încarcerare din SUA şi ne arată legătura cu istoria inegalităţii rasiale.

    2. “Amanda Knox”

    Procesul studentei americane Amanda Knox, acuzată de crimă, care a captivat lumea la începutul anilor 2000.

    3. “Cocaine Cowboys”

    Valuri de cocaină au inundat Miami-ul în anii 1980, iar lumea nu a mai fost la fel de atunci. Documentarul ne prezintă oamenii responsabili de asta.

    4. “Indie Game: The Movie”

    Documentarul ne prezintă creatorii din spatele jocurilor indie şi provocările pe care trebuie aceştia să le depăşească pentru ca jocurile lor să aibă succes.

    5.”Into the Inferno”

    Regizorul Werner Herzog călătoreşte în toate colţurile lumii (inclusiv Coreea de Nord) pentru a examina frumuseţea şi periculul vulcanilor activi

    6.”Last Days in Vietnam”

    Documentarul este realizat de Rory Kennedy, nominalizat la Oscar, şi examinează ultimele săptămâni ale războiului din Vietnam şi exodul din Saigon, nu numai al soldaţilor americani, dar şi al vietnamiezilor de sud, cei care au ajutat SUA în război.

    7. “Making a Murderer”

    Povestea lui Steven Avery care a fascinat internetul. Documentarul a fost filmat de-a lungul a 10 ani şi cu siguranţă îţi va stârni interesul.

    8. “What Happened Miss Simone?”

    Regizorul nominalizat la Oscar Liz Garbus analizează cariera impresionantă a Ninei Simone, cea care a trecut de la o carieră muzicală fascinantă la activistă.

  • Cu ce pensie ieşim la pensie?

    Acelaşi lucru l-au spus şi părinţii sau bunicii noştri, acelaşi lucru l-am spus şi noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinţilor noştri li s-a topit pensia prin inflaţie, instrumentul folosit de România, de Banca Naţională pentru a ţine în viaţă statul, administraţia, economia.

    Inflaţia, salariile sub inflaţie, pensiile sub inflaţie au fost preţul plătit sub acest model de supravieţuire.

    Generaţia părinţilor noştri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creştere şi fără posibilitatea unui job suplimentar.

    Pe baza acestei experienţe, noi sau cei care intră pe piaţa muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câţi bani ne vom baza atunci când piaţa muncii ne va da reject.

    Indiferent cât de buni profesional sunteţi, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în faţa unui angajator.
    Pe piaţă au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiţii care, pe baza datelor actuale, pot să îţi simuleze ce bani ai putea să ai peste mulţi ani. Sunt bănci care îţi arată ce bani poţi să economiseşti şi cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
    Toate aceste instrumente, toţi aceşti administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mişcări dinamice sunt pe pieţele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îţi prezintă viitorul?

    În criză, au fost câţiva giganţi mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiţii, economisire, de viaţă.

    Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 şi care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 şi apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puţin 20.000 de euro.

    Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puşi deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
    Deci la pensie ar trebui să ai puşi deoparte, banii tăi, cel puţin 50.000 de euro. Nu ştiu câţi dintre voi aveţi sau veţi avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câştig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

    Cu aceşti bani nu vă descurcaţi.

    Aşa că trebuie să economisiţi mai mult acum, pentru a vă asigura un câştig mult mai mare când veţi ieşi la pensie.
    Dacă în acest moment aveţi, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneţi deoparte cel puţin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă menţineţi cât de cât nivelul de trai, fără să suferiţi o cădere majoră.

    Noi, românii, nu suntem daţi ca exemplu în privinţa economisirii, pentru că noi funcţionăm pe ideea de ”trăieşte clipa“.
    Dar pentru cei care au şansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu şi un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitaţi-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă şi costurile pentru menţinerea sănătăţii, care vor creşte.

    Nu aş putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-şi pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viaţă, în acţiuni la bursă, în obligaţiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
    Fiecare plasament are plusuri şi minusuri, dar de obicei toate merg cu piaţa. Cele mai multe plasamente cresc când piaţa creşte şi scad când piaţa scade. Foarte rar găseşti ceva care să te protejeze de fluctuaţiile vremurilor. Şi, oricum, sunt foarte puţini cei care au curaj să-şi investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau îşi pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

    Ideal ar fi ca orice câştig care este mai mare decât piaţa să fie luat şi pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câştig peste media instrumentelor din piaţă. De aceea se duce lumea în Elveţia, nu să câştige, ci să-şi conserve ceea ce are.

    Important este să facă ceva, să fie disciplinat şi să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o şansă mai mică pe piaţa muncii în viitor.

    Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi este cât ar trebui să am şi cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit şi adunat în timp.

    Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteţi obişnuiţi cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu ştiţi, punctul de pensie creşte la 1.000 de lei din acest an.
     

  • 8 documentare disponibile pe Netflix care te vor face să fii mai inteligent. Numărul 7 a iscat isterie pe internet

    Mai jos veţi regăsi câteva documentare interesante disponibile pe Netflix în România

    1. “13th”

    Regizoarea Ava DuVernay analizează istoria sistemului de încarcerare din SUA şi ne arată legătura cu istoria inegalităţii rasiale.

    2. “Amanda Knox”

    Procesul studentei americane Amanda Knox, acuzată de crimă, care a captivat lumea la începutul anilor 2000.

    3. “Cocaine Cowboys”

    Valuri de cocaină au inundat Miami-ul în anii 1980, iar lumea nu a mai fost la fel de atunci. Documentarul ne prezintă oamenii responsabili de asta.

    4. “Indie Game: The Movie”

    Documentarul ne prezintă creatorii din spatele jocurilor indie şi provocările pe care trebuie aceştia să le depăşească pentru ca jocurile lor să aibă succes.

    5.”Into the Inferno”

    Regizorul Werner Herzog călătoreşte în toate colţurile lumii (inclusiv Coreea de Nord) pentru a examina frumuseţea şi periculul vulcanilor activi

    6.”Last Days in Vietnam”

    Documentarul este realizat de Rory Kennedy, nominalizat la Oscar, şi examinează ultimele săptămâni ale războiului din Vietnam şi exodul din Saigon, nu numai al soldaţilor americani, dar şi al vietnamiezilor de sud, cei care au ajutat SUA în război.

    7. “Making a Murderer”

    Povestea lui Steven Avery care a fascinat internetul. Documentarul a fost filmat de-a lungul a 10 ani şi cu siguranţă îţi va stârni interesul.

    8. “What Happened Miss Simone?”

    Regizorul nominalizat la Oscar Liz Garbus analizează cariera impresionantă a Ninei Simone, cea care a trecut de la o carieră muzicală fascinantă la activistă.

  • Cu ce pensie ieşim la pensie?

    Acelaşi lucru l-au spus şi părinţii sau bunicii noştri, acelaşi lucru l-am spus şi noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinţilor noştri li s-a topit pensia prin inflaţie, instrumentul folosit de România, de Banca Naţională pentru a ţine în viaţă statul, administraţia, economia.

    Inflaţia, salariile sub inflaţie, pensiile sub inflaţie au fost preţul plătit sub acest model de supravieţuire.

    Generaţia părinţilor noştri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creştere şi fără posibilitatea unui job suplimentar.

    Pe baza acestei experienţe, noi sau cei care intră pe piaţa muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câţi bani ne vom baza atunci când piaţa muncii ne va da reject.

    Indiferent cât de buni profesional sunteţi, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în faţa unui angajator.
    Pe piaţă au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiţii care, pe baza datelor actuale, pot să îţi simuleze ce bani ai putea să ai peste mulţi ani. Sunt bănci care îţi arată ce bani poţi să economiseşti şi cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
    Toate aceste instrumente, toţi aceşti administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mişcări dinamice sunt pe pieţele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îţi prezintă viitorul?

    În criză, au fost câţiva giganţi mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiţii, economisire, de viaţă.

    Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 şi care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 şi apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puţin 20.000 de euro.

    Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puşi deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
    Deci la pensie ar trebui să ai puşi deoparte, banii tăi, cel puţin 50.000 de euro. Nu ştiu câţi dintre voi aveţi sau veţi avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câştig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

    Cu aceşti bani nu vă descurcaţi.

    Aşa că trebuie să economisiţi mai mult acum, pentru a vă asigura un câştig mult mai mare când veţi ieşi la pensie.
    Dacă în acest moment aveţi, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneţi deoparte cel puţin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă menţineţi cât de cât nivelul de trai, fără să suferiţi o cădere majoră.

    Noi, românii, nu suntem daţi ca exemplu în privinţa economisirii, pentru că noi funcţionăm pe ideea de ”trăieşte clipa“.
    Dar pentru cei care au şansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu şi un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitaţi-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă şi costurile pentru menţinerea sănătăţii, care vor creşte.

    Nu aş putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-şi pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viaţă, în acţiuni la bursă, în obligaţiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
    Fiecare plasament are plusuri şi minusuri, dar de obicei toate merg cu piaţa. Cele mai multe plasamente cresc când piaţa creşte şi scad când piaţa scade. Foarte rar găseşti ceva care să te protejeze de fluctuaţiile vremurilor. Şi, oricum, sunt foarte puţini cei care au curaj să-şi investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau îşi pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

    Ideal ar fi ca orice câştig care este mai mare decât piaţa să fie luat şi pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câştig peste media instrumentelor din piaţă. De aceea se duce lumea în Elveţia, nu să câştige, ci să-şi conserve ceea ce are.

    Important este să facă ceva, să fie disciplinat şi să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o şansă mai mică pe piaţa muncii în viitor.

    Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi este cât ar trebui să am şi cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit şi adunat în timp.

    Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteţi obişnuiţi cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu ştiţi, punctul de pensie creşte la 1.000 de lei din acest an.