Tag: capital

  • Ce ne aşteaptă în 2012: de unde creditare, de unde finanţare, de unde creştere?

    “Nu trebuie să ne dovedim curajul dând cu capul într-un perete ca să vedem care e mai tare”, a rezumat guvernatorul Mugur Isărescu abordarea BNR, după ce banca centrală a redus dobânda de politică monetară doar cu 0,25%, la 6%, spre dezamăgirea comentatorilor care aşteptau o reducere radicală, de natură să impulsioneze rapid creditarea şi să corespundă cu scăderea spectaculoasă, dar deocamdată temporară a inflaţiei anuale până la 3,45% în septembrie.

    Viziunea străinilor însă e tocmai pe dos faţă de cea a comentatorilor români: reprezentantul FMI, Jeffrey Franks, a avut un moment de îndoială, sugerând că în locul BNR ar fi amânat scăderea dobânzii până la anul, din cauza riscului de ieşire a capitalurilor şi de depreciere a leului, iar analiştii Citigroup, şi mai decişi, cred că riscurile ca inflaţia să crească din cauza scumpirii utilităţilor şi pericolul de depreciere a leului sunt chiar mai mari decât eventualele beneficii pentru economie ale tăierii dobânzii. Cine are dreptate? Sau, altfel zis, de ce ar trebui să ne temem mai mult, de o recesiune din lipsa accesului la credite noi cu costuri mai mici sau de o fugă a capitalurilor care i-ar afecta, prin scăderea leului, pe cei împovăraţi de credite vechi?

    Îndemnurile adresate BNR de a fi mai curajoasă, adică de a reduce mai mult dobânda, au la bază o lungă tradiţie de transmisie slabă în mediul bancar a acestui mecanism de politică monetară: BNR tăia dobânda la leu, însă la credite, mai ales la cele în valută, efectul se vedea târziu şi insuficient, iar băncile îşi justificau inerţia prin riscurile specifice economiei româneşti, diferite inclusiv faţă de cele ale ţărilor est-europene mai avansate. Numai că, spre deosebire de perioada 2006-2009, când băncile comerciale de la noi aveau o relaţie “tare” cu băncile-mamă, care le furnizau lichiditate din belşug, aşa încât dobânzile lor depindeau în mai mică măsură de cea a BNR, “băncile-mamă nu mai sunt acum deloc generoase, pentru că la rândul lor au nevoie de capital; nu înseamnă că îşi retrag liniile de finanţare, dar nu le mai asigură că la scadenţă le vor reînnoi, astfel încât şi acordul de la Viena, care există în continuare, dar există fără cifre, este mult mai flexibil”, afirmă Mugur Isărescu.

    Prin urmare, politica de dobânzi a băncilor comerciale se schimbă, iar “ceea ce va face BNR în materie de dobândă se va transmite treptat şi lor”. Mai mult, tot invers faţă de anii trecuţi, orice reducere de dobândă se va transmite mai mult la credite şi mai puţin la depozite, anticipează Isărescu, întrucât băncile vor fi nevoite să se bazeze mai mult pe resursele atrase de pe piaţa internă şi deci să menţină sus dobânzile la depozite, încurajând economisirea atât de promovată de autorităţi în ultima vreme ca alternativă la traiul pe credit din perioada de boom. Efectul acestei nevoi de resurse e vizibil, de pildă, la nivelul unor bănci ca Piraeus, Bancpost, Bank of Cyprus sau Alpha Bank, care practică dobânzi de peste 7% la depozitele în lei pe trei sau patru luni.

    Reînnoirea acordului de la Viena a părut prioritatea zero pentru ţările din Est cu ocazia recentelor summituri europene, iar preşedintele Traian Băsescu a ţinut să obţină de la preşedintele CE, Jose Barroso şi de la cancelarul german Angela Merkel garanţii că băncile occidentale, confruntate cu necesităţile noi de recapitalizare şi cu escaladarea crizei datoriilor suverane, nu se vor retrage complet către ţările de origine, luând cu ele şi şansa creşterii economice a ţărilor din Est în 2012. Guvernatorul BNR a ţinut să transmită însă un mesaj surprinzător de calm, spunând că “pe undeva, eu nu regret că acordul de la Viena e acum mai flexibil – cu toate că evenimentele din ultimele săptămâni m-au pus şi pe mine pe gânduri -, pentru că există posibilitatea ca prin norme prudenţiale, aceste fluxuri să fie nu numai monitorizate, dar şi controlate”.

    Calmul lui Isărescu e împărtăşit şi de bancheri, care continuă să afirme că una e nevoia momentană de prudenţă şi alta e gândirea pe termen lung, determinantă pentru prezenţa pe o piaţă sau alta. “Perspectivele de creştere pe termen mediu şi lung ale sectorului bancar rămân extrem de favorabile în Rusia, Polonia, Cehia, România, Slovacia şi Albania”, se arată într-un raport de săptămâna trecută al analiştilor Raiffeisen Bank. “Aceste şase ţări, care reprezintă împreună 80% din totalul activelor bancare din Europa Centrală şi de Est, au şanse mari să continue să crească rapid, iar creşterea nominală a activelor şi a creditelor să o depăşeasca pe aceea a PIB.” Demetrios Efstathiou, director de strategie al RBS pentru Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa, se referă la băncile din România cu capital grecesc, afirmând că acestea nu intenţionează să transfere capital de aici către banca-mamă, operaţiunea fiind greu de realizat, şi că singura schimbare posibilă ar fi că nu se mai măreşte portofoliul de credite.

    Declaraţia guvernatorului BNR că “noi trebuie să ne pregătim de un proces de dezintermediere” (deleveraging) nu se referă, prin urmare, atât la vreo golire a pieţei româneşti de bănci cu capital străin, cât la o schimbare de model mult mai largă, despre care atât analiştii şi bancherii români, cât şi presa externă, agenţia Standard&Poor’s sau şefa FMI, Christine Lagarde, au vorbit în ultimele luni: faptul că ţările din Europa de Est, în cazul cărora BERD deplângea încă de anul trecut dependenţa prea mare de finanţarea prin bănci străine şi de creditele în valută acordate de acestea, vor fi nevoite să găsească alte surse de finanţare, de preferinţă create şi dezvoltate pe plan local.

    Un rezumat brutal al situaţiei îl oferea, luna trecută, tot Mugur Isărescu atunci când comenta că, dacă acum câţiva ani României i se cerea să privatizeze mai repede sistemul bancar (cu bănci străine), acum se deplânge, dimpotrivă, faptul că sistemul e dominat excesiv de bănci străine, ceea ce creează o vulnerabilitate în plus economiei româneşti, ca şi altora aflate în situaţii asemănătoare şi pentru care prognozele actuale nu sunt deloc roze (un exemplu nebăgat prea mult în seamă la noi este Croaţia, care încă din 2005 se lăuda cu un sistem bancar unde peste 90% din active erau deţinute de bănci străine; în România, proporţia în prezent este de circa 84%).

    La rândul lor, analiştii de la ING Group evaluează riscurile de finanţare pentru pieţele emergente în 2012, examinând mai mulţi factori (ponderea mare în PIB a datoriilor pe termen scurt şi lung care ajung la scadenţă în 2012, deficitele fiscale şi de cont curent) spre a ajunge la concluzia că, dintre toate regiunile cu economii emergente, Europa de Est prezintă riscurile cele mai mari, urmată la mare distanţă de Africa, America Latină, ţările fostei URSS şi apoi Asia.

  • Băncile europene din România ar putea vinde active de 2,2 mld. euro pentru a-şi consolida capitalul

    Activele bancare de 3 miliarde de euro reprezintă însă doar 0,5% din PIB al Turciei, potrivit analizei Nomura, citată de blogul Financial Times. Pe poziţia a doua, la egalitate cu România se situează Polonia, tot cu 2,2 miliarde de euro, reprezentând însă 0,6% din PIB. În Bulgaria, valoarea activelor despre care analiştii Nomura cred că ar putea fi vândute atinge 1,4 miliarde de euro, însă ponderea în PIB, de 3,5%, este cea mai ridicată din rândul a 14 state din Europa Centrală şi de Est.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt băncile europene cu cele mai mari nevoi de capital suplimentar

    Defalcarea sumei a fost făcută de Autoritatea Bancară Europeană (EBA), într-o notă publicată joi care foloseşte estimări bazate pe rezultatele băncilor pe prima jumătate a anului. Datele definitive vor fi cunoscute în noiembrie, când băncile vor fi obligate să-şi comunice datele privind capitalurile şi portofoliile de obligaţiuni suverane.

    Necesarul de recapitalizare a băncilor europene a fost estimat, prin decizia de joi a liderilor europeni, la 106 miliarde de euro, astfel încât ponderea capitalului de rang I al băncilor să ajungă la 9% din total până la sfârşitul lui iunie 2012. Recapitalizarea se va putea realiza fie prin vânzări de active, fie prin emisiuni de obligaţiuni, fie prin împrumuturi de la statele europene. Până la finele anului, băncile vor comunica autorităţilor din statele de origine planurile detaliate privind opţiunile de recapitalizare, iar planurile urmează să fie aprobate ulterior de către EBA.

    Scopul operaţiunii este consolidarea solvabilităţii băncilor în condiţiile crizei datoriilor suverane, mai ales având în vedere că unul dintre pilonii planului aprobat la Bruxelles este asumarea de către creditorii privaţi ai Greciei a unei pierderi de 50% din valoarea nominală a deţinerilor lor de obligaţiuni elene, ceea ce ar însemna o pierdere cumulată de circa 100 de miliarde de euro.

    Potrivit unei statistici realizate de banca elveţiană UBS, dintre băncile europene, cele mai mari deţineri de obligaţiuni elene şi creanţe de alt gen faţă de statul elen le au şase instituţii de credit din Grecia, dintre care cinci prezente şi în România, urmate de banca franco-belgiană Dexia, BPI şi BCP din Portugalia (aceasta din urmă, proprietară a Millennium Bank), precum şi o serie de bănci din Germania şi Franţa.

  • Statele UE au convenit că băncile au nevoie de capital suplimentar de 100 miliarde de euro

    Oficiali din UE au declarat că toate cele 27 de state membre au acceptat că este nevoie de aproape 100 de miliarde de euro pentru majoarea capitalului băncilor, iar o sursă bancară a spus că suma este de peste 90 de miliarde de euro. Băncile trebuie mai întâi să ceară fonduri de la acţionari, iar dacă nu le vor obţine sprijinul trebuie să vină din partea guvernelor. Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară (EFSF) va fi folosită pentru recapitalizarea băncilor cu probleme doar în ultimă instanţă. “Suma a fost discutată cu ţările membre, este acceptabilă pentru toată lumea”, a spus o sursă europeană implicată în discuţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Salvaţi băncile! Noua notă de plată pentru contribuabilii europeni

    În virtutea proiectului, care va fi discutat la reuniunea din la 23 octombrie a Consiliului European şi a şefilor de state şi de guverne din zona euro, băncile europene vor fi obligate ca în termen de până la 9 luni să-şi majoreze ponderea capitalului propriu de rang I la 9% (în loc de 6-7%), ceea ce înseamnă că vor avea nevoie de recapitalizări ce vor depăşi cu mult 200 de miliarde de euro, cifră vehiculată anterior de FMI şi respinsă ulterior de europeni. Conform Morgan Stanley, cifra corectă, valabilă pentru 12 bănci europene (în loc de 40, cât luase în calcul FMI) ar fi de 275 de miliarde de euro.

    De asemenea, băncile ar urma să fie obligate să accepte nu o reducere cu 21% a valorii creanţelor greceşti, aşa cum era planul convenit în luna iulie, ci cu 50%, conform noului plan. Interesant e că deja deţinătorii de obligaţiuni se pregătesc deja pentru o reducere de 60%, conform Bloomberg, care îl citează pe Emiel van den Heiligenberg, director de investiţii la BNP Investment Partners din Londra, cu fraza “Toată lumea e de acord că e nevoie de o restructurare mult mai profundă a datoriilor Greciei pentru ca acestea să ajungă să fie sustenabile”.

    Spre bucuria investitorilor de pe pieţele financiare, Fondul European pentru Stabilitate Financiară, destinat iniţial salvării ţărilor care nu se mai pot împrumuta de pe piaţă, ar putea fi majorat de la 440 la aproape 2.000 mld. euro, urmând să fie folosit inclusiv pentru preluarea de la bănci a obligaţiunilor emise de ţările cu probleme din zona euro, adică pentru curăţarea bilanţurilor acestora pe banii contribuabililor.

  • FMI are nevoie de capital suplimentar de 350 miliarde dolari pentru a combate crizele economice

    Oficialul de rang înalt a spus că o eventuală recapitalizare a FMI nu va face parte din planul anti-criză care va fi prezentat de liderii zonei euro în această lună. O a doua sursă prezentă la discuţiile de la Paris ale miniştrilor de Finanţe ai statelor din G20 a avertizat că sunt şanse reduse pentru un acord de majorare a capitalului Fondului, la întâlnirea de două zile care începe vineri seara. FMI analizează dacă îşi poate mări capacitatea de împrumut în caz de urgenţă prin emisiuni de obligaţiuni sau credite bilaterale, ca parte a unui proces de evaluare a resurselor de combatere a crizelor mandatat de directorul general Christine Lagarde.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bloomberg: În căutare de capital, băncile europene ar putea fi boicotate de investitori

    Liderii Uniunii Europene lucrează la un plan care ar putea obliga băncile să atragă capital suplimentar de 100-300 miliarde euro, potrivit estimărilor analiştilor Bloomberg. Banii ar trebui să vină fie de la investitorii privaţi, fie din fonduri publice. A doua variantă ar putea presupune însă condiţii greu de acceptat pentru bănci şi pentru acţionarii lor. Companii precum Schroders Plc şi Swisscanto Asset Management, care deţin acţiuni bancare europene, au arătat că ar dori să evite o investiţie, deoarece eşecul politicienilor de a rezolva criza datoriilor de stat ar putea reduce şi mai mult cotaţiile bursiere ale instituţiilor de credit, care au scăzut abrupt în ultima perioadă. “Băncile trebuie să recâştige încrederea investitorilor şi să demonstreze că pot face performanţă înainte să atragă capital. Piaţa aşteaptă o soluţie bună la criza datoriilor de stat”, a declarat un analist al Swisscanto, care administrează active de 52 miliarde de franci elveţieni, inclusiv un volum substanţial de acţiuni Deutsche Bank.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băncile europene se aşteaptă ca liderii UE să le determine să-şi majoreze capitalul

    Dexia a acceptat luni naţionalizarea diviziei bancare din Belgia pentru a primi 4 miliarde euro de la guvernul belgian şi pentru a avea acces la garanţii de stat de 90 miliarde euro pentru finanţarea atrasă în următorii zece ani. Salvarea Dexia creşte presiunile din sistemul bancar, guvernele din zona euro fiind îndemnate să consolideze băncile în contextul posibilelor şocuri care ar putea fi generate de accentuarea crizei datoriilor de stat din zona euro şi de frânarea creşterii economice globale. Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy au anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că vor pregăti, până la summit-ul G20 din 3-4 noiembrie de la Cannes, un plan de rezolvare a crizei şi de recapitalizare a băncilor, fără a oferi alte detalii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Economistul-şef al FMI: Băncile europene au nevoie urgent de recapitalizare, posibil cu sprijinul statelor

    “Este esenţial să fie majorat capitalul băncilor. Dacă nu vom face asta, băncile vor încerca să-şi suplimenteze capitalul prin vânzarea de active şi scăderea numărului de credite. Aceasta ar fi foarte periculos, dintr-un punct de vedere macroeconomic”, a comentat Blanchard, citat de Wall Street Journal.

    Băncile vor încerca să-şi majoreze capitalul apelând la pieţele financiare şi, dacă nu vor reuşi să facă asta, statul ar putea interveni. “Nu e vorba de o naţionalizare, ci doar ca statul să preia participaţii la bănci spre a le permite să-şi majoreze capitalul”, a spus Blanchard. Aceasta ni se pare foarte important şi foarte urgent.”

    Ţările europene sunt acum mai dispuse să accepte ideea că băncile de pe continent au nevoie de capital suplimentar, pentru a face faţă potenţialelor pierderi de pe urma crizei datoriilor suverane, a adăugat economistul-şef al FMI.

    Luna trecută, apelul făcut de şefa instituţiei, Christine Lagarde, pentru recapitalizarea masivă a băncilor europene a stârnit o reacţie negativă din partea guvernelor europene şi a Băncii Centrale Europene, mai ales că FMI şi-a însoţit apelul cu estimarea că nevoia de capital suplimentar ar fi de 200 de miliarde de euro.

    Ulterior, FMI şi-a retras estimarea, afirmând că respectiva cifră nu era decât un “rezultat preliminar” dintr-un document de lucru.

  • Credit de 32 mil. euro de la RBS România pentru Hidroelectrica

    “Unul dintre obiectivele strategice ale băncii se referă la construirea unor competenţe de consiliere dedicate acelor industrii pe care le considerăm a fi de importanţă strategică pentru economia românească”, a declarat Magdalena Manea, vicepreşedinte al RBS România.

    Hidroelectrica este principalul producător de servicii de sisteme energetice din România şi principalul producător de energie pe piaţa reglementată. Compania administrează peste 270 de centrale hidroelectrice şi staţii de pompare, cu o putere totală instalată de 6438 MW. În condiţiile în care creşterea producţiei de energie regenerabilă este unul dintre angajamentele asumate la nivel european de catre Guvernul României, Hidroelectrica se concentrează pe finalizarea proiectelor de investiţii începute în urmă cu câţiva ani.

    În ultimele trei luni, RBS România a aprobat facilităţi bilaterale în valoare de peste 100 milioane euro pentru companii din sectorul energetic. “Ne dorim să jucăm un rol activ în dezvoltarea sectorului energetic din România, împrumutul acordat Hidroelectrica înscriindu-se în această strategie”, a declarat Sanda Abrudan, director pentru sectorul de energie şi resurse la RBS România.

    Hidroelectrica se află printre primele companii de stat, alături de Oltchim, Tarom şi CFR Marfă, unde autorităţile au decis până acum să numească management privat. Compania a încheiat prima jumătate a anului cu un profit de 51 de milioane de lei, la o cifră de afaceri brută de 1,6 miliarde de lei.