Tag: scoala

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 12 octombrie 2015

    COVER STORY: “E perfect, dă-i bătaie!”

    Tatian Diaconu conduce Immochan România, fiind responsabil de activitatea a 23 de centre comerciale. Cariera sa a avut un parcurs spectaculos, în Decathlon, Bricostore şi Immochan. În momentele-cheie ale carierei sale i s-a spus: “E perfect, dă-i bătaie!” Iar acum foloseşte adeseori această expresie când oamenii din echipă îi prezintă idei şi proiecte bune.


    AUTO: Cum arată viitorul pentru maşinile de lux


    STRATEGIE: Transformarea unui start-up în unicorn


    SPECIAL: O incursiune în viitorul conectat al arhitecturii


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 5 octombrie 2015

    COVER STORY: Despre clişeu, în teorie şi practică

    Corporatist sau antreprenor, şef sau subaltern, angajat sau angajator, consumator de prelegeri de dezvoltare personală sau profesională, nu veţi putea să nu remarcaţi o standardizare a replicilor, a discursurilor sau a termenilor folosiţi în numai în afaceri, dar şi în cotidian. De câte ori nu v-a informat un CV că veţi avea de-a face cu o persoană proactivă? De câte ori aţi auzit că oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei companii, de câte ori aţi citit îndemnul „think outside the box“, de câte ori aţi fost înştiinţat că “schimbarea începe cu tine“ şi de câte ori un vorbitor motivaţional v-a îndemnat “să treceţi la următorul nivel“? 


    STRATEGIE: Autoitalia vrea să revină în prima ligă a vânzătorilor de maşini

     


    ANTREPRENOR: A renunţat la multinaţională şi aleargă zilnic 8 km în propria fabrică

     


    COMPANII: Business suedez cu perspectivă englezească

     


     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Toţi colegii râdeau de el la şcoală, iar el a vrut să se sinucidă. SECRETUL acestui tânăr care a făcut O AVERE deşi nimeni nu-i dădea nicio şansă

    La doar 17 ani, Ollie Forsyth este unul dintre cei mai apreciaţi antreprenori din Marea Britanie. Este plin de speranţă acum, însă nu întotdeauna a fost aşa. În şcoală, toţi colegii râdeau de el, considerându-l un ciudat, aşa că a vrut să se sinucidă. Din fericire, nu a făcut-o, iar acum toţi cei care nu-i dădeau nicio şansă îl invidiază.

    Toţi colegii râdeau de el la şcoală, iar el a vrut să se sinucidă. SECRETUL acestui tânăr care a făcut O AVERE deşi nimeni nu-i dădea nicio şansă

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 28 septembrie 2015

    COVER STORY: Online nu eşti niciodată singur

    Ecranul s-a făcut negru. Linii de cod au început să se deruleze cu rapiditate. Câteva secunde mai târziu am găsit portul vulnerabil, uşa de acces. Odată intrat în sistem, am copiat documentele care mă interesau, apoi am vrut să ies, dar mi-am adus aminte de sfaturile din e-mailul cu instrucţiuni. Asigură-te că nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator.


    STRATEGIE: A doua ofensivă RyanAir în România


    AUTO: Renault vrea o nouă poziţie pe piaţă


    ENCICLOPEDIA TERORISMULUI: Talibanii


     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • 9 lucruri pe care cofondatorul Apple le-a povestit unei eleve de 14 ani

    Când Steve Wozniak era copil, îşi dorea să devină profesor pentru clasa a cincea, potrivit unui interviu pe care i l-a acordat lui Sarina Khemchandani, o elevă în vârstă de 14 ani. Ideea îi surâde în continuare, scrie entrepreneur.com.

    ”Să fiu mentor este principalul lucru pe care vreau să îl fac în lume, mentorii au fost importanţi în fiecare pas al vieţii mele”, a declarat el. Acesta este unul dintre motivele pentru care a decis să o întâlnească pe elevă şi să îi acorde un interviu pe care ea să îl publice pe webiste-ul ei, ReachAStudent. Eleva i-a trimis o solicitare de interviu cofondatorului Apple după ce a citit cartea sa, iWoz. El nu i-a răspuns, dar a acceptat să discute cu ea în momentul în care a participat la un eveniment din Orlando, Florida. 

    ”Eram destul de şocat când mi-a scris spunându-mi că îmi va acorda un interviu. Am avut la dispoziţie câteva minute pentru a scrie câteva întrebări şi nu aveam idee referitor la ce să mă aştept. Ne-am întâlnit pe un hol la hotelul Hilton şi i-am luat interviul chiar acolo. Eram înconjuraţi de foarte mulţi oameni şi ne distrăgeau atenţia cu poze. Mă gândesc în continuare la câteva dintre lucrurile pe care mi le-a spus”, a declarat adolescenta. 

    Entrepreneur.com a realizat un top al celor mai importante lucruri pe care le-a declarat în cadrul interviului acordat adolescentei:

    1. A descris cum faptul că era un ”tocilar” în liceu l-a transformat într-un outsider.

    2. A construit prima maşinărie care reprezenta o tentativă de computer în clasa a opta, în cadrul unui concurs de ştiinţă.

    3. A devenit bun la ingineria de hardware de calculator în timp ce studia matematică, electronică şi design de computere pe cont propriu în timpul liceului.

    4. A povestit faimoasa întâmplare în care l-a cunoscut pe Steve Jobs, pe care i l-a prezentat prietenul lui, Bill Fernandez (devenit ulterior primul angajat al Apple) ”Avea doar 16 ani. I-am arătat câteva cântece, cum ar fi cele ale lui Bob Dylan. Am devenit foarte buni prietenei, iar cinci ani mai târziu am fondat împreună Apple.”

    5. A oferit elevilor şi studenţilor următorul sfat: ”faceţi teme suplimentare pentru disciplinele voastre preferate.”

    ”Nu vă aşteptaţi să obţineţi educaţia de care aveţi nevoie în şcoală, nici măcar în  facultate- şcolile te învaţă deseori să faci acelaşi lucru ca şi restul.”

    6. A oferit un sfat şi viitorilor ingineri: ”Munca voastră nu va face nimănui un bine dacă nu devine un produs vandabil.”

    7. A oferit şi sfaturi despre cum să transformi un produs într-unul excepţional: ”Faceţi lucrurile pe care aţi vrea voi înşivă să le folosiţi şi încercaţi să le îmbunătăţiţi.”

    8. A vorbit şi despre alegerea universităţii perfecte.

    Wozniack era un geniu cu rezultate care ar fi putut să îl înscrie cu uşurinţă în cadrul Massachusetts Institute of Technology, dar, după ce a vizitat Universitatea Colorado din Boulder şi a văzut zăpădă pentru prima dată, a decis să rămână acolo.

    9. A făcut atâtea farse în şcoală încât are 100 de favorite. Totuşi, a povestit despre una dintre ele: a strecurat un anunţ referitoar la un viitor discurs al şefului de administraţie de la Stanford pe tema învăţământului superior privativ de libertate. Elevii au înţeles gluma şi au râs, dar profesorii au crezut că este vorba despre un anunţ real.

     

  • 9 lucruri pe care cofondatorul Apple le-a povestit unei eleve de 14 ani

    Când Steve Wozniak era copil, îşi dorea să devină profesor pentru clasa a cincea, potrivit unui interviu pe care i l-a acordat lui Sarina Khemchandani, o elevă în vârstă de 14 ani. Ideea îi surâde în continuare, scrie entrepreneur.com.

    ”Să fiu mentor este principalul lucru pe care vreau să îl fac în lume, mentorii au fost importanţi în fiecare pas al vieţii mele”, a declarat el. Acesta este unul dintre motivele pentru care a decis să o întâlnească pe elevă şi să îi acorde un interviu pe care ea să îl publice pe webiste-ul ei, ReachAStudent. Eleva i-a trimis o solicitare de interviu cofondatorului Apple după ce a citit cartea sa, iWoz. El nu i-a răspuns, dar a acceptat să discute cu ea în momentul în care a participat la un eveniment din Orlando, Florida. 

    ”Eram destul de şocat când mi-a scris spunându-mi că îmi va acorda un interviu. Am avut la dispoziţie câteva minute pentru a scrie câteva întrebări şi nu aveam idee referitor la ce să mă aştept. Ne-am întâlnit pe un hol la hotelul Hilton şi i-am luat interviul chiar acolo. Eram înconjuraţi de foarte mulţi oameni şi ne distrăgeau atenţia cu poze. Mă gândesc în continuare la câteva dintre lucrurile pe care mi le-a spus”, a declarat adolescenta. 

    Entrepreneur.com a realizat un top al celor mai importante lucruri pe care le-a declarat în cadrul interviului acordat adolescentei:

    1. A descris cum faptul că era un ”tocilar” în liceu l-a transformat într-un outsider.

    2. A construit prima maşinărie care reprezenta o tentativă de computer în clasa a opta, în cadrul unui concurs de ştiinţă.

    3. A devenit bun la ingineria de hardware de calculator în timp ce studia matematică, electronică şi design de computere pe cont propriu în timpul liceului.

    4. A povestit faimoasa întâmplare în care l-a cunoscut pe Steve Jobs, pe care i l-a prezentat prietenul lui, Bill Fernandez (devenit ulterior primul angajat al Apple) ”Avea doar 16 ani. I-am arătat câteva cântece, cum ar fi cele ale lui Bob Dylan. Am devenit foarte buni prietenei, iar cinci ani mai târziu am fondat împreună Apple.”

    5. A oferit elevilor şi studenţilor următorul sfat: ”faceţi teme suplimentare pentru disciplinele voastre preferate.”

    ”Nu vă aşteptaţi să obţineţi educaţia de care aveţi nevoie în şcoală, nici măcar în  facultate- şcolile te învaţă deseori să faci acelaşi lucru ca şi restul.”

    6. A oferit un sfat şi viitorilor ingineri: ”Munca voastră nu va face nimănui un bine dacă nu devine un produs vandabil.”

    7. A oferit şi sfaturi despre cum să transformi un produs într-unul excepţional: ”Faceţi lucrurile pe care aţi vrea voi înşivă să le folosiţi şi încercaţi să le îmbunătăţiţi.”

    8. A vorbit şi despre alegerea universităţii perfecte.

    Wozniack era un geniu cu rezultate care ar fi putut să îl înscrie cu uşurinţă în cadrul Massachusetts Institute of Technology, dar, după ce a vizitat Universitatea Colorado din Boulder şi a văzut zăpădă pentru prima dată, a decis să rămână acolo.

    9. A făcut atâtea farse în şcoală încât are 100 de favorite. Totuşi, a povestit despre una dintre ele: a strecurat un anunţ referitoar la un viitor discurs al şefului de administraţie de la Stanford pe tema învăţământului superior privativ de libertate. Elevii au înţeles gluma şi au râs, dar profesorii au crezut că este vorba despre un anunţ real.

     

  • Cum se pot transforma cărţile de nonficţiune în cursuri şi într-un model de afacere

    Partea pe care o citesc acum se numeşte «Designul lucrurilor de zi cu zi»“ şi este scrisă de Don Norman. Doar citind cuprinsul acestei cărţi am vizualizat cinci programe online diferite prin care îţi poţi schimba viaţa. Această carte are idei puternice pentru orice fel de manager, în funcţie de tipul de transformare pe care îl caută. În cazul în care conduci o echipă de oameni, designul lucrurilor de zi cu zi te-ar putea învăţa cum să interacţionezi mai bine, cum să oferi un feedback mai bun şi că, de fapt, complexitatea este bună, confuzia fiind cea care este rea“, exemplifică Olimpia Meşa modul cum funcţionează proiectul său antreprenorial, Book to Courses.

    Prin acesta, Meşa şi-a propus să lanseze o şcoală online prin care să îi ajute pe autori să transforme operele lor în cursuri, prin împletirea de noi tehnologii cu noi forme de învăţare. Şcoala se adresează autorilor care îşi doresc nu doar să scrie, ci şi să formeze oamenii ce le admiră operele. „Nu este importantă forma conţinutului pe care îl ai: cărţi, articole, tutoriale, video-uri de tipul «cum să», ghiduri şi, de asemenea, nu contează dacă este vorba despre sănătate, gătit, sport, afaceri sau dezvoltare personală – important este ca autorul să aibă mentalitatea şi dorinţa de a face o schimbare.

    Odată ce au acest gând în minte, Şcoala online Book To Courses devine ghidul lor pas cu pas despre cum să îşi transforme conţinutul într-o afacere prin care să îi înveţe pe ceilalţi.“ În funcţie de opţiunea aleasă, conţinutul creat de ei poate fi transformat doar în cursuri online sau în cursuri online şi workshopuri faţă în faţă. Autorii cărţilor de business ar putea decide să îşi transforme conţinutul în programe de certificare pentru organizaţiile corporative; practicanţii de dezvoltare personală şi coach-ii şi-ar putea transforma conţinutul în comunităţi online de practică etc. Primul nivel de susţinere din partea antreprenoarei este şcoala online unde autorul se înscrie, învaţă din lecţiile ei – organizate sub forma unor înregistrări video – şi ulterior primeşte teme sau este inclus într-un grup de discuţii. Meşa şi-a propus ca şcoala să funcţioneze de patru ori pe an, pe parcursul a şapte săptămâni.

    Pe parcursul şcolii, oferă şi consultanţă live – studiază operele autorilor şi le exemplifică ce ar putea să facă în cazul în care se lovesc de impasuri în realizarea acestor teme. Următorul nivel de vânzare al proiectului presupune realizarea transformării cărţii autorului respectiv în cursuri, prin intermediul echipei de colaboratori cu care Meşa lucrează. Dacă, pentru primul nivel, autorii achită un preţ de 1.000 de dolari, pentru al doilea preţul porneşte de la 3.500 de dolari şi poate să urce până la 15.000 de dolari în cazul în care autorii doresc un proiect amplu, de transformare a articolelor într-un workshop de cinci săptămâni, spre exemplu. Utilizatorul decide ulterior cum doreşte să folosescă cursurile sale. Nu îi place să se arunce în previziuni legate de cifre, dar crede că 100.000 de dolari este un prag ce ar putea fi atins într-un an de acest proiect.

    Originară din Republica Moldova, Meşa s-a mutat în România la 18 ani, odată cu primirea unei burse de studiu la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice în limba franceză. După ce a terminat facultatea şi un an de master de Drept Internaţional, a realizat, în urma discuţiilor înflăcărate ce vizau unirea cu Basarabia la care a participat, parte din ele la Cotroceni, că nu îşi doreşte să profeseze în acest domeniu, fiind dezamăgită de figurile politice cu care a interacţionat. Astfel, şi-a început cariera în 2003 în cadrul Hewlett-Packard, unde, ca urmare a limbilor străine cunoscute (rusă, franceză, engleză), a avut parte de o ascensiune rapidă.

    La 23 de ani a devenit responsabilă de zona fostei U.R.S.S. şi Mongoliei şi lucra chiar şi pentru echipa din Africa, pentru ţările vorbitoare de limba franceză de acolo. A evoluat rapid până la funcţia de manager de echipă şi, în cadrul meeting-urilor organizate în companie, şi-a descoperit afinitatea de a-şi motiva colegii, astfel că a decis să îşi orienteze cariera spre domeniul trainingului. A renunţat la locul de muncă la HP şi s-a angajat în cadrul Achieve Global, unul dintre principalii jucători de pe piaţa locală de training. „Am livrat workshop‑uri prin ţară şi am avut clienţi din domenii diverse, de la banking, până la telecom.“ O complicaţie la sarcină i-a întrerupt însă activitatea pentru câteva săptămâni şi a determinat-o să se mute în Braşov, unde se afla medicul său. Decizia de a se muta definitiv în Braşov a venit în scurt timp, iar dacă locul de muncă al soţului îi permitea să lucreze de acasă, pentru ea a apărut întrebarea legată de cum ar putea să îşi continue cariera. Soluţia a fost dată de cursurile de design instrucţional (instructional design – metodologie pentru dezvoltarea de noi programe educaţionale, care se referă la analiza nevoilor participanţilor, planificarea instruirii şi evaluarea eficienţei programului).

     

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 21 septembrie 2015

    COVER STORY: CEZ: Al doilea deceniu românesc

    Martin Zmelik, CEO al CEZ România, spune că începutul celui de-al doilea deceniu al prezenţei companiei în România stă sub semnul reconfigurării pieţei şi al unui mediu de afaceri în care companiile energetice trebuie să îşi seteze cu atenţie strategia.


    STRATEGIE: Ţinta fraţilor Bodea, 100 de milioane de euro


    AUTO: 2015, an cu creştere de două cifre pentru BMW


    COMPANII: Lecţie de creştere prin puterea brandului


     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Copiii crizei încep şcoala

    Ştefan are puţin peste şapte ani şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă clasa I. Ştie o grămadă de lucruri: să citească, să socotească, să scrie cu litere de tipar, să butoneze tableta; nu are însă nicio idee despre conceptul de criză economică. El face parte dintr-o categorie aparte – copiii crizei, cei circa 1,5 milioane de copii din românia care au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008, an care marchează începutul unor schimbări profunde la nivel mondial.

    In această toamnă intră în clasa întâi copiii născuţi în acelaşi an cu căderea Lehman Brothers, eveniment care a marcat debutul crizei mondiale. Pe parcursul celor şapte ani şi consumatorii români au experimentat profunde schimbări de consum, mentalităţi şi obiceiuri. Acum, deşi optimismul se află la cote maxime comparativ cu anii anteriori, aproape două treimi dintre români (64%) declară că ţara este în continuare afectată de criză, arată un studiu realizat pentru Business Magazin de compania de cercetare de piaţă 360insights.
    Circa 1,5 milioane de copii au trăit doar în criză, cei născuţi în şi după 2008.

    Fireşte, copiii cu vârste de până la şapte ani nu înţeleg ce înseamnă mediul economic sau obiceiurile de consum. Dar părinţii lor au trecut, de-a lungul ultimilor ani, printr-o întreagă serie de schimbări: unele cupluri (chiar dacă puţine) au amânat decizia de a avea un copil, şi-au redus cheltuielile la diferite categorii de produse şi servicii şi sunt mult mai pretenţioşi atunci când aleg să scoată banii sau cardul din portofel pentru a plăti la supermarket, la bancă, la piaţă sau, în general, orice şi oriunde. Singurul lucru care nu s-a modificat este atitudinea părinţilor faţă de cheltuielile alocate copiilor, peste trei sferturi (77%) dintre aceştia spunând că nu reduc acest buget nici în timpul recesiunii, conform studiului 360insights.

    „După mai mult de şapte ani de criză financiară, apele se limpezesc pentru anumite state, dar rămân destul de multe şi cele care încă luptă cu recesiunea. Punând România sub lupă, indicatorii macroeconomici vehiculaţi în ultimul timp creionează o tendinţă pozitivă. Totuşi, întrebarea-cheie este: în ce măsură acest lucru se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor şi cum simt ei criza economică după atâţia ani de la debutul ei?”, spune Manuela Danilă, client service & new business development manager în cadrul companiei de cercetare de piaţă 360insights.

    La şapte ani de la debutul crizei, aproape două treimi (64%) dintre românii din mediul urban afirmă că România este în continuare afectată de căderea economică. Aceştia se împart însă în două categorii cu păreri distincte: pe de o parte sunt cei care rămân ancoraţi în efectele negative ale crizei şi privesc cu îngrijorare viitorul (60%) şi, pe de altă parte, cei optimişti, care cred că lucrurile merg înspre mai bine (40%). „În prima categorie se găsesc preponderent persoanele mature (35‑64 de ani) şi cele cu venituri medii sau scăzute. La polul opus, doza de optimism vine de la persoanele cu studii superioare şi venituri ridicate, dar şi de la segmentul tânăr (25-34 ani)”, arată reprezentanta 360insights.

    Nota de optimism e şi mai ridicată printre adolescenţi şi studenţi (16-24 ani), ei fiind cei care se declară afectaţi de criză într-o măsură semnificativ mai mică (doar 47% faţă de 64%, media generală), spune Manuela Dănilă. „Percepţia lor este cel mai probabil influenţată de lipsa unui punct solid de comparaţie. La debutul crizei ei aveau 10-17 ani, aşadar şi-au câştigat autonomia financiară recent şi consideră că perioada curentăeste o perioadă prosperă pentru ei.”

    Ideea este susţinută şi completată de Claudia Nica, head of private individuals segment în cadrul UniCredit Bank: dintre cei care au apelat la credite, în special în trecut, există persoane care nu au mai reuşit să ramburseze cu uşurinţă sumele împrumutate şi, deşi la nivel macroeconomic se simt semnele însănătoşirii, ei sunt în continuare afectaţi. „Segmentul tânăr sau cei cu venituri superioare nu au resimţit această problemă din trecut, ei reprezentând acum motorul de creştere a creditării noi, în special în zona de credite imobiliare. Considerăm că tinerii reprezintă pilonul schimbării societăţii şi cei care pot readuce şi încrederea generală în sectorul financiar”, adaugă Claudia Nica.

    Tot pe tinerii cu vârste până în 35 de ani mizează şi domeniul imobiliar, acesta fiind principalul segment de cumpărători pe piaţa rezidenţială. „Acest fapt este normal; vorbim de cupluri, de persoane care îşi întemeiază o familie sau care doresc să plece de la părinţi, achiziţionându-şi o locuinţă proprie”, spune Andrei Sârbu, vicepreşedinte Coldwell Banker Affiliates of Romania. Perspectivele economice dar şi cele de evoluţie în carieră ale acestui segment de clienţi sunt bune, iar stabilizarea preţurilor, îmbunătăţirea ofertelor de creditare şi adaptarea tot mai bună a proiectelor la cererea existentă au făcut ca achiziţia unei locuinţe să fie mult mai facilă astăzi, afirmă Andrei Sârbu.

    În perioada de boom, luând în considerare preţurile de la acel moment şi salariile nete, era necesar un credit pe o perioadă de aproximativ 25 de ani pentru cumpărarea unei locuinţe noi, cu două camere. Or această perioadă s-a redus acum la jumătate, susţine reprezentantul Coldwell Banker Affiliates of Romania. „Cerere există. Dacă ai un produs bine adaptat, de la amplasare, preţ, suprafeţe şi finisaje până la politica de preţ, o strategie şi o echipă bună de vânzări, poţi face business astăzi în piaţa rezidenţială. Poţi vinde aproape integral un proiect până la finalizarea sa”, susţine Andrei Sârbu.

    Când se termină criza?

    Indicatorii economici pozitivi vehiculaţi în media sunt semn bun, însă reflectarea acestora în viaţa de zi cu zi apare cu întârziere, îndeosebi în rândul celor cu venituri scăzute.Astfel, chiar dacă starea generală se apropie de o zonă de stabilitate, reducându-se tensiunea şi confuzia, românii fac prognoze pentru viitor cu precauţie, completeză reprezentanta 360insights. „Cu toate că lucrurile se îmbunătăţesc uşor, românii spun că mai sunt necesari, în medie, peste şase ani pentru ca recesiunea să dispară complet”, afirmă Manuela Dănilă. Segmentul celor optimişti, ce speră într-o revenire mai rapidă, de până în trei ani, rămâne reprezentat de tineri şi cei cu statut social mai bun, pe când umbra de pesimism apare în rândul vârstnicilor (55-64 de ani), care văd rezolvarea după un orizont larg de timp, de peste zece ani. În mod similar, cei cu venituri scăzute simt că perioada de criză necesită o perioadă mai mare de şase ani pânăce starea de echilibru va ajunge şi la ei.