In prezent, seful News Corp incearca sa introduca taxe de
accesare pentru continutul online al publicatiilor din portofoliu:
The Times, The Sun si New York Post.
Ideea, enuntata de magnat in nenumarate randuri, a fost sustinuta
in cadrul unei conferinte organizate de autoritatile de
reglementare in domeniul media
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Ce vreau sa spun: cand cineva trebuie sa intervina pentru a
apara libertatea presei inseamna ca societatea, si alaturi de ea o
buna parte din presa, este deja bolnava. In democratiile definite
drept “robuste” nu e nevoie ca cineva sa apere libertatea presei,
intrucat nimanui nu-i trece prin cap s-o ingradeasca. Aceasta este
prima ratiune a scepticismului meu, din care deriva o concluzie.
Problema italienilor nu este Silvio Berlusconi.
Istoria (vreau sa spun de la Catilina incoace)(1) a fost plina de
oameni aventurosi, nu lipsiti de carisma, cu un simt slab al
Statului, dar unul extrem de ascutit pentru propriile interese,
care au dorit sa instaureze o putere personala, escaladand
parlamente, magistraturi si constitutii, distribuind favoruri
propriilor oameni de curte si (din cand in cand) propriilor
curtezane, identificand placerea proprie cu interesul comunitatii.
Si nu intotdeauna acesti oameni au cucerit puterea la care aspirau,
deoarece societatea nu le-a permis acest lucru.
Daca societatea le-a permis, de ce sa te superi pe acesti oameni si
nu pe societatea care i-a lasat sa-si faca mendrele? Nu voi uita
niciodata o istorie pe care o povestea mama mea, care pe cand avea
20 de ani isi gasise o slujba buna ca secretara si dactilografa la
un politician liberal – si accentuez, liberal. In ziua de dupa
venirea lui Mussolini la putere acest om a spus: “Dar in fond,
avand in vedere situatia in care se afla Italia, poate acest om va
gasi modalitatea de a face putina ordine”. Iata, nu a fost energia
lui Mussolini (ocazie si pretext) ceea ce a permis instaurarea
fascismului, ci indulgenta si relaxarea acelui onorabil liberal
(reprezentant exemplar al unei tari aflate in criza).
Este prin urmare inutil sa te superi pe Berlusconi care, cum s-ar
spune, isi face meseria. Majoritatea italienilor, care a acceptat
conflictul de interese, care accepta patrulele cetatenesti, care
accepta legea Alfano, si care acum ar fi acceptat destul de
linistita – daca presedintele Republicii n-ar fi ridicat o
spranceana -, botnita pusa (deocamdata doar experimental) presei.
Aceeasi natiune ar accepta fara nicio ezitare, ba dimpotriva, cu o
anumita complicitate malitioasa, faptul ca Berlusconi frecventeaza
starlete, daca acum nu s-ar interpune Biserica, tulburand
constiinta publica printr-o cenzura prudenta – ce va fi insa
intr-un timp destul de scurt inlaturata intrucat italienii, in
general buni crestini, merg dintotdeauna la curve chiar daca
preotul spune ca n-ar trebui.
Si-atunci de ce sa dedicam acestor alarme un numar al ‘L’espresso’
, daca stim ca acesta va ajunge la cel deja convins de aceste
riscuri ale democratiei, dar nu va fi citit de cel dispus sa le se
accepte numai sa nu fie lipsit de portia de Big Brother -, cel care
despre multe intamplari politicosexuale stie in fond foarte putin
intrucat o mass-media in mare parte controlata nici nu pomeneste de
asa ceva? Chiar, de ce s-o faci? Motivul este unul foarte simplu.
In 1931, fascismul le-a impus profesorilor universitari, in numar
de 1.200 la acea vreme, sa depuna un juramant de fidelitate fata de
regim. Doar 12 (1 %) au refuzat s-o faca si au fost dati
afara.
Unii spun ca au fost 14, ceea ce confirma cat de neobservat a
trecut fenomenul la acea epoca, lasand doar amintiri vagi. Multi
altii, care vor ajunge apoi personaje eminente ale antifascismului
postbelic, sfatuiti chiar de Palmiro Togliatti(2) sau de Benedetto
Croce(3), au depus juramantul pentru a putea continua sa-si
raspandeasca invataturile. Probabil ca cei 1.188 care au ramas
aveau dreptatea lor, din diferite motive si toate onorabile. Insa
cei 12 care au spus “nu” au salvat onoarea Universitatii si in
definitiv onoarea tarii. Iata de ce trebuie din cand in cand sa
spui “nu” chiar daca, dintr-un punct de vedere pesimist, se stie ca
nu va servi la nimic. Cel putin ca sa poti spune intr-o zi ca ai
spus-o.
Aceasta forma de publicitate este posibila cu ajutorul unei tehnologii dezvlotate in SUA, numita Americhip, care functioneaza la fel ca o felicitare animata, scrie Financial Times.
Ecranele vor contine reclame la Pepsi si compania de media CBS. Pretul platit de cele doua companii nu a fost dezvaluit.
"Ultimul an a fost cel mai greu din istoria recenta, iar performanta financiara din 2009 (pierderi nete de 3,4 mld. $) reflecta contextul economic scazut cu care ne-am confruntat pe parcursul anului” a precizat Murdoch.
Dupa ce veniturile din publicitate s-au prabusit din cauza crizei, Murdoch a declarat ca era stirilor accesibile tututor pe internet a trecut, scrie The Guardian.
"Jurnalismul de calitate nu e ieftin, revolutia digitala a deschis canale de distributie noi si ieftine dar nu a facut continutul gratuit. Intentionam sa percepem tarife pe toate site-urile noastre de stiri.
Ne exprimam regretul daca o parte dintre cititori si abonati vor avea probleme in a primi publicatiile noastre pe termen scurt si ii asiguram ca facem eforturi pentru a le redistribui.
Abonatii care nu isi vor primi publicatiile sunt rugati sa sune la 0318.256.242; 0318.256.244; 0318.256.332 sau sa trimita un e-mail la adresa abonamente@mpg.ro;abonamente@zf.ro pentru a primi gratuit publicatiile contractate deja.
Practic, pe masura ce presa scrisa a fost dublata de cea din mediul online, modul in care sunt consumate informatiile si stirile publicate in mass-media s-a schimbat, adaptandu-se noilor conditii. Compania de cercetare Context-Based Research Group a realizat un studiu pe un esantion de utilizatori cu varsta cuprinsa intre 18 si 34 de ani din SUA, Marea Britanie si India, pentru a determina modul in care acestia citesc informatiile din mass-media.
Una dintre concluzii este faptul ca, desi sunt interesati in continuare de reportaje ample, utilizatorii sunt inundati de prea multe informatii, motiv pentru care nu isi mai pot indrepta intreaga atentie catre articolele elaborate. “Schimbarea comportamentului de informare al utilizatorilor poate fi pusa pe seama mediatizarii excesive a doar catorva informatii”, spune Robbie Blinkoff, cofondatorul Context-Based Research Group, referindu-se la stirile care apar intr-o anumita publicatie sau pe un site in 3-4 variante pana sunt finalizate, furnizand de fiecare data franturi suplimentare de informatii. Exista insa moduri de a structura clar aceasta succesiune de informatii. Agentia de presa Associated Press, de exemplu, a lansat recent un nou format de prezentare a stirilor, in trei etape: stirea de ultima ora in cateva cuvinte, informatia curenta mai pe larg si stirea completa, ulterioara, cu toate detaliile de fond si implicatiile ei. O abordare similara o are de ceva vreme si publicatia londoneza Telegraph, rezultatele fiind deja vizibile prin numarul in crestere al vizitatorilor pe site. Cei mai multi dintre ei se informeaza cu privire la evenimentele de ultima ora din stirea pe scurt, in timp ce intreaga poveste este citita doar de cei interesati de subiect.
Publisherul ceh Mlada fronta va lansa pe piata de luna viitoare cotidianul gratuit de afaceri E15.
Cu sloganul "15 minute pentru economie si afaceri”, ziarul va cuprinde stiri referitoare la economie, politica, mediu si lifestyle. Publicul-tinta va fi format din manageri si angajati ai marilor companii. Noul ziar va fi distribuit doar in zilele lucratoare in centrele de birouri, institutii financiare, hoteluri, universitati. Va fi disponibil si pentru persoanele care calatoresc cu trenul la clasa intai si pentru pasagerii din aeroporturi.
Intreaga versiune tiparita va putea fi accesata de pe internet, iar locuitorii din Praga si Boemia Centrala se vor putea abona. E15 va avea un tiraj de 50.000 de exemplare. Redactorul sef va fi Tomas Skrivanek, fost redactor sef-adjunct la saptamanalul de afaceri Euro.
In prezent, in Praga sunt trei cotidiane gratuite (Metro, Metropolitni Expres si 24 hodin), distribuite in principal prin statiile din reteaua de transport public.