BusinessMagazin

Tag: drept

  • Sfaturi pentru mine tânăr. Cei mai admiraţi antreprenori şi executivi din România răspund

    “Dacă aş fi fost vreodată jurnalist, aş fi încercat mereu să prezint omul, dincolo de eticheta de CEO sau de proprietar al unei firme. Omul este foarte important. Aş încerca să scriu şi să-l încurajez să vorbească nu doar despre afacere, ci şi despre momentele lui de îndoială, despre eşecuri, despre cum a învăţat din eşecuri, despre cum ar face lucrurile diferit dacă ar fi avut mai multă informaţie într-un anumit moment, aş încerca să adâncesc foarte mult dialogul şi înţelegerea.“

    Mesajul lui Vasile Iuga, şeful PricewaterhouseCoopers România şi managing partner al PricewaterhouseCoopers pentru regiunea Europa de Sud-Est, transmis celor mai puternici executivi şi antreprenori în cadrul unei gale CEO Awards din octombrie 2013, venea în contextul unei discuţii despre eşecuri şi lucruri care ar fi putut fi făcute diferit. Iuga, premiat de Business Magazin în cadrul evenimentului, îşi reproşa că în tinereţe a iubit prea mult aviaţia – “unde am investit tot ce am avut mai bun în prima parte a vieţii“ -, deşi, spune el, ar fi trebuit să studieze dreptul, domeniu care i-ar fi asigurat cunoştinţe extrem de utile pentru cariera sa ulterioară. Iuga s-a alăturat PwC în 1991 şi în cei peste 20 de ani de carieră în domeniu a devenit unul dintre veteranii industriei de pe piaţa locală. Iniţial specializat în ingineria de aeronave, el a studiat, abia după venirea la PwC, ştiinţe economice, devenind pe rând auditor financiar, expert contabil şi evaluator. Discuţia despre lecţiile trecutului, învăţături şi lucruri care puteau fi făcute altfel este încă un subiect delicat şi puţin discutat de către reprezentanţii mediului de afaceri din România.

    Cei mai importanţi oameni din business au dat de-a lungul timpului sfaturi din experienţa lor care arată că cel mai important lucru în perioada de creştere şi dezvoltare este să faci alegerile corecte. Liliana Solomon, fost CEO al Vodafone România, spunea la prima ediţie a Meet the CEO (cea mai importantă sursă de poveşti de business) că cel mai important lucru este contextul în care se dezvoltă un tânăr: „La 18 ani ai anumite interese – la 18 mă interesa tenisul, la 25 fizica, la 30 economia. De aceea nu poate să conteze atât de mult ce ai studiat. Contează aplicabilitatea a ceea ce ştii şi ce înţelegi. Am un prieten care spune: dacă te-ai născut prost, poţi să mori prost; dacă te-ai născut deştept, poţi să mori prost. Depinde mult ce faci de-a lungul vieţii – partea intelectuală contează foarte mult: cum eşti educat, la ce şcoli mergi, în ce companii lucrezi“.

    La acelaşi eveniment, Mariana Gheorghe, CEO al OMV Petrom, completa în acelaşi context că o mare influenţă în viitorul unui tânăr o are familia: „Mi se pare foarte important să încep cu educaţia pe care am primit-o, în cei 7 ani de acasă. Eu am crescut într-o famile de clujeni, care ne-a crescut cu nişte principii destul de rigide: responsabilitate, disciplină, să duci bine lucrurile până la capăt. Educaţia este cel mai important lucru pe care ţi-l poate da familia – sunt elemente care reprezintă datele fundamentale ale formării noastre ca personalitate şi caracter. Asta mi-a determinat cariera: ulterior am învăţat economia în România, la facultatea de profil, iar apoi am încercat să înţeleg teoria economică prin studii de drept. Dreptul m-a ajutat foarte mult să înţeleg esenţa economiei, iar apoi mi-am completat educaţia în străinătate, la London Business School, cu un curs de Corporate Finance. Din acel moment s-a conturat cariera mea“.

    Perioada 1990-2000, în care cea mai mare parte a comunităţii de business active astăzi a învăţat pe propria piele primele lecţii ale capitalismului, a fost una de studiat business de la zero, operând cu concepte abstracte precum strategii şi planuri pe termen lung sau reguli şi proceduri interne. Dintre oamenii care au învăţat printre primii business în România au fost aleşi Cei mai admiraţi CEO din România, un demers iniţiat în 2010, care a adus în faţa publicului, de-a lungul celor cinci ediţii, numele recunoscute şi confirmate chiar de către mediul de afaceri. Cei mai admiraţi sunt şi cei pe care mediul de business îi consideră demni de urmat, modele pentru domeniile lor de activitate şi lideri de la care tinerii pot învăţa. „Sfaturi pentru mine tânăr“ urmăreşte să fie o interfaţă de dialog între numele marcante din businessul românesc şi tinerii aflaţi în căutare de valori şi de repere.

    La întrebarea „Ce sfaturi mi-aş da mie însumi/însămi la vârsta de 20 de ani, având cunoştinţele şi experienţa de astăzi?“ au răspuns Florin Talpeş, proprietar al Bitdefender, Raul Ciurtin, proprietar al Albalact, Rucsandra Hurezeanu, fondatoarea Ivatherm, Dan Şucu, proprietar al Mobexpert, Mihai Marcu, acţionar majoritar al MedLife, Dragoş Petrescu, CEO al Trotter Prim, Wargha Enayati, fondator al Regina Maria, Elena Cremenescu, fondatoarea mărcii de cosmetice Elmiplant, Radu Florescu, CEO Centrade Saatchi & Saatchi România, Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast, şi Mircea Turdean, director general al Farmec.

  • Ţara în care angajaţii muncesc atât de mult încât este ilegal să nu îţi iei concediu

    La Tokyo se discută o lege care să-i oblige pe angajaţi să stea departe de muncă măcar cinci zile pe an. Nu e doar o încercare de a creşte productivitatea lucrătorilor, e o problemă naţională: oamenii nu mai au timp pentru viaţa personală, se nasc tot mai puţini copii şi se înregistrează tot mai multe cazuri de suicid şi morţi prin epuizare, relatează Digi24.ro, citând publicaţia Russia Today.

    Legislaţia japoneză e penultima în lume la capitolul zile legale de concediu. Un debutant are dreptul la doar 10 zile pe an, iar după fiecare an în plus de experienţă se mai adaugă încă o zi de concediu.Deşi numărul e foarte scăzut, japonezii nu iau nici jumătate din numărul de zile la care au dreptul, astfel încât în Japonia ar putea deveni ilegal să nu îţi iei concediu.

    Refuzul concediului e doar o parte a problemei, cealaltă fiind orele suplimentare realizate în exces. Studiile arată că japonezii lucrează chiar şi 14 ore pe zi. Motivul principal pentru acest stil de viaţă este teama japonezilor că şi-ar putea pierde locul de muncă, mai scrie Digi24.ro.

    Piaţa muncii a apucat-o în direcţia orelor lungi şi a anilor fără concediu în anii ’70, în plin boom economic, când a explodat numărul celor care lucrau peste 60 de ore pe săptămână. Tot atunci în limba japoneză a apărut cuvântul „karoshi” – moarte prin epuizare. Presiunea psihologică lasă şi altfel de urme asupra societăţii. Japonia cunoaşte de ani buni o epidemie a sinuciderilor. 30.000 de cazuri au fost înregistrate doar în 2011, iar anchetatorii susţin că o treime se datorează stresului la muncă. Cultura muncii însă dă o lovitură societăţii în ansamblu. Oamenii nu mai vor familii, nu mai vor copii fiindcă oricum nu au timp. Natalitatea scade rapid, an de an, iar în 2014 a atins un nou record, asta în vreme ce rata deceselor urcă rapid.

    Se estimează că, până în 2050, populaţia Japoniei va fi mai mică cu 30 de milioane de oameni. Deja un sfert din populaţie are peste 65 de ani, iar proporţia ar putea urca la 40% în 2060 – ritmul de îmbătrânire îl depăşeşte cu mult pe cel al economiilor dezvoltate din occident, mai scrie sursa citată.

  • Reducerea dobânzii anunţată de bănci drept soluţie salvatoare pentru clienţii cu credite în franci elveţieni este doar o campanie de PR

    Piraeus Bank a anunţat în cursul zilei de joi că va reduce dobânda la creditele în franci elveţieni cu 0,8 puncte procentuale, prin actualizarea în avans a indicelui LIBOR la 3 luni, “după ce anunţase că oferă soluţii individuale clienţilor cu astfel de împrumuturi”, potrivit unui comunicat publicat de Mediafax. În aceeaşi zi, Credit Europe Bank a transmis că reduce dobânzile la toate creditele în franci elveţieni cu dobândă variabilă, prin actualizarea anticipată a indicelui LIBOR valabil miercuri, 4 februarie, măsura fiind aplicată până la următorul termen de revizuire prevăzut în fiecare contract.

    Cât de mult efort au depus băncile în adoptarea unei astfel de decizii?

    Ajustarea este de fapt o consecinţă naturală a scăderii indicelui LIBOR ca urmare a deciziei Băncii Centrale Elveţiene. LIBOR (London Interbank Offered Rate) este rata de referinţă la calcularea dobânzilor interbancare pe piaţa londoneză, indicele fiind cotat la -0,87% pe termen de trei luni. Ajustarea ar fi fost făcută oricum în contextul modificării acestui indice, singura măsură luată de Piraeus, cât şi de alte bănci care au anunţat scăderea dobânzii cu -0,87% fiind  decizia implementării în mod anticipat a unei măsuri care oricum avea să fie luată pentru toţi clienţii cu dobânzi variabile, formate din marjă şi LIBOR. Astfel, spre exemplu, pentru un credit cu dobândă variabilă pentru care un client a început să plătească în luna februarie, dobânda ar fi scăzut în mod automat în luna aprilie, decizia Piraeus fiind să grăbească termenul. Cu siguranţă un cost mic, faţă de capitalul de imagine câştigat. Reprezentanţii Piraeus nu au precizat în comunicatul trimis dacă vor aplica măsura şi în cazul dobânzilor fixe, spre deosebire de Credit Europe Bank, care a specificat totuşi acest lucru în informarea trimisă.

    Un calcul simplu arată însă că băncile nu au făcut de fapt nimic pentru a rezolva adevărata problemă a clienţilor:

    Să nu uităm, dobânda este formată din marja băncii şi din indicele LIBOR, EURIBOR sau ROBOR, în funcţie de monedă. În 2007, indicele LIBOR era de 2,7 puncte procentuale, potrivit Conso.ro, iar dobânda plătită de clienţi la Piraeus Bank era de 7%, adică marja băncii era de 4,3%. Dacă indicele Libor a scăzut din 2007 cu 3,5 puncte procentuale, dobânda ar fi trebuit să fie de 3,5%.

    În prezent, în urma modificării anunţate de băncile care au anunţat scăderea dobânzii, dobânda la Piraeus Bank este însă de 5,4%. Evident, băncile nu au trimis comunicate în momentul în care au mărit în 2010 – anul în care au fost obligate să treacă la LIBOR – marja de profit, ajungând până la două puncte procentuale în plus faţă de nivelul la care s-ar fi aflat după o ajustare naturală în funcţie de indicele LIBOR.

    Curios este dacă băncile vor mai trimite comunicate de presă după ce vor trece trei luni, interval în care indicele LIBOR s-ar putea modifica din nou, iar dobânda ar putea să se modifice odată cu acesta, nu neapărat în favoarea clientului.

  • Povestea afaceristului care “a spart” Banca Angliei

    Soros s-a născut la Budapesta în 1930, fiu al unui avocat ce fusese prizonier în timpul primului război mondial. A emigrat în 1947 în Anglia, unde a urmat cursurile London School of Economics, obţinând o diplomă şi, ulterior, titlul de doctor în filosofie. În 1956 Soros s-a mutat la New York, unde a lucrat ca trader şi ca analist. Planul era să locuiască în Statele Unite timp de cinci ani, să strângă 500.000 de dolari şi să se întoarcă în Anglia pentru a porni o afacere. Însă în timpul petrecut în America, Soros a decis să devină investitor, convins că a dezvoltat o teorie care îi va aduce o marjă mare de profit.

    În 1967, First Eagle Funds i-a dat ocazia să conducă un fond de investiţii offshore, iar rezultatele bune i-au permis ca în 1970 să înfiinţeze Soros Management Fund. A urmat o perioadă în care Soros, bazându-se în primul rând pe speculaţii bursiere, a reuşit să strângă zeci de miliarde de dolari.

    Episodul care l-a adus în lumina reflectoarelor pe George Soros s-a petrecut în 1992, atunci când omul de afaceri a pariat împotriva lirei sterline, vânzând echivalentul a zece miliarde de dolari într-o singură zi. În doar câteva zile lira sterlină s-a depreciat puternic, aducându-i lui Soros un profit de peste un miliard de dolari şi porecla „Omul care a spart Banca Angliei“.

    Soros este un filantrop activ încă din anii ’70, finanţând organizaţii din Africa de Sud care ajutau studenţii de culoare să urmeze cursurile universităţilor. El a finanţat de asemenea promovarea unor mesaje împotriva violenţei în state din centrul şi sud-estul Europei, în special după destrămarea URSS. Până în prezent, Soros a donat către acţiuni caritabile peste 7 miliarde de dolari.

    Într-un interviu acordat celor de la The Washington Post în 2003, George Soros a spus că obiectivul său principal este înlăturarea din funcţie a preşedintelui american George W. Bush. „Dacă cineva îmi garantează înlăturarea lui, aş fi dispus să renunţ la toată averea mea.“ În cadrul alegerilor din 2004, el a donat zeci de milioane de dolari organizaţiilor democrate.

    George Soros are cinci copii din două căsnicii anterioare şi este în prezent căsătorit cu Tomiko Bolton. El a publicat zeci de cărţi şi articole, fiind considerat unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din lume.

  • Cele mai impresionante 10 oraşe pierdute

    Unele dintre acestea au fost într-adevăr regăsite, iar celelalte au devenit adevărate legende despre nu se ştie dacă au existat, vreodată, cu adevărat. Oraşele din această listă au captat imaginaţia multor istorici, arheologi şi aventurieri.

    1. Oraşul Patagoniei

    Cunoscut şi ca “oraşul plimbător”, Oraşul Patagoniei s-ar fi aflat în cel mai sudic punct al continentului american, în regiunea cunoscută astăzi drept Patagonia. Se spune că ar fi fost construit de către supravieţuitorii unui vas spaniol şi că ar fi avut resurse mari de aur şi bijuterii.

    2. Troia

    Făcut celebru de scrierile lui Homer, Troia este un oraş legendar aflat pe teritoriul actual al Turciei. Cunoscut mai ales datorită războiului ce îi poartă numele, Troia era o aşezare fortificată aflată pe malul mării.

    3. Oraşul pierdut Z

    Se presupune că acest oraş se afla în jungla braziliană şi că adăpostea o civilizaţie evoluată, cu o vastă reţea de poduri, drumuri şi temple. Zvonurile despre acest oraş au început atunci când un navigator portughez a spus că a vizitat locul în 1753. Relatarea acestuia rămâne singura dovadă legată de existenţa oraşului.

    4. Petra

    Oraşul Petra se află în Iordan, în apropierea Mării Moarte, şi se remarcă prin arhitectura unică în lume. Oraşul a intrat în declin după ce romanii au cucerit întreaga regiune în anul 363 î.e.n.

    5. El Dorado

    El Dorado este, poate, cel mai inportant oraş legendar din lume. Aşezarea ar fi fost un imperiu aflat în junglele sud-americane, iar numele înseamnă “cel de aur”. De-a lungul anilor au fost efectuate numeroase expediţii de căutare, cele mai multe în Evul mediu.

    6. Memphis

    Fondat în anul 3.000 î.e.n., Memphis a fost capitala Egiptului antic şi a servit ca un centru administrativ pentru sute de ani. Se spune că Memphis a avut chiar şi 30.000 de locuitori, primind astfel titlul de cel mai mare oraş al antichităţii.

    7. Angkor

    Regiunea Angkor din Cambodgia a fost un centru al puterii în timpul imperiului Khmer pentru mai bine de 2.200 de ani. Oraşul a fost abandonat în urma unui atac al armatei tailandeze în 1431.

  • Opinie Dragoş Damian: Personalitatea anului 2014 în sănătate: HTA

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    HTA-ul a apărut în Europa ca o necesitate de frânare a creşterii costurilor din sistemele sanitare şi a presiunilor diferiţilor furnizori, care cereau ca absolut orice medicament sau serviciu de sănătate să fie decontat din bani publici. HTA-ul poate fi descris drept un compromis ştiinţific între cei care plătesc pentru serviciile medicale aşteptând ca totul să fie gratuit şi cei care concep politicile publice de sănătate, care atunci când nu folosesc sănătatea drept capital electoral realizează că nu vor avea niciodată bani suficienţi să finanţeze nevoile din domeniu.

    Acolo unde este funcţional, HTA-ul este „science based“, adică există institute de referinţă în Marea Britanie, Franţa şi Germania în care lucrează experţi medicali şi economici. Ei stabiliesc criterii de includere şi excludere medicale şi financiare în şi din aşa-zisele „liste pozitive“, adică liste de medicamente, bunuri şi servicii care pot fi decontate din banii contribuabililor. Pentru că a lua o decizie asupra acestui subiect nu este tocmai uşor, dacă te gândeşti că tratamentul de ultimă generaţie în hepatită costă 50.000 de euro pe an pentru un pacient, echivalentul a circa 100 de intervenţii SMURD care pot să salveze probabil mai bine de 100 de pacienţi.

    Aşa că a venit momentul să apară şi în România o astfel de procedură de evaluare şi aşa cum era de aşteptat a întârziat circa doi ani pentru că: 1. puterea şi opoziţia erau invariabil în dezacord asupra a cum trebuie să arate şi 2. cei care nu voiau ca ea să existe, pentru că poate deveni un instrument eficient, au combătut-o cu tot arsenalul din dotare.

    Apariţia unui HTA în România este într-adevăr un pas înainte, dacă facem un inventar asupra modului cum au fost concepute celelalte trei liste pozitive de medicamente. Bunăoară, lista de medicamente din 2002 conţinea şi medicamente care încă nu fuseseră înregistrate în România. Lista din 2004 s-a modificat între momentul în care a fost aprobată de guvern şi cel în care a fost publicată în Monitorul Oficial, ducând la demiterea unui ministru al sănătăţii. Iar lista apărută în 2008 a fost cauza principală a haosului financiar din sănătate din perioada 2009-2013, ducând cheltuielile cu medicamentele de la circa 300 milioane de euro pe an la mai bine de 1,3 miliarde. Cu ce rezultat?, s-ar întreba pe bună dreptate unii.

    Dar ca mai toată legislaţia transpusă din import, HTA-ul românesc este din păcate scos din context. În primul rând, apare mult prea târziu, după ce actualizarea listei din 2008 a zdruncinat întregul sistem. În al doilea rând, paradoxal, apare mult prea devreme – ţările în care a fost introdus cheltuiau la introducere deja peste 250 de euro/capita pentru medicamente, în vreme ce România se zbate la sub 70 de euro. În al treilea rând, pare a nu mai fi necesar. Faptul că orice deficit de finanţare peste nivelul din 2012 este imputat producătorilor prin infama taxă „claw-back“, care se estimează a trece de 25% în 2015, face ca producătorii să dea practic gratis medicamentele. Şi, nu în ultimul rând, pentru că nu este însoţit de protocoale terapeutice: cine are interes să producă un protocol când poţi utiliza cel mai scump medicament, iar dacă terapia nu dă rezultate este de vină tocmai medicamentul?

    Şi totuşi, în ciuda limitărilor, cred că HTA-ul merită titlul de personalitatea anului în sănătate, asta pentru că a suscitat cea mai amplă dezbatere publică din sistem, dar şi pentru că a existat curaj pentru a-l pune în aplicare. Îmi place să spun că personalitatea ultimilor cinci ani în sănătate este curajul autorităţilor de a pune în aplicare măsuri de sustenabilizare a sistemului.

    Atât statisticile, cât şi bunul simţ ne cer să facem din sănătate un subiect public mult mai amplu dezbătut. Provocările următorilor cinci ani sunt enorme peste tot în lume. Nu degeaba revista „Time“, inventatoarea conceptului, a decretat personalitatea anului 2014 „Luptătorul contra Ebola“.

  • Cele mai inovatoare companii din lume: liderii clasamentelor

    Google împlineşte anul acesta 16 ani în care a definit, practic, internetul. Deşi cunoscută în primul rând pentru motorul de căutare cu acelaşi nume, compania obţine majoritatea veniturilor din Google Adwords, sistemul de anunţuri publicitare care a remodelat advertisingul clasic şi a introdus lumii întregi advertisingul digital. Pe măsură însă ce alte companii „fură“ din cota de piaţă a Google, gigantul IT încearcă să se reinventeze atât pe sine, cât şi întreaga societate.

    Printre proiectele ce au adus Google prima poziţie în clasamentul Fastcompany.com se numără Calico (o companie care cercetează posibilitatea de a extinde durata de viaţă), maşinile autonome (care au parcurs, fără şofer, peste 500.000 de kilometri şi nu au înregistrat niciun incident), Google Fiber (un proiect de instalare a infrastructurii pentru conexiuni mult mai rapide la internet), Glass (device-ul care transformă tehnologia într-un produs fashion) sau Google Now (aplicaţia care funcţionează ca un calendar personal al utilizatorului).

    Salesforce.com, liderul clasamentului Forbes, produce aplicaţii de CRM şi cloud computing pentru companii. Este al patrulea an consecutiv în care salesforce.com primeşte acest titlu, iar explicaţia este dată de modul în care compania prezintă în mod constant noi soluţii menite să faciliteze relaţia dintre comerciant şi client.

    În urmă cu 15 ani, salesforce.com a început să producă soluţii inovatoare de CRM (Customer Relationship Management), compania fiind astăzi recunoscută drept cel mai important dezvoltator de platforme B2B (Business to Business) şi B2C (Business to Consumer).  Tot în 2014, compania a fost desemnată de către Fortune drept cea mai admirată companie software din lume.

    „Este fenomenal să fii recunoscut de către Forbes drept cea mai inovatoare companie din lume“, a declarat Marc Benioff, CEO al salesforce.com. „Este un tribut adus echipei noastre şi dorinţei de a aduce tot timpul produse de succes.“

    Apple a primit titlul de cea mai inovatoare companie din lume în toţi cei nouă ani de apariţie a studiului prezentat de Boston Consulting Group. Compania a atras atenţia lumii întregi în ianuarie 1984, atunci când a prezentat primul computer personal care folosea o interfaţă grafică. Compania din Cupertino a introdus noi produse precum iPod, iPad şi iPhone, redefinind fundamental atât industria hi-tech cât şi pe cea de telecomunicaţii.

    iPhone este, fără doar şi poate, produsul cel mai inovator lansat de compania fondată de Steve Jobs. Atunci când primul model a ieşit pe piaţă, în 2007, industria de profil s-a schimbat definitiv. Deşi nu pot fi creditaţi cu inventarea touchscreenului, cei de la Apple au transformat această tehnologie într-una de zi cu zi. Camera foto a primului iPhone era mai bună decât a oricărui alt telefon; sistemul multitouch, prin care utilizatorii puteau mări sau micşora o imagine, a reprezentat o noutate absolută.

    Compania condusă astăzi de Tim Cook a primit însă critici referitoare la păstrarea businessului într-o „zonă sigură“, investind doar în domeniul tehnologic.

  • Cele mai inovatoare companii din lume: liderii clasamentelor

    Google împlineşte anul acesta 16 ani în care a definit, practic, internetul. Deşi cunoscută în primul rând pentru motorul de căutare cu acelaşi nume, compania obţine majoritatea veniturilor din Google Adwords, sistemul de anunţuri publicitare care a remodelat advertisingul clasic şi a introdus lumii întregi advertisingul digital. Pe măsură însă ce alte companii „fură“ din cota de piaţă a Google, gigantul IT încearcă să se reinventeze atât pe sine, cât şi întreaga societate.

    Printre proiectele ce au adus Google prima poziţie în clasamentul Fastcompany.com se numără Calico (o companie care cercetează posibilitatea de a extinde durata de viaţă), maşinile autonome (care au parcurs, fără şofer, peste 500.000 de kilometri şi nu au înregistrat niciun incident), Google Fiber (un proiect de instalare a infrastructurii pentru conexiuni mult mai rapide la internet), Glass (device-ul care transformă tehnologia într-un produs fashion) sau Google Now (aplicaţia care funcţionează ca un calendar personal al utilizatorului).

    Salesforce.com, liderul clasamentului Forbes, produce aplicaţii de CRM şi cloud computing pentru companii. Este al patrulea an consecutiv în care salesforce.com primeşte acest titlu, iar explicaţia este dată de modul în care compania prezintă în mod constant noi soluţii menite să faciliteze relaţia dintre comerciant şi client.

    În urmă cu 15 ani, salesforce.com a început să producă soluţii inovatoare de CRM (Customer Relationship Management), compania fiind astăzi recunoscută drept cel mai important dezvoltator de platforme B2B (Business to Business) şi B2C (Business to Consumer).  Tot în 2014, compania a fost desemnată de către Fortune drept cea mai admirată companie software din lume.

    „Este fenomenal să fii recunoscut de către Forbes drept cea mai inovatoare companie din lume“, a declarat Marc Benioff, CEO al salesforce.com. „Este un tribut adus echipei noastre şi dorinţei de a aduce tot timpul produse de succes.“

    Apple a primit titlul de cea mai inovatoare companie din lume în toţi cei nouă ani de apariţie a studiului prezentat de Boston Consulting Group. Compania a atras atenţia lumii întregi în ianuarie 1984, atunci când a prezentat primul computer personal care folosea o interfaţă grafică. Compania din Cupertino a introdus noi produse precum iPod, iPad şi iPhone, redefinind fundamental atât industria hi-tech cât şi pe cea de telecomunicaţii.

    iPhone este, fără doar şi poate, produsul cel mai inovator lansat de compania fondată de Steve Jobs. Atunci când primul model a ieşit pe piaţă, în 2007, industria de profil s-a schimbat definitiv. Deşi nu pot fi creditaţi cu inventarea touchscreenului, cei de la Apple au transformat această tehnologie într-una de zi cu zi. Camera foto a primului iPhone era mai bună decât a oricărui alt telefon; sistemul multitouch, prin care utilizatorii puteau mări sau micşora o imagine, a reprezentat o noutate absolută.

    Compania condusă astăzi de Tim Cook a primit însă critici referitoare la păstrarea businessului într-o „zonă sigură“, investind doar în domeniul tehnologic.

  • Antreprenorul braşovean pe care criza l-a făcut milionar: „Cerul este limita”

    12.000 mp, cât două terenuri de fotbal şi mai bine, măsoară doar una dintre cele două hale de producţie pe care le are Bilka la Braşov, lângă fosta platformă Tractorul, unde se construieşte acum centrul comercial Coresi. În total, antreprenorul Horaţiu Ţepeş are 45.000 mp de teren, pe care sunt aşezate două hale de producţie, de unde ies câteva tipuri de învelitori metalice pentru acoperişuri.

    Cota de piaţă pe acest segment, în care a ajuns lider de doi ani, se va apropia anul acesta, conform estimărilor companiei, de 30%; două treimi din cifra de afaceri se datorează produselor proprii, iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare. A doua hală, cumpărată anul acesta, este în acest moment în curs de amenajare şi va găzdui de anul viitor trei linii noi de producţie, pentru creşterea felurilor de ţiglă fabricate de Bilka. Despre alegerea numelui firmei, antreprenorul braşovean spune că ştia că trebuie să aleagă un cuvânt scurt, memorabil, de impact, care să aibă puterea să reprezinte compania pe plan naţional şi internaţional. „Întâmplarea a făcut ca în perioada în care căutam un nume să-mi arunc ochii pe o hartă, pe care am văzut numele Bilka, un sat bulgăresc care am aflat că la recensământul din 2011 avea 602 locuitori.“

    Au trecut doar nouă ani de când Horaţiu Ţepeş a intrat în domeniu, pe vremea aceea fiind student în anul cinci la Facultatea de Inginerie (“nelicenţiat, pentru că am început munca şi nu m-am mai ocupat de şcoală“). A văzut că nu era uşor pentru colegii săi să se angajeze şi a aplicat la câteva firme din Sibiu („fără niciun fel de presiune“), iar al doilea interviu a fost ţinut cu reprezentantul unui concern cehoslovac, cu activităţi în domeniul ţiglei metalice, care încerca să-şi facă intrarea în România.

    A fost acceptat ca reprezentant tehnic, ceea ce însemna că trebuia să facă necesarul de materiale pe planurile de acoperiş în funcţie de cererile reţelei de distribuţie, în dezvoltare la acea vreme; la sfârşitul lui 2005 lucrau în jur de 40 de oameni în firma slovacă. „Lucrurile au evoluat rapid, am învăţat foarte multe despre acoperişuri, am făcut schimbări şi adaptări la piaţa românească, pentru că există diferenţe faţă de alte pieţe“. După câteva luni a fost numit director comercial şi a propus patronului slovac să deschidă o companie de vânzare de accesorii pentru acoperiş; la începutul lui 2006 sediul companiei a fost mutat de la Sibiu la Braşov. Dar slovacul a decis să-şi vândă afacerea şi aşa a apărut ideea de a porni în afaceri pe cont propriu, pentru că şi-a dat seama că nu poate lucra în cadrul companiei suedeze care a preluat firma slovacă. A fondat Bilka în 2007 şi vreme de un an a mers în paralel cu firma proprie dar şi cu statutul de angajat, până în momentul în care suedezii au preluat efectiv afacerea.

    Primii paşi ca antreprenor îi făcuse însă încă din 2005, cu un punct de vânzare a ţiglei în oraşul natal, Făgăraş, în urma înţelegerii cu patronul slovac; „m-am ocupat, am văzut cum funcţionează. La acea vreme lucrurile mergeau de la sine pentru că era o piaţă liberă, care ne împingea de la spate, pentru că nu exista concurenţă ca acum“. Pentru că era captivat de domeniul în care lucra, a învăţat, povesteşte acum, foarte multe despre piaţă nu numai în România, dar şi la nivelul regiunii, în Polonia, Slovacia, în Scandinavia. „Am studiat foarte mult branşa, dar nu forţat, lucrurile au venit de la sine pentru că mi-a plăcut foarte mult ce făceam“, subliniază în repetate rânduri. De fapt, întrebat ce hobbyuri are, răspunde că deseori vede afacerea şi ca pe o pasiune, mai cu seamă din prisma numărului de ore pe care i le solicită zilnic. Petrece 12 ore la birou şi legat de business se declară, în medie, conectat 24/7.

    Nici în concediu nu se rupe de afacere, „ar fi un mare disconfort şi cred că aş veni obosit mort dacă nu aş avea laptopul pe masă, chiar dacă trec două zile în care mă uit doar pe tabletă sau telefon, dar trebuie să ştiu că e deschis laptopul. Primul lucru pe care îl verifică este mailul, unde primeşte raportul cu vânzările zilnice, vede încasările zilnice, se uită pe expunerea în piaţă“. Spune că nu s-a gândit niciodată în şapte ani că are de gestionat probleme pe care nu le poate depăşi, că mereu pe anumite departamente sunt lucruri care trebuie rezolvate, dar totdeauna le-a depăşit de-a lungul timpului. „Şi sunt conştient că nu se vor termina niciodată.“

  • Cele mai inovatoare companii din România: KLG Europe România Logistic, integrare informaţională între sistemele Orange România şi KLG Europe

    Pe lângă obiectivele stabilite iniţial, integrarea implementată a generat eliminarea unui pas operaţional (aplicarea pe colete a formularului de transport specific companiilor de curierat); astfel s-au redus timpul de procesare şi implicit costul operaţional. Comunicarea cu compania de curierat se face strict între sisteme şi nu este nevoie de intervenţie umană.

    Elementul de noutate:

    Noul modul XML Gateway a fost primul pe care Oracle l-a livrat în România, Orange fiind primul client. Datorită XML Gateway s-au înregistrat schimbări radicale în modulele de inventar şi în gestionarea comenzilor.

    MultiStore Picking este un proces nou în sistemul KLG prin care operatorul de stoc procesează simultan între 12 şi 30 de comenzi diferite; sistemul dirijează operatorul către produse folosind cel mai scurt drum astfel încât timpul consumat să fie cât mai redus.

    Un alt element de noutate este aşa-numita barieră de trei minute; ambele sisteme sunt setate să comunice toate documentele necesare livrării unei comenzi în limita a trei minute (pentru 4 comenzi simultan).

    Efectele inovaţiei:

    Soluţia a condus la creşterea productivităţii livrărilor Orange către clienţi cu aproximativ 25% faţă de perioada anterioară. Precizia inventarierii produselor aflate pe stoc a crescut, iar timpul de răspuns la comenzile primite a scăzut la maximum 24 de ore. În plus, costul logistic per unitate a scăzut cu peste 2%.

    Descriere:

    Soluţia a fost identificată de KLG în colaborare cu Orange, printr-o analiză comună a proceselor. Cele două companii au construit o echipă de proiect comună formată din ingineri logisticieni şi specialişti IT. Analiza diagnostic de la începutul colaborării a arătat că implementarea procesului va duce la o creştere de peste 20% a productivităţii şi la o reducere de costuri de peste 2%, faţă de perioada în care Orange realiza in-house activitatea de logistică.

    În analiza iniţială au fost implicate 12 persoane din Orange, KLG şi de la companiile producătoare de softuri specializate (Oracle şi Van Boxtel Software). Procesul de analiză şi de identificare a celei mai bune soluţii a durat circa două săptămâni, timp în care echipa de proiect a analizat toate cerinţele şi obiectivele setate la nivel de top management. Odată identificată soluţia, fiecare companie a început dezvoltările locale în aplicaţia sa, ca mai apoi să testeze împreună funcţionalităţile; testele au durat circa
    6 săptămâni.

    Implementarea finală a avut loc în septembrie 2010 şi a fost realizată în patru zile. Numărul de comenzi a crescut gradual şi ambele echipe au identificat, izolat şi eliminat diverse disfuncţionalităţi. Per total, costul implementării a depăşit 100.000 de euro, care însă a fost amortizat în 36 de luni.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.