Concluzia aparţine unui grup de cercetători din Marea Britanie, de la Universitatea Angliei de Est; aceştia sugerează că drumul tradiţional către succes şi putere a fost erodat în această perioadă de austeritate, iar tinerii au început să descopere alte valori.
„De la criza financiară din 2008, am putut observa o creştere a numărului bărbaţilor tineri care împărtăşesc pe reţelele sociale imagini cu trupurile lor bine antrenate”, remarcă Jamie Hakim, autorul lucrării „Spornosexualul: contradicţiile afective ale operei masculine în cultura digitală neoliberală”.
Hakim, lector la Universitatea Angliei de Est, spune că evoluţia economică nefavorabilă i-a împins pe bărbaţii tineri să se bazeze pe trupurile lor pentru a-şi dovedi valoarea în societate. Teoretic, aşa-numita „spornosexualitate” este un răspuns la schimbările de ordin material generate de austeritatea neoliberală.
Mai precis, termenul „spornosexual” derivă din termenii englezi „sports star” şi „porn star” şi a fost inventat în iulie 2014 de comentatorul sportiv Mark Simmons. Într-un articol realizat pentru Daily Telegraph, Simmons a vorbit despre numărul tot mai mare de bărbaţi care merg la sală din motive superficiale, legate de imagine, şi nu de unele asociate cu beneficii din punctul de vedere al sănătăţii.
Dacă vi se pare ciudată alăturarea sportului şi a pornografiei, explicaţia ar fi următoarea: spornosexualii urmăresc sport (disciplinele masculine, în marea parte a cazurilor) pentru a admira trupurilor bine făcute ale atleţilor de performanţă. Cât despre pornografie, Simpson nu dă prea multe explicaţii.
Dacă metrosexualii aveau ca principal obiect de interes vestimentaţia, în cazul spornosexualului este vorba de trupul său. Pe scurt, autorul descrie grupul social ca „un bărbat obsedat de selfie-uri, hiperactiv în social media şi cu o anume dependenţă faţă de sport şi pornografie”, după cum scriu cei de The Telegraph. Dacă atunci când vorbeam despre metrosexuali ne refeream la acei bărbaţi care au grijă în exces de felul în care arată, ajungând de multe ori să lase o „vibraţie” mai mult feminină, spornosexualii sunt, într-o anumită măsură, varianta 2.0 a celor mai-sus menţionaţi. Sunt urmaşii celor care i-au avut ca idoli pe Beckham sau Cristiano Ronaldo, cei care merg la sală mai des decât la masă şi care cunosc denumirile tuturor muşchilor de pe braţ şi antebraţ, continuă publicaţia britanică.
Hakim a analizat o serie de date obţinute între 2006 şi 2013, ce arătau o creştere anuală impresionantă a numărului de bărbaţi cu vârste între 16 şi 25 de ani care frecventează în mod regulat sălile de fitness. Pentru aceeaşi perioadă de timp, compania de consultanţă Nielsen a descoperit că vânzările suplimentelor nutriţionale folosite pentru eliminarea grăsimilor şi creşterea masei musculare au crescut cu 40% în Marea Britanie.
În fine, Jamie Hakim a ajuns la concluzia că acest grup demografic produce şi consumă materiale print sau digitale legate de culturism. Spre exemplu, ediţia tipărită a Men’s Health a devenit cea mai vândută revistă pentru bărbaţi în 2009, livrând un tiraj de două ori mai mare decât cel al principalului competitor, GQ. Iar asta într-o perioadă în care industria de print se afla în scădere.
Studiul mai explică modul în care bărbaţii tineri încearcă să construiască un brand în jurul propriei imagini, folosind în mod inteligent reţelele sociale şi oportunităţile ivite din această zonă. Asta presupune însă un volum destul de mare de muncă, iar rezultate nu vor veni prea repede, remarcă autorul. Este nevoie de foarte mult timp rezervat exerciţiilor, pentru ca imaginea creată să nu fie în niciun moment alterată. Având însă puţine alte opţiuni în mediul economic actual, aceşti bărbaţi tineri se văd obligaţi să păstreze rutina.
„Creşterea numărului de imagini distribuite pe reţele sociale a început prin 2008, odată cu apariţia efectelor crizei financiare. Nu este o coincidenţă”, crede Hakim. „Politicile economice actuale favorizează adâncirea inegalităţii sociale, mai ales pentru cei născuţi după 1980, cu preţuri exorbitante ale caselor, lipsa unor anagajamente pe termen lung, costuri educaţionale uriaşe şi, în general, prea multe obstacole pe drumul siguranţei financiare.”
Cercetătorul mai spune că proiecţia a ceea ce constituie „o viaţă bună” a devenit atât de spectaculoasă, încât reduce meritele celor care reuşesc să îşi construiască o carieră tradiţională de succes.
În urma mai multor interviuri în compania tinerilor care merg în mod regulat la sala de fitness şi care au reuşit să construiască un brand din asta, Jaime Hakim a aflat cât de importantă este percepţia celor din jur vizavi de imaginile pe care ei le distribuie. „Aceşti tineri continuă să urmărească activ obiectivele de fitness pe care şi le-au setat deoarece bucuria acumulării de capital spornosexual reprezintă una dintre ultimele motive de satisfacţie în societatea britanică de astăzi.” Cât de mult o să mai auzim termenul „spornosexual” rămâne de văzut. Trendul, însă, câştigă tot mai mulţi adepţi pe zi ce trece.