Tag: scoala

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 2 noiembrie 2015

    COVER STORY: Cum a ajuns Dragoş Pavăl cel mai admirat om de afaceri

    Ca angajat, Dragoş Pavăl nu a avut şefi care să ştie să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai puternic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.


    STRATEGIE: Bijuteria Teilor vrea să cucerească România urbană


    AUTO: Maşini mici pentru clasa medie


    INVESTIŢII: Litigiile corporatiste, cea mai nouă piaţă pentru plasamente


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Godmother lansează proiectul Evaluare Digitală, prima platformă de testare online dedicată elevilor din clasele I-VIII şi pregătitoare

    Având ca bază curriculum-ul în vigoare, programele şcolare şi Legea Educaţiei Naţionale, Evaluare Digitală reinterpretează, într-o manieră modernă şi creativă, subiectele şcolare, pornind de la preocupările şi curiozităţile copilului.

    Principalul scop al testelor propuse prin intermediul acestei platforme educaţionale este evaluarea cunoştinţelor şi monitorizarea progresului elevilor din clasele I-VIII şi pregătitoare. Copiii sunt provocaţi să descopere şi să rezolve subiecte dintre cele mai inventive, iar părinţii, pe baza monitorizării activităţii – rezultatele testului şi sugestiile din partea evaluatorilor – pot afla răspunsul la două întrebări esenţiale pentru dezvoltarea copiilor: care este nivelul lor actual de pregătire şi cum pot evolua, astfel încât să atingă un nivel superior de performanţă şcolară.

    În acelaşi timp, Evaluare Digitală urmăreşte digitalizarea concursurilor şi testelor şcolare, prin crearea unui mediul extern de evaluare a cunoştintelor elevilor, distinct de cel al şcolii în care învaţă, precum şi dezvoltarea personală a copiilor.

    Subiectele propuse în platforma Evaluare Digitală sunt redactate de profesori autorizaţi, respectă programa şcolară şi urmăresc îndeaproape etapele cronologice de predare din şcoli.

    Participarea la testele propuse de Evaluare Digitală este opţională, contra cost şi se face pe bază de înscriere.

  • MESAJUL transmis de Papa Francisc ţiganilor: “Lăsaţi lupta şi escrocheriile. Trimiteţi copiii la şcoală” – VIDEO

    Papa Francisc a condamnat discriminarea “de secole” împotriva ţiganilor din Europa, dar a subliniat că reprezentanţii acestei etnii trebuie să respecte legea şi îşi trimită copiii la şcoală, relatează Daily Mail.
     
    “Nu daţi mass-media şi oamenilor motiv să gândescă rău despre voi”, a declarat Papa Francisc.
     
    El a atras atenţia că ţiganii care se consideră creştini trebuie să “evite tot ceea ce nu este vrednic: minciuna, frauda, escrocheriile, lupta”.
     
    Suveranul Pontif a explicat că în timp ce statul trebuie să garanteze educaţie, este “de datoria adulţilor să se asigure că cei mici merg la şcoală”.
     
    De la instalarea sa, în 2013, Papa Francisc a vizitat multe tabere de nomazi din Italia. 
     
    Romii trăiesc în Italia de şapte secole, dar sărăcia şi rezistenţa lor la integrare i-au expus discriminării. În ultimii ani, mai multe tabere de nomazi fiind atacate şi incendiate. 
     
    De altfel, Papa Francisc a subliniat faptul că ţiganii au suferit prea mult timp din cauza xenofobiei şi le-a transmis că este timpul să “întoarcă pagina”.
     
  • Profesoara care a fost ameninţată cu concedierea dacă mai publică fotografii pe Instagram – FOTO

    Mindi Jensen, profesoară şi mamă a patru copii, a început să facă fitness imediat după divorţ. Publică, în mod regulat, poze cu ea de la antrenamente, de la sala de fitness şi de la competiţii de bodybuilding, iar din cauza acestui lucru ar fi putut fi concediată, informează Techinsider.

    Şcoala la care predă a ameninţat-o că o dă afară, după ce a primit mai multe plângeri de-ale părinţilor în legătură cu pozele lui Jensen.

    Şcoala i-a oferit trei opţiuni- fie şterge pozele, fie îşi face contul de instagram privat, fie este concediată, spune ea.

    Nu mi se respectă drepturile. Asta e o chestiune ce ţine de părinţi şi copii. Dacă nu vreţi ca copilul dumneavoastră să nu-mi vadă pozele, atunci trebuie să-i impuneţi restricţii lui, nu mie, a declarat ea.

    Într-un final, reprezentanţii şcoli şi-au cerut scuze şi o lasă pe Mindi Jensen să profeseze în continuare.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 26 octombrie 2015

    COVER STORY: Inamicul meu, numerarul!

    Cosmin Vladimirescu a început să folosească un card în 1996, când el era la liceu, iar MasterCard intra pe piaţa din România. 19 ani mai târziu, Cosmin Vladimirescu este CEO al MasterCard şi are în plan creşteri de două cifre pentru plăţile electronice efectuate în România.


    EVENIMENTE: Cel mai admirat CEO în 2015


    ANTREPRENORIAT: Un tânăr antreprenor român vrea să facă bani de pe urma vedetelor prezente în social media


    STRATEGIE: Cum să construieşti un brand pentru lumea întreagă


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 19 octombrie 2015

    COVER STORY: Cum devin lucrurile din jurul nostru tot mai inteligente

    Tehnologia care poate transforma orice aparat, fie el frigider, cameră video, contor de gaze, maşină sau ecran publicitar, într-un device inteligent este disponibilă acum. A patra etapă a revoluţiei industriale a început deja şi va transforma modele şi metode de lucru, va schimba radical decizii pentru a eficientiza afacerile, iar comunicarea către consumatori va deveni din ce în ce mai personalizată.


    INVESTIŢII: Primul fond de investiţii din România, RAEF, este închis după 20 de ani


    LEGISLAŢIE: V-aţi făcut auditul de securitate?


    INTERNAŢIONAL: Studentul care a recâştigat dreptul la intimitate al europenilor


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Training pentru traficul bucureştean: italianul care te învaţă cum să te fereşti de accidente

    Andrea Fogliazza, un antreprenor italian stabilit în România, a lansat o şcoală de conducere defensivă şi o competiţie în care a investit peste 400.000 de euro până în prezent. Până la finalul anului vrea să ajungă la peste 1.000 de cursanţi, mare parte din clienţii săi fiind aduşi de companiile care vor să se asigure că maşinile din flotele lor sunt pe mâini bune.

    O discuţie auzită la radio în maşină reproducea remarca unui taximetrist despre şofatul în contextul infrastructurii locale: „În România nu ar trebui să existe şcoli de şoferi care să te înveţe cum să conduci, ci şcoli care să te înveţe cum să te fereşti în trafic”. Italianul Andrea Fogliazza a speculat această nevoie şi a creat şcoala de conducere defensivă Smart Driving, ce antrenează exact ce descria taximetristul: reacţiile şoferilor în situaţii limită. Astfel, reacţiile şoferului în condiţiile unui derapaj ori ale neacordării de prioritate din partea unui alt participant la trafic pot fi studiate şi corectate în cadrul şcolii lansate de italian la sfârşitul anului 2013. Ulterior lansării şcolii, antreprenorul a simţit nevoia dezvoltării şi a unor competiţii pentru cei care voiau să îşi testeze, alături de reacţiile în situaţii limită, şi spiritul competitiv. Până acum, Fogliazza apreciază că a investit mai mult de 400.000 de euro în cele două componente şi că, până la finalul anului viitor, va ajunge la un rulaj al afaceri de 900.000 de lei (cca 200.000 de euro).

    Andrea Fogliazza a ajuns în România în urmă cu aproximativ 10 ani, când era responsabil de dezvoltarea comercială în cadrul filialei din Iaşi a furnizorului italian de servicii de call center şi de telemarketing XL World. Compania, care ajunsese la 1.200 de angajaţi în România, a fost vândută către Xerox, iar lui Fogliazza i s-a propus să ocupe o funcţie în cadrul filialei din Albania a companiei, unde firma mutase câteva sute de locuri de muncă.

    Andrea Fogliazza a preferat să rămână în România, unde a intrat în antreprenoriat cu o afacere de import alimentar. Ulterior, a vândut firma, iar la scurt timp a deschis şcoala de conducere defensivă Smart Driving (operată de compania WCA Team SRL). Ideea afacerii a venit ca urmare a pasiunii sale pentru moto sport – a participat la cursuri ale Yamaha Motorbikes şi Ducati Motorbikes, dar a urmat şi cursuri de instructor în Italia, Croaţia şi Ungaria. Ulterior, a pregătit motociclişti pe circuite de renume mondial precum Isle of Man ca director şi technical director şi team manager pentru Extreme Rider (2003 – 2009). Numărul de circa 100 de participanţi la un eveniment de pilotaj realizat în 2013 în România în colaborare cu şcoala Guidare Pilotare din Italia, o instituţie de conducere defensivă şi sportivă din Europa şi şcoala oficială a BMW, l-a încurajat să creeze o afacere similară în România.

    Sistemul şcolii Guidare Pilotare este, potrivit lui Fogliazza, unul diferit faţă de cel al şcolilor de şoferi obişnuite şi care aplică principii ale psihologiei în condus şi reacţie. Fondatorul şcolii, pilotul de Formula 1 Siegfried Stohr, este la bază psiholog. La începutul anului trecut, a lansat şcoala Smart Driving, mai întâi printr-o colaborare cu Automobile Bavaria, prin care cursanţii aveau posibilitatea să îşi exerseze tehnica de condus pe autoturisme Mini. După şapte luni de activitate, a realizat un nou parteneriat, cu dealerul BMW APAN Motors din Brăila, iar de atunci elevii îşi pot exersa cunoştinţele pe maşini BMW din parcul auto al dealerului. În cursul acestui an, Fogliazza a lansat şi conceptul Smart Driving Series, care reprezintă un context în care elevii şcolii să aplice ceea ce au învăţat într-o competiţie, alături de persoane care vor pur şi simplu să îşi testeze abilităţile de condus defensiv.

    Concret, şcoala Smart Driving predă exerciţii organizate pe un circuit amenajat, cu maşini dotate cu camere de filmat, ce înregistrează comportamentul elevului, cât şi viteza şi frânarea maşinii, dar şi cu sisteme care permit simularea în situaţii limită – precum pierderea aderenţei la polei ori evitarea obstacolelor la viteză mare. „Sunt foarte ciudate reacţiile – unii dintre ei lasă volanul şi închid ochii, alţii frânează incorect”, descrie Fogliazza cele mai des întâlnite reacţii la cursanţii săi.
    Odată ce au înţeles greşelile din aceste reacţii, cursurile continuă în corectarea acestora şi în direcţia aplicării tehnicii corecte.

  • Directoarea unei şcoli din Constanţa, demisă după ce a trimis acasă o elevă care nu venise în uniformă

    Incidentul care a dus la demiterea directoarei Elenei Preda, profesor de Biologie, a avut loc după ce o elevă de clasa a VI-a a venit la ora acesteia purtând o altă fustă decât cea a uniformei, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    După ce a fost admonestată, fiind numită “nesimţită” de către profesoară, eleva, în vârstă de 11 ani, a fost trimisă acasă să se schimbe, având de traversat o şosea şi o cale ferată.

    Considerând că fata ei a fost expusă unor riscuri inutile, mama elevei a mers la şcoală şi s-a certat cu directoarea, cerându-i explicaţii şi pentru faptul că i-a jignit copila.

    În apărarea sa, directoarea a susţinut că nu era prima dată când eleva venea la ore cu o altă fustă decât cea de la uniformă, încălcând astfel regulamentul şcolii, şi că din acest motiv fusese avertizată chiar cu o zi înainte de producerea incidentului.

    Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa au anunţat, miercuri, că s-a decis încetarea contractului de management al directoarei Elena Preda şi înlocuirea cu un alt cadru didactic din instituţie.

    “În urma incidentului de la Şcoala Gimnazială «Viceamiral Ioan Murgescu» Valu lui Traian, din data de 8 octombrie 2015, Consiliul de Administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa a decis încetarea detaşării în interesul învăţământului din funcţia de director a doamnei Elena Preda, începând cu 14 octombrie 2015. Cu aceeaşi dată, domnul Ionel Dedu, profesor de matematică la Şcoala Gimnazială «Viceamiral Ioan Murgescu» Valu lui Traian, a fost numit prin detaşare în interesul învăţământului în funcţia de director”, se precizează într-un comunicat al ISJ Constanţa.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Cine ştie să iubească n-a făcut pe nimeni să sufere*

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România  Autor al cărţii  „Bun simţ organizaţional“)


    În culturile de organizaţie bune, constructive, oamenii spun despre şefii lor că se mai supără, dar este pe bună dreptate supărarea şi ei pot da exemple de situaţii concrete în care şefii aveau motive să fie supăraţi. Invers, în culturile defensive, în care nu îi place nimănui să lucreze, oamenii spun că nu îşi înţeleg şefii, că sunt supăraţi mereu, parcă din principiu. Greşeli se întâmplă în ambele tipuri de culturi, însă dimensiunea reacţiei faţă de greşeală face diferenţa dintre un mediu de lucru bun şi unul toxic, pentru că acesta creează percepţia de corectitudine în mintea angajaţilor. Chiar dacă nu îmi convine o reacţie, dacă ştiu că interlocutorul meu are dreptate în reacţia lui, este infinit mai bine şi mai rezonabil de gestionat decât dacă nu înţeleg ce are interlocutorul cu mine.

    La fel este când vine vorba despre feedback sau despre evaluare: chiar dacă sunt evaluaţi prost, angajaţii din culturile constructive înţeleg de ce au primit acea evaluare şi, mai mult, ştiu cum şi ce au de îndreptat, pe când în culturile defensive oamenii se aşteaptă din capul locului la orice se întâmplă, este o mare predictibilitate a impredictibilităţii pentru că nu ştii când, cum şi la ce să te mai aştepţi şi cel mai indicat este să stai în gardă tot timpul. Tot din principiu.

    Din păcate, deşi există un infinit de forme de şcoli de management, de leadership, de business, există doar două dimensiuni pe care, dacă nu le ai, îţi iroseşti timpul la şcoala de management: caracterul sau dimensiunea morală şi experienţa de viaţă, mai exact expunerea la viaţă. Experienţa de viaţă nu trebuie să fie toată în acelaşi domeniu; mai mult, poate chiar să nu fie deloc experienţă de management, dar cu cât este mai diversă cu este atât mai utilă (sport, lectură, călătorii, hobbyuri, studii, curiozităţi personale, locuri de muncă anterioare, familie).

    Restul este o excepţională teorie, fabulos de utilă dacă vine să le completeze pe celelalte două, şi aproape inutilă dacă oricare dintre cele două lipseşte.

    Este interesantă forma de inutilitate în cazul lipsei uneia dintre cele două dimensiuni. Dacă eşti OK cu dimensiunea morală, dar nu ai expunere şi experienţă de viaţă, va fi greu (oricâtă bunăvoinţă ai avea) să ai concepte şi soluţii pragmatice pentru tot spectrul de situaţii de care abundă viaţa de manager şi poţi sfârşi prin a fi copleşitor de bun în ochii celorlalţi, dar epuizat şi devorat de propria bunătate şi toleranţă. Dacă lipseşte dimensiunea morală, dar există şcoala vieţii, situaţia devine gravă pentru că acest fel de om se va hrăni cu şi va devora bunătatea altora la nesfârşit, fără vreo urmă de conştiinţă. În prima situaţie se va spune că un astfel de om este “prea bun“, în al doilea caz proverbul “Lacomul, şi sătul, tot flămând este“ redă cel mai bine filosofia în care va funcţiona un astfel de om.

    Managementul se învaţă şi la şcoli de management, dar se învaţă exact în măsura în care vreo şcoală te poate învăţa iubirea şi succesul în relaţiile intime. Unele tehnici de management sunt nemaipomenite: tehnici de influenţare pozitivă, tehnici de negociere, tehnici de ascultare, tehnici de a da feedback, tehnici de facilitare. La fel, unele tehnici de seducţie sunt interesante: tehnica de a nu răspunde la telefon „din prima“, tehnica de a privi într-un fel anume, tehnica de a ceda greu, tehnica (foarte populară) de a dispărea pentru a vedea reacţia partenerului şi câte or mai fi… Dar toate acestea sunt tehnici, nicidecum nu sunt relaţia în sine, iar capacitatea de adaptabilitate, fie în management, fie în iubire, cere, pentru a fi de succes, caracter şi experienţă.

    Această analogie poate suna patetic, dar deprinderea anumitor priceperi cere, dincolo de tehnici, un fel de a fi care nu se învaţă de nicăieri, ci doar se clădeşte pas cu pas, cu răbdare şi cu conştiinciozitate.

    În mod interesant am observat că managerii buni, dar tineri, sunt mai degrabă exaltaţi şi studiază dezvoltare personală ca să îşi completeze experienţa de viaţă, în timp ce managerii buni şi bătrâni au pilde, analogii şi studii de caz de împărtăşit pentru că au deopotrivă şi dimensiunea morală, dar şi destulă anvergură în înţelegerea vieţii.

    Managerii tineri, doar cu experienţă de viaţă, sunt ca nişte prădătoare prinse în capcană şi se învârt ameţitor prin cercuri vicioase, au succese volatile.

    Managerii bătrâni care au reuşit să îşi construiască cariera mizând doar pe experienţa de viaţă au reuşit prea târziu să descopere valoarea dimensiunii morale şi tot ce mai speră este să nu fie deconspiraţi în lipsa lor de moralitate.

  • O şcoală pentru antreprenori. “Modelul presupune că studenţii trebuie să dezvolte un business, care este real, înregistrat, plătitor de taxe şi de la care se aşteaptă profit”

    Cum îi convingi pe părinţii care vor să îşi trimită copiii la studii în străinătate că ar putea exista o variantă educaţională la fel de bună în Bucureşti?

    Sunt peste 3.000 de copii care pleacă anual să studieze în străinătate“, îşi începe Adrian Stanciu motivaţia cu care a plecat la drumul de a aduce în România un program universitar al cărui scop este să producă antreprenori. Adrian Stanciu este consultant şi antreprenor, de numele său legându-se dezvoltarea unor companii precum Xerox România, Ascendis, Human Synergistics, Kiwi Finance sau Maastricht School of Management.

    Povesteşte entuziast despre modelul educaţional care i-a captat atenţia şi care s-a răspândit în ultimii 20 de ani în toată lumea. Ideea a plecat din Finlanda şi a fost dezvoltată de Johannes Partanen, pionierul educaţiei fără profesori. Modelul de universitate dezvoltat de acesta presupune o învăţare colaborativă, în care actul educaţional devine o cerinţă a studentului, aflat în centrul programului de învăţare.

    „Modelul presupune că, din primul an, studenţii se organizează în grupuri şi fiecare grup trebuie să dezvolte un business, care este real, înregistrat, plătitor de taxe şi de la care se aşteaptă profit. Iar pentru a putea pune în practică cerinţele construcţiei afacerii, ei acced experţii. Când nu ştiu să facă business plan, când nu ştiu să ţină contabilitatea, când nu ştiu să facă P&L sau când să îşi facă un plan de marketing, vine un expert şi îi învaţă, sub forma unor cursuri, la care se dau examene şi se acumulează credite. Ce deosebeşte modelul Team Academy de alte universităţi este că afacerile pe care studenţii le dezvoltă nu sunt simulări, ci sunt afaceri reale, cu ţinte clare de profit şi care pot fi dezvoltate de absolvenţi după absolvire, dacă aceştia doresc.“

    Ţintele de profit per echipă sunt obiective esenţiale în cadrul procesului de învăţare, explică Stanciu – minimul de profit obţinut este 1.500 de euro/membru în echipă în primul an, 2.500 de euro/membru în anul al doilea şi 5.000 de euro/membru în anul al treilea. Pe lângă creşterea unui business real, pe parcursul celor patru ani de studiu vor avea loc cursuri standard într-un program de administrarea afacerilor (economie, finanţe, contabilitate, management, strategie, marketing, vânzări), cu diferenţa că toţi profesorii sunt de fapt antreprenori şi oameni de afaceri, iar cursurile nu pot ocupa mai mult de 10‑12 ore pe săptămână. „Restul timpului va fi folosit pentru a crea şi a dezvolta companii reale, conduse în totalitate de către studenţi. Programul este foarte autonom, fiecare student trebuie să trăiască nevoia de a reuşi ca antreprenor, prin forţele proprii. Centrul de greutate al procesului educaţional cade asupra coach-ilor (1 la maximum 20 studenţi), care îi ajută pe studenţi să îşi pună întrebările potrivite, îi învaţă de unde să îşi ia informaţiile şi cum să le folosească, dar au şi rolul de a le atrage atenţia când greşesc sau când nu sunt focusaţi“, detaliază Adrian Stanciu.

    Modelul dezvoltat de Parten nu este acreditat, deşi este foarte răspândit. Olandezii l-au preluat şi au vrut însă să îl acrediteze, pentru a-l transforma într-un program academic de primă opţiune pentru absolvenţii de liceu, aşa că l-au structurat în direcţia unei universităţi clasice. Adrian Stanciu explică faptul că au mers către modelul olandez şi nu către cel iniţial, finlandez, deoarece căutau un model pe care să îl poată acredita.

    Când foloseşte pluralul, Adrian Stanciu nu se referă neapărat la echipa actuală, ci la cele trei entităţi distincte care au luat în calcul, independent, varianta aducerii programului Team Academy în România. „Ne-am gândit la acest proiect, simultan, dar independent, trei grupuri diferite: Universitatea Alternativă (singurul program care a adus studenţilor o altă variantă de învăţare), Educativa (organizaţia lui Alex Ghiţă, prin intermediul căreia pleacă cei mai mulţi studenţi români la studii în afara ţării) şi noi (adică Maastricht School of Management, care am tot tatonat ideea unei universităţi pentru antreprenori)“, povesteşte Adrian Stanciu, care, imediat ce a aflat de interesul celorlalte două părţi, i-a adunat la o masă şi au pus la punct un plan de bătaie. S-au blocat însă la capitolul acreditare, deoarece „modelul acesta nu este acreditabil în România, unde se foloseşte un sistem foarte birocratic pentru acreditare“. Dar aveau cu adevărat nevoie studenţii-antreprenori de acreditare? „Studenţii nu aveau nevoie, dar părinţii vor să fie siguri că diploma de absolvire este validă şi îi face angajabili, chiar dacă drumul copiilor va fi antreprenorial.“

    Soluţia a venit de la Team Academy, care le-a propus să devină parte a ceea ce legea olandeză a educaţiei numeşte „sub steag olandez“: „Cu alte cuvinte, ne acreditează olandezii: autorităţile olandeze vin, analizează şi acreditează întregul program (din Bucureşti şi din Amsterdam), iar diplomele sunt aceleaşi – nu va scrie pe ele unde ai absolvit, ci doar ce program ai absolvit“.

    Cum îşi va face loc o astfel de universitate pe o piaţă locală unde învăţământul universitar privat are o imagine în scădere şi unde aproape că s-a împământenit ideea că orice copil bun sau cu posibilităţi trebuie să plece la studii în străinătate? „Nu mă mint că va fi uşor“, spune Adrian Stanciu, care pleacă însă de la premisa că universitatea pe care o va lansa, deşi cea mai scumpă de pe piaţă (6.500 de euro pe an faţă de o medie de 2.000 de euro la celelalte universităţi private sau la programele cu taxă de la universităţile de stat), costă anual cam cât o grădiniţă privată cu pretenţii din Bucureşti. „Cred că, pe parcurs, The Entrepreneurship Academy va deveni o variantă de studii superioare pentru copiii care au frecventat astfel de grădiniţe şi care nu vor să se desprindă de România pentru plecarea la studii, din diferite motive“.

    Universitatea va avea însă şi un program de burse, prin care fondatorii vor să atragă copii talentaţi – fondul disponibil pentru burse este în formare, dar oficialii universităţii spun că valoarea sa este de 75.000 de euro pe an. În funcţie de sursa fondurilor, bursele se împart în două mari categorii: burse din fondul Fundaţiei Entreprenation şi burse oferite de partenerii The Entrepreneurship Academy (EA), în acest moment fiind confirmată ING Bank – care este şi partener fondator al The Entrepreneurship Academy şi care a semnat un parteneriat pe trei ani. Bookster, Autonom şi Microsoft sunt confirmaţi ca parteneri pe diferite proiecte, iar, pe lângă aceştia, există un număr de discuţii deschise cu alte companii care vor să se alăture proiectului fie ca parteneri, fie ca sponsori pe diferite proiecte.

    Pentru primul an, 2016/2017, The Entrepreneurship Academy vrea să plece la drum cu 50 de studenţi. Pentru următorii cinci ani, Adrian Stanciu vorbeşte despre o ţintă de 250 de studenţi pe serie, ceea ce înseamnă zeci de coach, de oameni implicaţi şi resurse importante pentru învăţare. „Asta face programul scump: un profesor care vorbeşte în faţa unui amfiteatru de sute de studenţi este înlocuit aici de un coach care trebuie să asculte şi să îndrume individual maximum 20 studenţi. Până la urmă, vorbim despre căutarea unei vocaţii, iar această căutare durează şi se construieşte. Scopul nostru nu este să livrăm doar absolvenţi, ci persoane perfect autonome şi pe picioarele lor, care se pot descurca pe cont propriu din ziua absolvirii încolo.“