Nu înţeleg ce se întâmplă. Unde vor ajunge toate astea? Este prima oară în viaţa mea când am ajuns la tribunal”, s-a plâns Şliapnikov jurnaliştilor strânşi în jurul său. Explicaţia a venit partea unui prieten al său. „Mişa, eşti un ghimpe în coasta lor. Eşti o excrescenţă osoasă pentru autorităţile locale. Cred că au ordonat cazul împotriva ta. Te vor încadra la legea 58 din era sovietică, la activitate contrarevoluţionară”, a glumit Iuri Bojenov.
Cazul împotriva lui Şliapnikov nu este atât politic cât economic. Banii sunt tipăriţi pe hârtie fotografică, sub forma unor bancnote cu o singură faţă, de 1, 3, 5, 10, 25 şi 50 de kolioni. Bancnotele sunt multicolore, au imprimate pe ele un fel de arbore, lângă care se poate citi: „Această bancnotă este proprietatea trezoreriei Kolionovo. Nu suportă inflaţie, deflaţie, stagnare sau alte falsificări. Nu este un mijloc de îmbogăţire sau speculaţie. Este susţinută de resursele din Kolionovo. Sau poate este un fals…”.
Acesta nu este primul gest extravagant al fermierului Şliapnikov. În 2010, ţăranul a devenit faimos pentru că s-a luptat cu incendiile de vegetaţie fără ajutorul autorităţilor. Atunci, Şliapnikov a afirmat într-un interviu acordat publicaţiei Esquire că autorităţile au vrut să îl acuze că a acţionat împotriva consiliului local al satului, subminând ordinea constituţională. Situaţia s-a calmat ulterior. Şliapnikov a introdus totodată vize de intrare pentru oficialii care au dorit să îi viziteze ferma. Între documentele necesare pentru vize era şi o adeverinţă de la psihiatru. Acum, fermierul tipăreşte propria monedă, iar autorităţile locale îl urăsc.
„Câte bancnote ai tipărit?”, l-a întrebat pe ţăran un jurnalist, Andrei Kozenko. „Şapte sau opt mii”, a răspuns nesigur Şliapnikov, în timp ce unele estimări din presă ajung la 20.000 de kolioni. Fermierul nu ştie nici cât valorează un kolion în ruble. „Pot să vă spun însă în cartofi. O tonă şi jumătate”, a adăugat el. „50 de kolioni fac o gâscă!”, a intervenit prietenul fermierului.
liapnikov a început apoi să explice că s-a gândit la kolioni nu ca la o nouă formă de bani, ci ca la o formă de ajutor pentru tranzacţiile barter pe care le face mereu cu vecinii săi, un grup de aproximativ 100 de oameni. Unii sunt şi ei fermieri, în timp ce alţii sunt moscoviţi care au case la ţară. De exemplu, cineva împrumută altcuiva un rezervor de carburant şi primeşte în schimb nu ruble, ci 20 de kolioni. Apoi returnează bancnotele datornicului şi primeşte în schimb, de exemplu, un pui sau ceva similar. Şliapnikov îşi plăteşte angajaţii în ruble.
Fermierul nu ascunde faptul că vrea să răspândească mai mult moneda, dar îi este teamă. „Statul nu dă bani, doar îngheaţă creditele. Aşa că am decis să devin propriul meu creditor. Nu înţeleg de ce sunt acuzat”, a spus Şliapnikov.
Procurorul districtual adjunct Nikolai Hrebet, care instrumentează cazul, i-a explicat acuzaţiile. Potrivit constituţiei, rubla este singura monedă legală din Rusia. Politica financiară din ţară este stabilită de banca centrală. Moneda kolion nu respectă legislaţia ţării şi din acest moment trebuie interzisă, scoasă din circulaţie şi distrusă. Banca centrală a Rusiei este la rândul ei terţă parte în acest proces. Cu toate acestea, procurorul a cerut ca un reprezentant al băncii centrale să depună mărturie în calitate de expert independent şi nu ca parte implicată în proces, iar instanţa a permis acest lucru, chiar dacă oriunde în altă parte acest fapt ar fi fost o încălcare gravă a procedurilor. Şliapnikov, care a venit la proces fără avocat, nu a contestat decizia judecătorului.
„Un lucru nu înţeleg. Pe cine am lezat cu faptele mele? Banca centrală, un grup de cetăţeni? Nu înţeleg, cum au fost transformate bancnotele mele personale într-un surogat monetar?”, a întrebat bărbatul, care susţine că este doar un fermier cinstit căruia îi place să glumească. Pentru el kolionii sunt doar o joacă. Nu sunt folosiţi în sistemul de plăţi, nu au lichiditate şi nu au elemente de siguranţă. „Nu se plătesc salarii, taxe sau mită în kolioni. Nu poţi cumpăra o cutie de chibrituri de la magazin. Un ţăran nu poate distruge sistemul bancar!” a susţinut Şliapnikov. El a acuzat apoi procuratura că nu apără interesele Rusiei, ci pe cele ale băncilor comerciale, care au ignorat mediul rural şi care acordă împrumuturi sufocante.
Procurorul a cerut şi a obţinut dreptul de a răspunde, chiar dacă este neobişnuit din punct de vedere procedural. „Dacă cineva care foloseşte kolioni vrea să primească ceea ce îi datorezi, iar tu decizi să nu faci acest lucru, atunci nimeni nu poate obţine nimic de la tine, în mod legal. Totul depinde de reputaţia şi bunul tău renume. Din punct de vedere legal este insuficient”, explicat procurorul, adăugând că mondele kolion reprezintă un pericol pentru unitatea sistemului de plăţi şi politica băncii centrale, tocmai într-o perioadă în care Rusia se află în criză economică.
Este chemat în instanţă primul martor. Iuri Titov este de profesie mecanic şi locuieşte la Moscova, dar are o casă în Egorevsk. El declarat că i-a împrumutat o dată nişte motorină lui Şliapnikov şi a primit în schimb 50 de kolioni. Martorul a susţinut că nu a fost un acord între doi oameni de afaceri, ci doar un schimb privat, între două persoane, care nu priveşte pe nimeni.
Procurorul s-a interesat de valoarea motorinei, iar martorul a spus circa 2.000 de ruble. În acest fel a explicat curţii că un kolion valorează aproximativ 40 de ruble. Procurorul l-a întrebat apoi ce ar vrea pentru 50 de kolioni. „O gâscă, sau un pui şi nişte ouă”, a venit răspunsul. Procurorul s-a întrebat apoi dacă martorul nu ar plăti prea mult, având în vedere costul motorinei.
