BusinessMagazin

Tag: angajare

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • Cele mai bizare întrebări de la interviul de angajare: “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?”

    Cei mai mulţi dintre noi primim, ocazional, întrebări destul de bizare. Ce e însă de făcut dacă asta se întâmplă în timpul unui interviu?

    În general, aceste interviuri de angajare sunt gândite pentru a pune în dificultate candidaţii slabi, dar sunt unele întrebări pentru care nimeni nu se poate pregăti. Cei de la Quora au selectat cele mai bizare astfel de întrebări postate de cei care au aplicat pentru diverse joburi.

    “M-au întrebat unde aş ascunde un cadavru sau care este episodul meu preferat din South Park în cadrul unui singur interviu”, povesteşte Adam Newman.

    Keith Boskey, manager în industria jocurilor pentru calculator, descrie experienţa din timpul unui interviu pentru un job part-time la o firmă de avocatură. Bărbatul povesteşte că a primit o întrebare cel puţin ciudată: “Dacă ai putea fi orice legumă din lume, ce ai fi?”

    Avocatul Philip Rosmarin îşi aminteşte perioada când a lucrat în cadrul unei agenţii de publicitate. “Aveam agăţat de peretele din spatele biroului un tablou uriaş cu Adolf Hitler, pentru că voiam să mă asigur că toţi cei care veneau la interviu pentru job puteau să îl vadă. Am angajat o femeie, singura care a avut curajul să întrebe ce caută acel tablou acolo”.

    Nitin Gupta, om de ştiinţă indian, a primit una dintre cele mai ciudate întrebări din partea unei femei manager. “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?” A înţeles că regulile corporatiste interzic întâlnirile dintre angajaţi, aşa că a ales-o pe ea în locul jobului.

  • Spune-mi în ce an te-ai născut ca să-ţi spun ce salariu şi beneficii poţi obţine

    Cam aşa ar putea suna, ipotetic, o discuţie despre oferta salarială dintre un recruiter şi un candidat la interviul de angajare, având în vedere concluziile unor studii salariale. Deşi angajatorii susţin că nu vârsta, ci competenţele şi performanţa fac diferenţa în stabilirea salariilor angajaţilor – iar grilele salariale creează echitate în companie – datele arată că, în medie, anul naşterii contează în cuantificarea remuneraţiei. Care sunt cele mai norocoase generaţii de pe piaţa muncii din acest punct de vedere?

    Dacă până în prezent se punea un mare accent, în diverse studii, pe diferenţele de salarizare dintre femei şi bărbaţi, în prezent cercetările salariale sunt din ce în ce mai complexe şi capătă noi forme. Un studiu realizat de compania de consultanţă Mercer arată că există diferenţe salariale semnificative, pe aceleaşi tipuri de poziţii, în funcţie de generaţia din care face parte fiecare angajat.

    Astfel, un manager de top din România din generaţia Baby Boomers (care este născut între 1946 şi 1964) are, în medie, un salariu de bază de 23.900 de lei brut pe lună şi câştigă cu mai mult de 40% prin comparaţie cu un manager pe aceeaşi funcţie care este mai tânăr şi face parte din generaţia Y sau din Millennials (născut în perioada 1981‑1995). Totodată, un executiv de top Baby Boomer are un salariu de bază cu doar 7% mai mult decât un omolog de-al său care face parte din generaţia X (care s-a născut în intervalul 1965‑1980). Cum se explică diferenţele salariale pe baza datei naşterii, având în vedere că, cel puţin în teoria susţinută de angajatori, performanţa, şi nu vechimea în organizaţie, dictează salariul?

    Alina Popescu, talent information solution leader pentru România şi regiunea Balcani în cadrul Mercer (parte a grupului Marsh&McLennan Companies), spune că este normal ca Baby Boomerii să fie cel mai bine plătiţi angajaţi dintre toate generaţiile aflate în câmpul muncii, întrucât angajatorii îi plătesc, de fapt, pentru experienţa lor.

    „Baby boomerii sunt cei mai experimentaţi, iar cei care au rezistat în câmpul muncii până în prezent sunt oamenii cu adevărat talentaţi, de aceea sunt şi cel mai bine plătiţi. În plus, spre deosebire de Baby Boomers, care au un interes foarte mare asupra obţinerii de «active» şi sunt motivaţi mai degrabă de bani, cei care fac parte din generaţia Millennials nu pun atât de mult accentul pe partea materială la un job, pentru că nu vor credite, case sau vacanţe scumpe, ci mai mult timp liber pentru viaţa personală“, a explicat Alina Popescu.

    Deşi se spune că salariul de la primul loc de muncă stabil este definitoriu pentru întregul parcurs salarial al angajatului, iar cea mai mare majorare salarială se poate obţine la schimbarea jobului, specialiştii susţin că în sistemul privat majorările salariale semnificative au la bază competenţele, polivalenţa şi nivelul de management. În plus, un aspect nou luat în calcul în sistemele de salarizare este reprezentat de competiţia între companii în retenţia talentelor, care este o mişcare naturală de aliniere spre media europeană, spune Iuliana Leurent, CEO al companiei RINF Temps România, divizia de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară a grupului românesc RINF.

    „Generaţiile X şi Y au avantajul de a se afla într-o piaţă emergentă, mult mai dinamică, în care competenţa poate accelera procesul de raportare la un salariu mai mare. Senioritatea în cadrul companiei angajatoare se traduce în principal în oportunităţi de avansare sau un sistem de beneficii, cel mai comum fiind numărul de zile de concediu“, explică Leurent.
    Pentru poziţiile de specialişti, angajaţii din generaţia X au cele mai mari salarii de bază din cele 4 generaţii de pe piaţa muncii, de 4.660 de lei brut pe lună, în medie, cu circa 2% peste nivelul încasat de Baby Boomers. Diferenţe mai mari sunt – în aceeaşi categorie de „professionals“ care necesită studii superioare – pentru cei din generaţia Millennial (Y), care câştigă cu 8% mai mai puţin decât X, dar mai ales pentru cei noi intraţi în câmpul muncii (generaţia Z, născută după 1995). Un specialist din generaţia Z are un salariu de bază brut de 3.075 de lei pe lună, cu 51% sub nivelul încasat de un specialist din generaţia X, arată studiul Mercer.

    În opinia Iulianei Leurent, generaţia Baby Boomers vrea „valori sigure“ şi este, într-un fel, de înţeles. „Generaţiile X şi Y sunt cu mult mai atraşi de tentaţiile societăţii de consum şi pot accepta un salariu mai mic în măsura unui beneficiu compensantoriu ca de exemplu maşină de serviciu, abonamente la săli de sport etc. Cât despre motivaţia de a munci mai mult pentru a câştiga mai mult, rămâne o alegere personală şi este delicat de generalizat întrucât intrăm în paradigma «nu mai e ca pe vremea noastră».“

    Românii din generaţiile mai în vârstă au crescut cu o mentalitate în care să obţii o maşină de serviciu îţi asigură un anumit statut social, de aceea acest beneficiu este mai frecvent întâlnit în România decât în alte ţări. Aşa s-a ajuns în situaţia în care, spre exemplu, un angajat din sistemul bancar din Timişoara care ajunsese în urmă cu câţiva ani la venituri lunare de 3.000 – 4.000 de dolari pe lună să fie nemulţumit că maşina de serviciu era o Skoda Octavia şi nu un model mai scump, a spus Felix Toma (38 de ani), country manager al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară Gi Group România.

     

  • Motivul economic din spatele tatuajelor pe care le au membri cartelurilor de droguri – GALERIE FOTO

    V-aţi întrebat vreodată de ce membri unor carteluri de droguri sunt tatuaţi din cap până în picioare? Un răspuns surprinzător vine de la Tom Wainwright, autorul volumului “Narconomics”, carte ce analizează economia subterană din America de Sud.

    Vezi aici fotografii cu membri cartelurilor din America de Sud

    Wainwright explică faptul că în spatele acestor tatuaje stă de fapt un motiv de ordin economic: “Gândiţi-vă astfel: cât de greu ar fi să găsiţi un loc de muncă dacă aţi avea astfel de tatuaje? Este logica pe care se bazează şi cartelurile – este un branding al angajaţilor”, explică autorul. “Asta asigură două lucruri: în primul rând, că membrul nu va putea să plece în altă parte; în al doilea rând, ca o consecinţă a primei idei, un angajat fără alte opţiuni de angajare este un angajat mai ieftin, pe care poţi să în controlezi mai uşor.”

    Practica tatuării acestor membri nu se regăseşte doar în America de Sud; şi Yakuza, mafia japoneză, recurge la astfel de gesturi pentru a-şi asigura fidelitatea membrilor găştii.

  • Christian Kern, cancelarul Austriei: Austriecii să aibă prioritate la angajare în faţa altor cetăţeni UE. Ţările estice exportă şomaj

    Cetăţenii austrieci trebuie să aibă prioritate la angajare faţă de imigranţii din alte state ale Uniunii Europene, propune cancelarul Austriei, Christian Kern, acuzând ţările est-europene că exportă şomajul în Occident.

    Imigranţii veniţi din alte state UE trebuie să poată fi opriţi să aibă acces la un loc de muncă dacă un austriac calificat a aplicat pentru aceeaşi funcţie, a declarat cancelarul Christian Kern, liderul Partidului Social-Democrat din Austria (SPÖ, centru-stânga).

    “Acest lucru înseamnă că doar dacă nu va fi disponibil un şomer în Austria un loc de muncă poate fi dat fără restricţii unui imigrant”, a adăugat Christian Kern, citat de site-ul de ştiri Kurier.at şi de EUObserver.

    Christian Kern a acuzat ţările est-europene că “exportă şomaj în Austria”, îndemnând companiile austriece să acorde prioritate la angajare austriecilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai frumos job din lume? Eşti plătit să te plimbi

    Cauţi un internship sau eşti deja angajat, dar îţi place fotografia şi vrei să te reprofilezi? Royal Caribbean UK & Ireland s-ar putea să aibă o ofertă de nerefuzat pentru tine. Potrivit Conde Nast Traveler, compania oferă un internship pe timp de vară pentru o persoană cu ochiul format pentru fotografie. Norocosul selectat va petrece trei săptămâni (iunie-iulie 2017) la bordul navelor Royal Caribbean documentând aventurile pasagerilor pe contul de Instagram al companiei.

    Internul va călătorii la bordul Ovation of the Seas, Anthem of the Seas şi Freedom of the Seas şi va călători la Beijing, New York, Barcelona şi toate cheltuielile vor fi acoperite de companie. Mai mult, el va primi şi 3000 de lire pentru această perioadă.

    Tot ce trebuie să faci pentru a te înscrie este să ai peste 21 de ani, să deţi un iPhone şi să publici o poza sau un video dintr-o călătorie folosit tagul  @RoyalCaribbeanUK şi hashtag-ul #ExtraordinaryExplorer. Doritori trebuie să aplice aici 

  • Câţi migranţi trăiesc în România, de ce au venit aici şi unde sunt angajaţi ei

    Numărul imigranţilor în România este foarte mic, de aproximativ 0,3% din populaţia generală, potrivit informaţiilor publicate în raportul de cercetare „Impactul imigraţiei asupra pieţei muncii din România”, un studiu asupra accesului migranţilor pe piaţa locurilor de muncă, în calitate de angajaţi şi antreprenori, realizat de Centrul de Cercetare şi Documentare în Domeniul Integrării Imigranţilor (CDCDI) din cadrul Asociaţiei Române pentru Promovarea Sănătăţii.

    Cercetarea cuprinde analiza implementării politicilor de imigraţie cu efecte asupra pieţei muncii în perioada 2007 – 2015. Sursa datelor o constituie cadrul legislativ, strategic şi operaţional care reglementează accesul diferitelor categorii de migranţi la angajare şi la iniţiative antreprenoriale, datele oficiale furnizate de diferite instituţii (ITM, ANOFM, AMOFM, AJOFM, Universităţi, IGI şi altele) în baza legii accesului la informaţii publice, precum şi interviuri cu reprezentanţi ai instituţiilor publice şi ai organizaţiilor neguvernamentale şi, nu în ultimul rând, interviuri cu imigranţi aflaţi în România. Studiul se referă la cetăţenii străini cu şedere legală pe teritoriul României care provin din afara Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene.

    Având în vedere că numai o parte dintre migranţii de pe piaţa locală sunt angajaţi (sub 10% din totalul populaţiei de imigranţi în vârstă de muncă), străinii nu sunt vizibili pe piaţa muncii, iar autorităţile nu consideră necesară adaptarea legislaţiei şi practicilor la nevoile acestora.

    Cei mai mulţi migranţi au venit în România pentru reîntregirea familiei. Studiile se află pe locul doi iar activităţile remunerate pe cel de-al treilea în rândul motivelor şederii migranţilor în România. Numărul străinilor cu şedere pentru desfăşurarea de activităţi remunerate a cunoscut cea mai dramatică scădere după perioada de maxim – 2008, astfel încât ponderea celor care vin în România cu acest scop este în prezent de sub 10% din numărul total de imigranţi.

    Printre altele, în studiul CDCDI se arată că:

    •        Unul din obiectivele declarate ale politicilor privind imigraţia este facilitarea accesului şi şederii legale pe teritoriul României a cetăţenilor din state terţe care răspund nevoilor de ocupare a forţei de muncă. În prezent nici AJOFM, nici alte instituţii publice nu deţin date certe cu privire la nevoile de ocupare ale pieţei romȃneşti.

    •        Procedura avizului de angajare blochează accesul direct pe piaţa muncii a acelor străini care doresc să intre/să rămȃnă ȋn ţară ȋn scop de muncă dar nu răspund estimărilor nevoilor interne de angajare.

    •        Procedura angajării străinilor este deschisă doar acelor angajatori care au eşuat ȋn ocuparea locurilor de muncă din surse interne – cu cetăţeni romȃni sau străini cu drept de şedere pe termen lung, UE sau SEE. La dosarul pentru obţinerea avizului de angajare trebuie să se regăsească adeverinţa eliberată de Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă şi, eventual, dovada anunţării locului de muncă într-un cotidian de largă circulaţie.

    •        Pentru continuarea ȋn Romȃnia a studiilor şi pentru obţinerea avizului de angajare  poate fi necesară, ȋn funcţie de locul de muncă şi de profesia practicată, recunoaşterea diplomelor de studii. Pentru diplomele de studii obţinute în state terţe, procedura de recunoaştere a diplomelor este extrem de greoaie, costisitoare şi discreţionară, mai ales dacă sistemele nu sunt asemănătoare celui românesc sau dacă între România şi statul emitent nu există acorduri bilaterale privind recunoaşterea diplomelor.

    •        Antreprenorii care vor să obţină viză de lungă şedere pentru activităţi comerciale trebuie să se supună cerinţelor din ce în ce mai stricte legate de investiţii şi planul de afaceri. Conform procedurilor de acordare a avizului tehnic de specialitate, investitorii străini trebuie să prezinte acum un plan de afaceri extrem de detaliat, a cărui îndeplinire este urmărită anual de oficiile teritoriale pentru întreprinderi mici şi mijlocii.

    •        Nefăcând parte dintre grupurile vulnerabile pe piaţa muncii în accepţiunea strategiei ANOFM, agenţiile de ocupare nu au programe speciale pentru imigranţi. Aceştia sunt trataţi ca orice cetăţean român  aflat în căutarea unui loc de muncă. Angajaţii AJOFM recunosc că, datorită limbii şi culturii diferite, străinii au dificultăţi mai mari de integrare pe piaţa muncii.

    •        ONG-urile consideră că legislaţia nu este corelată cu realităţile de pe piaţa muncii şi din domeniile conexe (deficitul de medici, sistemele birocratice şi nefuncţionale pentru recunoaşterea studiilor şi calificărilor etc.), cu situaţia particulară a imigranţilor (lipsa actelor sau a diplomelor de studii, calificarea în meserii diferite de cele cerute pe piaţa sau imposibilitatea de a dovedi calificările) şi nici cu dificultăţile inerente perioadei de adaptare într-o ţară nouă (limbă, cultură).

    •        Din interviurile realizate cu cetăţenii străni, dificultăţile menţionate de aceştia în integrarea pe piaţa muncii în România sunt legate în principal de barierele de limbă care constituie un obstacol important în obţinerea informaţiilor, de diferenţele culturale, de necunoaşterea drepturilor migranţilor de către autorităţi, încălcări ale condiţiilor de muncă de către angajatori şi discriminare. În plus, au fost semnalate procedura extrem de lungă şi anevoioasă a recunoaşterii studiilor finalizate în state terţe şi blocarea accesului la exercitarea unor profesii liberale.

    •        Imigranţii intervievaţi care au afaceri în România sau care îşi doresc o implicare antreprenorială, au menţionat obstacole legate de la finanţări/credite, dificultăţi de înţelegere a legislaţiei, birocraţie sau teama de a fi expulzat. Este identificată teama de practici abuzive, discriminatorii – de controale mai frecvente decât la afaceriştii români.

    Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului Dezvoltarea unei reţele de organizaţii active în domeniul migraţiei (EMINET), proiect cofinanţat printr-un grant din partea Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

  • Cel mai frumos job din lume? Eşti plătit să te plimbi

    Cauţi un internship sau eşti deja angajat, dar îţi place fotografia şi vrei să te reprofilezi? Royal Caribbean UK & Ireland s-ar putea să aibă o ofertă de nerefuzat pentru tine. Potrivit Conde Nast Traveler, compania oferă un internship pe timp de vară pentru o persoană cu ochiul format pentru fotografie. Norocosul selectat va petrece trei săptămâni (iunie-iulie 2017) la bordul navelor Royal Caribbean documentând aventurile pasagerilor pe contul de Instagram al companiei.

    Internul va călătorii la bordul Ovation of the Seas, Anthem of the Seas şi Freedom of the Seas şi va călători la Beijing, New York, Barcelona şi toate cheltuielile vor fi acoperite de companie. Mai mult, el va primi şi 3000 de lire pentru această perioadă.

    Tot ce trebuie să faci pentru a te înscrie este să ai peste 21 de ani, să deţi un iPhone şi să publici o poza sau un video dintr-o călătorie folosit tagul  @RoyalCaribbeanUK şi hashtag-ul #ExtraordinaryExplorer. Doritori trebuie să aplice aici 

  • Oraşul unde nu există poliţie, şomaj, iar casele sunt gratuite pentru toţi locuitorii – FOTO

    Oraşul este descris ca fiind o “utopie socialistă”, însă care pare prea fantezist pentru a fi adevărat, scrie The Mirror

    Un oraş fără poliţie, fără criminalitate, foarte puţin somaj şi unde locuitorii au liberatea de-aşi construi unde vor casele pare o urbă desprinsă din romanele science-fiction. Însă acest lucru se întâmplă în realitate, Marinaleda, se află la câţiva kilometri de Sevilia, Spania şi acolo locuiesc în jur de 2750 de persoane. Localitatea este condusă de către Juan Manuel Snachez Gordillo care a devenit cunoscut ca fiind un fel de “Robin Hood spaniol”. Acesta se află la conducerea localităţii din regiunea Sevillia încă din 1979.

    În oraş funcţionează o cooperativă agricolă unde lucrează aproape toată populaţia localităţii (2650 de angajaţi), iar fiecare angajat este plătit cu 1200 de euro pe lună.

    În plus, Marinaleda le oferă de asemenea rezidenţilor o casă, cu condiţia să o construiască singuri şi dacă au fost rezidenţi ai Marinaledei timp de cel puţin doi ani. Cărămizile şi mortarul sunt oferite gratis de guvernul local din Andaluzia, regiunea de care aparţine satul.  De asemenea, persoanele care vor să-şi construiască o casă sunt ajutaţi cu arhitecţi, dar şi cu muncitori.  Cei care se angajează să îşi construiască o casă plătesc câte 15 euro pe lună, dar încep plata abia după terminarea construcţiei. Datoria este moştenită de copii pentru a putea fi acoperite costurile.

     

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com