Furia cu care oficiali din varii natiuni au reactionat la
scandalul Wikileaks nu are nicio legatura cu gradul de
confidentialitate al documentelor pe care Julian Assange le-a
zvarlit multimii pe internet; o mare parte din ele niste
insailituri disparate si naive prin care unii si altii si-au
justificat existenta prin birouri. Adevarata valoare a documentelor
este data chiar de modul in care ii prezinta documentele pe mai
marii acestei lumi – superficiali, barfitori, nepasatori,
preocupati de fleacuri. In general un lider politic sau economic
are o dimensiune publica – oameni ca Richard Branson sau Donald
Trump sau JFK au influentat milioane de oameni din lumea intreaga,
i-au facut sa doreasca sa invete, sa manipuleze, sa urce, sa ajunga
in top. Acolo, in top, este o chestiune personala daca te
transformi intr-un Mesia sau daca incepi sa patezi rochite; in
acelasi timp varful topului iti ofera posibilitatea sa dai vina pe
altii, un mod de actiune cat se poate de omenesc, raspandit si
utilizat.
Dar nu poti rezista, chiar in top fiind, unei avalanse de
documente care ofera, chiar privite superficial, o imagine. Ori
asta a facut Assange, a zvarlit in lume sute de mii de imagini care
individual nu spun mare lucru, dar luate impreuna tipa.
Cei maturi mai tin minte, cred, calaretul Marlboro – natura,
barbati puternici, muzica care insotea reclama, pe vremea cand
reclamele la tigari mai erau permise. In urma cu doi sau trei ani
un programator de computere, un medic si un chimist au conchis ca
Marlboro Man a fost cel mai influent personaj care nu a trait
vreodata. Cei trei sunt Dan Karlan, Allan Lazar si Jeremy Salter,
care au scris “The 101 Most Influential People Who Never Lived: How
Characters of Fiction, Myth, Legends, Television, and Movies Have
Shaped Our Society, Changed Our Behavior and Set the Course of
History”. Personal nu as fi asezat pe primul loc calaretul fumator,
dar a fost o optiune demna de luata in seama daca e sa ne referim
la modul de departajare al personajelor din top – numarul
persoanelor afectate si amploarea fenomenului.
Lista in schimb, in intregul ei, este surprinzatoare si sunt
sigur ca veti zambi in continuare: Big Brother, cel din romanul
“1984” al lui George Orwell, este pe locul doi, Mos Craciun pe
patru, Hamlet pe cinci, Lady Chatterley pe 15, Ulise pe 24, Dracula
pe 33, Cetateanul Kane pe 35, Godzilla pe 38, papusa Barbie pe 43,
JR Ewing pe 63, HAL 9000, computerul nebun din filmul “Odiseea
spatiala 2001” pe 66 si Marele Gatsby pe 93.
Facut de americani, referintele si eroii enumerati apartin,
firesc, balonului cultural anglo-saxon in care ne scaldam si noi de
o buna bucata de vreme; mai sunt pe acolo eroi de comics-uri – Dick
Tracy sau eroi literari care nu spun mare lucru unui european –
Elmer Gantry, de exemplu. Il simt mai aproape pe Martin Eden, in
ultimul caz.
Dar impactul unui personaj este la fel de real pe cat este si
influenta familiei medii asupra economiei – familia medie
dimensioneaza bugete, fundamenteaza planuri de afaceri, stabileste
tinte de business si strategii de dezvoltare.
Un personaj bine construit, de genul lui Gordon Gekko, cel din
primul “Wall Street” poate influenta o generatie intreaga si Gekko
chiar a facut-o. Cred ca nu face parte din topul personajelor
influente pentru ca Salter, Lazar si Karlan au scris cartea
inaintea crizei financiare; altfel, data fiind amploarea si
efectele pe care le are, cred ca Gekko merita sa se claseze in
primii cinci fara discutie. Pur si simplu pentru ca a enuntat, in
urma cu doua decenii, manualul investitorului: “The point is,
ladies and gentlemen, that greed, for lack of a better word, is
good”.
Modele de acest gen au facut din antreprenoriatul american un
vehicul cat se poate de puternic: in al treilea trimestru al lui
2010, 304 start-up-uri americane au primit aproape trei miliarde de
dolari din partea fondurilor de investitii, in timp ce 161 de
companii europene au primit sub 850 de miliarde de dolari.
Falimentul personal practic nu exista in Europa, iar concedierea
angajatilor este un proces cel putin laborios.
Rezultatul este “imbatranirea” companiilor. In topul 500 al
companiilor la nivel global realizat de Financial Times in 2007
sunt 21 de companii infiintate in perioada 1926 – 1950, 23 in 1951
– 1975 si 24 in 1976 – 2000. In Europa cea mai mare pondere o au
companiile infiintate intre 1851 si 1900, 51 la numar, in timp ce
din perioada 1926 – 2000 au intrat in top numai 12.
Europa este conservatoare si sufera de imobilism. Criza pe care
o traverseaza Europa astazi are la baza, pe langa cauzele
financiare, si piedicile legislative si lipsa modelelor valabile,
care pot trezi spiritul antreprenorial si dorinta “familiei medii”
de a-si depasi conditia de “familie medie”. Fac referire la Europa
pentru ca este evident ca numai uniunea va putea pune in miscare
economia Romaniei, unde posibilele modele nu inspira, ci mai
degraba enerveaza.
Recititi lista: Big Brother este pe locul al doilea, Mos Craciun
pe 4, iar JR Ewing pe 63.
La multi ani!
