BusinessMagazin

Tag: ulei

  • Lidl aduce precizări referitoare la diferenţa de preţuri dintre România şi Polonia la produsele de bază

    Referitor la articolul Revoltător. Lidl are în Polonia preţuri cu până la 67% mai mici la produsele de bază faţă de România, Lidl România aduce următoarele precizări:

    Stabilirea preţului unui produs este un proces complex, ce ia în calcul atât costurile de producţie, cât şi o serie de alte costuri adiţionale (transport, cantitatea comandată, depozitare, cadru legislativ etc.). În acest sens, nu putem comenta strategia de stabilire a preţurilor în Polonia.

    Lidl România şi Lidl Polonia sunt două entităţi comerciale separate, care îşi desfăşoară activitatea în mod independent. Prin urmare, oferta de alimente şi preţurile amintite în cadrul acestui articol sunt diferite şi nu se influenţează reciproc.

    Este important de menţionat faptul că gama de produse Lidl România se împarte după cum urmează: sortimentul de bază (produsele din oferta permanentă, pe care clienţii le pot găsi în toate magazinele Lidl pe tot parcursul anului) şi sortimentul in & out (produse speciale care apar doar periodic în magazinele Lidl).

    Pentru ambele categorii se pot aplica promoţii, cum este cazul produsului ciocolată amăruie Fin Carre, care apare în monitorizarea efectuată de către Hipercom Monitoring. Astfel, preţul menţionat în articol, de 0.35 EUR/100g (Polonia), este unul promoţional, comparativ cu cel de 0.52 EUR/100g (România), care este preţul de bază al produsului.

    Totodată, din dorinţa de a-i recompensa pe clienţi, am introdus Săptămânile Tematice, încă de la intrarea companiei pe piaţa din România. Prin intermediul experienţelor gastronomice pe care le propunem clienţilor Lidl cel puţin o dată pe lună, dorim să le oferim tuturor o călătorie culinară în jurul lumii. Anumite produse menţionate în articolul dumneavoastră fac parte din astfel de săptămâni tematice şi deci nu sunt produse alimentare de bază aşa cum se precizează în această analiză: bulete de cartofi Duc de Coeur, unt cu sare de mare Duc de Coeur, tartă cu creveţi şi legume Duc de Coeur, salam crud-uscat franţuzesc cu nuci ambalat Specialities Francaises, pizza congelată Chilli con Carne El Tequito, salam fiert afumat mexican feliat ambalat El Tequito, iaurt în stil mexican El Tequito.

    În analiza efectuată de către cei de la Hipercom Monitoring există şi produse care se găsesc în sortimentul permanent, cum ar fi hrana uscată pentru pisici Coshida şi roşiile uscate în ulei Baresa, care arată o diferenţă de preţ în minus pentru România faţă de Polonia. Astfel de diferenţe regăsim şi pentru alimentele de bază, precum uleiul de floarea soarelui (3.99 RON/1 l – 4.49* PLN/1 l), fasolea albă cu bob mare Cornfarm (4.39 RON/kg – 4.85* PLN/kg), biscuiţii Petit Beurre Tastino (2.99 RON/450g – 3.99* PLN/450g), roşiile (4.99 RON/kg – 5.99* PLN/kg), salata verde (2.79 RON/kg – 3.49* PLN/kg) sau ardeiul gras roşu (11.99 RON/kg – 12.99* PLN/kg).

    Mai mult, suntem transparenţi în ceea ce priveşte preţurile produselor şi am dovedit acest lucru în timpul reducerii TVA, când am comunicat direct clienţilor cum se reflectă scăderea TVA în preţul produsului şi am afişat la raft atât preţul vechi cât şi preţul nou.

    Totodată, dorim să clarificăm faptul că în Polonia exista o grilă de TVA în 3 trepte: 23%, 8 % (pentru anumite produse alimentare şi medicale) şi 5% (pentru produsele alimentare de bază).

  • Piaţa mondială a artei se află la cel mai ridicat nivel din istorie

    Preţul record confirmă interesul tot mai mare al investitorilor pentru lucrările de artă.  Piaţa mondială a artei a atins în 2014 cel mai ridicat nivel din istorie, de 51 de miliarde de euro, în creştere cu 7% faţă de anul precedent şi peste nivelul de 48 de miliarde de euro înregistrat înainte de recesiunea declanşată în 2007.

    Reprezentanţii casei Christie’s estimaseră iniţial că tabloul Les femmes d’Alger (Version O) se va vinde cu aproximativ 140 milioane de dolari, însă licitaţia a fost mult mai disputată, iar preţul final de vânzare a fost de 179,4 milioane de dolari (inclusiv comisionul de 12% al casei Christie’s).

    Considerată a fi cea mai importantă pictură a lui Picasso aflată în proprietate privată, Les femmes d’Alger a fost vedeta unui turneu mondial de promovare, la Hong Kong, Londra şi Manhattan.

    Les femmes d’Alger fusese vândută anterior la licitaţie în anul 1997, fiind tranzacţionată cu 31,9 milioane de dolari. De această dată, preţul de pornire a fost fixat la 100 milioane de dolari. Identitatea noului proprietar al acestei opere de artă ce aparţine curentului cubist nu a fost dezvăluită.

    Precedentul record mondial de preţ pentru o operă de artă vândută la licitaţie a aparţinut unui triptic de Francis Bacon, intitulat Three Studies of Lucian Freud, care a fost vândut cu 142,4 milioane de dolari, tot de casa Christie’s, în 2013.

    O sculptură realizată în 1947 de artistul elveţian Alberto Giacometti, L’homme au doigt, a stabilit la rândul ei un record mondial de preţ pentru o sculptură, după ce a fost vândută cu 141,3 milioane de dolari. Precedentul record mondial de preţ pentru o sculptură aparţinea aceluiaşi artist elveţian, a cărui operă L’homme qui marche I a fost vândută la licitaţie cu 104,3 milioane de dolari în 2010.

    Aceste recorduri au fost stabilite la licitaţia organizată de casa Christie’s pe 11 mai, la New York, intitulată Looking Forward to the Past, în cadrul căreia au fost puse în vânzare opere aparţinând unor curente artistice diverse şi unor artişti celebri, precum Claude Monet şi Andy Warhol. Licitaţia a generat încasări totale de 705,9 milioane de dolari, depăşind cu mult estimările specialiştilor (578 milioane – 668 milioane de dolari). O singură operă dintre cele 35 care au fost puse în vânzare nu şi-a găsit cumpărător.

    Printre celelalte opere vândute pe 11 mai cu sume considerabile la New York s-a aflat un alt tablou de Picasso, Buste de femme (Femme a la resille), care a fost achiziţionat cu 67,4 milioane de dolari.

    Tabloul No. 36 (Black Stripe) de Mark Rothko şi pictura Le Parlament de Claude Monet s-au vândut fiecare cu 40,5 milioane de dolari. Alte recorduri mondiale au fost stabilite pentru artiştii Chaim Soutine, Peter Doig şi Jean Dubuffet – al cărui tablou Paris Polka s-a vândut cu 24,8 milioane de dolari, depăşind de peste trei ori estimările specialiştilor.

    Cumpărătorul lucrării Les femmes d’Alger va rămâne cel mai probabil anonim, provocând un nou val de speculaţii legate de identitatea sa şi destinaţia lucrării. În ultimii ani, nivelul superior al pieţei de artă a atras sume considerabile de bani proveniţi din Asia, în special din China, pe măsură ce noua clasă de superbogaţi îşi extinde investiţiile în lucrări de artă scumpe.

    Lumea artei din New York a intrat în trepidaţie în aprilie, când un chinez misterios, îmbrăcat în jeanşi şi hanorac, a câştigat licitaţia organizată de casa Sotheby pentru lucrarea L’Allee des Alyscamps a pictorului Vincent van Gogh, adjudecată pentru suma de 66 de milioane de dolari.

    Tabloul, care înfăţişează şiruri de plopi în toamnă, a fost pictat în 1888, perioadă în care, potrivit Sotheby, Van Gogh a surprins pe pânză expresii de mare frumuseţe şi exuberanţă. Tabloul a fost finalizat cu doar o lună înainte ca artistul să îşi taie o parte dintr-o ureche. Iniţial, tabloul a fost estimat la 40 de milioane de dolari.

  • Mai mult de jumătate dintre români îşi doresc un prânz mai sănătos

    2 din 3 români îşi doresc o alimentaţie sănătoasă şi variată în timpul mesei de prânz. Cu toate acestea, în topul preferinţelor culinare ale românilor se află, pe lângă clasicul grătar de pui cu legume (34%), feluri de mâncare precum şniţel cu cartofi copţi (26,9%), pizza (25,6%) sau pulpe de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi (17%), conform studiului citat.

    Întrebaţi despre piedicile care stau în calea unui prânz sănătos şi variat, marea majoritate a românilor nominalizează lipsa timpului (51%) precum şi absenţa ideilor pentru pregătirea unui meniu variat (13%) drept principalele motive. Pentru a schimba acest aspect, 2 din 10 români ar urma sfaturile unui specialist în nutriţie (21,9%), în timp ce alţi 2 din 10 respondenţi preferă idei sănătoase şi variate, se arată în acelaşi studiu. De asemenea, cei mai mulţi dintre românii cu loc de muncă (64%) preferă mâncarea gătită acasă, iar aproape o treime (27,6%) apelează la un serviciu de catering la birou sau iau masa în oraş.

    Bunge Prio este un joint-venture creat în 2012 între Bunge şi Nutre Group, care integrează capacităţile de colectare şi procesare a seminţelor oleaginoase deţinute de cele două companii în România si Bulgaria. Grupul este unul dintre cei mai importanţi traderi de pe piaţa locală şi lider în piaţa de ulei îmbuteliat şi în producţia de bio-diesel. Prin facilităţile sale integrate de producţie din Buzău şi Lehliu, Romania, Bunge Prio are o capacitate de prelucrare seminte oleaginoase de peste 1 milion de tone.

    Bunge Limited are la nivel global activităţi domeniul agribusiness şi alimentar, operând în peste 40 de ţări cu 35.000 de angajaţi. Bunge comercializează, depozitează şi transportă seminţe oleaginoase si cereale pentru clienţi din toată lumea. Compania procesează seminţe pentru a produce uleiuri comestibile şi industriale sau concentrate proteice pentru hrana animalelor; de asemenea prelucrează trestie de zahăr pentru a obţine zahăr şi etanol. Bunge este activ şi în domeniul morăritului cerealelor (grâu, porumb şi orez) din care obţine ingrediente utilizate de companiile din domeniul alimentar dar comercializeaza de asemenea si fertilizanti in America de Sud. Fondată în 1818, compania are sediul în White Plains, New York.

    Nutre este un grup agro-industrial care operează într-o manieră integrată: de la producţia agricolă până la comercializarea produselor industriale si alimentare.

    * Sondajul “Prânzul la români” s-a desfăşurat la cererea Bunge Prio, în perioada 10 – 22 septembrie 2014 pe un eşantion de 4105 respondenţi, utilizatori ai platformei iVox.ro. Eşantionul reproduce din punct de vedere al principalelor caracteristici structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România,aşa cum decurge din cercetarea Gallup, „Piaţa serviciilor de acces la Internet”, (Gallup, aprilie 2010) realizată la cererea ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

    Prin urmare, rezultatele acestui sondaj pot fi extrapolate, cu o minimă marjă de eroare, populaţiei utilizatorilor de internet din România, cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Universul cercetării reprezintă populaţia adultă neinstituţionalizată a României care beneficiază de acces la internet.

  • Mai mult de jumătate dintre români îşi doresc un prânz mai sănătos

    2 din 3 români îşi doresc o alimentaţie sănătoasă şi variată în timpul mesei de prânz. Cu toate acestea, în topul preferinţelor culinare ale românilor se află, pe lângă clasicul grătar de pui cu legume (34%), feluri de mâncare precum şniţel cu cartofi copţi (26,9%), pizza (25,6%) sau pulpe de pui la cuptor cu cartofi prăjiţi (17%), conform studiului citat.

    Întrebaţi despre piedicile care stau în calea unui prânz sănătos şi variat, marea majoritate a românilor nominalizează lipsa timpului (51%) precum şi absenţa ideilor pentru pregătirea unui meniu variat (13%) drept principalele motive. Pentru a schimba acest aspect, 2 din 10 români ar urma sfaturile unui specialist în nutriţie (21,9%), în timp ce alţi 2 din 10 respondenţi preferă idei sănătoase şi variate, se arată în acelaşi studiu. De asemenea, cei mai mulţi dintre românii cu loc de muncă (64%) preferă mâncarea gătită acasă, iar aproape o treime (27,6%) apelează la un serviciu de catering la birou sau iau masa în oraş.

    Bunge Prio este un joint-venture creat în 2012 între Bunge şi Nutre Group, care integrează capacităţile de colectare şi procesare a seminţelor oleaginoase deţinute de cele două companii în România si Bulgaria. Grupul este unul dintre cei mai importanţi traderi de pe piaţa locală şi lider în piaţa de ulei îmbuteliat şi în producţia de bio-diesel. Prin facilităţile sale integrate de producţie din Buzău şi Lehliu, Romania, Bunge Prio are o capacitate de prelucrare seminte oleaginoase de peste 1 milion de tone.

    Bunge Limited are la nivel global activităţi domeniul agribusiness şi alimentar, operând în peste 40 de ţări cu 35.000 de angajaţi. Bunge comercializează, depozitează şi transportă seminţe oleaginoase si cereale pentru clienţi din toată lumea. Compania procesează seminţe pentru a produce uleiuri comestibile şi industriale sau concentrate proteice pentru hrana animalelor; de asemenea prelucrează trestie de zahăr pentru a obţine zahăr şi etanol. Bunge este activ şi în domeniul morăritului cerealelor (grâu, porumb şi orez) din care obţine ingrediente utilizate de companiile din domeniul alimentar dar comercializeaza de asemenea si fertilizanti in America de Sud. Fondată în 1818, compania are sediul în White Plains, New York.

    Nutre este un grup agro-industrial care operează într-o manieră integrată: de la producţia agricolă până la comercializarea produselor industriale si alimentare.

    * Sondajul “Prânzul la români” s-a desfăşurat la cererea Bunge Prio, în perioada 10 – 22 septembrie 2014 pe un eşantion de 4105 respondenţi, utilizatori ai platformei iVox.ro. Eşantionul reproduce din punct de vedere al principalelor caracteristici structura socio-demografică a populaţiei utilizatorilor de Internet din România,aşa cum decurge din cercetarea Gallup, „Piaţa serviciilor de acces la Internet”, (Gallup, aprilie 2010) realizată la cererea ANCOM (Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii).

    Prin urmare, rezultatele acestui sondaj pot fi extrapolate, cu o minimă marjă de eroare, populaţiei utilizatorilor de internet din România, cu vârsta peste 18 ani, din mediul urban. Universul cercetării reprezintă populaţia adultă neinstituţionalizată a României care beneficiază de acces la internet.

  • Lukoil vrea să învie cel mai bun ulei de motor din perioada comunistă, uitat de români în ultimii 25 de ani

    Felix Dragu enumeră repede numele principalilor săi concurenţi: Total, Chevron, Repsol, Castrol, Prista Oil, Mol. Se raportează la ei cu multă seriozitate, aceştia fiind motivul pentru care produsele sale au deocamdată doar 20% dintr-o piaţă care nu creşte foarte repede şi pe care o cunosc în detaliu doar specialiştii, fie ei producători de ulei, inginerii din fabrici, producători de maşini sau mecanicii din service-urile auto. Piaţa de uleiuri din România continuă să scadă de câţiva ani încoace, odată din cauza problemelor economice, dar în special pe fondul performanţei mai bune a uleiurilor, care au o durată de viaţă mai lungă decât în trecut.

    În 2006, când Lukoil separa fabrica de ulei în vederea câştigării de cotă de piaţă, volumul total al pieţei era de 180.000 de tone, după cum arată datele Lubrichem, Patronatul Producătorilor şi Importatorilor de Lubrifianţi, Chimicale şi Accesorii Auto. În 2008, piaţa s-a contractat până la 160.000 de tone, pentru ca din 2010 să se menţină la un volum de 100.000 de tone. Dintre acestea, aproximativ 70.000 de tone reprezintă piaţa industrială. La un preţ mediu de 2.000 de euro pe tonă, vorbim despre o piaţă de 200 de milioane de euro.

    Dragu lucrează în Lukoil de la sfârşitul anilor ’90. S-a angajat imediat după facultate ca economist la rafinăria Petrotel Lukoil, s-a mutat apoi la Bucureşti şi a condus divizia de raportare financiară a Lukoil România, iar din 2007 s-a mutat pe poziţia de CFO la Lukoil Lubricants Eastern Europe.

    Conducerea rafinăriei Petrotel Lukoil a decis în 2006 să separe producţia de ulei de rafinărie. În 2005, această măsură fusese luată în rafinăriile grupului din Rusia, fiind apoi urmată de toate rafinăriile din grup. „Lukoil a separat divizia de uleiuri pentru a căuta separat soluţii şi resurse pentru noi tehnologii pe această piaţă care diferă de cea a produselor albe“, explică Felix Dragu, care ocupă de anul trecut funcţia de director general al companiei. Din 2005, Lukoil Lubricants a urcat pe locul 7 în topul internaţional al producătorilor de ulei dominat autoritar de Shell, Mobil sau Chevron.

    Divizia din România, care coordonează un cluster regional de zece ţări (Bulgaria, Serbia, Croaţia, Muntenegru, Grecia, Cipru, Albania, Malta, Macedonia, Italia), livrează deocamdată cea mai mare parte a producţiei pe piaţa locală, unde merg 70% din cele 40.000 de tone produse anual la fabrica din Ploieşti. Facilitatea de producţie a Lukoil Lubricants Eastern Europe se află la Ploieşti, în incinta rafinăriei.

    De la separarea producţiei, Felix Dragu spune că singurele relaţii comerciale dintre cele două fabrici „sunt că noi luăm de la ei curent electric şi utilităţi, iar noi le vindem ulei“. În fabrică lucrează acum 99 de persoane, dintre care 80% sunt în zona de producţie şi restul administrativ şi vânzări, iar aceştia scot pe piaţă o gamă de 140 de produse constante, dintre cele 600 ale grupului Lukoil. „Gama noastră este compusă din produse regionale, specifice pentru un anumit tip de climă şi consum din clusterul nostru. Practic, noi producem pentru clusterul nostru, care este Europa“, spune Felix Dragu. Cea mai importantă parte a producţiei, 70%, merge în România, unde cota de piaţă a companiei este de 20%, în Bulgaria, unde cota de piaţă este de 11%, dar şi în toată reţeaua de benzinării a Lukoil din Europa. După cum spune Felix Dragu, vânzările de ulei din benzinării reprezintă o parte foarte mică din vânzări, fiind considerate vânzări de urgenţă. De asemenea, directorul LLK Eastern Europe crede că vânzările de ulei din hipermarketuri se vor reduce mult, deoarece şoferii care îşi schimbă singuri uleiul devin o excepţie.

  • Ce produse sub marcă proprie a magazinelor preferă românii

    Dacă faţă de 2010, pentru categoriile de produse care nu au un impact ridicat asupra consumatorilor (şerveţele, hârtie igienică) tendinţele, în ceea ce priveşte vânzările de mărci private, se păstrează similare, în prezent, în topul celor mai cumpărate produse apar şi categorii cu importanţă mai mare în coşul de cumpărături, cum ar fi cele alimentare. Cea mai notabilă prezenţă este uleiul, care se situează în fruntea clasamentului, în condiţiile în care 54% dintre români au cumpărat astfel de produse disponibile în magazine sub marcă proprie, se arată într-un comunicat al firmei de cercetare de piaţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Investitorii pariază pe redresarea producătorului de ulei Argus Constanţa după ieşirea lui Chelu din acţionariat

    Titlurile producătorului de ulei Argus Constanţa (UARG) au urcat pe parcursul şedinţei de ieri cu 18%, la peste 2,9 lei/acţiune, în condiţiile în care investitorii pariază că rezultatele companiei se vor îmbunătăţi după ce tranzacţiile de săptămâna trecută au pus capăt războiului dintre principalii acţionari, spun analiştii.

     

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 18.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • În timp de Europa se zbate în criză, autorităţile de la Bruxelles au alte griji. Ce au interzis în restaurante?

    Din 2014 uleiul de măsline trebuie prezentat pe o masă de restaurant doar într-o sticlă ambalată în fabrică şi prevăzută cu un dispozitiv antipicurare şi care previne reumplerea, sticlă etichetată conform standardelor industriale europene. Recipientele care pot fi umplute, dar şi cumpărarea uleiului produs artizanal, în mici afaceri de familie, vor fi interzise.

    Criticul culinar Sam Clark, proprietar al unui restaurant londonez, spune că nu va renunţa nici la furnizorul său din Spania şi nici la modalitatea tradiţională de servire a uleiului. El crede că măsura ar putea afecta activitatea micilor fermieri şi va accelera dispariţia modurilor tradiţionale de producere şi vânzare a hranei, totul în favoarea marilor producători industriali.

    Comisia Europeană pune interdicţia pe seama igienei şi a nevoii de a proteja “imaginea uleiului de măsline” şi invocă nevoia oamenilor de a fi informaţi. “Consumatorii nu sunt proşti, ei sunt primii care îşi dau seama când sunt înşelaţi”, replică Sam Clark.

    “Este 1 aprilie?”, a întrebat retoric Martin Callanan, parlamentar european. “Commisia nu are ceva mai bun de făcut, cu un euro în criză, o încredere la pământ şi o economie care abia se târăşte, decăt să se ocupe de sticlele de ulei?  Ar trebui să caute moduri de a reduce ambalajele inutile”, a adăugat Callanan.

  • Retailerul Profi a fost controlat de Garda Financiară pentru că vinde ulei prea ieftin

    Retailerul Profi, deţinut de fondul de investiţii Enterprise Investors, a fost controlat de Garda Financiară la finalul săptămânii trecute în contextul în care reţeaua a primit reclamaţii că vinde prea ieftin uleiul marcă proprie Proxi. Reprezentanţii Profi au precizat că vindeau cu 4,99 lei litrul de ulei. Preţul unei sticle de ulei în comerţ este situat între 6 şi 12 lei pentru un brand cunoscut şi 5 şi 7 lei pentru mărci private. Oficialii Profi adaugă faptul că în prezent nu ştiu rezultatul anchetei.Mai multe magazine au fost controlate de Garda Financiară iar compania a fost invitată să prezinte anumite documente. “Am creat stocuri mari din acest produs, dar scăderea puterii de cumpărare a făcut ca vânzările să fie mai mici decât se anticipase. Noi suntem împotriva risipei de orice fel, aşa că decât să lăsăm un ulei (…) să se deprecieze, am preferat să-l vindem la un preţ accesibil pentru cât mai multă lume”, a declarat Pawel Musial, director general PROFI Rom Food, compania care operează reţeaua.

    Toate stirile sunt pe zf.rohttp://zf.ro

  • Gigantul american Cargill iese de pe piaţa uleiului. Închide o fabrică din Dolj cu 266 de angajaţi. Untdelemnul de la Bunica se duce în Franţa

    Compania americană Cargill, unul dintre cei mai mari jucători din agribusinessul mondial, cu afaceri de peste 680 mil. euro în România, a vândut mai multe active din fabrica sa de ulei vegetal din Podari, judeţul Dolj, şi brandurile Untdelemn de la Bunica şi Olpo către compania franceză Expur. Valoarea unor active şi branduri precum cele vândute de Cargill ar putea fi evaluată la aproximativ 20 de milioane de euro, potrivit unor surse din industrie. “Am ajuns la concluzia că operaţiunile agricole, inclusiv cele din domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase şi al producţiei de furaje reprezintă segmentele de piaţă principale ale companiei noastre”, explică Martin Schuldt, şeful operaţiunilor Cargill din România, motivele din spatele deciziei de a renunţa la fabrica din Podari. Americanii deţineau fabrica de ulei din judeţul Dolj de opt ani. Ei au preluat unitatea de la Topway Industries printr-o tranzacţie evaluată atunci la 30 mil. dolari. Mişcarea arată semne ale unei strategii de “curăţare” de active în România, iar casa americană rămâne să se concentreze pe agribusiness (trading cu materii prime agricole şi distribuţie de fertilizatori, seminţe, pesticide etc.).

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro