BusinessMagazin

Tag: spargere

  • La nici 30 de ani a creat un software care putea prezice succesul unui film. Părea că ar fi găsit secretul succesului, 10 ani mai târziu compania de producţie a intrat în faliment

    Vorbind despre Kavanaugh, Jon Schwartz, fost executiv la Relativity, spune că „aşa ceva nu am mai văzut de mult timp“. Producătorul Al Ruddy a spus, după o întâlnire cu Ryan, că nu ştie ce s-a întâmplat, dar că se simte grozav. În scurt timp, Kavanaugh a devenit unul dintre cei mai buni vânzători de la Hollywood. Kavanaugh ştia când trebuia să folosească limbajul de Wall Street, adică atunci când vorbea despre modele de finanţare şi evitare a riscului, însă ştia şi când să se oprească şi să ademenească investitori cu mese la Chateau Marmont, locul unde cinează vedetele de la Hollywood.

    Prietenia acestuia cu Bradley Cooper, Leonardo DiCaprio, călătoriile cu avionul privat, donaţiile către organizaţiile de caritate, toate aceste lucruri au devenit parte din farmecul său, parte din metoda sa de vânzare. Plimbările cu elicopterul, anunţurile bombastice şi includerea lui Kavanaugh în lista de miliardari a Forbes i-au cimentat imaginea.

    MODELUL MONTE CARLO

    Înainte de a se aventura în industria filmului, Kavanaugh a încercat să-şi construiască propria firmă de venture capital. O experienţă nereuşită, dar din care a învăţat cum să strângă bani şi cum să vorbească cu vedetele. Ryan Kavanaugh a intrat într-un parteneriat cu Lynwood Spinks, un fost executiv al unui studio independent defunct, cu care a fondat Relativity, şi a propus un nou model de finanţare a filmelor, aşa-numitul model „Monte Carlo”. Un software care rulează mii de simulări, aşadar un dispozitiv care ar putea prezice succesul unui film. Un model care ar fi mai eficient decât oricare executiv din industria filmului.

    Să spunem că un studio plănuia să facă un prequel al filmului Untouchables, regizat de Brian De Palma, cu Nicolas Cage şi Gerard Butler în rolurile principale. Kavanaugh a postulat că el ar putea evalua potenţialul filmului, prin adunarea a zeci de variabile în modelul său. Variabile precum veniturile generate de Cage la box-office, ce randament ar avea De Palma într-un anume buget etc. Aplicând această tehnică, Kavanaugh ar putea alege câştigătorii şi să îi finanţeze doar pe aceştia.

    La scurt timp, revistele din State l-au numit copil minune sau un tocilar care se pricepe la numere şi care foloseşte calculatoare pentru a scoate sute de pagini de analiză. Nu a trecut mult timp şi Kavanaugh a început să investească banii băncilor şi ai fondurilor de investiţii în Hollywood. El a intermediat un credit în valoare de 525 de milioane de dolari de la Merrill Lynch către Marvel Entertainment şi a obţinut o finanţare de la Stark Investments de 264 de milioane pentru şase filme Warner Bros. De asemenea, a strâns 600 de milioane de la Deutsche Bank pentru a cofinanţa 18 filme la studiourile Universal şi Sony.

    Munca nu a fost în zadar, Relativity primind 1 milion de dolari pentru fiecare film produs. Kavanaugh a insistat ca el să primească titlul de producător executiv pentru fiecare dintre peliculele produse, astfel Relativity a început să aibă alura unei companii de producţie, iar Kavanaugh una de producător.  Faptul că a inclus The Social Network al lui Sony sau Atonement, realizat de Universal, în portofoliul Relativity a cimentat această impresie. Curând mai mulţi producători au început să-i propună filme în speranţa că ar putea obţine o finanţare pentru ele. Primul dintre ele a fost 3:10 To Yuma, producţie ce a fost bine primită de critici şi a devenit un hit la box-office (70 milioane de dolari încasări în State, în timp ce consturile de producţie au ajuns la 55 milioane de dolari).

    Pentru Kavanaugh nu era de ajuns să găsească finanţare pentru filmele altor studiouri, aşa că a decis să-şi producă propriile filme, convins că dacă ar putea să-şi folosească din nou algoritmul ar putea scoate nişte bani frumoşi. Mai mult decât atât, a reuşit să atragă în calitate de investitor Elliott Management, fondul de investiţii înfiinţat de miliardarul Paul Singer. La sfârşitul lui 2008, potrivit unei surse apropiate de Elliott, fondul a plătit 67 milioane de dolari pentru 49,5% din Relativity, iar ca urmare Kavanaugh a făcut câteva investiţii: a cumpărat drepturile de distribuţie în străinătate ale New Line, ceea ce însemna că 50% dintr-un buget al unui film al Relativity ar fi fost acoperit. De asemenea, Relativity a bătut palma cu Netflix şi a cumpărat Overture, o companie de distribuţie în Statele Unite. În plus, studioul şi-a lansat diviziile de TV şi muzică, pentru care Elliott a oferit peste 100 de milioane de dolari din împrumuturi.

    În 2010, după ce The Fighter a fost lansat, Kavanaugh nu a fost primit în ghilda producătorilor, caz care i-ar fi permis să urce pe scenă, în cazul în care pelicula primea premiul Oscar pentru cel mai bun film. Se spune că ar fi ordonat angajaţilor să falsifice hârtii pentru a demonstra că vizitele producătorului Tucker Toolkey pe platoul de filmare ar fi fost, de fapt, vizitele sale. Nu a reuşit să obţină ceea ce voia, însă a primit un premiu de consolare. Christian Bale a câştigat Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, iar atunci când a urcat pe scenă, Bale şi-a spus mulţumirile apoi l-a menţionat pe Ryan de la Relativity. 

  • So! Coffee sparge gheaţa în Capitală cu o cafenea în Gara de Nord

    Prima cafenea So! Coffee din Bucureşti s-a deschis în Gara de Nord, în urma unei investiţii de peste 150.000 de euro a companiei Lagardere Travel Retail. Localul are o capacitate de 80 de locuri şi este al patrulea spaţiu pe care firma îl deschide în Gara de Nord, alături de două magazine de tip news & convenience, sub brandul Relay, şi un restaurant Subway în sistem de franciză.

    În afară de cafeneaua concept deschisă în Gara de Nord, Lagardere Travel Retail mai operează în România două cafenele sub brandul So! Coffee, în Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca şi Aeroportul Internaţional Traian Vuia din Timişoara.

    So! Coffee este un concept internaţional de cafenele prezente în zone de tranzit, precum aeroporturile şi gările, şi cuprinde, în total, 60 de cafenele în Polonia, Cehia, Franţa, Spania şi România.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cele mai proaste parole utilizate în 2015

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Însă chiar şi în aceste vremuri oamenii încă apelează la parole care sunt uşor de spart.

    SpalshData publică un top al parolelor proaste pe Internet pe care le-a identificat în 2015, conform Time. Suspecţii obişnuiţi, “123456” sau “password” sunt încă în top, dar anul acesta şi-au făcut apariţia şi parolele tematice “Star Wars”. Utilizatorii de internet au apelat la parole precum “starwars” “solo” sau “princess”.

    Topul:

    1. 123456
    2. password
    3. 12345678
    4. qwerty
    5. 12345
    6. 123456789
    7. football
    8. 1234
    9. 1234567
    10. baseball
    11. welcome
    12. 1234567890
    13. abc123
    14. 111111
    15. 1qaz2wsx
    16. dragon
    17. master
    18. monkey
    19. letmein
    20. login
    21. princess
    22. qwertyuiop
    23. solo
    24. passw0rd
    25. starwars

    În acest context, 48% dintre românii victime ale clasei de viruşi ransomware au plătit pentru a-şi recupera datele personale de pe terminalul blocat de cea mai prolifică ameninţare a momentului, arată un studiu realizat de iSense Solutions, la comanda companiei româneşti de securitate informatică ce are activitate la nivel global Bitdefender. Potrivit studiului realizat de Bitdefender, românii spun că ar plăti în primul rând pentru programele software din computer, urmate de documentele de serviciu şi de fotografiile personale. Suma medie pe care ar fi dispuşi să o plătească este de 550 de lei.

  • Primii paşi în AeRO

    Pe ringul principal al bursei de la Bucureşti, băncile au fost cele care au dat investitorilor motivede satisfacţie, în timp ce companiile din energie au jucat în tragedia petrolului ieftin.
    Bursa de la Bucureşti se pregăteşte să închidă anul 2015 cu un minus de 3%, aceasta fiind cea mai slabă evoluţie din ultimii patru ani. Indicele BET, al celor mai lichide zece acţiuni, are un minus de 3% pentru perioada cuprinsă între 31 decembrie 2014 şi 17 decembrie 2015. În timp ce indicele companiilor din energie a adus investitorilor care au mizat pe acest sector de activitate pierderi mai mari, de peste 15%.

    Vedetele anului pe bursă au fost în acest an băncile  – BRD şi Banca Transilvania, care au marcat randamente şi de peste 60%. Îmbunătăţirea rezultatelor financiare alături de tranzacţia dintre Banca Transilvania şi Volksbank România au fost motoarele care au alimentat raliul acestor acţiuni pe bursă.

    La extrema opusă se situează acţiunile companiilor din energie. Titlurile OMV Petrom, cel mai mare producător de hidrocarburi din Europa de Sud-Est, s-au depreciat cu peste 25% în acest an, marcând astfel cea mai slabă evoluţie din indicele BET. Deprecierea acţiunilor Petrom a fost cauzată de rezultatele financiare în scădere ale companiei, trase în jos de prăbuşirea la minimele ultimilor şapte ani a cotaţiei barilului de petrol. Scăderi importante au marcat în acest an şi titlurile Romgaz, cel mai mare producător local de gaze, care s-au depreciat cu 25%. Scăderea consumului de gaze în acest an cu circa 9% a afectat negativ rezultatele financiare ale companiei. Deşi Romgaz a fost în acest an cel mai bun plătitor de dividende din rândul acţiunilor lichide de la bursă, scăderea acţiunilor Romgaz a fost mai mare decât randamentul adus de dividende.

    În ultimii doi ani, investitorii au avut parte de listări din partea statului (Nuclearelectrica, Romgaz în 2013 şi Electrica în 2014), însă în anul 2015 nu a avut loc nicio listare a vreunei companii de stat, deşi lista de promisiuni ar fi plină – Hidroelectrica, Portul Constanţa, Aeroporturile Bucureşti şi Romtelecom.
    Pentru prima oară însă după mulţi ani s-au listat companii private, pentru acest motiv anul 2015 putând fi declarat cel mai bun din 2008 încoace. Micile companii, businessurile antreprenoriale au fost cele care au avut curaj în 2015 să se deschidă către investitori, devenind companii publice. Pentru prima oară antreprenori din IT sau curierat au obţinut o evaluare publică şi transparentă a businessurilor proprii, graţie cotării la bursă.

    Este vorba despre companiile care s-au listat pe sistemul alternativ de tranzacţionare AeRO operat de Bursa de Valori Bucureşti. Producătorul de software Life is Hard, fondul de investiţii polonez Carpathia Capital, firma de curierat Sameday şi firma de ITţC Bittnet Systems, dar şi Chronos Curier s-au listat în acest an pe AeRO.

    Miza din spatele AeRO, sistem de tranzacţionare relansat de BVB la începutul acestui an, este pe de-o parte revitalizarea pieţei locale de capital prin atragerea de investitori de retail şi a micilor companii care cu greu găsesc finanţare la bănci şi care nu se califică pentru o listare pe piaţa principală. Pe de altă parte, speranţele sunt că AeRO va asigura mai târziu necesarul de marfă pentru piaţa principală a bursei, în cazul în care companiile listate se vor dezvolta şi vor îndeplini criteriile de listare la cota bursei, mai dure şi mai stricte decât cele de pe sistemul alternativ. Regulile de listare pe AeRO sunt flexibile, iar compania are parte de ajutorul unui consultant specializat care o sprijină în pregătirea listării şi îi acordă asistenţă şi după intrarea la tranzacţionare.

    Acţiunile producătorului de software Life is Hard, intrate la tranzacţionare pe 8 decembrie, au avut cel mai bun debut, cu un avans de peste 50% în primele două zile. La cotaţia de 12,45 lei/unitate, întreaga companie este evaluată la 8,8 mil. lei. Life is Hard este controlată de antreprenorul clujean Cătălin Chiş, care deţine 66% din capital. Participaţia sa este evaluată la 5,8 mil. lei. El a văndut în şedinţa de tranzacţionare de marţi un pachet de 37.200 de acţiuni (5,3% din companie) la un preţ de 9,05 lei/titlu, în cadrul angajamentului luat de a asigura lichiditate companiei în prima perioadă de tranzacţionare.

    La 38 de ani, antreprenorul clujean Cătălin Chiş conduce grupul de firme Active Power Solutions, cu activităţi în domeniul tehnologiei, din care face parte şi compania Life is Hard. El a construit de la zero un grup de firme care are acum 300 de angajaţi, un birou la Londra şi o cifră de afaceri de circa 20 mil. lei.
    Primele două companii listate pe sistemul alternativ de tranzacţionare AeRO, Sameday Courier şi fondul polonez Carpathia Capital, au fost validate de piaţă cu o valoare cumulată de peste 13 milioane de lei, demonstrând astfel că şi antreprenorii, şi start-up-urile pot folosi bursa locală pentru a atrage parteneri sau pentru a obţine un preţ transparent pentru propria afacere.
    Delivery Solutions, firma care deţine brandul Sameday, a fost fondată de omul de afaceri Octavian Bădescu.

    Tot pe AeRO a avut loc prima listare a unei companii româneşti din IT. Fraţii Logofătu, proprietarii Bittnet Systems, au fost primii milionari din IT pe care i-a produs bursa. SRL-ul înfiinţat de cei doi fraţi Logofătu în 2007 este acum o companie listată, cu o valoare pe bursă de 8 milioane de lei.

    „Ideea de a fi la un moment dat o companie publică a făcut dintotdeauna parte din cum vedeam noi evoluţia companiei. Noi credem că AeRO adresează un gol de finanţare pe care îl simţeau antreprenorii“, a declarat în ziua listării Mihai Logofătu, directorul general al Bittnet.
    Dacă pentru cei doi fondatori poziţia de companie listată la bursă înseamnă şi marketing gratuit, Bursa de Valori Bucureşti speră ca listarea furnizorului de servicii de training IT să încurajeze şi alte firme start-up să‑şi caute pe piaţa de capital „sponsori“ pentru dezvoltare şi, la un moment dat în viitor, să se alăture numelor grele de pe piaţa principală.

    Deşi IT&C-ul este frecvent propus ca motor de dezvoltare, iar firmele din acest sector sunt văzute a fi competitive şi inovatoare, înainte de listarea Bittnet niciun antreprenor din domeniu nu s-a uitat către bursă pentru a atrage capital sau pentru a-şi vinde afacerea. Un rateu al AeRO a fost firma de curierat Chronos, care a intrat în insolvenţă la scurt timp de la listare. Companiile listate pe AeRO sunt firme de mici dimensiuni, iar regulile de listare sunt mai flexibile, motiv pentru care investiţiile în acţiunile acestor firme sunt mai riscante decât cele în acţiunilor companiilor listate pe piaţa principală a bursei, precum Petrom sau Romgaz.

    Pe AeRO s-au transferat în acest mare parte din firmele listate pe piaţa RASDAQ, care s-a desfiinţat în octombrie. Doar cinci firme listate pe RASDAQ s-au transferat pe piaţa principală a bursei – Albalact, IAR Braşov, Romcab, Mecanică Fină şi Prebet Aiud.

  • Ţara unde 200 de oameni devin milionari în fiecare zi

    Peste 200 de oameni devin milionari în fiecare zi doar pentru că deţin proprietăţi, datorită creşterii galopante ale preţurile pentru proprietăţi din piaţa britanică din ultimii ani, scrie Business Insider.

    În prezent există 620.000 de apartamente şi case, în Marea Britanie, care valorează peste 1 milion de lire sterline, cu 75.000 mai multe decât din ianuarie 2015, potrivit Zoopla, agent imobiliar online.

    Acest boom este condus de Londra, unde piaţa imobiliară este atât de fierbinte, încât există temeri serioase legate de o nouă bulă imobiliară. Peste 10% din reşedinţele din Londra valorează peste 1 milion de lire sterline, conform Zoopla.

    Cartierele londoneze cu cei mai mulţi milionari sunt în Redbridge (creştere de 56% faţă de ianuarie 2015), Newham (88%), Barking şi Dagenham (288%).

  • A câştigat cea mai mare sumă la loto jucând un singur bilet, 315 milioane de dolari, iar acum nu mai are nici un ban

    Jack Whittaker a intrat în istoria loteriei americane. A câştigat cea mai mare sumă jucând un singur bilet, 315 milioane de dolari. Femeia care i-a vândut biletul a fost recompensată pe deplin de către Whittaker. El i-a cumpărat o casă în valoare de 123.000 de dolari, un automobil Dodge Ram şi a primit 50.000 de dolari cash.

    Însă necazurile aveau să-l urmărească pe Jack. La mai puţin de un an după ce a câştigat suma fabuloasă, hoţii i-au spart maşina şi i-au furat 545.000 de dolari. Bani pe care îi avea într-o valiză. De ce? Nu se ştie. La scurt timp, alţi doi oameni au încercat să-l drogheze şi să-i fure bani, însă au fost prinşi de poliţie. Jack nu s-a învăţat mine şi păstra bani cash cu el în continuare. Inevitabil, în ianuarie 2004 alţi hoţi i-au spart maşina şi au reuşit să fugă cu 200.000 de dolari, bani care au fost recuperaţi de poliţie, într-un final.

    Dacă asta nu era îndeajuns, câteva luni mai târziu, nepoata lui şi iubitul ei au fost găsiţi morţi în urma unei supradoze de droguri.

    De asemenea, Jack Whittaker a fost implicat într-un proces cu un casinoul Caesar Atlantic City casino în care acesta era acuzat că folosea cecuri false pentru a-şi acoperi datoriile acumulate.

    Jack trăieşte în West Virginia, dar nu mai are niciun ban. 315 milioane de dolari s-au evaporat.

  • Un puşti de clasa a VI-a vinde parole care nu pot fi ghicite cu doar 2 dolari

    Pentru a creea asemenea parole, puştiul foloseşte Diceware, sistem dezvoltat de Arnold G. Reinhold, iar prin această metodă se creează parole care sunt greu de spart de către hackeri.

    Cum funcţionează Diceware?

    Simplu. Tot ce trebuie să faci este să arunci cu zarul de cinci ori şi notezi fiecare număr, apoi cauţi numărul de cinci cifre în dicţionarul Diceware, care conţine o listă de cuvinte. Creatorul recomandă formarea unei parole din cel puţin 5-6 cuvinte. Aceste parole sunt foarte greu de spart, fiind nevoie de resurse foarte mari (multe calculatoare, bugete foarte mari), iar parolele formate din 7 sau 8 cuvinte sunt foarte greu de spart cu tehnologia disponibilă în prezent. Oricine poate utiliza Diceware, însă nu toată lumea are timp şi răbdare să facă asta.

    “Să cumperi parole pare o nebunie. Însă ştii că parolele tale pot fi mai puternice, mai lungi, mai greu de spart”, spune tânărul pe site-ul său.
    “Folosind o metodologie dovedită, eu îţi construiesc o parolă puternică, memorabilă, folosind o serie de cuvinte din dicţionar, cuvinte selectate cu ajutorul unui zar”, scrie el.

    Parolele de şase cuvinte costă 2 dolari. Poţi ţine minte parolele, le poţi nota într-un carneţel sau pot fi salvate într-un program de tipul password manager.

    Cei care apelează la serviciul tânărului vor primii parolele prin poştă, într-un plic sigilat. 

  • Reşedinţa londoneză a lui Jamie Oliver a fost spartă. Hoţii au furat obiecte valorând mii de lire

    Hoţii au pătruns în vila celebrului maestru bucătar britanic prin garaj, iar apoi au intrat în subsolul reşedinţei. Jamie Oliver a fost anunţat în legătură cu această spargere de un vecin, care a remarcat că una dintre uşile de acces în vilă fusese lăsată deschisă, la începutul acestei luni.

    Poliţia examinează în prezent imaginile surprinse de camerele de supraveghere pentru a încerca să îi identifice pe hoţi, care au comis acest jaf după ce au aflat că Jamie Oliver şi familia sa urmează să se mute în altă casă.

    Se crede că hoţii au spart această vilă, evaluată la 7 milioane de lire sterline, pentru a fura mai multe aparate şi dispozitive electrice.

    Jamie Oliver, în vârstă de 40 de ani, soţia sa, Jools, şi cei patru copii ai cuplului se aflau în casa lor de la ţară, în comitatul Essex, în momentul producerii jafului.

    Familia Oliver este pe punctul de a se muta într-o casă mai mare, în cartierul exclusivist Hampstead. Noua proprietate, estimată la 10 milioane de lire sterline, include o vilă ce datează din secolul al XVII-lea, cu opt dormitoare, dar şi o grădină impresionantă.

    În prezent, mai multe echipe de muncitori lucrează la renovarea acestei proprietăţi, înainte ca familia Oliver să poată să se mute.

    Poliţia britanică este de părere că jaful a fost comis pe 2 octombrie, în jurul orei locale 21.00.

    Jamie Oliver are o avere estimată la 180 de milioane de lire sterline.

    Maestrul bucătar britanic Jamie Oliver a început să gătească în localul părinţilor săi, The Cricketers, din Clavering, Essex, la vârsta de opt ani şi foarte repede a făcut o pasiune pentru gătit, care nu l-a părăsit în perioada instruirii de la restaurantele Neal Street şi River Cafe.

    În 2002, el a deschis restaurantul Fifteen în Londra şi fundaţia de caritate asociată, The Fifteen Foundation, care continuă să instruiască persoane tinere dezavantajate pentru a deveni bucătari-şefi. În momentul de faţă, mai sunt încă trei restaurante Fifteen în lume, la Cornwall, Amsterdam şi Melbourne, ulterior Jamie deschizând şi un lanţ de restaurante centrale în Regatul Unit, care se numesc Jamie’s Italian.

    Restaurantele lui Jamie Oliver s-au înmulţit în ultimii ani, pe măsură ce renumitul maestru bucătar s-a folosit de celebritatea sa pentru a promova campanii ce militează pentru o mai bună alimentaţie a elevilor în şcoli şi pentru angajarea tinerilor în industria alimentară.

    Chestiunile ecologice au ocupat un loc proeminent printre interesele sale. Cartea lui de reţete culinare de criză, care îi învaţă pe cititori cum să evite să irosească alimentele, a fost promovată de campania Love Food Hate Waste, finanţată din fonduri guvernamentale, iar restaurantele sale îşi afirmă angajamentul faţă de cauza reciclării.

    În ultimii ani, Jamie Oliver a pledat pentru introducerea educaţiei alimentare ca materie de studiu în şcoli. Recent, acesta a lansat un documentar care promovează un “război absolut” împotriva zahărului şi a îndulcitorilor artificiali, însă demersul său a fost criticat de unii dintre colegii săi de breaslă.

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.

  • Povestea hacker-ului român care spart site-urile Pentagonului, Google, NASA şi pe cel al Marinei Regale Britanice

    Răzvan Cernăianu a fost unul dintre cei mai notorii hackeri. A spart zeci de site-uri, printre care cele ale Pentagonului, Google, NASA sau pe cel al Marinei Regale Britanice. Pe Internet era cunoscut drept TinKode şi a fost unul dintre cei mai căutaţi hackeri din lume, până la momentul arestării lui, în 2012.

    După cum povesteşte pe blogul personal, atacurile lui au fost făcute doar în scopuri informative şi nu maliţioase, nevrând să pună în pericol datele confidenţiale ale victimelor. „Am anunţat de fiecare dată problemele găsite printr-un e-mail trimis către administratorii de sistem ale acelor companii. Cu toate acestea, acţiunile mele au fost considerate infracţiuni şi am primit o sentinţă de 2 ani cu suspendare sub supraveghere şi o amendă în valoare de 93.000 euro“, a scris el.

    A petrecut circa 90 de zile în închisoare. Timp deloc plăcut. „Petreci 23 de ore din 24 într-o celulă mică împreună cu alţi şase oameni. Să-ţi rişti libertatea nu merită pentru nimic în lume“, a mărturisit el. „A fost o experienţă maturizantă“, a adăugat.

    Această reţinere de 90 de zile nu i-a oprit curiozitatea şi dorinţa de a găsi vulnerabilităţi. Hackingul nu s-a oprit după ce a ieşit din închisoare, ci doar a trecut în legalitate. A înfiinţat compania Cyber Smart Defence, alături de Mădălin Dumitru, o cunoştinţă cu experienţă în domeniul IT. „Imediat cum am ieşit l-am sunat, i-am spus ideea şi a fost de acord“, a spus Cernăianu.

    Astfel Răzvan Cernăianu a lepădat hainele lui TinKode, iar acum caută, în calitate de CTO al companiei, la cererea clientului, vulnerabilităţi şi metode de exploatare a infrastructurii IT.

    Ambiţia a fost punctul central al primului său hack. Era un puşti de 13-14 ani şi avea un cont de administrator pe un forum. A venit vara şi vacanţa şi a plecat pentru trei luni. „Nu au vrut să-mi dea contul de administrator înapoi, au înaintat pretextul că ei au învăţat mai mult ca mine în ultimele trei luni de zile.“ Supărat şi determinat, Răzvan Cernăianu s-a pus pe învăţat. Voia să-şi recupereze contul. „Într-o săptămână le-am demonstrat că am învăţat mai mult decât ei, am recâştigat contul şi le-am şi blocat accesul la forum“, povesteşte el.
    Mai departe lucrurile au mers de la sine, a învăţat mai multe, a intrat în comunităţi de hackeri, şi-a câştigat accesul pe unele forumuri unde trebuia să ai invitaţie sau să garanteze pentru tine trei persoane. Comunităţile sunt locul unde se discută orice despre hacking, dar şi unde se vând viruşi sau exploituri.

    În cariera lui a atacat zeci de site-uri şi infrastructuri IT, însă nu are un hack favorit. Toate par a fi importante pentru el, însă dacă ar fi să aleagă unul, acela ar fi atacul asupra Marinei Regale Britanice. „S‑au lăudat că au investit 500 de milioane de lire sterline în sistemul lor de securitate şi că sunt pregătiţi pentru atacuri din partea altor ţări“, a spus Cernăianu. Asta l-a motivat pe Răzvan, voia să vadă cât de puternic era sistemul britanicilor. „La o săptămână le-am făcut public accesul. Mi-a plăcut de ei că şi-au recunoscut greşeala, că nu trebuia să se laude“, a adăugat el.

    Este uşor de înţeles atracţia hackingului. Ai o putere pe care puţini o au, te afli în afara regulilor şi poţi face ce vrei. „Ai informaţie şi putere“, şi-a motivat Răzvan Cernăianu pasiunea pentru hacking. Apoi a punctat şi faptul că totul este online acum şi este bine să fii pregătit. Şi cum să fii mai bine pregătit decât atunci când te afli în mijlocul problemei?

    Probabil că nu ar fi stat în faţa mea, cu părul ciufulit, povestindu-mi experienţele lui de hacker dacă nu ar fi fost prins. Nu a lăsat o urmă în vreun sistem pe care l-a spart, nu i s-a întins nicio capcană. A fost prins pentru că a fost prea vorbăreţ „Un prieten ştia ce făceam eu. A vorbit în alte cercuri despre mine, iar acolo se afla un poliţist sub acoperire care l-a tras de limbă, mi-au aflat numele, apoi m-au prins“, a spus el.

    Acum este fericit. Face ceea ce îi place, ce a reuşit să facă atât de bine în trecut, acum sub acoperirea legii. Face audit de securitate şi teste de penetrare a infrastructurilor IT. Crede că activitatea din trecut îl ajută să fie mai bun la slujba lui. „Dacă vrei să găseşti toate punctele slabe ale unui sistem trebuie să ai experienţă, să poţi fi în mintea hackerului, iar experienţa se dobândeşte prin practică“, a scris el pe blog.