Pentru foarte multe firme, criza a adus reducerea cererii, pierderea de contracte şi clienţi, scăderea încasărilor, reducerea cash-flow-ului, scăderea profiturilor şi chiar intrarea pe pierdere.
În aceste condiţii, urmează inevitabil măsurile de restructurare operaţională de business şi de angajaţi. Fiecare companie, în funcţie de lichidităţile pe care le are, ia măsuri mai dure – reducerea angajaţilor şi concedierea, sau reducerea salariilor, care este doar un pas pentru a trage de timp în aşteptarea revenirii businessului. Foarte mulţi angajaţi sunt surprinşi că se pune o asemenea problemă, în condiţiile în care, cu numai un an de zile în urmă, erau trataţi cu mănuşi ca să nu plece sau să nu forţeze prea mult solicitările de creşteri salariale.
Mulţi angajaţi se aşteaptă ca firma să împartă în criză câştigurile obţinute în anii precedenţi, când afacerile creşteau, ceea ce nu se întâmplă.
Companiile, patronii sunt înjuraţi anonim, iar tensiunea creşte.
O parte din angajaţi cer chiar formarea de sindicate pentru a se plasa şi a fi protejaţi de astfel de măsuri impuse de sus, de reduceri salariale, o solicitare care nici nu-şi avea locul pe agendă în vremurile bune. Atunci fiecare îşi negocia situaţia individual şi voia să fie parte dintr-o negociere colectivă, unde ar fi putut să câştige mai puţin.
Cei care se confruntă cu o astfel de situaţie de reducere salarială ar pleca de furie, dar unde? pentru că ofertele au dispărut cu totul, toate firmele au aceleaşi probleme, iar salarii mai mari sau măcar la acelaşi nivel nu se mai obţin.
Mai mult decât atât, dacă în urmă cu un an doar trebuia să vii la un interviu şi erai angajat, acum mulţi se trezesc că ar putea fi puşi în situaţia să dea concurs, să se lupte pentru o poziţie şi cu alţii, o situaţie pe care nu au mai întâlnit-o.
Când vine o criză şi raportul de forţe de pe piaţa muncii se schimbă radical, multe companii îşi amintesc, mai ales dacă au o memorie instituţionalizată, că angajaţii nu aveau nicio problemă să plece în altă parte, la o ofertă mai bună, era dreptul lor, dar plecau cu foarte multe cunoştinţe dobândite, pentru care nu au plătit nimic.
Noua firmă îi angaja tocmai pentru aceste cunoştinţe, pentru portofoliul de clienţi şi de relaţii cu care puteau să vină.
De cele mai multe ori, în România nu se apreciază faptul că ai dobândit cunoştinţe într-o companie, că ai fost învăţat, că ai fost trimis la cursuri de pregătire şi de aici vine şi valoarea câştigată. Când pleacă în altă parte, lăsând în urmă poziţii descoperite, angajaţii nu-şi bat capul gândindu-se la ce va face compania, nu mai este treaba lor.
Pe de altă parte, când vine criza, când lucrurile se schimbă iar compania este în poziţia de a reduce salariile, angajaţii sunt total nemulţumiţi, furioşi, dau cu pietre pe reţelele de socializare.
Dacă s-ar schimba legislaţia muncii, ca să se echilibreze raportul de forţe între companie şi angajat atât în perioada de boom cât şi în perioadele de criză, nu ştiu câţi ar vrea să semneze un contract de muncă pe o perioadă limitată, timp în care nu ar putea să plece în altă parte. Iar în schimb compania s-ar angaja la un anumit nivel salarial şi la oferirea de cunoştinţe pentru care nu ar trebui să plătească niciun ban.
Toată lumea vrea contracte pe durată nedeterminată pentru că aşa este legislaţia, pentru că aşa cer băncile când acordă credite, perioadă în care pot să plece când vor, fără să plătească nimic pentru cunoştinţele câştigate.
Tag: schimbare
-
Ce se va întâmpla cu cea mai tânără generaţie de angajaţi din România în contextul generat de coronavirus
Dacă cele cinci generaţii contemporane născute înainte de 1995 au trecut deja printr-o serie de evenimente mondiale care le-au schimbat mentalitatea, comportamentul de consum şi mai ales viitorul, pentru membrii Generaţiei Z (1995-2010) schimbările aduse de actuala criză globală reprezintă o noutate pe toate planurile.Indiferent că vorbim despre un elev de liceu care urma să susţină examenul de bacalaureat, de un student care căuta cel mai bun program de master peste hotare, de un proaspăt angajat aflat la primul job ori de un cuplu tânăr care urma să se căsătorească în vara aceasta sau să îşi cumpere prima casă, pandemia a dat peste cap toate aceste planuri şi, mai mult, a schimbat fundamental modul în care vor putea fi refăcute. Cum arată viitorul Generaţiei Z în context pandemic?
Îmi amintesc dezamăgirea din vocea unei prietene, studentă la facultatea de medicină, când mi-a spus că balul şi ceremonia de absolvire au fost anulate din cauza pandemiei, dezamăgire însoţită de stresul de a se adapta la noul format al examenelor, susţinute online, şi la celelalte schimbări venite „peste noapte” în rândul celor din generaţia sa, Generaţia Z, a celor crescuţi „cu tehnologia, cu internetul, cu social media, identificaţi uneori cu stereotipuri precum «dependenţi de tehnologie», «antisociali» sau «luptători pentru justiţie socială»”, după cum îi descriau într-un articol colegii noştri de la Business Insider. Ce spun specialiştii despre schimbările cu care se confruntă cei mai tineri dintre cei care sunt sau ar putea să intre în câmpul muncii în curând?
„Când spunem «Generaţia Z» gândim involuntar că avem de-a face cu o masă compactă, cu caracteristici ce se manifestă identic pentru întreaga populaţie cuprinsă de această definiţie, cu interese convergente. Totuşi, dacă ne gândim că Generaţia Z înseamnă, conform definiţiei, tinerii născuţi după 1995 şi până în 2010 (chiar puţin peste), deci cei care acum au între 10 şi 25 de ani, realizăm dintr-o dată că ne uităm la un grup atât de divergent din punctul de vedere al intereselor, activităţilor, socializării, încât este imposibil să-i evaluăm uniform. Cred că este mult mai eficient să-i împărţim în minimum trei grupuri şi să ne uităm la ele punctual”, notează Romulus Oprica, sociolog şi consultant senior în programul Advice for Small Businesses al BERD în România.
Astfel, când vine vorba de efectele pe care pandemia le-a avut asupra acestei generaţii, „dacă discutăm de cei cu vârste mici, între 10 şi 18-19 ani, aflaţi încă sub tutela părinţilor, atunci pot spune că ei sunt afectaţi mai ales din perspectiva socializării directe, interacţiunii cu prietenii lor şi sunt în mod natural mult mai puţin afectaţi de presiunea financiară”, este de părere sociologul, adăugând că „din acest grup, cei mai afectaţi sunt cei care se regăsesc în situaţia de a susţine un exemen, indiferent că discutăm de finalul ciclului gimnazial sau liceal. Este un stres suplimentar, dar diferit de teama noastră – criza economică”. Romulus Oprica observă că spre deosebire de Millennials, care la vremea crizei precedente „erau în majoritatea lor cu multe responsabilităţi asumate, fie că se aflau în plină ascensiune din punct de vedere al carierei, îşi întemeiaseră o familie şi chiar aveau copii, ori aveau credite imobiliare sau de consum, nefiind însă stabili sau realizaţi din punct de vedere financiar, aşadar foarte afectaţi de criza financiară din acel moment, cei din Generaţia Z sunt în majoritatea lor covârşitoare într-o situaţie mult mai uşoară pentru că nu au apucat să-şi asume o serie de responsabilităţi. Din acest punct de vedere, cei din Generaţia Z sunt mult mai flexibili şi cu posibilitatea de a se adapta mai uşor la perioada care urmează.”
În schimb, adaugă el, restricţiile din această perioadă de pandemie şi cele care vor urma cu privire la apropierea şi interacţiunea fizică sunt mult mai pline de provocări pentru membrii acestei generaţii, deoarece lovesc exact în centrul vieţii lor sociale, care nu poate fi compensat de familia primară (soţ/soţie/copil) pentru că majoritatea sunt încă integraţi în familia părinţilor – chiar şi cei care s-au angajat relativ recent. „Din acest punct de vedere, cel mai afectaţi de pandemie sunt tinerii din această Generaţie Z care se află în pragul asumării unor decizii importante, precum alegerea unei facultăţi sau începerea vieţii de familie. Mai ales pentru cei din urmă impactul este major din două perspective: atât social – imposibilitatea de a interacţiona cu prietenii – cât şi economic – imposibilitatea de a planifica un parcurs.”
În această perioadă, spune Romulus Oprica, majoritatea celor din Generaţia Z care trecuseră de perioada şcolarizării sunt, indiferent dacă doresc sau nu, nevoiţi să apeleze la sprijinul părinţilor. „Cel mai probabil această situaţie va determina o creştere a dorinţei de a obţine independenţa financiară, dar este prematur să ne formăm o opinie clară, cu atât mai mult cu cât nu ştim cât de abruptă va fi criza economică sau cât de rapidă va fi revenirea.”
Experienţa primei crize
În urma unui studiu coordonat de Lavinia Ţânculescu, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Psihologie a Universităţii Hyperion şi Masterului de Comunicare Managerială şi Resurse Umane (SNSPA) şi senior manager în consultanţă axată pe capitalul uman, care a investigat modul în care au fost percepute dificultăţile în pandemie, a reieşit faptul că respondenţii născuţi între 1995 şi 2002 (cel mai tânăr respondent având vârsta de 18 ani) au, pe majoritatea secţiunilor analizate, percepţii foarte diferite asupra unei situaţii de criză faţă de cei născuţi în generaţiile precedente. „Din perspectiva personalităţii, aceştia sunt mai anxioşi şi mai vulnerabili decât persoanele de peste 25 de ani, dar şi mai deschişi în a-şi exprima propriile emoţii pozitive. De asemenea, au o capacitate de rezilienţă – adică rezistenţă psihică, vigoare, capacitate de repliere – mai scăzută faţă de ceilalţi. E ceea ce s-ar putea încadra în expresia «copii de sticlă», care au tot felul de frici”, notează Lavinia Ţânculescu. Există două tipuri de anxietate investigată în rândul acestora: de perspectivă – „îşi fac griji legat de ce se întâmplă în viitor”, dar şi inhibitorie – „anxietatea îi paralizează şi în momentul acesta sunt lipsiţi de direcţie”. În ambele cazuri, tinerii au scoruri mai ridicate decât respondenţii cu vârste mai mari de 26 de ani.Una dintre explicaţii, spune Lavinia Ţânculescu, ar putea fi lipsa de modele, faptul că nu au trecut prin perioade dificile, precum comunismul. „Persoanele născute până în ’89 au o mai mare capacitate de a se replia – pe vremuri se învăţa la lumânare, se mergea mult pe jos, se aştepta o scrisoare zile în şir –, au experimentat carenţarea de resurse, de limitare a libertăţii, lucruri pe care tinerii nu le-au experimentat vreodată, aşa că e normal să nu le cunoască, cu excepţia celor care provin din familii în care s-au pus foarte multe limite, cu educaţie, mai curând, de tip spartan. Generaţia aceasta nu are exerciţiul experimentării limitărilor reale.” O altă categorie care îi diferenţiază pe respondenţii din această grupă de vârstă faţă de ceilalţi este îngrijorarea cu privire la relaţii. „Cei de sub 25 de ani s-ar teme mai degrabă că vor avea de suferit mai degrabă în registrul relaţiilor, îngrijorându-se că ar putea pierde din prietenii apropiaţi sau că vor pierde relaţiile deja stabilite, ori că familia se va supăra că nu au respectat diverse reguli.” Lipsa de încredere în sine sau neîncrederea că pot gestiona o situaţie dificilă este resimţită, de asemenea, mai acut în rândul celor de sub 26 de ani, iar „viitorul fără scop, fără perspective bune” este la rândul său o temere mai proeminentă a aceleiaşi categorii; scorul înregistrat în rândul respondenţilor din celelalte marje de vârstă, deşi asemănător, a fost mai mic. În cadrul studiului s-a remarcat în rândul celor 100 de respondenţi din această categorie de vârstă şi o mai mare incertitudine legată de serviciu, de competenţa la locul de muncă, teama că nu vor avea lucrurile făcute la zi, precum şi temerea legată de aspectul financiar, că nu îşi vor permite unele lucruri, că nu îşi vor mai putea plăti facturile sau că problemele financiare le vor restricţiona concediile şi călătoriile. În legătură cu interesul Generaţiei Z faţă de călătorii, publicaţia internaţională Forbes, citând un raport realizat de cei de la Booking.com, remarca faptul că utilizatorii cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani consideră că independenţa este o prioritate maximă, 34% dintre cei interogaţi spunând că preferă să călătorească singuri. Una dintre marile probleme pe care Lavinia Ţânculescu o remarcă în rândul tinerilor de sub 26 de ani, şi cu care spune că se vor întâlni şi de acum încolo, este lipsa răbdării. „Va fi nevoie ca tinerii să îşi antreneze mai mult răbdarea şi amânarea gratificărilor, respectiv să fie capabili să îşi amâne rezolvarea lucrurilor neimportante şi nu neapărat urgente, până când situaţia este un pic mai stabilă.”
O dimensiune foarte interesantă, adaugă ea, se leagă de acceptarea a ceea ce se întâmplă – „tinerii acceptă ce se întâmplă, însă doar persoanele mai în vârstă învaţă să trăiască şi să se adapteze unei situaţii noi. În rândul tinerilor există un tip de pasivitate în această acceptare: deşi acceptă ce se întâmplă şi că nu au cum să schimbe lucrurile, pentru că nu au cele mai exersate mecanisme pentru a gestiona tipul acesta de frustrare, au această tensiune interioară, această impulsivitate de moment. Vor să acţioneze, nu se resemnează, nu se liniştesc. Nu învaţă să trăiască cu situaţia stresantă. Acceptă să respecte regulile, dar nu şi să îşi creeze mecanismele de adaptare la o situaţie de criză.” O altă problemă, spune ea, vine din faptul că tinerii din această categorie de vârstă se plâng foarte des şi pentru orice. Iar unii dintre ei par a fi foarte îndârjiţi. Explicaţia? „Nu au avut ocazia să trăiască vremuri cu adevărat dificile. Nu au fost restricţionaţi mai niciodată. Faptul că au la discreţie lucruri destul de sofisticate nu îi face să aprecieze ceea ce au şi /sau ceea ce sunt. Şi ar mai fi vorba şi de faptul că nu se pot desprinde de copilărie, faţă de alte generaţii, care la 25 de ani aveau copii şi, implicit, responsbilităţi, trebuia să gestioneze situaţiile. Ei se plâng, cel mai probabil, pentru că nu au o greutate reală.”
Exodul studenţilor din Generaţia Z în context pandemic
„În cursul următorului an universitar, din cauza coronavirusului, la Universitatea Cambridge nu vor avea loc prelegeri faţă în faţă”, scria BBC în urmă cu aproape două săptămâni. O decizie istorică pentru o universitate cu o tradiţie de peste opt secole. Cum se situează însă studenţii români dornici să urmeze universităţi de peste graniţe în noul context al învăţământului?
Potrivit unor informaţii recente furnizate de platforma de consultanţă educaţională IntegralEdu, care cita un sondaj internaţional realizat în rândul tinerilor care îşi doresc să studieze în străinătate, 75% dintre aceştia nu vor să schimbe această opţiune în contextul actual dominat de evoluţia pandemiei de COVID-19. „La sfârşitul lunii martie peste 400 de respondenţi au completat cerinţele studiului. În ceea ce priveşte nivelul de îngrijorare al acestora legat de studiile în afară, 84% se arată foarte îngrijoraţi în legătură cu restricţiile privind deplăsările, 67% dintre cei care au răspuns la chestionar spun că sunt îngrijoraţi de faptul că economiile părinţilor pentru studiile copiilor vor avea de suferit, în timp ce 60% consideră că actuala criză le va afecta propriul buget”, notau reprezentanţii platformei. Ana Maria Papp, business developement manager al IntegralEdu, spune că momentan nu au înregistrat schimbări referitoare la cerinţe de amânare sau anulare a plecării la studii din partea clienţilor cu care platforma colaborează. „În acest moment clienţii noştri continuă pregătirea pentru plecarea la studii, continuând procedurile de obţinere a împrumutului studenţesc şi a completării formularelor de cazare. Lucrurile se desfăşoară normal, fiind pregătiţi de asemenea de o posibilă începere a anului academic în mediul online. Nici la această potenţială propunere din partea universităţilor, care este încă la nivel de decizie ce va fi comunicată ulterior, nu înregistrăm reţineri din partea elevilor români.”
În ceea ce priveşte o posibilă schimbare de perspectivă asupra carierei şi domeniului de studii alese, reprezentanta IntegralEdu spune că, în rândul celor cu care intră zilnic în contact, atât clienţi care deja au primit răspunsurile de la universităţile la care au candidat prin intermediul platformei, dar şi elevi care adună informaţii în vederea admiterii la studii în străinătate, nu au înregistrat schimbări decizionale precum o reorientare în carieră in contextul COVID-19, şi nu consideră că actualul context ar trebui să impacteze o asemenea decizie importantă, precum aceea a alegerii unui alt domeniu de studiu, „clienţii IntegralEdu beneficiind de suport în determinarea domeniului de studiu potrivit acestora, prin administrarea testărilor de orientare profesională.”
Potrivit Anei Maria Papp, universităţile europene, chiar şi în noul context al pandemiei, au sprijinit demersurile elevilor români în procesul de admitere la studii în afară ţării, unul dintre planurile de încurajare a mobilităţii fiind de a prelungi chiar termenele finale de admitere dar şi de transmitere a documentaţiei finale în vederea finalizării procesului de admitere. „Observăm un trend de încurajare a mobilităţii studenţilor prin prezenţa în mod activ în mediul online a universităţilor din străinătate prin activităţi de promovare, acestea organizând tururi virtuale ale universităţilor, webinarii cu diferite tematici oferite în mod gratuit atât candidaţilor admişi cât şi potenţialilor studenţi – pentru a-i informa despre programele lor de studiu, facilităţile pe care le pun la dispoziţia studenţilor, oportunităţile pe care le oferă în general.” Numărul aplicanţilor români din acest an versus anul precedent, adaugă ea, s-a păstrat la acelaşi nivel, firma de consultanţă educaţională IntegralEdu neînregistrând o scădere în numărul de aplicaţii comparativ cu anul trecut, în aceeaşi perioadă; aşadar, „interesul studenţilor români s-a menţinut constant”.
Generaţia Z în câmpul muncii
Un sondaj realizat de platforma de recrutare eJobs în intervalul 1-15 mai arăta că în perioada respectivă au fost înregistrate aproximativ 650.000 de aplicări pentru joburile disponibile pe platformă, o creştere importantă fiind remarcată şi în rândul candidaţilor foarte tineri: aproximativ 150.000 de aplicări venind din partea persoanelor cu vârste cuprinse 18 şi 24 de ani, „categoria care s-a mobilizat cel mai repede”, după cum a remarcat la vremea publicării sondajului Bogdan Badea, CEO al eJobs, el punând acest aspect pe seama faptului că „această perioadă i-a schimbat cel mai mult pe tineri atunci când vine vorba de felul în care abordează piaţa muncii”. Astfel, potrivit lui Badea, dacă până nu de mult aceştia aveau suficientă încredere în numărul mare de joburi disponibile în piaţă şi amânau momentul primei angajări chiar până după absolvirea facultăţii sau a masteratului, lucrurile stau acum diferit, deoarece ei „văd că lupta este destul de acerbă între candidaţi şi nu vor să mai piardă timp”.
Mădălina Bălan, managing partner al firmei de consultanţă în resurse umane Hart Consulting, spune că unele studii generaţionale longitudinale ar demonstra faptul că nu există diferenţe de personalitate majore între generaţii şi de fapt diferenţele dintre acestea ţin de diferenţele de etapă de vârstă şi de experienţele formatoare din mediul în care au crescut. „Desigur că Generaţia Z s-a născut şi a crescut cu internetul, este mai deschisă, chiar dependentă de mediul digital faţă de cei din generaţia Millennials, având în vedere că au crescut cu mobilul sau tableta părinţilor. Generaţia Z este mai preocupată de imagine, Instagramul lăsând o amprenta asupra acesteia. Au dificultăţi poate şi mai pronunţate decât predecesorii lor în a se concentra un timp îndelungat asupra unor sarcini «monotone», dar sunt mai antreprenoriali în abordare. Este generaţia care s-a născut, dacă vorbim de România, însă nu numai, într-o perioada de convulsii şi transformări sociale şi economice, o parte dintre ei (cei născuţi la începutul perioadei care defineşte generaţia aceasta) fiind la vârsta la care puteau înţelege anxietatea părinţilor lor atunci când a lovit criza economică din 2008-2010.”
Cât de greu a fost însă pentru Generaţia Z să se adapteze la conceptul de work/study from home (munca sau studiul de acasă)? „(Generaţia Z) caută securitate în job, comunică uşor pe telefon sau tabletă cu text, voce şi imagine. În perioada de remote work «forţată» de carantină, mulţi tineri angajaţi s-au adaptat foarte repede la lucrul virtual, fiind practic o a doua natură. Ceea ce au resimţit Millennials sau Generaţia X ca fiind mai dificil în tranziţia de lucru de acasă, şi anume faptul că nu mai vedeau fizic colegii, că nu mai puteau socializa în acelaşi spaţiu, lua masă împreună, bea cafeaua în timp ce stau în grupuri faţă în faţă, cei din Generaţia Z au convertit rapid în virtual”, remarcă Bălan.
Potrivit ei, mulţi membri ai acestei generaţii trăiesc acut visul antreprenoriatului şi îşi doresc propria afacere. „Unii chiar încep de foarte devreme să experimenteze acest statut, ceea ce este bine pentru că pot pune în practică abilităţi ce le vor fi utile şi pe viitor, inclusiv în formula în care se vor angaja sau în viaţa lor în general (de exemplu, managementul financiar, comunicarea eficientă cu ceilalţi, planificarea, rezilienţa etc). Mai ales zona antreprenoriatului social este pregnant atractivă pentru aceştia. Însă şi partea de tehnologie, cercetare, biotehnologie este de interes pentru unii, din păcate o parte dintre aceştia plecând spre ţări unde educaţia şi apoi piaţa forţei de muncă în aceste industrii complexe sunt mai atractive.”
Totuşi, adaugă ea, atunci când vorbim despre meseriile spre care se îndreaptă trebuie să ţinem cont şi de realitatea din piaţa forţei de muncă existentă într-o ţară, adică ce pot face ei acolo cu acele meserii, mai ales dacă cele mai multe joburi entry level sunt în shared services, BPO, call center, support center.
Despre „fidelitatea” faţă de acelaşi loc de muncă, Mădălina Bălan spune că ţinând cont de faptul că reprezentanţii acestei generaţii sunt la primul lor job sau printre primele, este greu de spus dacă cei care pleacă o fac pentru că aşa sunt ei structuraţi, să experimenteze continuu, sau pentru că este un comportament al multora în primii ani de carieră, indiferent de generaţie, un fel de tatonare până când găsesc locul potrivit. Migraţia mai rapidă (sub doi ani) de la o companie la alta, cum se remarcă în ultimii ani destul de mult în piaţa locală în rândul celor din generaţia Millennials şi Generaţia Z, ţine totuşi şi de un specific aparte, spune ea, de la creşterea economică la care am asistat, la numărul mare de noi joburi care apăreau de la an la an. „Acum este de văzut în noul context dictat de pandemia de COVID-19 cât va mai continua această dinamică de piaţă”, adaugă Bălan.
În opinia sa, etapa în care ne aflăm este una foarte diferită în sensul în care este un soi de „traumă” colectiv trăită. „Mulţi angajaţi, antreprenori, manageri, părinţi cu care noi am stat de vorba în ultima perioada resimt cât de greu a fost «lockdownul», de brusc, şocant, cum le-a apăsat pe temeri fundamentale (de boală şi moarte), cum a schimbat reacţile lor de conexiune cu ceilalţi. Mulţi s-au plâns de ştergerea graniţelor personal versus business, prin video conferinţe simţind că se «revarsă» toţi colegii în livingul lor. Dintr-o dată mulţi oameni nu au mai ştiut când se termină o realitate sau alta, li s-a rupt o rutină bine împământenită a modului de a-şi trăi vieţile proprii, ale partenerilor şi copiilor.” Este foarte greu de prezis concret ce se va întâmpla cu cei din această generaţie care sunt la momentul unei alegeri importante, notează Mădălina Bălan. „Cred că va depinde de toleranţa părinţilor lor şi a lor, apoi de ambiguitate, stres şi de rezilienţa personală. Cred că unii vor fi influenţaţi şi de acest context înspre a merge către domenii umaniste, pentru că în ultimele luni s-a apăsat pe un buton al altruismului, de asemenea. Este posibil ca unii să şi amâne decizia aceasta importantă.”
Irina−Elena Câmpanu, 20 de ani, viitor student
Unde ţi−ai propus să studiezi şi de ce?
Am finalizat studiile anul trecut, promoţia 2015-2019, specializarea Filologie, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Iaşi. Nu prea am cochetat cu ideea de a studia în străinătate din pricina situaţiei financiare, aşa că ideea de a studia în Marea Britanie a fost spontană. După finalizarea studiilor eram foarte debusolată în legătură cu ce facultate voi urma, ba îmi doream să studiez la Facultatea de Litere Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, ba îmi doream medicină, ba îmi doream asistenţă medicală. Eu nu mi-am dorit să fac o facultate doar de dragul de a o face, aşadar am renunţat la gândul de a merge la o facultate de care nu eram sigură. După bac, am plecat la mare şi am lucrare la o pensiune pe timp de vară. Marea mi-a adus numai linişte în gânduri, iar odată cu liniştea din mintea mea au venit şi oportunităţile. Ştiam că anul respectiv e pierdut, aşa că am decis să caut joburi în afara ţării pentru a mă acomoda cu viaţa din străinătate şi să strâng ceva bani. A fost foarte greu, dar după ceva timp lucrurile s-au aliniat, iar eu mi-am început aplicaţia pentru facultate prin intermediul platformei Edmundo. Am luat această hotărâre pentru viitorul meu, pe care eu nu prea îl văd în România. Marea Britanie mi-a oferit mai mult decât mă aşteptam, aşa că nu am de gând să renunţ. Am ales specializarea criminology din cadrul Colegiului Liberal Arts and Sciences al University of Westminster din Londra.Ţi−a influenţat pandemia în vreun fel decizia de a studia peste hotare?
Pandemia nu m-a influenţat în niciun fel. Sunt o fire puternică, aşa că nu am renunţat la visul meu de a studia în străinătate.Cum ţi−a influenţat criza provocată de pandemie planurile la nivel financiar?
Pentru finanţarea studiilor am optat pentru împrumut la guvernul britanic. Am lucrat aproape un an în Marea Britanie, astfel criza nu m-a afectat prea tare. Eu nu am avut pe cine să mă bazez pe partea financiară, aşa că am fost nevoită să ma descurc singură. E mult mai OK ca buget să împarţi cu cineva o cameră sau un apartament deoarece cheltuielile se împart la doi, însă depinde şi cu cine locuieşti. În urma căutărilor şi studiilor pe care le-am făcut pe piaţă am decis să locuiesc singură, astfel că nimeni nu îmi va influenţa nici studiile şi nici pe mine ca persoană.Vrei să te întorci şi să lucrezi în România sau ai alte planuri?
Nu am de gând să mă întorc în România. România nu-mi oferă nimic altceva decât stresul că nu am ce să fac cu o diplomă internaţională, sunt 101% sigură că nimeni nu-mi va face loc în ţară pentru a lucra ca şi criminolog sau măcar să prelevez nişte amprente. Sunt oameni care au plecat de jos şi au uitat, oameni care te iau peste picior, oameni care nu investesc în tineri, oameni care au căpătat o funcţie şi au impresia că au lumea la picioare. În Marea Britanie am întâlnit oameni cu o gândire deschisă şi cu o dorinţă extraordinară de a te ajuta să creşti şi să evoluezi. Aşadar îmi doresc să cresc şi să evoluez aici. Peste ani mă voi întoarce, doar în vizită, iar dacă se va schimba ceva, poate voi reveni, însă dacă în atâţia ani nu s-a produs nicio schimbare, nu am încredere că se va schimba ceva acum. Ofer toată încrederea mea tinerilor din România. Doar ei mai pot schimba ceva.
Abel Bejan,
24 de ani, specialist în marketingCe ai studiat şi cum ai ajuns să lucrezi în marketing?
Am studiat un an la Facultatea de Litere, apoi am început Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei pe care am absolvit-o, în 2019. În prezent lucrez în marketing, nu este neapărat domeniul meu de activitate, dar psihologia este foarte importantă dacă vrei să fii un bun specialist în marketing.Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
În primă instanţă am fost nevoiţi, ca şi mulţi alţi angajaţi din întreaga lume, să muncim de acasă. După un timp, însă, am fost anunţat că mi se va scurta şi programul. Deoarece tocmai îmi schimbasem jobul, mă aşteptam chiar să fiu disponibilizat, fiind încă în perioada de training. Am apreciat că s-a dorit să nu se renunţe la nimeni, mai ales în această perioadă, chiar dacă programul a fost redus la numai două ore. Lucrez la o firmă de IT, mai exact la o firmă specializată în softuri ERP. Aceste softuri sunt utile pe timp de criză, ceea ce teoretic ar fi însemnat pentru mine o mai multă stabilitate. În plan personal, pandemia nu a contribuit în mod esenţial în vreun fel, poate doar m-a ajutat să apreciez mai mult spaţiul deschis şi libertatea. Nu mi-a influenţat nici decizia de a-mi schimba locuinţa în vara acestui an, mai ales că preţurile locuinţelor au scăzut puţin. Spun acest lucru deoarece vreau să mă mut tot în chirie, deci nu depind de un credit. Per total, sunt mulţumit de felul cum am gestionat această situaţie, chiar am reuşit să economisesc nişte bani pentru viitoarea locuinţă.În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
În această perioadă am lucrat de acasă. Îmi place acest mod de lucru pentru că nu mai pierd timp pe drum, mă trezesc mai târziu şi sunt mai relaxat. Pe de altă parte, mi-au lipsit colegii de la locul de muncă şi cred că plictiseala poate fi foarte dăunătoare. De asemenea, acasă sunt mai uşor distras şi mai ineficient, poate şi din cauza plictiselii. Cu siguranţă nu mi-aş fi dorit să intru în şomaj tehnic. Cu toţii avem nevoie de o cantitate normală, sănătoasă de stres. Plictiseala, dacă se cronicizează, poate duce uşor la depresie.
Ţi-a schimbat în vreun fel pandemia perspectiva şi planurile de viitor?
Pot spune că situaţia din primăvara aceasta m-a determinat să acţionez mai precis. Rămânând aproape complet fără loc de muncă, am decis să îmi iau un al doilea job, care să îmi permită să îmi plătesc facturile. Am acceptat să lucrez într-un callcenter şi pot spune că a fost o experienţă interesantă şi mi-am şlefuit multe zone, ca să le numesc aşa.
Cred că voi încerca mai mult să mă bucur de momentul prezent. Am ieşit recent la o plimbare în parcul Herăstrău şi nu mi-a venit să cred cât de bine mă simţeam. Cred că acest lock down a crescut mult setea de viaţă a oamenilor. Sunt convins că oamenii îşi doresc mai mult ca niciodată să iasă în oraş, să viziteze şi să se bucure de soare. Probabil că în această vară voi ieşi destul de mult în oraş pentru că îmi este dor de locurile mele favorite.În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
În momentul de faţă este dificil să spun dacă îmi doresc să plec din ţară. Cu toţii ne dorim să ne fie mai bine, iar copiii noştri să trăiască într-o ţară mai bună decât cea în care ne-am născut noi. Cred însă că putem face acest lucru în România, şi cred că ţara aceasta dispune de mulţi oameni care ar putea schimba lucrurile în bine. Cred că este timpul să nu mai aşteptăm nimic de la nimeni şi să ne implicăm cu toţii pentru binele comun.
Ionela Ercuş,
23 ani, referent bancar
După absolvirea studiilor ţi-ai găsit de lucru în domeniul tău sau te-ai reorientat spre un altul?
Am urmat cursurile Facultăţii de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi un master în marketing şi comunicarea în afaceri în cadrul aceleiaşi instituţii. În prezent mă aflu în febra pregătirii lucrării de disertaţie, a cărei susţinere se apropie cu paşi repezi. Am căutat de lucru în domeniul meu însă nu am găsit ceva potrivit, aşa că m-am reorientat rapid către domeniul financiar-bancar. Cumva, faptul că am studiat în primii doi ani materii din cadrul tuturor facultăţilor din ASE mi-a permis să mă reorientez uşor. Lucrez în acest domeniu de la finalul anului I – licenţă.Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
Pandemia a reprezentat încă de la început o adevărată provocare pentru mine, deoarece mă aflam în plin proces de căutare a unui job. Revenită recent din Franţa, unde am studiat pentru o perioadă de timp şi neavând un loc de muncă, a trebuit să încep căutările. La început, acestea nu au reprezentat o prioritate, însă în momentul în care mi-am dat seama cât de greu este, am început să mă alarmez. La un moment dat m-am gândit chiar la o reconversie profesională, însă am abandonat destul de repede acest gând. După mai multe oferte refuzate şi „n” aplicaţii, am reuşit să mă angajez. Procesul a fost unul foarte diferit şi aş putea spune chiar ciudat. Mare parte s-a realizat online, mai puţin interviul şi protecţia muncii. Primul s-a desfăşurat în parametrii normali, dar nu şi cel
de-al doilea act (protecţia muncii), care s-a desfăşurat în condiţii de distanţare fizică, cu protecţie şi într-un ritm extrem de alert. După ce am fost efectiv angajată, adică de pe 8 aprilie, am lucrat de acasă.
Tot în această perioadă a trebuit să îmi schimb şi domiciliul. Căutarea unei noi chirii nu a fost atât de dificilă pe cât mă aşteptăm. Deşi în plină pandemie, agenţii imobiliari şi-au continuat activitatea, astfel că am reuşit într-un timp relativ scurt să găsesc o nouă locuinţa pe placul meu. Preţurile pentru chirii au scăzut uşor în această perioadă, astfel că m-am putut bucura de un raport calitate-preţ foarte avantajos.În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
În perioada pandemiei am lucrat de acasă. Mi-a fost foarte greu, deoarece am început chiar în plină criză. În cadrul instituţiei nu există un program de mentorat, iar până la revenirea la birou a trebuit să învăţ singură. Acest regim de lucru consider că este foarte benefic mai ales pentru persoanele care locuiesc departe de sediul în care îşi desfăşoară activitatea, deoarece economisesc foarte mult timp şi sunt de părere şi că eficienţa lor este mult mai ridicată. Dintre aceste persoane fac şi eu parte. Aş prefera ca, după finalizarea procesului de învăţare, să lucrez de acasă.Cum ţi-a modelat criza actuală aşteptările referitoare la un job?
Pretenţiile mele salariale au scăzut, a trebuit să accept un job pentru care salariul nu este unul tocmai satisfăcător însă, ţinând cont că în această perioadă foarte multe dintre firme
şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic sau chiar i-au rugat să îşi dea demisia, a trebuit să mă mulţumesc, dacă pot spune aşa, cu acest salariu. Este unul decent, dar aşteptările mele erau altele. În plus, sediul instituţiei este foarte departe de casă. Drumul până acolo şi înapoi este foarte obositor şi îmi ocupă timp mult.
Cele mai importante criterii ale unui loc de muncă sunt: nivelul salarial, apropierea de casă, respectiv de mijloacele de transport în comun, stabilitatea, oportunităţile de dezvoltare profesională, mediul de lucru, echilibrul între viaţă personală şi cea profesională, precum şi relaţia cu superiorul.Crezi că le va fi mai uşor celor din generaţia ta să facă faţă noii crize sau celor din generaţiile anterioare, care au înfruntat deja criza din 2008?
Deşi tind să spun că le va fi mai uşor celor care deja s-au confruntat cu criză din 2008, până la urmă afirm că totul depinde şi de modul în care ne raportăm la această criză. Într-adevăr, despre cei care au deja experienţa crizei precedente, putem afirma că au un avantaj, ştiind deja cum s-a manifestat şi ce a presupus. Totodată, crizele nu sunt identice, astfel că în cadrul fiecăreia regăsim elemente definitorii şi astfel abordările pot fi diferite. Generaţia mea consider că se poate adapta cu uşurinţă noilor provocări şi va putea face faţă acestora, fie prin reconversie profesională, fie prin însuşirea unui al doilea job sau poate prin punerea în valoare a hobby-urilor, câştigând şi de pe urma acestora sume importante.Cum crezi că ţi se va schimba comportamentul financiar în urma acestei crize provocate de pandemie?
Cu siguranţă voi fi mai atentă la cheltuieli şi voi încerca pe cât posibil să fac unele economii. Probabil că nu voi renunţa la prea multe lucruri, nefiind o persoană căreia îi plac extravaganţele sau luxul, dar voi încerca să profit de reduceri, să îmi achizitionez vacanţele cu mult timp înainte pentru a beneficia de un preţ mult mai accesibil.În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
Deşi părinţii mei sunt stabiliţi într-o altă ţară, nu iau deloc în considerare varianta mutatului în străinătate, fie în acelaşi loc cu ei, fie în altul. Nu am luat niciodată în calcul această posibilitate, iar după experienţa Erasmus, care a fost una dezamăgitoare, cu atât mai mult refuz ideea plecării. Nu este uşor în România însă nici în afara ţării traiul nu este mai roz. Totul depinde de fiecare dintre noi; „cum ne aşternem aşa dormim”.
Victor Balaniuc,
25 de ani, antreprenor −cofondator Front Row EventsCare sunt avantajele şi dezavantajele pe care le are un antreprenor din generaţia ta faţă de cei din generaţiile anterioare?
În România, generaţiile anterioare au avut oportunitatea de a trece prin perioada anilor ’90, reprezentată de mari oportunităţi de afaceri, pentru cei care au reuşit să le identifice. Acum, aceste oportunităţi au fost înlocuite de cele din zona tech. Oricine are acces oricând şi oriunde în lume să îşi dezvolte ideea de afaceri.Ce impact crezi că va avea această criză asupra mediului de business?
Eram prea tânăr în criza din 2008 ca să fi putut să îmi formez propria opinie referitoare la criza anterioară, dar această criză pare că va genera foarte multe pagube în lumea de business, iar cei mai puternici, bine organizaţi şi pregătiţi vor supravieţui. Ca în orice perioadă de criză, vor fi şi câţiva care vor câştiga de pe urma ei.Cu ce provocări a venit această pandemie la nivelul activităţii businessului pe care îl coordonezi şi ce ai învăţat din această experienţă?
Dezvoltând afaceri în special în domeniul evenimentelor şi fitnessului, suntem în „prima linie”, în grupul ţintă al afacerilor închise. Primele închise şi ultimele deschise. Aceste businessuri sunt evident, în stand-by, iar focusul este orientat spre activităţi care încă funcţionează în acestă perioadă şi ne generează venituri. De asemenea, suntem în continuă căutare de moduri prin care să ne reinventăm; planurile de viitor s-au schimbat total. Ne concentrăm atenţia pe reinventare personală şi profesională, să ne adaptăm noului mod de viaţă şi de lucru.Cum crezi că se vor schimba obiceiurile în urma pandemiei?
Atât la nivel personal, cât şi în afaceri, vom fi mult mai precauţi în ceea ce priveşte „scenariul pentru cel mai rău caz”. Cel mai rău caz nu mai e doar un gând la care nu crezi cu adevărat că ajungi vreodată. A devenit realitatea din teren. Astfel, ne pregătim mult mai bine să facem faţă oricând unei noi situaţii de criză, care poate să modifice peste noapte total regulile jocului. De la preţul negativ al petrolului la o invazie extraterestră şi o pandemie zombie, orice a devenit posibil în noua lume în care trăim.
Anda Sontea, mama lui Vladimir Sontea − elev în clasa a IX−a la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu
Eraţi părinte şi când a venit criza din 2008. Cum credeţi că veţi resimţi criza actuală faţă de cea precedentă, când fiul dvs. era încă mic? Cum diferă provocările financiare – şi nu numai – de atunci faţă de cele de acum?
Atunci când se complică lucrurile în societate (apare o criză) şi eşti părinte, îţi faci griji, indiferent de vârsta copilului. Criza din 2008 a fost una preponderent economică, aşadar grijile din acea perioadă aveau tentă financiară. Întrebările pe care ţi le puneai erau sub forma „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare pe termen lung?” Criza de acum a început ca una medicală şi primele griji au fost legate de siguranţa copilului. Apoi au apărut îngrijorările legate de urmările economice ale acesteia şi am ajuns din nou la întrebarea „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare până se va putea susţine de unul singur?”Deşi este încă în clasa a IX-a, probabil fiul dvs. are o oarecare idee despre ce vrea să facă după terminarea liceului. Spre ce facultate şi domeniu ar dori să se îndrepte, aţi luat în calcul studiile în străînătate?
Vladimir îşi doreşte (cel puţin în această perioadă) să devină game developer. Se gândeşte să urmeze o facutate cu profil IT şi programare şi da, se gândeşte să urmeze această facultate în străînătate.Vi s-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra acestor planuri în urma pandemiei?
Nu. Pandemia va avea multiple efecte asupra vieţilor noastre, dar nu i-a schimbat lui Vladimir planurile de viitor. Şi nici mie, cel puţin deocamdată. Suntem optimişti că o să putem să ne continuăm vieţile aşa cum ne plănuiserăm înainte de criză.Cu ce provocări a venit „şcoala de acasă” şi cum le faceţi faţă?
„Şcoala de acasă“ nu este o reuşită 100%. Dar nici nu poţi să nu apreciezi eforturile generale (instituţii, şcoli, profesori, părinţi) de a se adapta la o situaţie complet nouă, într-un timp foarte scurt. Nimeni nu era pregătit pentru aşa ceva. Pentru Vladimir provocarea este de a se mobiliza într-o conjunctură mai relaxată decât cea de la o orele de clasă normale. Până acum lucrurile s-au desfăşurat rezonabil, aş spune eu, având în vedere contextul.L-aţi sfătui pe fiul dvs. să rămână (sau să se întoarcă) în România după finalizarea studiilor sau să plece peste hotare?
Îmi doresc pentru fiul meu să aibă experienţa studiilor în străinătate. Nu pot spune în acest moment cum vor arăta discuţiile noastre din momentul în care el va fi terminat o facultate în străinătate. Depinde foarte mult de cum vor evolua lucrurile până atunci.În privinţa independenţei financiare, aţi vrea să o dobândească din timpul facultăţii sau după ce va începe propriu-zis cariera sa, în domeniul ales?
În legătură cu libertatea financiară, în general, ca sfat părintesc, i-am spus întotdeauna lui Vladimir că este important să nu se grăbească „să facă bani” dacă preţul este „schilodirea” educaţiei (în perioada de acumulare). Dacă va reuşi să le combine în mod eficient, bravo lui! Oricum, domeniul către care se îndreaptă este unul care permite o astfel de abordare mai mult decât altele. -
VIAŢĂ DE CORPORATIST – Izolat la domiciliu
Emisiunea „Viaţa de corporatist” continuă şi după izolare. Dacă vreţi să abordăm anumite subiecte sau anumiţi invitaţi, scrieţi-ne pe adresa ioana.matei@businessmagazin.ro.
Pentru o asociere cu acest proiect, scrieţi-ne pe adresa marcela.tuila@m.ro.
Cum va arăta viaţa după izolare?
Invitat: Alexandru Dincovici, sociolog, fondator Izibiz Consulting
„Izolarea ar putea să ne facă oameni răi – majoritatea ştirilor pe care le auzim sunt negative, există informaţii contradictorii, mereu e prezentat un vinovat pentru asta, există tot felul de teorii ale conspiraţiei în perioada aceasta.”
De ce nu este munca de acasă atât de uşoară pe cât speram?
Invitat: Lavinia Ţânculescu, doctor în psihologie, specializat în psihologia muncii şi organizaţională
„Imaginaţi-vă mintea care funcţionează ca un procesor în permanenţă ocupat cu gânduri, griji. Anxietatea înseamnă de fapt că îmi fac mereu griji, mă tem să nu se întâmple ceva rău, îmi este teamă de lucruri, sunt absorbit de problemele mele – sunt foarte tulburat de evenimente şi mă preocupă faptul că nu ştiu cum vor evolua lucrurile. Ne gândim că nu ne vom adapta, or toate acestea ţin de scenariul catastrofic că s-ar putea să nu reuşim.”
Ce facem cu copiii deveniţi „colegi de serviciu” în izolare?
Invitat: Dan Prediger, fondator Karin Kid’s Academy
„Este ideal ca părintele să aibă cu copilul o activitate care îi place acestuia din Urmă. Activitatea cea mai îndrăgită de copii este activitatea în care copilul este educatorul, în care se simte important. Dacă tu constaţi că ai un copil căruia îi place pictura, organizează-i activităţile în acest sens, la fel şi în situaţia construcţiilor etc. Activităţile trebuie să aibă finalitate, iar copiii să fie mândri şi apreciaţi pentru ce au făcut. ”
Cum ar trebui să ne cheltuim banii pe timp de criză?
Invitat: Nicoleta Deliu, şef de comunicare BCR şi coordonator Şcoala de bani
„Trăim o realitate care sper să ne arate mai concret nevoia de a avea un fond de urgenţă pus deoparte din care să putem supravieţui o perioadă în care veniturile ori ne scad, ori dispar. Specialiştii spun că fondul de urgenţă ar trebui să acopere undeva între 3 şi 6 luni de supravieţuire.”
Creşte natalitatea după coronavirus şi vom avea o generaţie de „coronials”?
Invitat: Romulus Oprica, sociolog, managing partner BrandBerry
„Vom trece cu toţii prin criza de 40 de ani, indiferent de vârstă. De ce? Te gândeşti la ce ai făcut până acum, la ce este cu adevărat esenţial, la ce îţi place, ce vrei să faci, realizezi că nu eşti veşnic, că poţi să ai probleme serioase în orice clipă şi atunci îţi prioritizezi altfel acţiunile, relaţiile, aşteptările, dorinţele. Asta se întâmplă de fapt şi la vestita criză de 40 de ani, când zici: <<Am trecut de jumătatea vieţii, ce am făcut şi ce vreau să fac de acum încolo?>>. Nici nu mai eşti foarte atent să îi mulţumeşti pe toţi, să fii atent la ceilalţi şi atunci încerci să fii mai introspect.”
Despre educaţie, turism şi antreprenoriat în vremuri de pandemie
Invitat: Dragoş Anastasiu, preşedinte Grup Eurolines, parte din echipa Super Teach Romania
„Eu am o investiţie în unul dintre cele mai izolate locuri ale României – în Delta Dunării, unde nu se ajunge decât cu barca, este un sat care acum 30 de ani avea 3.000 de locuitori, acum mai are vreo 500. Şcoala avea două clase de a opta de 30 de copii, acum toată şcoala, clasele 1-8, înseamnă 30 de copii. Nimeni nu m-a contactat să îmi vorbească despre nevoile lor. Mentalitatea Super Teacherului este să nu stea – să vină, să mă bată la cap, să bată la uşă, să îmi scoată donaţia cumva din buzunar. Am realizat şi că în Deltă pot face o clasă I de 15 copii cu un învăţător dedicat, să unesc prin internet mai multe comunităţi şi să fac asta prin Zoom, iar profesorul sau învăţătorul respectiv să se mute când şi când dintr-o localitate în alta. Descoperim şi oportunităţi la care eu nu mă gândisem înainte.”
Unde vom mai merge în vacanţă după pandemie şi când vom putea reîncepe să călătorim?
Invitat: Răzvan Pascu, consultant în turism, fondator Travel Communication
„E dificil de făcut proiecţii în acest moment, dar cel puţin anul acesta vacanţele vor fi cumpărate de astăzi cu plecare peste trei zile sau peste o săptămână. Nu cred că cineva îşi va cumpăra vacanţe pentru august în mai sau iunie. Vacanţele exotice şi îndepărtate vor fi cât de cât mai puţin afectate fiindcă cei care le cumpără au venituri mai mari şi nu sunt ultimii bani pe care îi plăteau pe astfel de vacanţe, pe de altă parte, aceste vacanţe se vindeau pe un termen foarte îndelungat.”
Cum se va schimba modul în care muncim după izolare?
Invitat: Constantin Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii
„Ce sens are să te duci să stai într-o clădire nou-nouţă, la birou, în 10-20 de metri pătraţi, când pe perioada zilei casa ta este goală? Un individ «consumă» două clădiri, ceea ce este un nonsens. De ce să faci drumuri când tu poţi să lucrezi de fapt de acasă, folosind spaţiul tău? Are sens să foloseşti o clădire cum sunt marile clădiri de birouri, pentru sute de milioane de lei care se consumă pe întreţinere, când tu poţi să lucrezi de acasă? Până la urmă casa ce a devenit? Casa a devenit un fel de hotel în care dormim şi atunci se va schimba paradigma, casa va deveni şi locul meu de muncă, ceea ce a fost înainte de perioada industrializării.”
Cum vor arăta locurile în care ne vom petrece timpul liber după pandemie?
Invitaţi: Sebastian Mîndroiu şi Radu Călin, fondatori PickTwo Studio
„Restaurantele mici vor funcţiona relativ normal, aşa cum funcţionează şi acum, şi cred că va exista o creştere a activităţii pe segmentul de livrări la domiciliu. O problemă mai mare va fi la restaurantele de peste 40 de locuri, acolo vor exista pe termen lung o serie de măsuri care vor limita apropierea între persoane – fenomen care se întâmplă şi în China, inclusiv la nivelul de mese.”
Care sunt problemele emoţionale cu care se confruntă angajaţii în perioada izolării?
Invitat: Simona Chesăraicu, psiholog, facilitator mindfulness
„A fost o ocazie pentru mulţi dintre noi să reflectăm la cum arată şi viaţa profesională, şi viaţa de familie, la ce e important, la ce nu e important, care sunt valorile după care ne-am ghidat, cât de mult am nevoie, cât de mult nu am nevoie – cu siguranţă am reflectat mulţi dintre noi, iar asta ne va duce la un fel nou de a ne raporta şi la muncă, şi la echipă, şi la ceea ce se întâmplă. Mai mult decât atât, creierul nostru a învăţat un model nou de funcţionare prin neuroplasticitate – a învăţat un model care nu exista până ieri şi dacă îl învăţ cu răbdare şi cu tehnică bună azi, el va funcţiona după un model nou. Ne putem învăţa şi dezvăţa de aproape orice, cel puţin aşa ne spun neuroştiinţele.”
Ne mai întoarcem sau nu la birou?
Invitaţi: Silvia Luican, sociolog şi fondator Izidata, Nansi Lungu, lector universitar, specialist în psihologia consumatorului
„Munca de acasă a fost percepută pozitiv, dar implică o serie de capcane. .”
Cum se va transforma piaţa muncii de la goana după talente a angajatorilor la goana după joburi a angajaţilor?
Invitat: Dan Puică, CEO BestJobs
„Suntem iarăşi în 2009 şi candidaţii vor fi dispuşi la sacrificii şi vor accepta situaţii pe care nu le-ar fi acceptat înainte de criză. Este ceva caracteristic unei perioade de scădere economică care cu siguranţă se va vedea şi probabil dimensiunea sau impactul ei vor depinde de cât de mult durează această criză.”
Cum vor arăta cabinetele stomatologice la întoarcerea din izolare?
Invitat: Ionuţ Leahu, fondator Dr. Leahu
„A urmat o perioadă interesantă după 23 martie în care industria a închis complet totul – de ce spun interesantă, pentru că am rămas deschişi în cele şase oraşe în care suntem prezenţi şi am fost extrem de solicitaţi. Într-o lună şi jumătate am avut peste 6.000 de solicitări telefonice şi am tratat peste 1.500 de urgenţe efective – nu pot spune că ne-am relaxat total, ci activitatea a mers în antiteză cu ce facem noi – prevenţia.” -
Cum o să ne cumpărăm case în contextul pandemiei de COVID-19. Se ieftinesc sau nu locuinţele după această perioadă?
Clienţii vor locuinţe mai mari, poate chiar o casă la curte. Impactul asupra tranzacţiilor şi preţurilor urmează a fi stabilit în perioada care urmează, pe măsură ce şi dezvoltatorii vor adapta oferta la noile cerinţe.
Pandemia de COVID-19 a lovit piaţa rezidenţială în cel mai bun moment al său din ultimii 30 de ani, moment în care cererea şi oferta sunt la un nivel echibilibrat, iar preţurile au fost ţinute sub control, fiind departe de nivelul astronomic atins în prima parte a anului 2008.
Spre exemplu, livrările au atins în 2019 cel mai bun nivel din ultimii 30 ani de ani, cu aproape 15.000 de unităţi livrate în Bucureşti şi împrejurimi, în creştere cu peste 31,5% faţă de 2019.
„Anul în curs ar fi urmat să aducă noi recorduri de livrări însă este prematur în acest moment de estimat dacă acestea se vor mai înregistra – trebuie avut în vedere că orice întârziere de mică durată, de până la 3-4 saptămâni, a proiectelor care aveau finalul lui 2020 ca termen de livrare anunţat iniţial poate influenţa cifrele de vânzări pe 2020“, explică Andrei Sârbu, CEO al companiei de consultanţă imobiliară SVN România.
Datele oficiale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară arată că numărul de tranzacţii imobiliare încheiate în T1 în Bucureşti şi împrejurimi, cea mai mare piaţă rezidenţială a ţării, a fost cu aproape 8% mai mare comparativ cu perioada similară din 2008.
Piaţa era cu siguranţă într-un moment bun şi considerăm că şi fundamentele erau mult mai temeinice comparativ cu 2008-2010. Inclusiv preţurile de tranzacţionare au înregistrat în ultimele 12-18 luni niveluri mult mai sustenabile.
După mai bine de şase ani în care preţurile apartamentelor s-au apreciat – creştere care totuşi însă nu a dus la revenirea preţurilor din 2007-2008 este posibil ca în 2020 din cauza pandemiei acestea să revină pe un trend descendent.„O ieftinire, dar nu drastică, va fi în cazul proiectelor care trebuie să restituie banii băncilor şi unde nu au reuşit să strângă un număr suficient de vânzări. Sunt persoane care nu vor mai achiziţiona apartamente. Şi cei care au cumpărat în scop investiţional vor aştepta să vadă ce se întâmplă cu economia şi vor miza pe cash. Aceste proiecte ar suferi o scădere. Altfel, cerere există. Primim telefoane din partea clienţilor“, explică Antoanela Comşa, preşedintele consiliului director al AREI şi directorul Gran Via, dezvoltatorul care construieşte proiecte precum Gran Via Park şi Timişoara 58 în Bucureşti sau Gran Via Marina în Constanţa.
De partea cealaltă, ea a subliniat că pentru construcţiile deja demarate nu prea există negociere deoarece contractele sunt deja semnate. Dacă ar mai fi negociere pentru preţul de construcţie pentru un proiect viitor, da. Dar pentru cele începute, nu.
În cazul şantierelor, probleme la nivel de piaţă sunt în cazul care nu au suficiente rezervări pentru a susţine activitatea, iar vânzările noi sunt tot mai afectate.
„Din informaţiile pe care le avem, există şantiere care şi-au întrerupt activitatea. Ale noastre merg înainte deoarece am aplicat măsurile de prevenţie necesare. Pe de altă parte, multe showroomuri s-au închis din cauza pandemiei, ceea ce duce la o diminuare radicală a procesului de vânzări noi. Pentru clienţii interesaţi, care au nevoie de locuinţe, primim cereri, suntem disponibili online. Dar mulţi nu se mai gândesc la achiziţia unui apartament. Aceasta vine şi din faptul că lumea doreşte să vadă şi să simtă locul, zona, construcţia şi pentru că sunt multe persoane care nu sunt sigure pe veniturile viitoare, nu ştiu ce se va întâmpla mai departe“, explică Antoanela Comşa.
În al doilea rând, construcţiile sunt continuate de cei care au şi materiale de construcţii pe stoc.
„Noi am aprovizionat cu materiale de construcţii şantierele din Bucureşti, am permis constructorului să-şi cazeze muncitorii în şantier, ceea ce diminuează riscul. În plus, construcţia era deja într-o fază destul de avansată, astfel încât se poate lucra destul de izolat, câte 2-3 persoane per apartament pentru finisaje. La Constanţa procedăm la fel şi ne-am adaptat din mers. Am schimbat furnizorul de materiale – dacă înainte aprovizionam din Italia, acum aprozivionăm din România sau Bulgaria“, a spus Antoanela Comşa.
Ea a subliniat că o propunere prin care să se mărească plafonul TVA ar fi ca pragul de 5% să fie setat la 100.000 de euro, iar ce depăşeşte să fie taxat cu TVA normal de 19%.
„Aşa practic s-ar încuraja ca numărul familiilor care să opteze pentru apartamente de 3 camere în locul celor de 2 să fie mai mare şi dezvoltatorii să construiască apartamente cu suprafeţe mai mari. Noi avem unul dintre cele mai mici spaţii locative pe cap de locuitori la nivel european. Acest lucru derivă din faptul că toţi dezvoltatorii vor să aibă în portofoliu cât mai multe apartamente care să se încadreze în TVA de 5%“, a subliniat Antoanela Comşa.
În ceea ce priveşte efectele pandemiei, potrivit datelor statistice ale Imobiliare.ro, acestea nu se reflectă, deocamdată, în preţurile apartamentelor. Dintre marile oraşe, doar Constanţa a avut o evoluţie general descendentă, în rest, scăderile sunt preponderent doar pe segmentul vechi.
Pe fondul măsurilor luate de autorităţi în contextul pandemiei declanşate de COVID-19, la nivel naţional s-a simţit, în luna aprilie, o tendinţă de scădere a preţurilor apartamentelor. Astfel, după un avans de 1,8% în martie, indicele Imobiliare.ro a consemnat, în ultimele 30 de zile, un recul de 1,7% în întreaga ţară, de la 1.391 de euro pe metru pătrat util, la 1.367 de euro pe metru pătrat. Această tendinţă generală de scădere nu a fost valabilă, însă, şi în marile oraşe, unde, în cele mai multe cazuri, valoarea medie a unui apartament s-a majorat faţă de martie (în ciuda unor scăderi consemnate pe câte un segment de piaţă, adesea cel vechi).
„În rândul marilor oraşe, Constanţa reprezintă excepţia de la regulă: aici, preţurile solicitate de vânzători s-au diminuat pe ambele segmente de piaţă analizate, astfel că şi evoluţia generală la nivel de oraş a fost una descendentă. În celelalte oraşe, se observă un trend de scădere doar pe segmentul vechi, segment unde oferta suferă. În aprilie, au fost scoase la vânzare cu 46% mai puţine apartamente vechi. De remarcat este că pragul de jos al cererii a fost atins în a doua săptămână din aprilie, moment în care numărul cumprătărilor a reînceput să crească. Săptămâna trecută au fost cu 14% mai mulţi cumpărători activi decât în săptămâna anterioară”, subliniază Daniel Crainic, director de marketing la Imobiliare.ro.
În Capitală, după un minus de 3,4% în martie, apartamentele disponibile spre vânzare în Capitală au înregistrat, în aprilie, un avans de 2%, de la o medie de 1.395 de euro pe metru pătrat util, la 1.423 de euro pe metru pătrat. Spre deosebire de luna anterioară, aşteptările vânzătorilor s-au majorat pe ambele segmente de piaţă analizate: locuinţele din blocurile vechi s-au apreciat cu 0,9%, de la 1.369 la 1.382 de euro pe metru pătrat; după scăderea de 5,8% din martie, unităţile locative nou-construite au consemnat, pe de altă parte, un avans de 2,5%, de la 1.416 la 1.451 de euro pe metru pătrat util.
În Cluj, la nivelul lunii trecute, pretenţiile vânzătorilor de apartamente din capitala Transilvaniei s-au majorat, per ansamblu, cu 1,5%, de la o medie de 1.826 de euro pe metru pătrat util, la 1.854 de euro pe metru pătrat. Preţurile nu au avut o tendinţă ascendentă pe ambele segmente de piaţă clujene: locuinţele vechi s-au depreciat cu 0,9% (de la 1.820 la 1.804 euro pe metru pătrat util), în vreme ce unităţile locative nou-construite s-au apreciat cu 2,8% (de la 1.831 la 1.882 de euro pe metru pătrat).
Faptul că activitatea imobiliară continuă este subliniată şi de cei de la Impact, dezvoltatorul care a livrat deja prima fază de dezvoltare a proiectului Luxuria Domenii Residence, primul proiect rezidenţial care finalizează apartamente în zona Expoziţiei din Capitală, cel mai fierbinte nou pol de birouri.
Clasat în categoria premium, ansamblul rezidenţial este poziţionat în noul pol de business al capitalei, unde vor activa peste 20.000 de corporatişti, aspect ce menţine un grad ridicat de interes pentru locuinţele din proximitate.
Lucrările de construcţie a primei faze, denumită A2, au început în luna martie 2018 şi s-au finalizat recent, odată cu recepţia realizată împreună cu instituţiile statului şi intabularea imobilelor, urmând ca apartamentele să fie predate începând cu data de 15 mai 2020.
La 31 decembrie 2019, gradul de rezervare era de 55% din apartamentele primei faze, în topul preferinţelor fiind apartamentele cu 2 camere. Clienţii au demonstrat interes şi pentru studiouri, în aceeaşi măsură ca pentru apartamentele cu 3 camere, clasamentul fiind urmat de apartamentele şi duplexurile cu 4 camere.
„În ciuda distorsiunilor create în prezent de răspândirea virusului SARS-COV-2 piaţa imobiliară din România îşi păstrează un fundament sănătos, bazat atât pe o cerere sustenabilă, cât şi pe un sector de industrie matur, susţinut de dezvoltatori cu resurse financiare solide. De aceea, credem că în perioada imediat următoare, segmentul imobiliar rezidenţial va reveni relativ rapid la normal, în special în ceea ce priveşte segmentul construcţiilor noi. De aceea, în prezent, am adoptat o serie de măsuri de protecţie a personalului împotriva răspândirii noului virus, ceea ce ne-a permis continuarea executării planului lucrărilor de contrucţie, astfel încât să putem respecta termenul de livrare asumat pentru prima fază a proiectului. Având în vedere şi planurile anunţate ale autorităţilor, de ridicare treptată a măsurilor de izolare, suntem încrezători că vom putea respecta termenele de finalizare şi pentru următoarele 2 faze: 268 de apartamente cu predare în luna decembrie 2020, respectiv 130 de apartamente, în luna aprilie 2021. La acest moment, lucrăm în paralel la toate trei fazele proiectului, într-un ritm care ne asigură atingerea acestor obiective”, a declarat Sorin Apostol, CEO al Impact Developer & Contractor.
Cum a fost influenţat segmentul rezidenţial al imobiliarelor, potrivit datelor pe care le aveţi dvs.?
Niciodată în istoria modernă a omenirii casa în care locuim nu a fost atât de importantă, în special pentru cei din mediul urban. Ea s-a transformat în această perioadă dintr-un simplu dormitor în birou, restaurant, locul în care îţi petreci timpul liber, şcoală/grădiniţă etc.
Cred că este prematur să discutăm despre impactul pandemiei de COVID-19 în piaţa imobiliară. Aş spune că cel mai devreme vom putea analiza la finalul lunii iunie cum s-a comportat piaţa în această perioadă. Deocamdată, din cifrele raportate oficial de autorităţi sau portaluri imobiliare observăm că în martie, lună afectată doar jumătate de starea de urgenţă, avem cu 8,5% mai multe tranzacţii raportate la nivel naţional, comparativ cu anul trecut.
Mă aştept însă ca atunci când vor fi raportate tranzacţiile pe luna aprilie să vedem o scădere foarte mare comparativ cu aprilie anul trecut. În alte ţări care au fost afectate de coronavirus mai devreme impactul în numărul tranzacţiilor, pe perioada stării de urgenţă, a fost de 50-70%.Ce tendinţe aţi sesizat?
Nevoia de a locui nu dispare, iar piaţa imobiliară este una extrem de inelastică. Tranzacţiile pot dura de la câteva zile la câţiva ani, timp în care se construieşte un proiect nou. În mod cert vom avea o încetinire a numărului tranzacţiilor, până ne vom da seama cum se aşază economia. Cu toate acestea estimez că majoritatea antecontractelor semnate în trecut se vor transforma în tranzacţii anul acesta. Tocmai de aceea cei care se aşteaptă că de mâine să vadă un picaj brusc în numărul tranzacţiilor, după această stare de urgenţă, vor fi puţin dezamăgiţi.Va avea criza de acum acelaşi efecte ca cea din 2008-2009?
Fundamentele pieţei rezidenţiale de astăzi nu au nici o legătură cu perioada 2008-2009. Dezvoltatorii sunt mult mai bine capitalizaţi, tranzacţionarea cu scop speculativ, care în 2008 avea o cotă extrem de importantă, astăzi aproape că nu există. În plus, dacă ne uităm la preţuri, vedem că în ultimii ani deşi au crescut suntem încă sub 2008, una din puţinele ţări din UE care se află în situaţia asta.Cum evoluează preţurile în noul context?
România nu se află printre ţările cu o piaţă imobiliară foarte transparentă. Singurele date pe care le avem sunt cele oferite de portalurile imobiliare, pe baza preţurilor cerute de proprietari. Contrar aşteptărilor, preţurile solicitate de proprietari au fost în creştere în această perioada. Dacă va fi cazul să vedem corecţii că preţ o vom vedea în şase luni, la nivel de medii. Până atunci pot exista vânzători care, din diverse motive, din nevoie de lichiditate, panică etc. vor face discounturi sau reduceri punctuale.Cum va influenţa această perioadă comportamentul clienţilor din imobiliare şi pe cel al dezvoltatorilor?
Este interesant cum au reacţionat cumpărătorii la fel, peste tot în lume, pe baza datelor raportate de principalele portaluri imobiliare. În prima săptămână de stare de urgenţă cererea a scăzut cu 50-70%, după care începe uşor să îşi revină. Astăzi suntem probabil la 30% sub anul trecut.
Referitor la dezvoltatori e puţin mai complicat. Un proiect poate dura până la 3-4 ani, de la achiziţia terenului, proiectare, avizare, construcţie şi până la vânzarea efectivă. Acum vom vedea cine a luat decizia corectă.Pe ce se va pune accent în noile proiecte imobiliare?
Cred că multe din proiectele care erau plănuite a fi începute vor fi puse „pe hold“, pentru o perioada de 3-6 luni. Cei mai smart dintre dezvoltatori probabil vor încerca să adapteze proiectele pentru ceea ce ei estimează a fi cerut peste 2-3 ani.Ce îi sfătuiţi pe clienţii care îşi doreau să cumpere locuinţe înainte de contextul pandemic?
Personal nu am amânat achiziţia în calitate de cumpărător, deşi puteam rezilia antecontractul fără a avea un cost. Profesional am închis în perioada aceasta toate antecontractele pe care le aveam pe două din proiectele din portofoliul nostru plus alte trei contracte noi.
Cu toate acestea nu cred că pot oferi un sfat general valabil. Dacă eşti cu bugetul la limită, dacă simţi că jobul tău ar fi ameninţat în viitorul apropiat, poate nu ar fi rău să te mai gandeşti la achiziţia plănuită. Altfel, dacă ai găsit ceea ce trebuie şi îţi convine, mergi mai departe.
Cei care au nevoie să cumpere vor cumpăra şi cei care au nevoie să vândă vor vinde. În cele din urmă piaţa se va regla acolo unde se va regăsi echilibrul dintre cerere şi ofertă.
Cum a evoluat piaţa rezidenţială în context pandemic?
În acest moment, pe segmentul real estate pe care activăm noi cererea este bună în continuare. Este adevărat că luna martie a înregistrat o scădere abruptă, însă lucrul acesta s-a schimbat în aprilie, când, pe partea de rezidenţial, vânzările au depăşit luna precedentă. De când a început starea de urgenţă am avut vânzări de peste 8 milioane de euro. Este adevărat că segmentul premium este unul aparte, iar obiceiurile de consum sunt diferite. Şi chiar dacă procesul de tranzacţionare a mai încetinit, cei mai mulţi clienţi nu au spus „nu”, ci doar că „mai aşteptăm puţin”, ceea ce este un semnal bun. Avem întâlniri zilnice cu clienţi interesaţi să cumpere, iar structura publicului nostru s-a menţinut ca înainte de criză, adică 70% clienţi finali, 20% investitori care cumpără locuinţe pentru a le închiria şi 10% investitori care vor să-şi revândă locuinţele.Ce tendinţe aţi sesizat – a îngheţat total piaţa în această perioadă?
Nu, nu aş vorbi de o îngheţare, ci mai degrabă de o încetinire. Este o perioadă în care unii clienţi doar aşteaptă, însă compania noastră tranzacţionează la niveluri normale. Ca urmare a acestei crize, clienţii se vor gândi mult mai atent unde îşi investesc banii, iar dezvoltatorii de produse de calitate în locaţii foarte bune vor fi în avantaj. Peste 80% din apartamentele noastre sunt deja precontractate, iar avansurile luate sunt în medie de 40-50%. Estimăm o creştere a tranzacţionării în următoarele luni, determinată şi de relaxarea monetară implementată de băncile centrale, cât şi de cererea acumulată în ultimele doi luni. Până la urmă, apartamentele oferă cea mai bună protecţie în timp împotriva inflaţiei şi a scăderii valorii banilor.Este această criză similară cu cea financiară din 2008-2009?
Situaţia economică a României este mult mai bună decât în perioada 2008-2009, sunt mult mai multe economii şi mult mai mult capital disponibil, dobânzile sunt mult mai mici şi preţurile proprietăţilor sunt încă mai mici în 2020 decât în perioada 2008-2009 (cu toate că în multe ţări din lume preţul proprietăţilor s-a dublat între timp). Este clar că apartamentele în Bucureşti sunt unele dintre cele mai subevaluate din lume raportat la dimensiunea economiei şi la puterea de cumpărare.
În altă ordine de idei, One United Properties s-a dezvoltat şi a început să livreze proiecte imobiliare de lux în plină criză post-Lehman Brothers, iar de atunci compania noastră ridică constant capital pentru că oportunităţi se găsesc tot timpul. Acesta este modelul nostru de business şi tocmai datorită lui în acest moment suntem extrem de activi, ne vom duce la termen toate proiectele şi vom începe şi dezvoltări noi. Desigur, sunt zone în piaţă care vor fi afectate de această criză, fie că vorbim de probleme pe care le-ar putea avea dezvoltatorii subcapitalizaţi, fie de reţinerea unor clienţi de a face tranzacţii pe segmentul de venituri mici / sub medie. Însă un lucru e cert, nevoia fundamentală de apartamente şi birouri de calitate este semnificativă.Cum anticipaţi că vor evolua preţurile în perioada următoare?
Proprietăţile cu poziţii unice, nereplicabile, cum sunt cele pe care noi le dezvoltăm în zone exclusiviste precum zona Herăstrău, Floreasca, piaţa Charles de Gaulle nu vor pierde din preţ, din contră, se vor aprecia. Dacă ne uităm istoric, investiţiile în proprietăţi au fost întotdeauna şi vor fi şi în continuare cea mai bună metodă de a păstra şi creşte valoarea banilor. Aşadar, cred că preţurile proprietăţilor vor creşte în perioada următoare, aceasta fiind o estimare atât pe termen scurt de 1-2 ani, cât şi pe termen mediu şi lung. Pentru anul 2020 estimăm o creştere de 3%-5% la preţul apartamentelor dezvoltate de One United Properties.Cum va influenţa această perioadă comportamentul clienţilor din imobiliare, dar şi pe cel al dezvoltatorilor?
Vom asista la o schimbare a comportamentului de investiţie şi la o mai mare responsabilitate şi focus pe calitate din partea dezvoltatorilor (flight to quality). Pe fondul devalorizării banilor, dezvoltările durabile, de calitate vor avea numai de câştigat. La toate acestea se adaugă locaţia în care este amplasat proiectul, iar asta va face diferenţa când vorbim de real estate. Toate proiectele One United Properties sunt mai mult decât apartamente pentru locuit, sunt şi proprietăţi care conservă valoarea reală a banilor (cresc în valoare mai repede ca inflaţia). O bună parte din proiectele dezvoltate de noi sunt deja precontractate, multe încă înainte să fie finalizată construcţia imobilului. De exemplu, la One Floreasca City, proiectul nostru fanion dezvoltat în cartierul Floreasca, primul proiect imobiliar românesc premiat internaţional, am vândut deja 80% din apartamente, iar la finele anului aici se vor putea muta primii rezidenţi. La One Floreasca City preţurile au crescut în medie cu 1%-2% chiar în ultimele 2 luni.Pe ce se va pune accent în noile proiecte din imobiliare?
Timpul devine tot mai preţios pentru noi toţi şi pe acest fond dezvoltările mixte vor câştiga teren, pentru că oamenii vor vrea să stea în complexuri rezidenţiale cu multe facilităţi la dispoziţie. Estimările privind creşterea accelerată a populaţiei planetei, în special în zonele urbane, vor determina dezvoltatorii să vină cu soluţii viabile pentru traiul în oraş şi să ofere soluţii moderne, sustenabile, sănătoase. În ceea ce priveşte spaţiile de lucru, deşi mulţi vor opta în continuare pentru lucrul de acasă, marile companii, cu mulţi angajaţi nu vor putea funcţiona în totalitate în acest fel, pe termen lung. Noi primim deja semnale că marile companii vor să reia lucrul în birouri, iar acestea din urmă se vor adapta şi ele contextului actual. Unele companii vor reconfigura biroul şi vor sacrifica anumite zone, cum sunt sălile de meeting, de exemplu, numărul de metri pătraţi alocaţi pe staţie de lucru va creşte de la 8 la cel puţin 15 mp, pentru a păstra distanţa între angajaţi. Trendul este acela de a creşte suprafaţa închiriabilă.
Cum evoluează piaţa rezidenţială în 2020?
Anul 2020 a început într-un ritm foarte bun pentru piaţa imobiliară. Încă de la începutul acestui an piaţa imobiliară şi vânzările s-au aflat pe un trend ascendent cu o cerere stabilă şi consistentă din partea clienţilor, fiind un început de an foarte bun în domeniu – în ciuda creşterilor de preţ anunţate, cauzate de creşterea preţurilor cu forţă de muncă şi cu materialele de construcţie.
Dacă discutăm despre situaţia actuală, din pandemia de COVID-19, putem spune ca piaţa imobiliară se află într-o situaţie de îngheţare profundă. Din cifrele preliminare pe care le avem din luna aprilie, rezultă o scădere a cererii şi ofertei cu procente extrem de ridicate de aproximativ 70%. Asta nu înseamnă că nu mai există dorinţa de a cumpăra o locuinţă, doar că interesul de a cumpăra şi a vinde la acest moment a trecut într-un plan secundar.Care sunt efectele pandemiei şi cum va evolua piaţa în continuare?
În primul rând, la acest moment cvasi majoritatea investitorilor şi dezvoltatorilor imobiliari s-au oprit şi au suspendat iniţierea oricăror proiecte noi de dezvoltare imobiliară şi economică şi nu se mai angajează în investiţii noi. Efectul imediat este legat de lipsa sau reducerea unor tranzacţii noi cu terenuri şi de noi proiecte imobiliare, motivul principal fiind legat de discuţiile existente, privind criza economică ce va urma în perioada următoare la nivel global şi la nivel naţional.
Pe de altă parte, situaţia economică afectează deja şi este de aşteptat să afecteze în continuarea cumpărătorii de locuinţe. Şomajul tehnic şi scăderea veniturilor vor face ca cei care îşi doresc o locuinţa să nu o mai pot face în perioada imediat următoare. Scăderile de venituri au afectat dramatic puterea de cumpărare sau de a obţine un credit. Un alt impediment în încheierea de noi tranzacţii îl reprezintă considerentul sau zvonurile existente în mass-media privind o potenţială scădere a preţurilor de achiziţie, care va genera, aşa cum s-a întâmplat şi în anii precedenţi, o reducere semnificativă a cererii existente în piaţă.Cum vor evolua preferinţele clienţilor în materie de locuinţe?
În ultima perioadă, am observat o creştere a cererii în privinţa caselor cu curte sau a apartamentelor care au terase sau spaţii verzi în folosinţă. Carantina a afectat foarte multe persoane şi efectele indirecte privesc şi acest aspect. Oamenii vor avea nevoie de mai mult spaţiu şi acest lucru se va observa în cererea pe următorii ani.Va aşteptaţi că dezvoltatorii să se reorienteze către proiecte mixte, care să includă mai multe case?
Este foarte probabil să vedem din ce în ce mai multe proiecte de case sau proiecte mixte. Singura problemă care va rămâne în continuare este legată bineînţeles de preţ şi de localizarea acestor proiecte. Apropierea de zonele principale ale oraşului şi traficul vor rămâne în continuare aspecte importante şi de luat în seamă. La acest moment, din cauza carantinei, traficul a fost foarte relaxat, dar nu ştim ce se va întâmpla când se va relua activitatea. Să nu uităm faptul că distanţarea socială va conduce la o utilizare diminuată a mijloacelor de transport în comun.
Dacă proiectele vor fi bine poziţionate, sigur că oamenii vor opta pentru case. Să nu uităm că lucrul de acasă, online, este posibil să devină un obicei şi atunci preferinţele oamenilor se vor modifica, dacă această va rămâne o opţiune de lucru.Vom vedea blocuri cu balcoane/terase mai mari? În locul balcoanelor închise?
Nu cred că în această privinţă vom vedea modificări semnificative, dar depinde şi de segmentul de piaţă. Balcoanele închise sunt intrate cumva în mentalitatea românilor şi o să rămână în continuare o cerinţă a cumpărătorilor de locuinţe noi. Sunt anumite avantaje legale de evitarea zgomotului, prafului şi alte considerente pozitive la care nu credem că se va renunţa prea curând.
Cum evoluează piaţa rezidenţială?
Vânzările în această perioadă (aprilie şi începutul lunii mai) au scăzut înspre 10% din volumul obişnuit, însă au fost în continuare numeroase proiecte care au înregistrat vânzări chiar şi în această perioadă: proiecte bine gândite, cu un concept integrat, cu multe facilităţi şi cu o imagine foarte bună pe piaţă.
Din punctul de vedere al construcţiilor, proiectele cu finanţarea aprobată şi care înregistrau deja un nivel satisfăcător de vânzări au mers şi merg înainte. Spre exemplu, doar în portofoliul SVN Romania au fost în derulare, în ultimele două luni, proiecte cu peste
3.000 de unităţi programate spre livrare în următoarele până la 18 luni – lucrări efective de construcţie.Care sunt acum şi care vor fi efectele pandemiei mai târziu?
Efectele actuale sunt cele care sunt cauzate de restricţiile de circulaţie şi de închiderea anumitor sectoare economice. Este evident că respectivii potenţiali cumpărători, în special cei din sectoarele HoReCa, turism şi vânzări de fashion şi retail adiacent, nu mai au achiziţionarea unei locuinţe ca o prioritate şi nici nu se pot finanţa în acest moment.
Este încă prematur pentru a trage o concluzie clară privind efectele pe termen mediu şi lung, ţinând că faptul în sine care duce la actuala situaţie dificilă – pandemia de COVID-19 este în deplină desfăşurare.Cum comparaţi criza determinată de pandemie cu cea economică din 2009?
Momentan, efectele actualei crize sanitare sunt insignifiante faţă de criza din 2009 şi acest fapt ar trebui subliniat mult mai des decât este făcut în acest moment.
Avem două luni cu rezultate economice foarte slabe însă în 2008-2010 am avut mai mult de 20 de luni consecutive foarte dificile. Scăderea economică estimată pentru acest an de către majoritatea instituţiilor financiare, de 6%-7% chiar 8%, va fi mai mică decât scăderea înregistrată în 2009-2010.
În plus, din punctul de vedere al pieţei rezidenţiale, lucrurile sunt cu totul diferite. În 2008 vorbeam de o piaţă dominată de investitori, de apartamente slab adaptate la cererea finală şi de preţuri care creşteau într-un ritm ameţitor de la un trimestru la altul.
Astăzi vorbim de o piaţă formată într-un procent covârşitor din cumpărători finali, cu proiecte adaptate în funcţie de cerere (de la suprafeţe, amplasament, concept sau finisaje), iar preţurile au evoluat în fiecare an într-un ritm sustenabil – datele noastre arată că majorarea medie din 2019 în Bucureşti a fost de aproape 6%.
La începutul lui 2020 erau necesare puţin peste 104 salarii medii pentru achiziţionarea unei locuinţe noi în Bucureşti (cu două camere, 50 de metri pătraţi suprafaţă utilă), comparativ cu 107 salarii medii la început de 2019, 117 la începutul lui 2018 şi nu mai puţin de 324 de salarii medii la începutul lui 2009, când deja efectele crizei economice erau puternic resimţite. Mai mult, în martie, când a izbucnit actuala criză sanitară, erau necesare 102,5 salarii medii pentru achiziţionarea unui apartament nou cu două camere, cel mai bun nivel din istoria modernă a pieţei rezidenţiale locale.
Indiferent cum accesibilitatea achiziţionării unei noi locuinţe va evolua în următoarea perioadă, diferenţa faţă de 2008-2009 este enormă şi va rămâne astfel.Vă aşteptaţi ca dezvoltatorii să se reorienteze către proiecte mixte, care să includă mai multe case?
Putem vedea modificări din punctul de vedere al conceptelor care vor fi lansate în viitor pe piaţă.
Vorbim de proiecte ample, cu spaţii verzi şi zone pietonale ample, cu extrem de multe facilităţi şi care în sine reprezintă noi modele de locuire – Cosmopolis este un exemplu în acest sens. În viitor vom vedea cu siguranţă mai multe proiecte de acest tip.
Care sunt acum şi care vor fi în 2020 efectele pandemiei?
Dezvoltatorii se confruntă cu o dinamică mai redusă a construcţiilor şi a vânzărilor, în timp ce cumpărătorii au o abordare mai rezervată în ceea ce priveşte deciziile de achiziţie de noi locuinţe. Momentan piaţa este „amorţită”, cererea este afectată atât de dificultatea vizionărilor, cât şi, mai ales, de incertitudinea în ceea ce priveşte evoluţia economiei.
În ceea ce priveşte oferta, marile şantiere continuă lucrările de construcţii începute deja. În opinia noastră, efectele pandemiei se vor vedea în următorii 2-3 ani când vom putea observa modul în care au evoluat dezvoltările aflate acum în stadiu de proiect sau în curs de autorizare.Cum comparaţi criza determinată de pandemie cu cea economică din 2009?
Piaţa rezidenţială întră în aceste momente imprevizibile dintr-o poziţie mai puternică din punct de vedere financiar şi structural şi de asemenea cu experienţa trăită în perioada 2008-2009 şi din anii care au urmat. Astfel, numărul de unităţi disponibile la vânzare este mai redus în comparaţie cu potenţialul cererii, în timp ce unităţile de pe piaţă sunt, în marea lor majoritate, bine adaptate nevoilor cumpărătorilor. Probabil că vor fi necesare unele ajustări, dar românii vor avea nevoie în continuare de noi case pentru a se muta, iar piaţă va avea nevoie de dezvoltatori pentru a le construi.Care sunt acum şi care vor fi mai târziu efectele pandemiei?
Considerăm că impactul crizei asupra cererii va fi diferit pe fiecare segment de piaţă.
În acest sens, segmentul care se adresează cumpărătorilor cu venituri reduse şi medii va fi cel mai afectat din cauza ratei ridicate a şomajului în industriile afectate de pandemie. Aceşti potenţiali cumpărători nu mai sunt eligibili pentru creditele prin programul Prima casă, care reprezintă principalul instrument prin care ar putea să achiziţioneze o locuinţa. Tranzacţiile pe acest segment ar putea să înregistreze o scădere abruptă, cel puţîn pe termen mediu.
Segmentul pentru venituri peste medie va fi afectat mai puţin în condiţiile în care cumpărătorii din această categorie au în teorie venituri stabile şi sunt mai rezistenţi la scăderile pieţei. Cu toate acestea, micii investitori care se uitau la oportunităţi pentru investiţii în vederea închirierii pe termen scurt vor face un pas înapoi pe termen mediu.
Segmentul pentru venituri mari va fi cel mai puţin afectat pentru că s-a dovedit de-a lungul timpului că este cele mai rezistent segment în perioade de criză. Nu vedem o schimbare a apetitului potenţialilor cumpărători pentru proprietăţile rezidenţiale de lux. În plus, prezenţa cumpărătorilor oportunişti va creşte, aceştia devenind mai activi în căutarea de achiziţii „distressed”.
Cum vor evolua preferinţele clienţilor în materie de locuinţe?
Având în vedere perturbarea pe termen scurt cauzată de criza COVID-19, piaţa rezidenţială alături de celelalte sectoare imobiliare vor fi martorii efectelor urbanizării şi a modificărilor sociodemografice. Cu certitudine lucrul de casă va deveni un mod de a munci şi acesta se poate reflectă într-o modificare a nevoilor locative, deoarece cumpărătorii/chiriaşii vor caută locuinţe care să le poată asigura şi un spaţiu dedicat lucrului. De asemenea, spaţiile exterioare, cum ar fi terase de dimensiuni generoase, curţi interioare sau terase pe acoperiş vor trebui luate în considerare şi incluse în noile proiecte rezidenţiale.Vă aşteptaţi ca dezvoltatorii să se reorienteze către proiecte mixte, care să includă mai multe case?
Există deja pe piaţă această tendinţă din partea dezvoltatorilor de a dezvolta proiecte rezidenţiale mixte în zonele adiacente Bucureştiului – în suburbii precum Corbeanca, Otopeni, Bragadiru, Tunari, Cernica etc. Având în vedere contextul actual, este posibil că mai mulţi cumpărători să se orienteze spre acest tip de ansambluri, în măsura în care şi le vor putea permite. -
Agendă de CEO – izolat la domiciliu – 7 întrebări pentru liderii din business
Această nouă realitate adusă de pandemia globală nu a ocolit pe nimeni, indiferent de nivelul aflat în carieră sau de industria din care face parte. Cum s-a schimbat agenda zilnică – în sensul propriu al acesteia, dar şi când vine vorba despre priorităţi – a liderilor din mediul de afaceri românesc?
7 întrebări pentru liderii din business:
1. Cum vi s-a schimbat programul în ultimele săptămâni şi cum arată în prezent agenda dvs. zilnică?
2. Ce vă lipseşte cel mai mult din rutina de zi cu zi de la birou şi, în general, din viaţa de dinainte de pandemie?
3. Care sunt, în opinia dvs., soluţiile pentru a fi mai productivi când muncim de acasă?
4. Care sunt avantajele şi dezavantajele lucrului la domiciliu, potrivit experienţei dvs.? Veţi implementa acest regim de muncă în companie şi la întoarcerea din izolare?
5. Ce impact a avut pandemia de COVID-19 asupra businessului pe care îl coordonaţi şi cum intenţionaţi să gestionaţi aceste efecte?
6. Cum s-au schimbat priorităţile dvs. după această experienţă?
7. Ce aţi învăţat din aceast
ă experienţă şi cum v-aţi propus să aplicaţi aceste lecţii, în business şi poate şi în viaţa dvs. de zi cu zi?
Le mulţumim liderilor din mediul de afaceri care au reuşit să strecoare în agenda lor umbrită de contextul actual şi răspunsurile pentru întrebările Business MAGAZIN. Credem că exemplele şi mesajele lor sunt importante nu doar pentru noi, ci şi pentru colegi, clienţi, parteneri de afaceri sau colaboratori în aceste vremuri de incertitudine.
*O parte din executivii citaţi au răspuns parţial acestui set de întrebări, iar numerotarea din acest material este făcută corespunzător răspunsurilor lor.
Iulian Stanciu, fondator şi CEO eMAG
„Sigur lipseşte interacţiunea umană, va trebui să o reluăm când va fi posibil. Însă acest mod de lucru ne-a forţat să adoptăm rapid tehnologii noi care ajută la productivitate. În plus, economisim până la 3 ore pe zi care erau petrecute în trafic. Ne gândim să implementăm un program flexibil, astfel cA lucrul de acasă să devină mai degrabă o regulă decât o excepţie.”3. Cred că în primul rând ar trebui să avem nişte obiective clar definite, bine înţelese şi să ştim cum să acţionăm pentru a le îndeplini. Aceste obiective ar trebui aliniate în interiorul companiei, astfel încât suma lor să ducă la îndeplinirea obiectivelor companiei. Apoi este important ca întâlnirile „la distanţă“, să fie făcute cu o frecvenţă clară: în interiorul echipei dar şi între echipe sau pentru diverse proiecte. Aceste întâlniri vor ajuta la structurarea activităţii, la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor. Intensificarea comunicării este de asemenea foarte importantă, ea are rol de informare asupra situaţiei curente (interne sau externe), dar şi de a păstra apartenenţa tuturor colegilor la misiunea companiei, mai ales având în vedere că lipseşte interacţiunea fizică cu „sediul“ şi colegii.
4. Până acum văd mai multe avantaje decât dezavantaje. Sigur lipseşte interacţiunea umană, va trebui să o reluăm când va fi posibil. Însă acest mod de lucru ne-a forţat să adoptăm rapid tehnologii noi care ajută la productivitate. În plus, economisim până la 3 ore pe zi care erau petrecute în trafic. Ne gândim să implementăm un program flexibil, astfel ca lucrul de acasă să devină mai degrabă o regulă decât o excepţie, deci probabil va fi peste 50%.
5. Noi am avut până acum volume în creştere faţă de o perioadă normală, având în vedere adopţia rapidă a tehnologiilor digitale, printre care şi comerţul online. Evoluţia cererii a fost diferită la nivel de categorie, avem unele care au înregistrat scăderi (foto, genţi de voiaj, boxe portabile, gadgeturi, auto), dar avem şi categorii în creştere mare (alimente, consumabile pentru casă, IT, console, maşini de pâine, aspiratoare, produse sanitare). Ne-am adaptat rapid oferta şi am construit o gamă de produse relevantă în categoriile care cresc, am redus stocurile şi comenzile în categoriile cu probleme, astfel încât să nu avem probleme de cash. Pentru a ne desfăşura activitatea în bune condiţii de logistică, acolo unde nu se poate lucra de acasă, am investit mult în consumabile sanitare pentru protecţia angajaţilor şi a clienţilor. Chiar dacă pe termen scurt este un cost mare, sperăm că vom câştiga pe termen lung prin aprecierea clienţilor că am menţinut un serviciu bun şi în aceste vremuri grele. Un aspect interesant a fost în interiorul companiei: colegii care lucrează de acasă au transmis sute de mesaje de încurajare celor care sunt „pe baricade“.
6. Orientarea către client va rămâne principala prioritate a noastră. Asta înseamnă preţuri bune şi o gamă în creştere de produse cu extindere în toate categoriile. Apoi servicii bune de livrare, retur, customer service, cu modalităţi foarte simple de plată şi comandă. Pentru mine a fost o confirmare că modelul nostru de business are perspective foarte bune. Dacă ne uităm la nivel regional, oportunităţile sunt foarte mari, astfel că dezvoltarea internaţională rămâne o prioritate.
7. Cred că adaptarea şi creativitatea sunt trăsături umane greu de înlocuit de un computer sau de inteligenţa artificială, asta este o lecţie importantă. Învăţarea permanentă şi înţelegerea noului context sunt importante pentru a lua decizii corecte. Astfel, prin creativitate putem trece peste orice obstacole.
Ramona Jurubiţă, country managing partner KPMG România şi Moldova
„Nimic nu stimulează inovaţia mai bine decât adversitatea. În această perioadă de incertitudine, abilitatea de adaptare este cea mai importantă trăsătură, iar oamenii noştri au demonstrat o capacitate extraordinară de asimilare a acestei provocări.”
1.La mai bine de o lună de când coronavirusul a accelerat o tranziţie către digitalizarea activităţilor noastre, încă descoperim şi ne ajustăm aşteptările şi procesele la noul stil de viaţă. Ca lider al unei companii cu peste 850 de angajaţi, mamă, soţie, fiică, prietenă, m-am adaptat unui program fluid, în care activităţile nu mai au limite temporale clare. Unele repere au putut fi păstrate: programul matinal de mişcare, momentele de seară cu familia, în rest fiecare zi este diferită şi aduce propriile provocări. Călătoriile de afaceri s-au transformat în întâlniri online, şedinţele de consiliu sunt videoconferinţe, întâlnirile cu colegii sunt webinarii săptămânale. Ne adaptăm şi învingem obstacolele astfel încât să ieşim din această criză oameni şi profesionişti mai buni.
2.Cu siguranţă, oamenii. Ne-am adaptat procesele de afaceri, viaţa de familie, programul de filme, modul de a face cumpărături, însă aspectul care nu poate fi compensat de niciun dispozitiv tehnologic este apropierea umană, contactul direct cu oamenii. Este o parte esenţială a noastră, ca specie, şi a stat la baza evoluţiei noastre de la începutul timpurilor. Îmi lipseşte să aud, să văd, să întâlnesc oamenii fără intermedierea tehnologiei. Viaţa însă va reveni la un normal din acest punct de vedere, aşa că păstrăm speranţa, respectăm distanţarea socială şi privim înainte.
3.Nimic nu stimulează inovaţia mai bine decât adversitatea. În această perioadă de incertitudine, abilitatea de adaptare este cea mai importantă trăsătură, iar oamenii noştri au demonstrat o capacitate extraordinară de asimilare a acestei provocări. Am avut avantajul experienţei: KPMG în România a introdus de aproape doi ani un program flexibil cu această componentă de a lucra de acasă. Aşadar am avut puse la punct procesele şi infrastructura necesare, chiar dacă trecerea completă a echipei în acest sistem a fost mult mai rapidă decât ne imaginam. Ne-a ajutat în acest demers şi tehnologia, respectiv instrumentele de colaborare online, videocall sau platforme precum soluţia noastră de feedback în timp real KPMG QuercusApp Performance, care au uşurat adaptarea la modalitatea de lucru la distanţă. Un aspect foarte important pentru productivitate este menţinerea unui program, a unui ritm, a unei rutine. Desigur, lucrul de acasă are propriile provocări, dar este important să ne adaptăm şi să menţinem anumite repere zilnice în jurul cărora ne putem organiza. Experienţa noastră în acest mod de lucru a fost esenţială în depăşirea modului de „supravieţuire” şi concentrarea pe dezvoltarea afacerii pentru un viitor diferit.
4.Noi aveam experienţa unor proceduri de lucru de acasă, iar această accelerare către 100% telemuncă a fost relativ uşor de asimilat. Desigur, există avantaje şi dezavantaje, legate de comunicare – în primul rând, de infrastructură – pentru că toată reţeaua globală de internet a fost suprasolicitată în această perioadă, de abilitatea fiecăruia de adaptare a programului – pentru că spaţiul de lucru nu este exclusiv profesional pot apărea momente personale ce trebuie gestionate şi cărora trebuie să li se acorde importanţa cuvenită, şi multe, multe altele. Această mentalitate digitală va persista fără îndoială şi nu anticipăm că mediul de afaceri, nu doar KPMG în România, va reveni la modul de operare care a precedat pandemia.
5.Impactul a fost unul semnificativ, însă a fost mai degrabă unul de adaptare, nu neapărat de limitare. Clienţii noştri au fost forţaţi să îşi reorganizeze operaţiunile, indiferent că vorbim de producţie sau servicii, iar KPMG în România şi-a adaptat serviciile, echipele, modul de lucru astfel încât să fim alături de liderii din mediul de afaceri cu suportul de care au nevoie pentru a conduce afacerile în această perioadă. Privim însă spre viitor, spre momentul în care companiile îşi reiau activitatea, şi vedem semne de revenire. Lucrăm alături de autorităţi şi clienţi astfel încât să putem găsi cele mai bune soluţii de revenire fără să punem în pericol siguranţa oamenilor şi suntem optimişti şi încrezători în potenţialul pe care ni-l rezervă viitorul.
6.Sunt multe aspecte de asimilat. Criza nu s-a terminat deşi există multe semne care indică o potenţială revenire. Rămânem concentraţi asupra dezvoltării agilităţii organizaţionale, asupra implementării tehnologiei ca modalitate esenţială de lucru, asupra comunicării eficiente ca element crucial pentru colaborare. Priorităţile la nivel macro rămân neschimbate: investim în educaţie, în dezvoltarea oamenilor noştri, în creşterea mediului antreprenorial, în comunităţile în care ne desfăşurăm activitatea. Suntem dedicaţi mediului de afaceri şi autorităţilor în procesul de adaptare pentru viitor, astfel încât să asigurăm bunăstarea profesională şi personală a tuturor. Acestea sunt priorităţile noastre astfel încât să fim pregătiţi pentru provocări şi oportunităţi, deopotrivă.
7.Pe termen lung, odată ce această criză va fi încheiată, ne aşteptăm ca autorităţile şi afacerile să se concentreze mai bine pe cuantificarea riscului şi încorporarea lui în strategia de afaceri. Trebuie să ne dezvoltăm simultan agilitatea şi rezilienţa profesională şi personală. Avem norocul unei „maşini a timpului”, un mod de a privi în viitor folosindu-ne de experienţa ţărilor care acum încep să iasă din criză pentru a contura parcursul care ne aşteaptă şi pe noi. Este o unealtă extrem de valoroasă şi sper să o putem utiliza cât mai eficient şi adapta la contextul nostru naţional.
Murielle Lorilloux, CEO Vodafone România
„Cred că prima lecţie pe care o putem învăţa încă de pe acum este legată de managementul crizei şi de planul de continuitate a afacerii, pe care se presupune că fiecare companie ar trebui să-l aibă. Această criză ne-a arătat cu cea mai mare claritate cât de important este acest exerciţiu şi cât este de util.”
1.În ceea ce priveşte agenda mea zilnică, aceasta trecut prin două etape în timpul actualei crize. În primele săptămâni, agenda s-a schimbat semnificativ pe fondul urgenţei şi al rapidităţii cu care trebuia luate deciziile, schimbările care trebuia făcute aproape zilnic, pentru a proteja sănătatea şi siguranţa angajaţilor noştri, pentru a ne sprijini clienţii şi pentru a-i ajuta, pe cât posibil, să gestioneze la rândul lor această criză şi să-şi poată ajusta modul de lucru, precum şi pentru a susţine autorităţile în gestionarea situaţiei la nivelul întregii ţări. În ultimele săptămâni lucrurile s-au mai aşezat, pe măsură ce am reuşit să ne adaptăm rapid şi să facem schimbările necesare, şi odată ce angajaţii noştri au trecut la lucrul de acasă. Acum, agenda mea se concentrează pe trei direcţii, în principal. Prima, cum ne pregătim pentru ieşirea progresivă din izolare, atât în ceea ce-i priveşte pe angajaţii noştri, cum vom face reîntoarcerea la birou, cât şi în ceea ce priveşte susţinerea clienţilor noştri pe mai departe, dar şi a autorităţilor. Apoi, ne gândim la scenarii şi la impactul pe care criza îl va avea asupra businessului nostru anul acesta, dar probabil şi anul viitor, şi cum ne putem pregăti şi planifica ceea ce urmează dincolo de acest moment. A treia direcţie vizează regândirea strategiei noastre, dar nu în sensul de a o schimba, ea rămâne aceeaşi, ci în sensul de viteză de execuţie, în lumina acestei crize. Anumite arii va trebui, poate, accelerate, altele poate vor fi amânate din cauza anumitor constrângeri create de tot acest context.
3.Unul dintre aspecte, care are impact asupra productivităţii, este acela că odată cu mutarea online a discuţiilor şi întâlnirilor, prin videoconferinţe, nu mai avem aceeaşi calitate a interacţiunilor pe care o aveam în întâlnirile faţă în faţă. Prin urmare, trebuie să fim mai riguroşi şi mai bine pregătiţi pentru aceste întâlniri. Un alt aspect pe care aş vrea să-l menţionez este necesitatea de a gestiona în mod clar timpul personal, de a proteja acest spaţiu personal pentru interacţiunile cu familia şi pentru activităţile din afara sferei profesionale. Există riscul, lucrând de acasă, să nu mai delimităm cele două componente, viaţa personală şi cea profesională, iar acest lucru trebuie gestionat, cu disciplină. Starea de bine a angajaţilor noştri este, de asemenea, o prioritate, de aceea am implementat un program extins menit să sprijine angajaţii să se adapteze mai bine la noul context şi să facă faţă dificultăţilor create de noile condiţii de a ne organiza viaţa profesională şi personală. Pornind de la rezultatele unui sondaj realizat în rândul angajaţilor pentru a identifica nevoile lor cele mai stringente de sprijin în această perioadă, organizăm sesiuni regulate, inclusiv clase de sport online, precum şi webinarii şi workshopuri cu traineri profesionişti şi specialişti pe teme legate de echilibrul între muncă şi viaţa privată, formă fizică bună, suport emoţional şi mental, nevoia de conexiune şi comunitate.
7.Momentele dificile ne învaţă de obicei lecţii valoroase. Sunt multe lucruri la care noi ca indivizi, business-uri şi societate ar trebui să reflectăm şi vom reflecta, odată confruntaţi cu această criză fără precedent. Suntem încă în mijlocul lucrurilor şi cele mai bune concluzii le vom trage după un timp, când lucrurile se vor fi aşezat.
Totuşi, cred că prima lecţie pe care o putem învăţa încă de pe acum este legată de managementul crizei şi de planul de continuitate a afacerii, pe care se presupune că fiecare companie ar trebui să-l aibă. Această criză ne-a arătat cu cea mai mare claritate cât de important este acest exerciţiu şi cât este de util. Companiile care au luat în serios acest aspect au fost cele mai pregătite, chiar şi într-o criză atât de neaşteptată şi dificilă, de a gestiona primele săptămâni.
De asemenea, în ceea ce mă priveşte, cred că ultimele două săptămâni ne-au învăţat multe despre agilitate, rezistenţă, cum să acţionăm rapid şi într-un mod inteligent şi cum să luăm deciziile corecte, la momentul potrivit. Cei care vor ieşi învingători din această luptă sunt cei care au fost suficient de flexibili şi au avut agilitatea necesară pentru a se adapta contextului.Apoi, cred că aceste timpuri au fost un moment al adevărului, atât la nivel individual, cât şi la nivel de mediu de business şi al întregii umanităţi, în ceea ce priveşte pe cine putem conta cu adevărat, care ne sunt sursele de sprijin, orice s-ar întâmpla.
Şi poate una dintre cele mai mari lecţii învăţate este lecţia de solidaritate, de eforturi comune pentru a sprijini comunitatea atunci când contează cel mai mult. Răspunsul comunităţii de afaceri din România, alături de ONG-uri şi societatea civilă, a fost remarcabil. Sprijinirea societăţii româneşti în această criză fără precedent a fost extrem de importantă şi pentru noi, iar Fundaţia Vodafone România s-a implicat imediat în mai multe iniţiative menite să contribuie la susţinerea unor domenii cheie, precum sistemul medical şi educaţia online.
Este vital să continuăm să-i sprijinim pe cei mai vulnerabili şi domeniile critice ale societăţii în această criză. Trebuie să continuăm să ne arătăm solidaritatea. Implicarea fiecăruia este importantă, iar cea mai mică acţiune făcută atunci când este nevoie poate avea un impact. De aceea, am considerat important să încurajăm şi mai mult implicarea individuală, pe lângă sprijinul companiilor şi al ONG-urilor. Toţi angajaţii Vodafone România au şansa de a sprijini nevoile generate de pandemia de COVID-19 prin donaţii financiare, iar Fundaţia Vodafone România va dubla toate donaţiile. Sperăm ca prin această iniţiativă să putem oferi fonduri suplimentare pentru organizaţiile caritabile, care sunt sub presiune pentru a putea oferi sprijin vital în atâtea domenii.
Sergiu Manea, CEO BCR
„Izolarea socială ne va face, cel mai probabil, să fim mai apropiaţi unii de alţii, să fim mai participativi şi mai implicaţi în comunitate, iar asta nu poate fi decât un lucru bun. Vom ajunge să apreciem mai mult viaţa, să fim mai responsabili şi să investim mai mult în sănătatea noastră şi în măsurile de prevenţie şi siguranţă în societate.”
1.Evident, programul şi agenda zilnică sunt dominate, de mai bine de o lună, de subiectele generate de contextul pandemic. Sunt parte, alături de unii dintre colegii mei, din grupul operativ de gestionare a situaţiei şi lucrăm zilnic la adaptarea răspunsurilor noastre. Obiectivul este să rămânem deschişi pentru business, protejându-ne colegii şi venind în sprijinul clienţilor noştri.
Avantajul nostru este că am intrat în această criză de sănătate bine pregătiţi, atât din punct de vedere al capitalizării şi lichidităţii, cât şi din cel al capacităţii operaţionale. Am reuşit să menţinem deschisă toată reţeaua de sucursale şi în parametri normali toate automatele bancare.
Am migrat cea mai mare parte a operaţiunilor noastre în online, iar aici, admitem, ne-au ajutat enorm investiţiile în digitalizare din ultimii doi ani. Totodată, am lucrat intens să extindem semnificativ resursele de suport din ContactCenter, acolo unde s-au înregistrat volume record de apeluri – în medie, 16.000 zilnic. În tot acest plan, grija pentru siguranţa colegilor şi a clienţilor cu care intrăm în contact a rămas mereu un subiect de maximă prioritate. Şi nu unul uşor. Noi lucrăm într-un sediu cu 250 de oameni care respectă normele de distanţare socială, dar în sucursale avem colegi care, în tot acest timp, au intrat în contact cu zeci de mii de clienţi, mulţi întorşi din ţări precum Italia, Spania, Germania. Pentru ei am mobilizat măsuri speciale de protecţie, de la panouri plexi, substanţe antiseptice, mănuşi, măşti, până la fluxuri speciale de trafic. Ei sunt eroii noştri din aceste zile.
Un alt palier critic din agenda noastră zilnică este cum ne ajutăm clienţii – persoane fizice sau companii, care traversează deja momente dificile din punct de vedere financiar. Cum îi înţelegem şi cum putem să ne adaptăm business-ul nostru, cu tot cu normele de risc, pentru a le oferi sprijin real. Şi aici, după cum ştiţi, am oferit deja un pachet consistent de măsuri, pe care îl monitorizăm şi suntem gata să îl ajustăm. La nivel de sprijin al companiilor, principala noastră preocupare este cum să le maximizăm şansele de a supravieţui acestei crize şi de a salva cât mai multe joburi.2.Oamenii, colegii mei. Poveştile lor de viaţă, glumele, cafeaua şi vorbele bune, în general tot ce înseamnă socializare, contact uman real. Cam 70% din colegii mei din sediul central şi 50% din reţea lucrează de la distanţă, fie de acasă, fie din alte sedii. Şi e foarte bine că am reuşit să atingem aceste cifre pentru a ne proteja colegii în faţa pandemiei. Dar în fiecare dimineaţă intru într-o clădire de 17 etaje, în care înainte lucrau peste 1.200 de oameni, iar azi abia dacă mai vin un sfert. Şi ne simţim singuri. Sentimentul e straniu, mi-aş dori să reaud tot acel zumzet.
Probabil, unul dintre primele lucruri pe care le voi face, după revenirea la nouă normalitate, va fi să stau pur şi simplu la intrarea într-unul dintre sedii, să privesc cum lumea intră pe rotative, în valuri, cu poftă de viaţă, şi să dau mâna cu fiecare dintre colegii mei.3.Vă mărturisesc că nu prea am muncit de acasă în această perioada, aşa că nu sunt cel mai bun consultant pe acest subiect. Mă bazez însă pe expertiza colegilor mei din BCR, care luna trecută au elaborat chiar un ghid de bune practici în tainele telemuncii, pe care l-am comunicat public intern. În primul rând, e nevoie să avem câte un laptop funcţional, cu acces securizat, o conexiune stabilă şi un spaţiu de lucru decent – ideal, un birou. Acestea sunt ingredientele de bază, peste care vin o serie de reguli de conduită adecvată, cum ar fi să nu mergem la serviciul virtual în pijamale, îmbrăcaţi indecent sau neîngrijiţi. E o chestiune ce ţine şi de auto-mobilizarea proprie: una e să sărim din pat direct la laptop, alta e să ne îngrijim aşa cum se cuvine, să luăm micul dejun şi să începem în forţă o nouă zi. Apoi, ce am mai învăţat este că trebuie să rămânem conectaţi permanent cu echipa, prin statusuri zilnice – fără a le lungi însă prea mult, să întocmim liste clare cu lucruri de făcut, cu cel puţin 1-2 livrabile zilnic, să facem pauze regulate şi să ne ţinem departe cât mai mult de Social Media pe timpul orelor de program. Apropo de program, sistemul de lucru de acasă vine clar cu acest avantaj: ne putem seta propriul ritm şi propriile ore de lucru, fără impuneri standard de program. Important este să menţinem totuşi un raport corect între viaţa profesională şi cea personală. Ceea ce mă aduce la cel mai provocator capitol, acela al famiilor cu copii, ai căror părinţi lucrează de acasă. Ştim că misiunea lor nu este uşoară, dar ar fi indicat să le explicăm copiilor, pe cât posibil, ce înseamnă serviciul părinţilor, să creăm împreună cu ei rutine zilnce, să setăm limite clare & rezonabile, dar să le şi oferim timp de calitate pe parcursul fiecărei zile.
4.În ultimele şase săptămâni, cei doi piloni critici ai BCR – capacitatea de a menţine operaţiunile la cei mai buni parametri, precum şi transformarea digitală – au funcţionat, paradoxal, cu o eficienţă şi nişte rezultate superioare perioadei de dinainte de criză. Aceasta în condiţiile în care 50% dintre colegii mei au lucrat în acest interval în regim de telemuncă.
Parte din explicaţie poate veni din emoţia oamenilor, dorinţa lor de a se ajuta, de a-şi ajuta clienţii, dar şi din mândria că pot livra indiferent de condiţii, chiar unele potrivnice.
Va depinde foarte mult de colegii noştri şi de modul în care ei îşi vor vedea activitatea în noul normal, în viitor. Pentru moment, mulţi dintre ei ne spun în fiecare săptămână că le e dor să se întoarcă la birou. Vom vedea.
Cert este că ne-am făcut o promisiune: aceea că bunele obiceiuri căpătate acum, în regim de criză, precum şi rezultatele aferente, să încercăm să le perpetuăm.5.Noi suntem deschişi pentru business şi onorăm toate solicitările clienţilor noştri, indiferent de natură lor. Avem, pe de o parte, peste 21.000 de clienţi în retail şi corporate care au solicitat amânarea creditelor, pe care îi vom sprijini în aceste momente dificile. Impactul se va vedea mai clar în trimestrul al doilea, dar suntem suficient de solizi şi extrem de bine capitalizaţi.
Pe de altă parte, numai în ultima luna calendaristică, am aprobat finanţări corporate noi în valoare de aproximativ 500 milioane de euro, reprezentând finanţări de investiţii, achiziţii şi capital circulant. Beneficiarii acestor aprobări sunt companii din sectoare care pot asigura o poziţie competitivă pentru România în noul context: energie, agricultură, industria alimentară.
În acelaşi timp, putem vorbi şi de un impact de profundă transformare a relaţiei dintre client şi banca. În ultimele săptămâni, înregistrăm 300 de conturi deschise zilnic 100% online, o dublare a volumului, iar peste 10.000 de clienţi şi-au confirmat datele în relaţia cu banca tot online, în aplicaţie, şi nu au mai venit astfel într-o sucursală bancară. Clienţii seniori îşi pot face acum cerere în ContactCenter pentru virarea pensiei pe card, fără să se mai deplaseze fizic, iar tranzacţiile şi plăţile de facturi pot fi operate şi prin telefon, pe lângă disponibilitatea online. Lucrurile evoluează rapid.7.Eu cred nu mai există o cale spre înapoi, spre „ceea ce a fost”. Cu toţii suntem într-un moment de reinventare. Încă nu ştim exact cum va arăta viitorul, dar, la nivel personal, ne putem privi, pentru început, în oglindă. Ne e dor de părinţi, bunici, nu? Cu siguranţă îi vom vizita mai des şi nu vom mai rata momentele în care să le arătăm cât de mult îi iubim. Ne lipsesc prietenii? Mai mult ca sigur că vom ieşi mai mult cu ei şi vom petrece mai mult timp fizic, nu virtual, alături de cei apropiaţi. Ne lipsesc şi colegii, nu-i aşa? Toate acele gesturi de rutină, de la întâlnirile de dimineaţă, cafeaua matinală, o vorba bună, discuţiile în contradictoriu, mesele la cantină. Am da orice acum pentru socializare reală, interacţiune umană neintermediată de un ecran.
Sunt primele lucruri pe care, cred, toţi le resimţim acut în această perioada de distanţare socială. Deci, ce putem spune, privind pe viitor, este că izolarea socială ne va face, cel mai probabil, să fim mai apropiaţi unii de alţii, să fim mai participativi şi mai implicaţi în comunitate, iar asta nu poate fi decât un lucru bun. Vom ajunge să apreciem mai mult viaţa, să fim mai responsabili şi să investim mai mult în sănătatea noastră şi în măsurile de prevenţie şi siguranţă în societate.
La nivel organizaţional, se confirmă deja nişte tendinţe ce ţin de rezilienţă şi eficienţă economică, în baza transformărilor tehnologice: debirocratizarea, simplificarea proceselor, abilitatea de a face mai multe într-un termen scurt, cu, de fapt, aceiaşi oameni, capacitatea de a antrena oameni şi de a-i reorienta într-un interval scurt. Toate acestea îmi creează un sentiment pozitiv. Avem nu numai motive de speranţă în viitor, dar şi de încredere.
François Coste, CEO, Groupama Asigurări
„Proximitatea este esenţială: proximitatea de oameni, de locurile pe care îmi este dor să le explorez (şi spun asta după ce am călătorit peste tot în lume în ultimii 40 de ani). Din fericire, această descoperire mă va ajuta ca în viitor să profit de fiecare momentu cu cei apropiaţi şi de fiecare călătorie în orice colţ al lumii… începând cu cele mai apropiate – România are multe comori de oferit!”
1.Din fericire, am reuşit ca la Groupama să ne adaptăm cerinţelor de Work from Home rapid şi la un nivel extins – în doar o săptămână am luat decizia, iar 94% dintre angajaţi lucrau deja remote 100% în mod eficient de la mjilocul lunii martie.
Prin urmare, operaţiunile noastre de business continuă ca de obicei şi programul meu zilnic nu a suferit schimbări majore. Aş spune că ceea ce s-a schimbat cel mai mult este modul în care muncesc, din moment ce toate discuţiile faţă în faţă şi întâlnirile se întâmplă mai ales în mediul online.
Totuşi, câteva lucruri în plus pe agenda mea în contextul pandemiei sunt callurile zilnice cu celula de criză, prin care administrăm răspunsul nostru în faţa pandemiei şi participarea mea la numeroase webinarii care mă ţin informat asupra impactului crizei şi asupra celor mai bune practici din România şi nu numai. Am încercat să fiu în permanenţă în contact cu echipa mea şi câteodată aceasta implică mai multe „întâlniri” decât aş avea în mod obişnuit la birou.
Pe de altă parte, nu mai trebuie să stau în trafic, mergând la muncă sau la întâlniri în afara biroului. Încerc să profit de această perioadă în care viaţa socială se desfăşoară la un nivel redus pentru a mă odihni puţin mai mult, pentru a mă bucura de compania soţiei mele, pentru a rămâne în legătură cu mediul digital cu prietenii mei, să exersez mai bine rutina de sport zilnică şi să mă relaxez câteva minute între două întâlniri în grădină. De departe, cel mai relaxant moment al zilei este atunci când soţia mea şi cu mine vorbim cu cei patru copii care locuiesc în Londra, Paris şi Bangkok.2.Interacţiunile faţă în faţă fac o diferenţă imensă în înţelegerea profundă a ceea ce îţi comunică interlocutorul şi chiar şi procesul de gândire şi emoţiile sale. În calitate de lider care apreciează răspunsurile primite de la echipa sa, îmi este dor de feedbackul primit de la colegii mei prin limbajul corpului – orice tic sau zâmbet poate să spună mai mult de câteva cuvinte.
De asemenea, mă bucuram să vizitez clienţii şi partenerii Groupama, au fost mereu o sursă de inspiraţie pentru mine şi sunt dornic să reîncep acele activităţi. Ca preşedinte al Camerei de Comerţ Româno-Franceze (French-Romanian Chamber of Commerce & Industry), îmi este dor de discuţiile faţă în faţă cu alţi membri, cu autorităţile; acestea nu pot fi înlocuite de discuţii online şi dezbateri.
Astfel vedeţi că există un tipar al aprecierii interacţiunilor offline; acestea sunt foarte importante pentru noi nu doar ca lideri din business, ci şi ca fii, părinţi sau prieteni.3.Chiar dacă pare confortabil şi uşor să lucrezi de acasă, s-ar putea să întâmpini câteva provocări pentru a te adapta noului mediu de muncă, care anterior era doar spaţiul tău personal. Prin urmare, o soluţie bună, după părerea mea, ar fi să încerci să menţii aceeaşi agendă pe care o aveai la birou. Cred că disciplina ajută la păstrarea unei atitudini optimiste şi a productivităţii.
De asemenea, cred că este util să găsiţi un loc în casă – sau să adaptaţi un loc dacă nu aveţi unul deja – cu atmosfera potrivită, în care să fiţi inspirat timp de 12 ore pe zi.4.Am citit numeroase articole în ultimul timp din care reiese că oamenii au reacţionat bine la acest mod de muncă. În calitate de CEO al Groupama Asigurări, pot confirma asta, deşi experienţa mea la scară largă de muncă de acasă este limitată la criza de acum.
În termeni de avantaje, munca de acasă înseamnă că nu mai există timp pierdut pe naveta dinspre casă şi spre birou, precum şi un nivel mai mare de concentrare, din moment ce există mai puţin zgomot de fundal şi mai puţine întreruperi. Dezavantajul este pentru mine un nivel mai scăzut al dinamicii echipei, cred cu tărie că este o parte importantă a unui mediu de lucru care să funcţioneze corespunzător.
Este evident că munca de acasă va fi parte din viitorul businessului. Este o soluţie de câştig pentru echilibrul dintre carieră şi viaţa personală, pentru mediu, dar şi pentru companie, în termeni de productivitate imediată.
La momentul izbucnirii epidemiei, era deja parte din politicile noastre de HR, ca parte din concentrarea pe binele angajaţilor. Am început să lucrăm de acasă în urmă cu trei ani printr-un program adresat oamenilor din sediul central, iar înainte de pandemie, 20% dintre ei erau parte din acest program. Mai mult, vânzătorii noştri sunt obişnuiţi cu rutina lucrului de acasă.
Criza Covid-19 ne-a forţat să implementăm modelul de muncă de acasă la scală largă, fără precedent, cu 100% din angajaţii noştri fiind echipaţi să lucreze de acasă în mdo remote de la data de 16 martie. În mod treptat, pe măsură ce restricţiile vor fi relaxate, ne vom întoarce la birou, dar cred că condiţiile de sănătate vor necesita să păstrăm jumătate din angajaţi, prin rotaţie, la munca de la domiciliu. Acesta nu va fi un obstacol pentru noi, nici ca echipă, nici ca business. Am reuşit să ne păstrăm membrii echipei sănătoşi acasă şi muncind cel puţin la fel de productiv ca înainte, aşadar sunt încrezător că vom reuşi să ne adaptăm unei soluţii hibrid în perioada care vine.5.Această criză sanitară a generat un şoc al cererii: mai puţine maşini noi vândute, mai puţine credite ipotecare, prin urmare s-a redus semnificativ cererea pentru produse de asigurare. Pe de altă parte, efectul psihologic al pandemiei îi face pe oameni conştienţi de expunerea la hazarduri de sănătate şi este posibil ca aceasta să stimuleze cererea pentru produse de asigurare de sănătate şi de viaţă pe termen lung.
Este important de specificat, totuşi, că este greu de făcut scenarii, pe măsură ce situaţia cu care ne confruntăm este fără precedent.6.Sunt de acord cu toţi liderii din afaceri care spun că pandemia ne-a făcut să prioritizăm sănătatea echipelor noastre, pe a familiilor noastre şi pe a noastră, în pofida impactului economic al restricţiilor asupra businessului sau economiei.
7.Proximitatea este esenţială: proximitatea de oameni, de locurile pe care îmi este dor să le explorez (şi spun asta după ce am călătorit peste tot în lume în ultimii 40 de ani). Din fericire, această descoperire mă va ajuta ca în viitor să profit de fiecare moment cu cei apropiaţi şi de fiecare călătorie în orice colţ al lumii…începând cu cele mai apropiate – România are multe comori de oferit!
Un alt aspect pe care distanţarea socială mi l-a adus în atenţie se referă la aspectele digitale pe care le-am neglijat până acum: videoconferinţe, semnătură electronică etc. După ce am învăţat mai mult şi am început să le folosesc, am devenit un martor mai bun la contribuţia adusă de digitalizare bineului oamenilor.
Anca Bidian, CEO Kiwi Finance
„Nu mai avem repere clare de timp alocat serviciului şi de multe ori avem impresia (sau chiar aşa şi este) că ziua de lucru e toată ziua. Cu toţii vrem să trecem cât mai repede şi cât mai bine de această perioadă, personal nici nu cred că mai am o agendă zilnică.”1.În primul rând prioritate au toate schimbările şi adaptarea la un alt mod de lucru. Viteza de decizie şi execuţie sunt cruciale pentru continuarea activităţii în condiţiile actuale. Acum ziua este dominată de întâlnirile virtuale şi agenda este total schimbată. Toată lumea lucrează de acasă şi parcă nimeni nu ia în considerare „ziua de lucru” clasică. Drept urmare nu mai avem repere clare de timp alocat serviciului şi de multe ori avem impresia (sau chiar aşa şi este) că ziua de lucru e toată ziua. Cu toţii vrem să trecem cât mai repede şi cât mai bine de această perioadă, personal nici nu cred că mai am o agendă zilnică. Eu merg în fiecare zi la birou şi sunt disponibilă pentru toţi colegii mei în orice moment şi în orice fel au nevoie de mine.
2.Mi-e dor de colegii mei, iar din viaţa de dinainte de pandemie îmi lipseşte absenţa fricii.
3.În primul rând ar trebui să avem un loc fără alte interferenţe casnice şi să ne stabilim singuri o rutină de lucru.4.Cred că acum e puţin prea devreme să tragem concluzii despre lucrul la domiciliu pentru că a fost o perioada forţată şi suprapusă peste foarte multe alte restricţii. Din acest motiv cred că cei mai mulţi aşteaptă cu multă nerăbdare să se întoarcă la birou şi putem trage concluzia greşită că lucrul de acasă nu este atractiv. În Kiwi chiar avem o glumă că după revenire, la birou vor veni doar performerii şi premianţii, ceilalţi vor lucra de acasă. Eu am cochetat dintotdeauna cu un astfel de model de business însă niciodată nu am crezut că suntem pregătiţi pentru aşa ceva. S-ar putea ca această perioadă să fi accelerat această pregătire, eu sunt foarte hotărâtă să testăm un model hibrid birou/acasă şi după revenire. Aş începe cu o zi acasă şi patru zile la birou, luând în calcul maturitatea mediului de lucru şi cultura noastră latină.
5.Până acum pandemia a avut efecte mai reduse în business decât cele pentru care ne-am pregătit şi sper eu să rămână aşa. Grija mea cea mai mare este magnitudinea efectelor acestei pandemii asupra colegilor mei. Niciunul dintre noi nu a mai trăit o situaţie similară de depopularizare socială aproape planetară. În doar o lună de zile, planeta noastră arată şi se comportă cu totul diferit decât înainte, or acest lucru înseamnă o adaptare cel puţin la fel de rapidă de comportament şi mai ales de gândire. Nu este simplu dar este cert că învingătorii vor fi cei care au reuşit să înţeleagă şi să internalizeze această situaţie. Ceilalţi vor spune (din nou) că este prăpădul pe pământ şi iar au avut ghinion.
6.Cel mai important este să stăm sănătoşi şi să accelerăm revenirea cu maximum de viteză. În rest nu cred că mi-am schimbat priorităţile nici la birou şi nici acasă. Poate că lucrurile importante din viaţa mea au devenit şi mai importante însă ordinea lor a rămas aceeaşi.7.Mie îmi place să învăţ din orice şi în fiecare zi. Dintr-o frază pe care o citesc undeva, dintr-o întâmplare pe care o disec şi o contextualizez sau de la oamenii cu care mă întâlnesc. Nu este prima pandemie prin care trec, dar este pandemia cu cea mai mare expunere. Este prima dată când Pământul parcă s-a oprit în loc. Cu siguranţă că o să rămân cu câteva lecţii, dar cred că este încă devreme să le dau un nume. În general ne dăm seama de lecţiile experienţelor trăite după mult timp după ce situaţia care le-a generat s-a terminat sau în momentul în care ne regăsim într-o situaţie similară.
