BusinessMagazin

Tag: Rusi

  • Situaţie rară în Ucraina: dupa ce înainte de război au fugit toţi oligarhii din ţară, acum se întorc pentru a-şi ajuta ţara în războiul împotriva Rusiei

    Invazia Rusiei din Ucraina a provocat cel mai mare exod de populaţie din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. Milioane de ucraineni, cei mai mulţi femei şi copii, au fugit de război în statele europene. Însă primii fugari au fost oligarhii, părăsindu-şi ţara înainte chiar ca războiul să înceApă.

    Ei aveau cu ce şi unde să plece. Unii s-au întors, făcând, ceva rar, front comun pentru a lupta cu ruşii. Lumea lor s-a schimbat. Puterea lor este în declin de câţiva ani. Iar dacă ruşii înving, lumea lor s-ar putea să dispară cu totul. Acum, bogaţii Ucrainei se luptă pentru supravieţuire.

    Mai erau doar câteva zile până la invazie, dar nimic nu era clar. Avioanele – private, de lux sau doar închiriate – se vedeau clar pe aplicaţiile de monitorizare a traficului aerian. La fel şi direcţia lor: afară din Ucraina, spre vest, departe de orice ameninţare rusă, scrie Radio Europa Liberă. Ziarul Ukrayinska Pravda a numărat pe 13 februarie peste 20 de zboruri. Proprietarii – bogaţii oameni de afaceri deveniţi simbolul capitalismului ucrainean şi o barieră în calea eliminării corupţiei. Fugeau de ceea ce administraţia SUA spunea că va fi o invazie iminentă rusă.

    Nici chiar Kievul nu credea că aşa va fi, dar oligarhii nu voiau să rişte. Pe 23 februarie, cu o zi înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă, preşedintele Volodîmîr  Zelenski i-a convocat în biroul său cei mai puternici oameni de afaceri din Ucraina. Unii, precum Viktor Pinciuk şi Rinat Akhmetov, cel mai bogat om al Ucrainei, s-au întors în ţară special pentru întâlnire. În timp ce preşedintele rus Vladimir Putin dădea prelegeri oligarhilor Rusiei de la distanţă la o întâlnire similară la Kremlin a doua zi, adunarea lui Zelenski a fost mai prietenoasă, cu oaspeţii în jurul unei mese. Dar mesajul a fost acelaşi: treceţi în spatele liderului vostru pe timp de război, scrie Financial Times.

    Doi dintre cei prezenţi au spus că Zelenski le-a cerut nimic mai mult, nimic mai puţin decât să-şi lase deoparte rivalităţile şi să se unească în apărarea naţiunii. Nu se compara nici de departe cu ce a fost în 2014, când oligarhii ţării au condus răspunsul Ucrainei după ce Rusia a anexat Crimeea şi apoi a tăiat o bucată din regiunea estică Donbas într-un război separatist prin interpuşi. Pentru că acel război a prins armata îngrozitor de prost echipată, cu deficit de personal, în derută, elita afacerilor a finanţat batalioanele de voluntari care au intrat în luptă.

    Mai mulţi oligarhi au fost numiţi pentru a servi ca guvernatori ai regiunilor instabile rusofile, unde Moscova încerca să instige alte revolte separatiste. Igor Kolomoiski, coproprietar al unui imperiu de afaceri diversificat care cuprinde bănci, industria metalului şi media, a fost numit guvernator al regiunii natale Dnipropetrovsk, care se învecina cu Donbasul separatist. El a susţinut zeci de grupuri de luptă voluntară pentru a zdrobi mişcările interne proruse şi mai târziu să ducă războiul din Donbas. Serhi Taruta, un magnat al oţelului, a fost numit guvernator al regiunii Doneţk; Oleksander Yaroslavski, şeful Harkovului, al doilea oraş ca mărime al Ucrainei. Ei şi-au folosit autoritatea, resursele şi puterea mass-media pentru a mobiliza populaţia împotriva încercării Rusiei de a destabiliza şi sparge ţara în bucăţi. Însă de data aceasta, povestea este diferită.

    La o săptămână după ce trupele ruse au intrat în Ucraina şi au înaintat spre Kiev, un grup de voluntari a ocupat o vilă mare în afara capitalei pentru a organiza acolo un dispensar improvizat şi un spital de campanie. Conacul îi aparţine lui Pinciuk, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Ucrainei, care, la fel ca mulţi dintre colegii săi miliardari, părăsise ţara la începutul războiului. Pinciuk, care de atunci a făcut mai multe vizite înapoi în Ucraina, a fost iniţial de acord să le permită activiştilor să folosească clădirea pe atunci neocupată. La urma urmei, este război şi fiecare trebuie să-şi facă partea lui. Dar voluntarii au rămas în clădire mai mult decât ar fi trebuit şi s-au opus înlăturării lor. Ei au invitat un post de ştiri local să filmeze preluarea proprietăţii generoase. „Suntem aici până la victorie”, a declarat Henadîi Druzenko, liderul activiştilor, pentru Ukrainska Pravda.

    În timp ce preşedintele rus Vladimir Putin dădea prelegeri oligarhilor Rusiei de la distanţă la o întâlnire similară la Kremlin a doua zi, adunarea lui Zelenski a fost mai prietenoasă, cu oaspeţii în jurul unei mese. Dar mesajul a fost acelaşi: treceţi în spatele liderului vostru pe timp de război, scrie Financial Times.

    Ocuparea conacului lui Pinciuk ilustrează clar modul în care războiul schimbă sorţii elitei de afaceri a Ucrainei, care a jucat un rol vital în sprijinirea ţării împotriva agresiunii ruse în 2014, conflict care le-a cimentat influenţa politică şi interesele financiare. Opt ani mai târziu, au devenit mai marginalizaţi şi influenţa lor economică a scăzut. „Impresia mea este că s-au rătăcit”, spune Timofi Milovanov, fost ministru al economiei. „Nu ştiu ce să facă.”

    În primele etape ale turbulenţelor din 2014, oligarhii din Harkov şi Dnipropetrovsk s-au alăturat Kievului şi au ajutat acele regiuni să înăbuşe o revoltă separatistă. Dar oligarhii din Doneţk şi Lugansk au abandonat zona – sau s-au alăturat protestelor proruse pentru a extrage concesii de la Kiev. Acţiunile lor au permis separatiştilor să facă ce vor şi au ajutat la deschiderea drumului pentru intervenţia ulterioară a Rusiei în acele regiuni, scrie Washington Post. Alţii precum Ahmetov, care susţinuse anterior Partidul Regiunilor prorus al preşedintelui demis Viktor Ianukovici, s-au alăturat Kievului. Opt ani mai târziu, cu armata Ucrainei bine antrenată, întărită în luptă şi echipată cu arme moderne, oligarhii ţării joacă un rol mai pasiv în apărarea naţiunii – donând bani şi provizii la fel ca milioane de compatrioţi ai lor. Unul a spus că finanţează efortul de război, ca toţi ceilalţi. Akhmetov şi Pinciuk au depus un efort de PR însemnat pentru a li se recunoaşte eforturile filantropice. Alţii, cum ar fi Kolomoiski, un susţinător cheie al campaniei prezidenţiale a lui Zelensky, sunt mari absenţi. Chiar şi Dmitro Firtaş, magnatul gazelor în exil, căutat pentru acuzaţii de corupţie în SUA şi considerat cândva un apropiat al Kremlinului, a spus că vrea să se întoarcă în Ucraina pentru a ajuta efortul de război.

    Akhmetov a spus că a alocat 100 de milioane de euro în ajutor umanitar şi sprijin pentru armata ucraineană şi şi-a adaptat afacerile la „operaţiunile de război cât mai mult posibil”. „Sarcina crucială pentru noi acum este să îi ajutăm pe ucraineni să supravieţuiască, iar Ucraina să câştige”, a spus el. „Este deja limpede că atât afacerea noastră, cât şi ţara noastră suferă pierderi enorme din cauza războiului.” La fel ca alţi magnaţi ale căror imperii de afaceri au provenit din combinatele din inima industrială din estul Ucrainei – acum în centrul războiului – Ahmetov a primit o mare lovitură. El dă în judecată guvernul rus pentru pierderi de până la 20 de miliarde de dolari la cele două fabrici de oţel mamut din Mariupol, inclusiv Azovstal, care a fost distrusă în atacurile Rusiei. Oligarhii şi-au pierdut şi ei influenţa politică. Canalele lor de televiziune transmit aceleaşi linii guvernamentale despre război, în conformitate cu cerinţele de difuzare şi cenzură. Între timp, Zelenski, care anul trecut i-a înfuriat pe magnaţi când a adoptat o lege antioligarhi pentru a le reduce influenţa politică, a crescut în popularitate şi autoritate.

    Cei mai bogaţi industriaşi ai Ucrainei vor găsi probabil noi oportunităţi de afaceri în sarcina mamut de reconstrucţie finanţată cu sute de miliarde de dolari în ajutor occidental. De asemenea, este de aşteptat ca unii să solicite compensaţii de la guvern pentru fabricile şi instalaţiile distruse în război. Dar donatorii occidentali vor face presiuni pentru reforme şi aplicarea mai strictă a legii anticorupţie în schimbul finanţării eforturilor de reconstrucţie ale Ucrainei, ceea ce este posibil să reducă şi mai mult puterea elitei de afaceri.

    Oleksîi Danilov, şeful securităţii naţionale al lui Zelenski, care a jucat un rol important în eforturile de a reduce influenţa oligarhilor, a declarat pentru Financial Times observă că, de la invazia rusă, aceştia s-au comportat „în diferite moduri” şi a sugerat că unii vor fi traşi la răspundere după ce războiul se termină. Cei mai bogaţi industriaşi ai Ucrainei vor găsi probabil noi oportunităţi de afaceri în sarcina mamut de reconstrucţie finanţată cu sute de miliarde de dolari din ajutor occidental. De asemenea, este de aşteptat ca unii să solicite compensaţii de la guvern pentru fabricile şi instalaţiile distruse în război. Dar donatorii occidentali vor face presiuni pentru reforme şi aplicarea mai strictă a legii anticorupţie în schimbul finanţării eforturilor de reconstrucţie ale Ucrainei, ceea ce este posibil să reducă şi mai mult puterea elitei de afaceri. „Se înţelege că Ucraina nu rezista agresiunii ruse dacă nu se curăţă singură”, a declarat Orisia Lutsevici, şefa programului pentru Ucraina la Chatham House, un think tank din Londra. „Oligarhii nu vor avea acelaşi drepturi pe care le-au avut după independenţă.” Konstantin Grigorişin, un magnat al metalelor şi energiei care a pierdut mai multe bătălii corporative cu oligarhii mai puternici, a spus că sistemul politic al Ucrainei are nevoie de o reformă profundă pentru a-i împiedica pe cei mai mari magnaţi să stoarcă economia în beneficiul lor. „Va fi nevoie de multă disciplină şi rigoare intelectuală”, a spus Grigorişin. Dar până atunci, tancurile şi rachetele ruseşti trebuie oprite.

    Akhmetov a anunţat că compania sa de investiţii va efectua o plată anticipată a impozitului de 34 de milioane de dolari pentru a ajuta la consolidarea stabilităţii financiare a guvernului. Când Rusia şi-a început invazia la scară largă, companiile controlate de oligarhi s-au organizat şi au comunicat rapid sprijinul pentru Ucraina. În primele 12 zile de război, 16 dintre cei mai bogaţi 20 de ucraineni au făcut declaraţii – personal sau prin intermediul companiilor lor – împotriva agresiunii ruse sau în sprijinul Ucrainei. Ei au făcut publice modul în care ajută guvernul ucrainean şi forţele sale armate, apărarea teritorială, oraşele şi oamenii.

    În primele etape ale turbulenţelor din 2014, oligarhii din HarkOv şi Dnipropetrovsk s-au alăturat Kievului şi au ajutat acele regiuni să înăbuşe o revoltă separatistă. Dar oligarhii din Doneţk şi Lugansk au abandonat zona sau s-au alăturat protestelor proruse pentru a extrage concesii de la Kiev.

    Oligarhii par, de asemenea, să coopereze între ei, lucru pe care deseori nu au reuşit să-l facă în trecut. Cele mai mari patru grupuri media ucrainene, fiecare deţinută de câte un oligarh important, au emis o declaraţie comună cu privire la planurile lor de a oferi acces liber la informaţii în temeiul legii marţiale. Iar oligarhii care au avut relaţii contractuale problematice în trecut par acum să lucreze îndeaproape pentru a furniza provizii esenţiale. Oligarhii luptă pentru propria lor supravieţuire. Ei se angajează în politică având un singur scop principal: apărarea bogăţiei şi proprietăţilor lor. Şi un angajament comun de a-şi apăra bogăţia şi proprietatea a determinat acum acest grup departe de a fi omogen să acţioneze colectiv.

    În primul rând, ameninţarea pe care o reprezintă războiul pe scară largă al Rusiei la adresa suveranităţii ucrainene este o ameninţare pentru sistemul de capitalism de cumetrie al Ucrainei – unde oligarhii profită enorm de pe urma legăturilor strânse cu guvernul. Prăbuşirea acestui sistem ar afecta capacitatea oligarhilor de a-şi apăra averea. De exemplu, după ce Ucraina a pierdut controlul asupra Crimeei şi a zonelor din Donbas, noile guverne de acolo au expropriat bunurile oligarhilor ucraineni.

    Preşedintele rus Putin nu este în măsură să ofere oligarhilor ucraineni nicio garanţie credibilă. În discursul său de dinainte de război, el a vorbit în mod dispreţuitor despre superbogaţii Ucrainei. Mai important, distrugerea continuă de către Rusia a proprietăţilor oligarhice şi a infrastructurii ucrainene diminuează foarte mult şansele ca oligarhii să încheie orice târg cu preşedintele rus sau cu un regim marionetă prorus.

    Apoi, ucrainenii au demonstrat o identitate naţională puternică în faţa agresiunii ruse, iar armata ucraineană a demonstrat că poate ţine piept ruşilor. Alături de sprijinul fără precedent din partea partenerilor internaţionali, aceşti factori sugerează că a rămâne cu Ucraina maximizează şansele oligarhilor de a-şi păstra sau reconstrui bogăţia şi proprietatea.

  • Ucraina introduce vize pentru ruşi

    Autorităţile din Ucraina au decis să introducă vizele de călătorie pentru ruşii care vor să intre în ţară, potrivit CNN.

    Cabinetul ucrainean a decis să renunţe la călătoriile fără vize pentru ruşi, a confirmat premierul Denys Shmyhal.

    Preşedintele Volodimir Zelenski a explicat pe Telegram că a sugerat această schimbare „pentru a contracara ameninţările fără precedent la adresa securităţii naţionale, suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale statului nostru”.

    Zelenski a precizat că schimbarea va intra în vigoare la 1 iulie.

  • ONU îi avertizează pe ruşi să nu adopte cu forţa copii ucraineni

    Se crede că mii de copii ucraineni au fost mutaţi în Rusia de la începutul invaziei. Un reprezentant al ONU avertizează că aceştia nu ar trebui să fie adoptaţi cu forţa.

    „Reiterăm, inclusiv Federaţiei Ruse, că adopţia nu ar trebui să aibă loc niciodată în timpul sau imediat după situaţii de urgenţă”, a declarat directorul regional al Fondului ONU pentru copii (Unicef) pentru Europa şi Asia Centrală, Afshan Khan.

    Ea a precizat că niciun copil nu poate fi presupus a fi orfan şi că „orice decizie de mutare a unui copil trebuie să fie întemeiată pe interesul superior al acestuia şi orice mişcare trebuie să fie voluntară”.

    „În ceea ce priveşte copiii care au fost trimişi în Rusia, lucrăm îndeaproape pentru a vedea cu mediatorii şi reţelele cum putem documenta cel mai bine aceste cazuri”, a spus ea, adăugând că în prezent nu există acces la aceşti copii.

  • Locuitorii din Mariupol sunt trataţi ca nişte „sclavi” – oficial ucrainean

    Petro Andriushchenko, un consilier al primarului din Mariupol, a scris pe Telegram că “ocupanţii” au anunţat că vor fi oferite provizii umanitare doar persoanelor cu dizabilităţi.

    Toţi ceilalţi locuitori aflaţi încă în oraşul bombardat vor trebui să “supravieţuiască cum pot”, a declarat dl Andriushchenko, aflat în afara Mariupolului, anunţă Sky News.

    Oraşul a luptat săptămâni întregi împotriva forţelor Moscovei, în ciuda faptului că a fost atacat la greu şi că civilii au trăit în condiţii îngrozitoare, dar a căzut în cele din urmă luna trecută.

    De asemenea, Andriushchenko a afirmat că ocupanţi ruşi intenţionează să distrugă toate clădirile avariate ale oraşului până la 1 septembrie.

    “Pas cu pas, Rusia şi autorităţile de ocupaţie vor începe să îşi anunţe adevăratele planuri în Mariupol … locuitorii oraşului … sunt trataţi ca nişte sclavi şi ca un scut uman”, a declarat el.

    Sky News nu poate verifica în mod independent afirmaţiile.

  • Unde au dispărut 150 de milioane de dolari şi cum a scăpat comoara celui de al doilea cel mai bogat om al Rusiei de sub ochii autorităţilor

    Un mega-iaht a cărui valoare este estimată la aproximativ 150 de milioane de dolari şi despre care se crede că aparţine celui de al doilea cel mai bogat om al Rusiei, a apărut din senin pe radar după 12 zile în care autorităţile n-au mai ştiut nimic despre locaţia exactă a acestuia. Nimeni nu ştie care va fi destinaţia finală a ambarcaţiunii de lux şi unde vrea să-şi ascundă Leonid Mikhelson comoara de ochii autorităţilor.

    Potrivit ultimelor date, înainte să-şi ascundă locaţia, nava de lux trecea de Malta către Marea Mediterană. După 12 zile în care autorităţile n-au reuşit să stabilească poziţia exactă a ambarcaţiunii, ea a reapărut pe radar lângă Insulele Canare şi se îndrepta către Bahamas, stat cunoscut pentru ajutorul dat altor naţiuni în privinţa vânătorii de iahturi.

    „The Pacific” s-ar pregăti pentru o călătorie către Said, un port din Egipt, după ce iniţial ar fi transmis autorităţilor că destinaţia sa este portul Vell din Barcelona. Schimbarea traseului s-ar putea datora faptului că de la începutul vânătorii de iahturi ale oligarhilor ruşi, Spania se poate lăuda cu cel puţin patru capturi de sute de milioane de dolari. Din Egipt, comoara lui Mikhelson s-ar îndrepta către Maldive sau Turcia, raiul navelor de lux al oligarhilor ruşi.

    „Portul Said va reprezenta o destinaţie Temporară. Folosind această rută, nava poate ajunge mai uşor în Canalul Suez. Din Suez cel mai probabil va trage către Maldive sau către alt refugiu al miliardarilor ruşi”, a declarat Andrew Lipow, preşedinte al firmei de consultanţă Lipow Oil Associates.

    De la începutul războiului, miliardarii ruşi s-au aflat în permanenţă în vizorul comunităţii internaţionale. SUA şi Marea Britanie se numără printre ţările care caută să lovească cu ajutorul sancţiunilor în cei mai apropiaţi oameni a lui Putin. Spania, Italia şi alte ţări Europene atacă oligarhii ruşi pe uscat, confiscând vile, blocând conturi bancare şi automobile de lux aparţinând mega-bogaţilor ruşi. Vânătoarea de iahturi numără deja peste 10 ambarcaţiuni capturate, a căror valoare se ridică la 2,25 miliarde de dolari

    Turcia  a devenit o destinaţie populară pentru navele de lux ale oligarhilor ruşi, iar printre navele care au căutat refugiu aici se numără şi „Titan”, un gigant de 100 de milioane de dolari, deţinut de magnatul rus al oţelului Alexander Abramov. Maldive rămâne totuşi opţiunea preferată a miliardarilor ruşi care vor să scape din vizorul autorităţilor.

    „The Pacific” a fost construit în 2010 de compania germană Luerssen Verwaltungs. Mega-ambracaţiunea este dotată cu un lift, o piscină, două heliporturi şi este destul de spaţioasă pentru 12 persoane şi un echipaj format din 28 de membri.

  • Reguli noi privind circulaţia în zona Mariupol. Ruşii eliberează permise de trecere

    Militarii ruşi care controlează Mariupol au început să ceară permise pentru maşinile care intră şi ies din oraşul ocupat, a declarat duminică un consilier al primarului ucrainean, potrivit CNN.

    Consilierul Petro Andrushchenko a anunţat noile reguli impuse de ruşi şi a avertizat că deportările de ucraineni din regiune sunt în creştere.

    Conform restricţiilor introduse sâmbătă, maşinile şi pasagerii care intră în oraş au nevoie de permise de unică folosinţă eliberate de un comandant rus din Manhush sau Vynohradne, oraşe situate la vest şi la est de oraşul ocupat, a declarat Andruşcenko.

    Paşapoartele pentru a părăsi oraşul trebuie obţinute de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Populare Doneţk, susţinută de ruşi.

    Există deja o aşteptare de câteva săptămâni pentru un permis, a spus consilierul ucrainean, iar pentru a călători în interiorul districtului fără a intra în oraş este nevoie, de asemenea, de un permis.

    „Pentru cei care au de gând să viziteze Mariupol, nu uitaţi că, deocamdată, este o călătorie dus-întors”, a avertizat el.

    Mariupol, un oraş-port de importanţă strategică la Marea Azov, a intrat sub controlul complet al Rusiei săptămâna trecută, odată cu predarea combinatului siderurgic Azovstal, ultimul bastion al ucrainenilor care apărau comunitatea.

    În prezent, ruşii instalează mai multe puncte de control pentru a monitoriza călătoriile în district.

    „Astăzi este aproape imposibil să părăseşti oraşul, chiar şi spre Berdyansk… Pe măsură ce apar noi puncte de control, toate drumurile, atât cele oficiale, cât şi cele neoficiale, sunt blocate. Astăzi, este imposibil să ocoleşti procedura de filtrare sau să obţii un permis de trecere de la autorităţile de ocupaţie”, a declarat Andruşcenko.

    Aproape 50.000 de persoane au fost deportate din Mariupol de către ruşi, a mai spus consilierul Petro Andrushchenko, adăugând că autorităţile ucrainene încearcă să afle unde au fost trimise.

    „Situaţia este foarte complicată. Majoritatea oamenilor pleacă fără niciun fel de documente…. Dar există şi cazuri norocoase. Nu cu mult timp în urmă, 56 de locuitori din Mariupol au fost deportaţi din Penza. Şi ei se află deja în ţările baltice. Sperăm că vom reuşi să aducem cel puţin o parte dintre oamenii noştri înapoi în Ucraina sau în ţările libere”, a explicat Andruşcenko.

    El a precizat că 313 persoane, inclusiv 55 de copii, au fost deportate sâmbătă din Mariupol în tabăra de filtrare Bezimenne.

    Aproximativ 175 de persoane, inclusiv 17 copii, au fost deportate sâmbătă de la Bezimenne în Rusia, a mai spus consilierul, iar 70 de persoane, inclusiv 12 copii, au trecut prin punctul de filtrare din satul Nikolske în Rusia.

  • O relicvă energetică controlată de ruşi pompează de zeci de ani combustibil în inima locomotivei economice a Europei. Dezastrul ameninţă Berlinul dacă planurile Germaniei de a renunţa la petrolul rusesc devin realitate

    Berlinul, inima locomotivei economice a Europei, este alimentat de zeci de ani de o rafinărie de pe vremea Războiului Rece. Din cauza războiului din Ucraina, Germania a decis să renunţe la petrolul rusesc. Pentru Berlin şi o bună parte din estul ţării, această alegere este sinonimă cu dezastrul, scrie Bloomberg.

    Rafinăria aflată la graniţa cu Polonia este responsabilă atât de alimentarea flotei aviatice a aeroportului din Berlin, cât şi de alimentarea unui procent semnificativ a autoturismelor germane. Dacă decizia autorităţilor, de a renunţa la petrolul rusesc devine realitate, atunci capitala Germaniei s-ar putea confrunta cu blocaje majore.

    Rafinăria PCK este conectată direct la o conducă care pompează ţiţei din Rusia şi este controlată de gigantul petrolier Rosneft, ceea ce se traduce prin mai multe probleme pentru autorităţile germane.

    „Toate avioanele, maşinile de poliţie sau ambulanţele” din Berlin şi până la Marea Baltică sunt alimentate de relicva energetică rusă. PCK, care oferă energie pentru o suprafaţă de două ori mai mare decât celebrul Central Park din New York, a fost construită în 1960 pentru a consolida depedenţa Germaniei de Est de URSS. Problemele care apar în încercarea de a găsi o soluţie la acest puzzle energetic, subliniază că legăturile ruso-germane sunt încă solide, după peste 30 de ani de la căderea Zidului.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

     

  • O relicvă energetică controlată de ruşi pompează de zeci de ani combustibil în inima locomotivei economice a Europei. Dezastrul ameninţă Berlinul dacă planurile Germaniei de a renunţa la petrolul rusesc devin realitate

    Berlinul, inima locomotivei economice a Europei, este alimentat de zeci de ani de o rafinărie de pe vremea Războiului Rece. Din cauza războiului din Ucraina, Germania a decis să renunţe la petrolul rusesc. Pentru Berlin şi o bună parte din estul ţării, această alegere este sinonimă cu dezastrul, scrie Bloomberg.

    Rafinăria aflată la graniţa cu Polonia este responsabilă atât de alimentarea flotei aviatice a aeroportului din Berlin, cât şi de alimentarea unui procent semnificativ a autoturismelor germane. Dacă decizia autorităţilor, de a renunţa la petrolul rusesc devine realitate, atunci capitala Germaniei s-ar putea confrunta cu blocaje majore.

    Rafinăria PCK este conectată direct la o conducă care pompează ţiţei din Rusia şi este controlată de gigantul petrolier Rosneft, ceea ce se traduce prin mai multe probleme pentru autorităţile germane.

    „Toate avioanele, maşinile de poliţie sau ambulanţele” din Berlin şi până la Marea Baltică sunt alimentate de relicva energetică rusă. PCK, care oferă energie pentru o suprafaţă de două ori mai mare decât celebrul Central Park din New York, a fost construită în 1960 pentru a consolida depedenţa Germaniei de Est de URSS. Problemele care apar în încercarea de a găsi o soluţie la acest puzzle energetic, subliniază că legăturile ruso-germane sunt încă solide, după peste 30 de ani de la căderea Zidului.

    În încercare de a se conforma la condiţiile embarogului petrolier propus de UE, Olaf Scholz ia în considerare preluarea rafinăriei de către stat, aşa cum s-a întâmplat cu unitatea germană a Gazprom. Cu toate acestea, chiar şi în acest scenariu germanii nu vor putea înlocui cele 12 milioane de tone de ţiţei pompate de Rusia anual.

    „Rafinăria nu ese configurată pentru nimic altceva decât ţiţei rusesc cu un conţinut ridicat de sulf”, a declarat Ben Ven Burden, CEO Shell, care deţin o participaţie în cadrul PCK.

    Timpul trece, embargoul petrolier se apropie, iar autorităţie germane sunt din ce în ce mai disperate. O opţiune de criză ar putea fi reprezentată de o veche conductă care leagă PCK de portul Rostock, de unde ţiţeiul ar urma să fie transportat cu ajutorul tancurilor petroliere. Cu toate acestea, dimensiunile mici ale conductei ar putea acoperi cel mult 60% din volumele consumate în mod normal.

    În trecut Berlinul s-a confruntat cu un mic episod din ce ar putea să însemne blocarea petrolului rusesc. În 2019, ţiţeiul livrat de ruşi a fost contaminat, iar pentru câteva săptămâni, capitala Germaniei se afla într-o situaţie de criză în care se chinuia să se alimenteze din Hamburg.

    Atunci criza a fost una de scurtă durată. În prezent, schimbările sunt mult mai drastice, iar relicva energetică care dă viaţă Berlinului nu este pregătită pentru un embargo.

    „Dacă PCK va fi oprită, nu va mai exista combustibl pentru estul Germaniei şi pentru Berlin. O regiune întreagă va muri, va fi un dezastru”, a declarat Claus Sauter, CEO al Verbio, producător şi furnizor german de biocombustibil.

  • Companiile occidentale părăsesc Rusia, luând joburile ruşilor cu ele

    Din ce în ce mai mulţi ruşi îşi pierd locurile de muncă din cauza sancţiunilor occidentale impuse împotriva ţării lor, iar unii sunt nevoiţi să-şi răgândească dureros viitorul, scrie Deutsche Welle. În condiţiile în care impactul sancţiunilor nu este resimţit încă pe deplin, numărul şomerilor ar putea creşte.

  • Rusia nu se dă înapoi de la nimic în Ucraina şi vrea să le blocheze accesul oamenilor la una dintre cele mai de bază necesităţi

    Unul dintre primele obiective majore atinse de armata rusă în războiul contra Ucrainei este ocuparea zonei prin care trece canalul de alimentare cu apă din Nipru a Crimeii, un teritoriu arid şi lovit de o secetă cruntă după anexarea acestuia de către Rusia în 2014. Ucrainenii blocaseră canalul. La rândul lor, ruşii se pare că vor să-i înseteze pe ucrainenii nesupuşi. Setea este o senzaţie mult mai puternică decât foamea.

    Apa este cea mai de bază necesitate a omului şi există dovezi că armata rusă a încercat să lovească una din principalele surse de aprovizionare cu apă ale oraşului ucrainean Chernihiv, din nordul ţării, aproape de graniţa cu Belarus. O staţie de pompare de la periferie a fost lovită pe 14 martie, scrie BBC. Atacul, efectuat cel mai probabil cu mortiere şi tunuri grele dinspre poziţiile ruse, după cum spun specialişti occidentali care au analizat imaginile din satelit, a avariat serios un rezervor de apa şi a distrus o cameră de control, potrivit companiei de apă a oraşului.

    Pe lângă muncitorii uzinei de apă, în perimetru s-ar fi adăpostit civili fugiţi din calea bombardamentelor. Au fost victime. Atacul ar fi durat trei zile şi ar fi distrus şi alte facilităţi ale infrastructurii de alimentare cu apă a Chernihivului. Dar se pare că ruşii văd apa ca pe o armă mult mai devastatoare. În primele ore ale zilei de 26 februarie 2022, apărarea antiaeriana ucraineană a doborât o rachetă rusească care s-ar fi îndreptat spre un baraj de pe fluviul Nipru din apropiere de Kiev, capitala ţării.

    Lacul de acumulare din spatele barajului hidroenergetic, pe care forţele ruse au încercat fără succes să-l captureze în prima zi de invazie în Ucraina, se întinde pe 110 km, acoperind o suprafaţă echivalentă cu două treimi din cea a Londrei. Dacă barajul ar fi fost distrus, 1,2 kilometri cubi de apă s-ar fi dezlănţuit ca un torent de distrugere diluviană, ca un potop apocaliptic, inundând întregul mal stâng al oraşului Kiev şi posibil distrugând alte baraje în aval, poduri şi chiar ameninţând centrala nucleară Zaporijjea, scrie Euractiv.

    Nenumărate persoane s-ar fi înecat sau ar fi fost strămutate din casele distruse, iar porţiuni mari din teritoriul Ucrainei ar fi rămas fără electricitate, apă şi transport. Câteva zile mai târziu, un baraj auxiliar de pe lacul de acumulare Kiev a fost aruncat în aer. Imaginile din satelit arată că breşa a provocat inundaţii extinse în valea joasă a râului Irpin.

    Până la jumătatea lunii martie, apa ajunsese la casele din satul Demidiv, unde se dădeau lupte aprige când forţele armate ale lui Putin încercau să captureze Kievul. Ambele părţi din conflict au dat vina una pe cealaltă pentru distrugerea barajului. Pe 15 aprilie, potrivit presei Kremlinului, apărarea antiaeriană rusă a respins un atac cu rachete prin care ucrainenii au încercat să lovească hidrocentrala Kakhovka. Tass descrie efectele eventualei reuşite a atacului ca apocaliptice.Dramatismul este accentuat de faptul că rămăşiţele rachetelor ucrainene doborâte de armata rusă au căzut pe o grădiniţă. Soldaţii ruşi au salvat victimele. Totul se întâmplă, însă, pe teritoriul Ucrainei.

    Barajul vizat reglează fluxul de apă spre Crimeea, dar, cel mai important, permite accesul armatei ruse spre Herson, primul oraş ucrainean important cucerit de ruşi. Una dintre primele acţiuni pe care le-au întreprins forţele ruse în primele zile ale invaziei a fost aruncarea în aer a unui baraj pe Canalul Crimeei de Nord, în aceeaşi regiune Herson.  Barajul a fost construit de Ucraina în 2014 pentru a lăsa Crimeea fără apă după anexarea cu forţa a regiunii de către Rusia. Moscova a acuzat, de asemenea, Ucraina că dat drumul la apă din lacul de acumulare Oskil pentru a încetini orice avans al Rusiei către Donbas. Kievul este acuzat şi că „se pregăteşte să arunce în aer” baraje şi diguri de-a lungul Niprului de jos, deşi astfel de acuzaţii pot reflecta mai degrabă intenţiile Rusiei decât realităţile de pe teren, comentează Euractiv.

    Acuzaţiile reciproce arată folosirea apei ca armă atât de către Ucraina, care se apără, cât şi de Rusia, o ţară agresoare mult mai mare şi mai puternică. Observatorii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că utilizarea apei ca armă va escalada pe măsură ce războiul continuă, cu consecinţe devastatoare. În Mariupol, ca şi în alte oraşe asediate, Rusia a tăiat aprovizionarea cu apă ca parte a ceea ce New York Times descrie drept o „tactică deliberată de a încerca înfometarea oraşului, căruia în urmă cu nici două luni îi dădeau viaţă 430.000 de locuitori, şi de a-l forţa astfel să se predea”. Mai recent, Mikolaiv, un oraş al apelor din sud, foarte aproape de Herson,  este aprovizionat de voluntari cu apă tocmai din Odesa pentru că sursele sale de apă potabilă au fost distruse de bombardamentele ruseşti. Mikolaiv nu a fost cucerit, cu toate că a fost asaltat de tancuri ruseşti de mai multe ori şi este bombardat încă de la începerea invaziei.

    În întreaga lume există o mulţime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China şi vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinţi nu a devenit încă război.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL