BusinessMagazin

Tag: regizor

  • Cannes 2018: Benicio del Toro este preşedintele juriului Un Certain Regard

    Organizatorii festivalului spun despre Benicio del Toro – care îi succede în acest rol Umei Thurman, preşedintele juriului de anul trecut – că este “nu numai un iubitor al filmului, ci şi un actor strălucit” şi “un artist care nu cunoaşte limitele”.

    Benicio del Toro a fost membru al juriului competiţiei oficiale de la Cannes în urmă cu opt ani, când laureatul premiului Palme d’Or a fost filmul regizorului taiwanez Apichatpong Weerasethakul “Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Steven Spielberg vrea să înceapă filmările pentru “Indiana Jones 5” în 2019

    Steven Spielberg a făcut acest anunţ duminică, la Londra, la gala premiilor decernate de revista britanică Empire, unde a primit trofeul Legend of Our Lifetime.

    În 2016, compania Disney a anunţat că Spielberg va regiza al cincilea film “Indiana Jones”, iar veteranul Harrison Ford îşi va relua rolul arheologului aventurier.

    Filmul este programat pentru lansare pe 10 iulie 2020.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tom Hardy va juca rolul lui Al Capone în filmul “Fonzo”

    Actorul în vârstă de 40 de ani a confirmat informaţia printr-un mesaj pe platforma online Instagram: “Time for Al Cap (Este timpul pentru Al Cap, n.r.)”.

    Al Capone, supranumit “Scarface”, a dominat lumea interlopă din Chicago în perioada prohibiţiei. Arestat în 1931 pentru evaziune fiscală şi eliberat în 1939, celebrul mafiot a murit în 1947 din cauza neurosifilisului, o boală care, în ultima perioadă a vieţii, i-a afectat serios capacităţile mintale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • OSCAR 2018 | “The Shape of Water”, marele câştigător/ Gary Oldman şi Frances McDormand, cei mai buni ACTOR şi ACTRIŢĂ / Guillermo del Toro, desemnat cel mai bun REGIZOR

    “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, a fost desemnat cel mai bun lungmetraj, la cea de-a 90-a ediţie a galei Academiei de film americane, care a avut loc duminică noapte, la Dolby Theatre din Los Angeles.

    Filmul “Forma apei/ The Shape of Water”, scris şi regizat de Guillermo del Toro şi având în distribuţie actori celebri precum Sally Hawkins, Octavia Spencer, Richard Jenkins, Michael Shannon, Doug Jones, Michael Stuhlbarg, era lider în topul nominalizărilor la Oscar, cu 13 selecţii.

    “The Shape of Water” este marele câştigător al galei Oscar 2018, cu patru trofee, celelalte trei premii Oscar fiind acordate pentru cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră (Alexandre Desplat) şi cea mai bună regie artistică (Paul Denham Austerberry, Shane Vieau şi Jeffrey A. Melvin).

    La premiul Oscar pentru cel mai bun film au mai fost nominalizate “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, “The Post”, de Steven Spielberg, “Get Out”, de Jordan Peele, “Darkest Hour”, de Joe Wright, “Lady Bird”, de Greta Gerwig, “Call Me By Your Name”, de Luca Guadagnino, “Phantom Thread”, de Paul Thomas Anderson, şi “Dunkirk”, de Christopher Nolan.

    CITEŞTE LISTA COMPLETĂ A CÂŞTIGĂTORILOR

  • Cronică de film: Marvel îşi reintră în ritm

    Black Panther explică originile personajului şi se ţine departe de celelalte evenimente din Universul Marvel – un punct pentru regizor şi scenarişti.

    Mă cam plictisisem să-l văd pe Iron Man în toate filmele care n-aveau nicio legătură directă cu el; înţeleg că Robert Downey Jr. aduce bani, dar parcă prea mult strică.

    Acţiunea începe în momentul în care T’Chaka, regele Wakandei, îşi pierde viaţa în urma unui atentat comis la sediul Naţiunilor Unite. T’Challa (ştiu, Stan Lee nu a fost foarte inspirat) devine noul rege, ca unic fiu, şi decide să răzbune un atentat ce avusese loc în urmă cu vreo 20 de ani. Lucrurile se complică atunci când aflăm că mai există un pretendent la tron, iar T’Challa trebuie să salveze Wakanda.

    Noua producţie Marvel are şi mult mai multe scene de luptă între oameni – fără roboţi, nave spaţiale sau mai ştiu eu ce nebunii (există şi nave, dar într-un ”gramaj“ corespunzător), iar asta le mai aduce un punct celor responsabili.

    Regizorul Ryan Coogler, intrat în atenţia publicului după ce a regizat Creed, face o treabă minunată în spatele camerei: cadrele sunt luate impecabil şi sunt pe alocuri ameţitoare – ajută, desigur, şi că filmul e gândit pentru o vizionare la IMAX. |ncă un punct.

    Despre actori nu o să vorbesc prea mult, dar o să spun totuşi că m-a impresionat Chadwick Boseman (T’Challa). De restul distribuţiei, numai de bine.

    Nu pot să trec mai departe fără să remarc coloana sonoră, una dintre cele mai reuşite combinaţii muzicale din ultima vreme. Kendrick Lamar (aţi citit bine, e chiar rapperul recompensat cu 12 premii Grammy) a compus şi interpretează majoritatea cântecelor din film, în vreme ce Ludwig Göransson a semnat coloana sonoră propriu-zisă. Göransson a lucrat până acum la toate filmele lui Coogler şi pare că asistăm la o nouă colaborare de succes, aşa cum e cea dintre Damien Chazelle şi Justin Horowitz (La La Land, Whiplash şi multe altele).

    Importanţa filmului pentru persoanele de culoare din Statele Unite a fost subliniată de revista Time, care a dedicat coperta unui amplu material numit ”De ce Black Panther e un moment definitoriu pentru populaţia afro-americană din America“. E posibil să fie aşa, dar mie mi s-a părut că producătorii au apelat cam des la clişeele legate de subjugarea celor slabi; acesta e şi singurul lucru pe care aş putea să-l reproşez filmului.

    Concluzionez spunând că Black Panther mi-a readus apetitul pentru eroii Marvel, iar asta e mare lucru având în vedere notele pe care le-am dat producţiilor anterioare.

    Notă: 8,5/10

  • Secretul celui de-al doilea nume a lui Sergiu Nicolaescu. Motivul pentru care a refuzat să-l folosească

    Ceea ce puţini ştiu despre Sergiu Nicolaescu este că se numea şi Florin, prenume pe care a refuzat categoric să îl folosească în timpul vieţii sale.

    Sora legendarului regizor, Iolanda, a dezvăluit care era adevăratul motiv pentru care nu şi-a folosit niciodată prenumele.

    „Îl cheamă Sergiu Florin Nicolaescu. Îi spuneam Florin pentru că ni se părea că Sergiu este prea grav pentru un copil, mai ales că el s-a născut pe 13 aprilie, de Florii”, spunea Iolanda Nicolaescu, sora lui Sergiu Nicolaescu, la o emisiune de televiziune.

      „Când a ajuns pentru prima oară la Paris, Sergiu Nicolaescu a găsit un magazin care vindea articole feminine, care se numea „Florin”. Din acel moment regizorul a refuzat să mai folosească acel prenume”, a adaugat ea.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Cronică de film: viaţa, aşa cum e ea

    E un film despre oameni care se îndrăgostesc de viaţă, despre îmbrăţişarea a tot ceea ce existenţa poate oferi. E un film care aminteşte că lucrurile simple, aşa cum ar fi o masă delicioasă, ascultarea greierilor într-o zi de vară sau cititul unei cărţi, sunt cele care ne definesc ca persoane. Dacă unele dintre aceste lucruri vă lipsesc, la finalul acestui film veţi fi conştienţi de ceea ce trebuie să căutaţi.

    Reacţiile iniţiale din partea publicului au fost mixte, dar asta cred că se explică mai degrabă prin linia principală a filmului – o poveste de dragoste dintre doi bărbaţi – decât prin realizarea efectivă a acestuia. Pare că subiectele de acest gen nu sunt încă pentru toată lumea, iar asta subliniază doar frânele pe care le avem setate, instinctiv poate, în ceea ce priveşte acceptarea unui comportament diferit de al nostru.
    Elio Perlman (Timothée Chalamet), un tânăr de 17 ani, îşi petrece vara în Crema, în nordul Italiei, alături de tatăl său, profesor de istorie, şi de mama sa. Iniţial, personajele ne sunt prezentate într-o vilă somptuoasă, moştenită de mama tânărului, care pare ruptă din vederile din Toscana.

    Cinematografia semnată de Sayombhu Mukdeeprom este superbă – aproape că simţi mirosul ierbii atunci când camera se plimbă prin grădina vilei, printre piersici sau viţa de vie.

    Acţiunea efectivă începe atunci când profesorul primeşte un stagiar de 24 de ani pe nume Oliver, interpretat excelent de Armie Hammer. Oliver este prezentat încă de la început ca un om care iubeşte viaţa, bucurându-se de fiecare secundă petrecută în micul oraş italian.
    Elio, pe de altă parte, reprezintă adolescentul prins între normele sociale transmise de părinţi şi atracţia către propria normalitate – mi s-a părut un rol extrem de dificil şi cred că vârsta reală a lui Chalamet, de 22 de ani, l-a ajutat să înţeleagă mai bine modul în care trebuie să exprime trăirile tânărului Elio. Acest lucru e valabil şi în cazul lui Hammer, care are aproape 31 de ani; experienţa se vede şi cazul său.

    Regizorul Luca Guadagnino intervine doar atât cât e nevoie: povestea curge de la sine, fără a exista prea multe momente amplificate doar de dragul unor repere în film. Call Me by Your Name nu se vrea un film alert sau unul în care publicul să nu înţeleagă ce se întâmplă; din contră, e unul în care toate elementele se aşază coerent, formând imaginea de ansamblu pe care scriitorul André Aciman a schiţat-o în nuvela sa.

    Poate cel mai surprinzător lucru la Call Me by Your Name e modul în care regizorul ne lasă cu senzaţia cu lucrurile ce par iniţial complicate, aşa cum ar fi căutarea propriului drum, sunt de fapt extrem de simple. Iar scena de final, atunci când tatăl lui Elio îi oferă acestuia sfaturi despre viaţă şi viitor, este una cu o încărcătură emoţională aparte.

    În concluzie, Call Me by Your Name este un omagiu adus vieţii şi traiului simplu. Tema centrală este doar un pilon în jurul căruia toţi cei implicaţi au construit o poveste extraordinară.

    NOTA: 8,5/10

     

  • Premiera “Don Carlo”, de Giuseppe Verdi, la Opera Naţională din Bucureşti, duminică

    Cu un libret în limba franceză semnat de Joseph Méry şi Camille du Locle, după tragedia lui Friedrich Schiller, opera “Don Carlos” i-a fost solicitată lui Verdi de Opera din Paris – unde a avut loc şi premiera, la data de 11 martie 1867. Compozitorul a revenit apoi asupra lucrării sale, dăruind contemporanilor şi o versiune în limba italiană, care a fost prezentată la Teatro alla Scala din Milano pe 10 ianuarie 1884. Astfel, opera “Don Carlos” comandată de francezi va fi denumită în ţara lui Verdi “Don Carlo”, versiune reprezentată frecvent în paralel cu cea originală, în limba franceză.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce actor îl va juca pe celebrul Joker, într-un film dedicat personajului

    Filmul, care prezintă originile personajului şi va fi produs de Warner Bros., nu are deocamdată un titlu, informează Mediafax.

    Phillips, cunoscut pentru amuzanta serie “Hangover”, va asigura şi rolul de scenarist al filmului, alături de Scott Silver.

    Cântăreţul şi actorul Jared Leto este cel care l-a jucat cel mai recent pe Joker, în lungmetrajul “Suicide Squad”, şi va relua acest rol cel mai probabil în filmul “Suicide Squad 2”.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Un candidat serios la Oscar

    Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e un film puternic care combină elemente de umor şi violenţă pentru a demonstra că oamenii fac lucruri neaşteptate atunci când sunt împinşi dincolo de limite. 

    Mildred (Frances McDormand), exasperată de faptul că poliţia nu are nicio pistă legată de ucigaşul fiicei sale, decide să închirieze trei panouri la ieşirea din oraş pentru a-l determina pe şeriful Willoughby (Woody Harrelson) să redeschidă cazul. Acesta este însă un soi de erou local, iar localnicii nu privesc cu ochi buni acţiunile femeii. Începe astfel un joc de-a şoarecele şi pisica care duce la o tensiune greu de imaginat, având în vedere premisele oarecum banale ale poveştii. Adăugând contribuţia lui Sam Rockwell, ce interpretează un ajutor de şerif care aşteaptă să ia locul lui Willoughby, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri devine un exemplu perfect de film transformat în capodoperă de actori şi regizor. Fără îndoială, vorbim de unul dintre cei mai solizi candidaţi la Oscar de anul acesta. 

    Regizorul Martin Donagh creează o premisă solidă, plasând numeroase personaje într-o poveste cu accente melancolice. Profitând la maximum de posibilităţile rolului şi demonstrând încă o dată calităţile excepţionale, Frances McDormand îşi croieşte drum spre premiul Oscar prin acest rol. Fermecătoare şi dornică parcă să îmbrăţişeze partea întunecată a condiţiei umane, actriţa reuşeşte să aibă cel mai bun rol al său de la Fargo încoace. 

    Bazându-se pe puterea actorilor din distribuţie pentru a atenua trecerea de la batjocură la un sentiment profund de doliu, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri stă ca o nouă dovadă a faptului că filmele lui Martin Donagh sunt uşor de recunoscut. Înclinarea şi refacerea valorilor familiei şi declanşarea conflictului, dar în cele din urmă reconectarea unei comunităţi prin tragedie reprezintă elementele care formează un mesaj important despre puterea umană şi, mai ales, limitele pe care oamenii şi le impun. 

    În peisajul de astăzi de la Hollywood, astfel de filme sunt ca o gură de aer proaspăt. Este greu să mai aduci publicului o poveste bazată pe cele mai simple sentimente umane şi să ai o reacţie pozitivă. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri reuşeşte acest lucru, aşa cum Hell or High Water a făcut-o anul trecut. Ambele aveau aceleaşi componente – excepţie făcând elementele ocazionale de umor pe care Donagh le propune. Aş spune însă că interpretările semnate de McDormand şi Harrelson trec Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pe o poziţie mai bună la startul cursei pentru sezonul premiilor. 

    Nota: 8,5/10