BusinessMagazin

Tag: ochelari

  • Din ciclul “e bine de ştiut”: tarifele unui ucigaş plătit italian

    Este vorba de Giancarlo Orsini, de 48 de ani, care a “rezolvat” o serie de probleme pentru mafie în anii 2013 şi 2014. Astfel, investigatorii au aflat că a ologi pe cineva Orsini primea 3.500 de euro, iar o crimă costa 25.000 de euro. Orsini a mărturisit cinci atentate armate şi crime, relatează Telegraph, care preia Corriere della Sera.

    Modul de acţiune era relativ simplu: Orsini ajungea la locul faptei călare pe scuter şi purtând cască şi ochelari de soare, anunţa că este călăul şi trăgea. Pe Cinzia Pugliese, o cosmeticiană de 61 de ani, a împuşcat-o picioare, în salonul ei, pentru 3.500 de euro. Pe Frederico Di Meo, un dealer de cocaină de 37 de ani care a intrat în conflict cu o bandă de albanezi, l-a împuşcat, pentru 17.000 de euro, în piept şi în cap, în faţa unui supermarket.

    Pe Sesto Corvini, un cămătar care se ocupa şi de dezvoltări imobiliare, l-a împuşcat în maşină, undeva în suburbiile Romei. A primit pentru asta 25.000 de euro. Poliţa a precizat că l-a prins pe Orsini după ce un scuter furat şi folosit într-un jaf a fost identificat la locuinţa sa; tot acolo au mai fost găsiţi ochelarii de soare stropiţi cu sânge şi arma folosită în atacuri.

  • Poveştile antreprenorilor români care folosesc lemnul ca materie primă pentru accesorii: rame de ochelari, ceasuri, căşti, genţi sau papioane din lemn

    Fiecare dintre antreprenorii care fac rame de ochelari, genţi, căşti, ceasuri şi chiar papioane din lemn are o legătură specială cu acest material, iar componenta comună întâlnită în poveştile lor este apropierea omului de natură prin intermediul lemnului. „Era metalelor începe să apună, iar lemnul este unul dintre materialele care par să capete o valoare tot mai mare în ochii societăţii. Chiar dacă aurul are o valoare net superioară din punct de vedere valoric, tot mai mulţi oameni renunţă la bijuteriile şi accesoriile din metale reci şi le aleg pe cele din lemn, mult mai apropiate de natură”, spune Ruben Perju, fondator al Noah Watch.

    Pentru Don Papillon papionul de lemn este metoda perfectă de a profita la maximum de lemnul folosit la designul interior. „Salvăm resturile de lemn exotic din foc, dându-le o soartă şic: le transformăm în materie primă pentru accesorii vestimentare remarcabile”, declară Alexandru Bucur, fondator al Don Papillon. Clujenii de la Prototip Studio apreciază versatilitatea materialului. „Am început să lucrăm cu lemn pentru că ne place ideea unui material natural atât de versatil. Şi ne inspiră multitudinea de forme, texturi şi nuanţe generate de natură şi transpuse în lemn”, spune reprezentantul Prototip, Ioana Ciurea.

    Pentru Răzvan Chelu afacerea cu genţi din lemn a pornit dintr-o combinaţie de iubire pentru design şi nostalgie, însoţită de pasiunea şi experienţa tatălui său în arta prelucrării lemnului. „Am crescut printre stive de cherestea şi miros de rumeguş şi am o legătură aparte cu acest material, care mi-a plăcut încă din copilărie. Fiecare bucată de lemn este unică, are un desen diferit, o culoare diferită, aşadar şi produsul final este unic”, îşi aminteşte Răzvan, fondator al Lemnia.

    Pe lângă materialul folosit pe care-l au în comun, toate aceste produse sunt realizate manual, cu migală, având în minte clientul şi nu cantitatea, iar atelierele unde sunt produse se află în Cluj şi în Bucureşti. Atenţia la detalii şi un proces de producţie mai lung sunt elementele comune ale lucrului în lemn. Personalizarea este la ea acasă când vine vorba despre aceste accesorii. Ceasurile Noah pot fi realizate după specificaţiile clientului. Acesta poate alege mărimea ceasului, esenţa carcasei exterioare, esenţa cadranului, acele, modelul de curea, dar şi textul sau imaginea care vor fi gravate pe spatele ceasului şi pe cutie. Pentru papion personalizarea vine în măsura în care clientul poate alege materialul textil sau esenţa lemnului, dar se pot face şi gravuri personale. Prototip Studio lucrează la personalizarea căştilor audio din lemn şi creează piese de mobilier „custom” pentru clienţi. „Majoritatea comenzilor pe care le primim sunt personalizate, iar atunci când avem de realizat o singură geantă, lucram între 2 şi 3 zile”, povesteşte Răzvan Chelu.

    Fiecare afacere a pornit pe drumul ei şi s-a dezvoltat cu un succes mai mare sau mai mic, susţinut de entuziasmul fondatorilor, dar şi de investiţia financiară, care s-a ridicat la ordinul miilor de euro. Datorită faptului că Don Papillon face parte dintr-o afacere mai mare, investiţia a fost mai mică, cam de 6.000 de euro, bani care s-au dus către achiziţionarea unor utilaje performante, însă în cazul Noah investiţia s-a ridicat la 40.000 de euro.

    Povestea Noah a început în iarna anului 2012, când doi tineri, Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, şi-au dat seama, după o cercetare de piaţă, că lumea caută altfel de accesorii şi s-au gândit la ceasuri din lemn. „Am avut visul de a dezvolta un brand de ceasuri de mână care să creeze produse excepţionale atât din punct de vedere funcţional, cât şi estetic. Doream un brand al cărui nume să aibă rezonanţă şi impact din punct de vedere vizual”, spune Ruben Perju. În prezent, Noah are pe piaţă o singură gamă de ceasuri, Feather Light, a căror greutate nu depăşeşte 50 de grame. Preţul unui astfel de ceas variază între 989 şi 1.600 de lei, în funcţie de materialele pe care le alege clientul. Majoritatea produselor se vând în România (85% dintre unităţi), iar restul pe pieţele internaţionale.

    Iosif susţine că Noah vinde 2,5 unităţi pe zi, în perioada vară-iarnă 2015 reuşind să vândă 305 ceasuri, iar cifra de afaceri a companiei pentru anul trecut este de 52.000 de euro. Pentru un ceas Noah, termenul de execuţie şi de livrare este de 15 zile lucrătoare. Acestea sunt realizate la sediul companiei din Cluj-Napoca şi nu sunt produse cu stocuri sau în serie. „Lemnul pe care-l folosim este colectat din toate colţurile lumii: Brazilia, America de Sud, Africa, Madagascar etc. Toate esenţele sunt exotice şi au o duritate care depăşeşte 2.000 de unităţi pe scara Janka – n.r scară de duritate“, afirmă Perju.

     

  • Pizza Hut a lansat o linie de îmbrăcăminte, sub numele Hut Swag. Cum arată şi cât costă. Galerie FOTO

    Hut Swag este numele liniei de vestimentaţie create de lanţul de restaurante de tip fast-food Pizza Hut, originar din SUA, care a scos o gamă de şepci, tricouri, şosete, eşarfe şi ochelari, toate purtând imprimeuri cu felii de pizza. Pe lângă acestea, sunt disponibile şi lenjerii de pat şi skateboard-uri ce ilustrează diferite sortimente şi ingrediente care se regăsesc în pizza din meniul Pizza Hut.

    Pe articolele vestimentare ale colecţiei sunt scrise mesaje precum “Devoted to pizza”, “My pizza, my life” sau “Pizza is bae”, acestea fiind disponibile în mărimi de la S la XXL. Preţurile pentru şepci sunt de 14,99 sau 17,99 dolari, în funcţie de model, iar tricourile costă între 15,99 dolari şi 17,99 dolari, în vreme ce un hanorac ajunge la 34,99 dolari şi o pereche de colanţi costă 49,99 dolari. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • A apărut soluţia pentru persoanele care suferă de daltonism – VIDEO

    Arată ca o pereche de ochelari obişnuiţi, însă efectul este altul. EnChroma a creat ochelari speciali care ajută persoanele ce suferă de daltonism să perceapă corect culorile.

    Daltonismul este cauzat, de cele mai multe ori, de lipsa unuia sau mai multor tipuri de celule cu con. Iar asta îi face să distingă culorile unele de altele (mai ales roşul de verde). Majoritatea oamenilor este tricromată, adică au celule cu con ce “văd” pigmenţi roşi, verzi şi albaştri.

    Ochelari au fost creaţi cu intenţia de a fi folosiţi de către chirurgi pentru a-şi proteja ochii de laser, dar acum compania îî vinde pentru daltonişti.

    Sticla ochelarilor conţine un filtru care absoarbe lumina unde spectrele de culoare se suprapun, separând culorile. Rezultatul este o “amplificarea culorilor”, care îi permite unei persoane ce suferă de daltonism să distingă culorile mai clar.

    Produsul este un succes şi a fost testat de mulţi oameni care au văzut pentru prima oară nuanţele de culoare, verdele peluzei sau oranjul apusului de soare.

    Vezi cum reacţionează oamenii când vad pentru prima dată culorile cu adevarat. Clip realizat de Valspar realizat în parteneriat cu EnChroma.

  • Povestea lui Leonardo Del Vecchio, cel mai bogat om din Italia

    El este fondatorul şi conducătorul companiei Luxottica, liderul mondial pe piaţa de ochelari. Firma deţine lanţul de magazine Sunglass Hut şi Lenscrafters, cu peste 6.000 de magazine, şi are peste 70.000 de angajaţi.

    Leonardo Del Vecchio s-a născut în 1935 la Milano, într-o familie săracă. Tatăl său a murit cu cinci luni înainte ca el să se nască, Leonardo fiind forţat să crească într-un orfelinat de la 7 ani până la 14 deoarece mama sa nu-l putea întreţine.

    A trebuit să muncească de la o vârstă fragedă pentru a-şi ajuta familia. A lucrat ca ucenic într-o fabrică de unelte şi a urmat cursuri de inginerie industrială la seral, continuând să muncească în timpul zilei.

    În timp a devenit pasionat de ochelari şi în 1961 s-a mutat în micul orăşel Agordo din nordul Italiei, unde a înfiinţat compania Luxottica. Acolo a reuşit să ”fure„ meserie de la alţi producători din industrie, iar în 1967 a decis să vândă ochelari sub brandul propriu.

    Compania a crescut, în 1981 Del Vecchio a deschis prima subsidiară internaţională, în Germania, iar în 1988 a realizat un parteneriat cu Giorgio Armani.

    Deciziile şi strategiile implementate de Leonardo Del Vecchio au propulsat Luxottica în poziţia de lider de piaţă. Luxottica s-a listat la bursa în New York în 1990 şi la Milano în anul 2000. Listarea a ajutat compania să strângă bani şi să aducă sub umbrela sa alte branduri. Leonardo Del Vecchio a pornit o strategie de achiziţii agresivă şi a cumpărat divizia de ochelari Vogue în 1990, Persol şi LensCrafters în 1995, faimosul brand american Ray-Ban în 1999, Sunglass Hut în 2001, iar în 2007 a plătit 2 miliarde de dolari pentru compania de produse sportive Oakley.

    De asemenea, Luxottica produce ochelari pentru branduri cunoscute precum Armani, Bulgari, Chanel, Prada, Ralph Lauren sau Versace. Compania înregistrează vânzări globale anuale de peste 7 miliarde de euro.

    Leonardo Del Vecchio este cunoscut şi pentru mărinimia pe care o arată angajaţilor companiei. Odată cu împlinirea vârstei de 50 de ani, el a făcut cadou angajaţilor acţiuni în valoare de 7 milioane de euro şi a repetat gestul la vârsta de 80 de ani, când a împărţit acţiuni în valoare de 9 milioane de euro.

    ”Prin intermediul acestui mic gest vreau să le arăt angajaţilor ce înseamnă pentru mine: că-i simt apropiaţi precum o familie adevărată.„

    Leonardo Del Vecchio este unul dintre antreprenorii de clasă mondială, care şi-a construit averea de la zero, provenind dintr-o ţară devastată de război, alături de oameni precum Giorgio Armani sau Michele Ferrero.

    ”Eu sunt dovada clară că poţi face bani în Italia şi să fii cinstit în acelaşi timp„, a declarat Del Vecchio.

  • Bono a încheiat un parteneriat ce vizează furnizarea de servicii medicale oculare pentru săraci

    Rockerul irlandez îşi scoate foarte rar ochelarii de soare în public şi poartă adeseori lentile colorate, în nuanţe de portocaliu, albastru şi verde, spunând că acestea îi protejează mai bine pupilele, care sunt foarte sensibile la razele solare.

    Bono a vorbit recent şi despre motivul real pentru care poartă acei ochelari cu lentile colorate, dezvăluind faptul că a suferit de glaucom în ultimele două decenii. El i-a asigurat pe fanii săi, spunându-le că se simte bine, datorită tratamentului medical de calitate pe care l-a primit de-a lungul anilor.

    Artistul s-a asociat cu brandul de ochelari de soare Revo şi cu Brien Holden Vision Institute, o instituţie non-profit, pentru a lansa campania “Buy Vision, Give Sight”, ce vizează strângerea sumei de 10 milioane de dolari, pentru a oferi consultaţii oculare, ochelari şi alte servicii medicale persoanelor dezavantajate din lumea întreagă, cu scopul de a preveni apariţia problemelor de vedere şi a orbirii pentru 5 milioane de persoane până în anul 2020.

    Managerii de la Revo au spus că vor oferi câte 10 dolari pentru fiecare pereche de ochelari, ce va fi vândută în noua colecţie a lui Bono, începând din toamna acestui an.

    Bono poartă deja ochelarii de soare din noua sa colecţie în actualul turneu mondial al trupei U2, intitulat “Innocence + Experience Tour”.

    De la înfiinţarea ei în 1976, formaţia irlandeză, câştigătoare a 22 de premii Grammy, a susţinut 20 de turnee mondiale.

    Grupul U2 a lansat unele dintre cele mai aclamate albume din lume în anii 1980 – “The Joshua Tree” şi “Rattle and Hum”.

    Trupa U2 este alcătuită din basistul Adam Clayton, Bono (voce şi chitară), Larry Mullen Jr. (tobe) şi chitaristul The Edge. Trupa a câştigat de-a lungul anilor 22 de premii Grammy şi a vândut peste 150 de milioane de albume.

    Precedentul turneu susţinut de U2, intitulat “360º Tour”, reprezintă seria de concerte cu cele mai mari încasări din istorie, cu venituri de 737 de milioane de dolari obţinute în 2010 şi 2011.

  • Realitatea virtuală şi dispozitivele sale promit să schimbe modul în care oamenii socializează

    Nu aţi fi citit acest articol dacă în lumea realităţii virtuale nu ar fi apărut numele lui John Carmack, un ins care nu este chiar Dumnezeul gamerilor, dar unul din cei patru apostoli sigur este, pentru că a fost principalul programator pentru Wolfenstein, Doom sau Quake, unele dintre cele mai importante jocuri ever. În august 2013 Carmack, un tip serios care nu se joacă cu proiectele şi care este cumva departe de presiunile la care sunt supuşi corporatiştii, a devenit CTO la proiectul Oculus, compania de realitate virtuală fondată de Palmer Luckey şi Brandan Iribe, preluată de Facebook în urmă cu un an pentru 2 miliarde de dolari cash.

    Prezent, cu câteva zile în urmă, la Game Developers Conference, Carmack a vorbit, spune lumea, nu cu determinarea unui specialist în marketing care încearcă să îţi vândă ceva, ci cu entuziasmul unui programator, despre viitorul dispozitivelor de realitate virtuală; concret, Oculus va intra pe piaţă cu un produs comercial undeva la sfârşitul acestui an, împreună cu următoarea generaţie de produse mobile de la Samsung. Carmack spune că pentru a merge în realitatea virtuală oamenii trebuie să înveţe să păşească, asemeni unui copil. Iar echipamentele Oculus şi mobilele Samsung vor permite oamenilor să înveţe să meargă în VR, şi crede că acţiunea va avea succes. „Este un clişeu să spui că produsul tău se adresează miliardelor de oameni. Dar eu chiar cred într-o lume în care miliarde de oameni folosesc ochelari VR”, a spus el.

    Aceeaşi viziune pare să o aibă un alt arhanghel al jocurilor, Gabe Newell, şeful Valve Corporation, răspunzător pentru seria Half-Life şi pentru platforma de distribuţie Steam şi care s-a îngrijorat pentru disconfortul utilizării ochelarilor VR, pe care îi numeşte „cei mai buni generatori de greaţă”. Drept urmare Valve lucrează la propriul proiect de ochelari, care îşi propune să reducă la zero procentul celor care suferă din cauza VR; o componentă a soluţiei este un sistem de control al mişcării care utilizează lasere pentru a reproduce într-un mod cât mai realist mişcările reale ale unei persoane. Newell a precizat că sistemul, numit Lighthouse, va fi oferit gratuit producătorilor de hardware.  Pe lângă aceasta Valve colaborează cu HTC la un proiect de ochelari numit Vive care ar putea apărea pe piaţă înainte de finele anului.

    Şi cei de la Sony par determinaţi să intre în plutonul fruntaş al tehnologiilor VR, deoarece că au anunţat că vor lansa în a doua jumătate a anului propriul sistem de ochelari, Project Morpheus, pentru consola PlayStation 4.

    Cea mai de impact integrare a realităţii virtuale cu actuala tehnologie o face Facebook, care plănuieşte introducerea acesteia în newsfeed. Chris Cox, chief product officer, a prezentat luna trecută versiuni demo ale respectivei integrări: într-una userul zbura cu echipa Blue Angels într-un F-18 Hornet peste ţinuturile din Colorado, iar în alta erai invitat într-o iurtă din Mongolia, alături de o femeie care pregătea mâncarea la foc. „Nu am fost niciodată în Mongolia şi nu sunt prea mulţi cei ce au fost”, a spus Cox. „Dar aşa poţi privi în jur. Este frumos. Şi imediat înţelegi că este ceva magic, că priveşti spre viitor.“ Oamenii vor putea împărtăşi astfel de experienţe pe Facebook, adăugând o altă dimensiune fotografiilor, filmelor, textelor şi ideilor de acum. Şi este o concretizare a ideilor lui Mark Zuckerberg făcute publice la preluarea Oculus – jocuri, un mediu realist, săli de clasă sau cabinete medicale virtuale. 

    Până acum implicarea Google în lumea realităţii virtuale însemna un dispozitiv rudimentar, numit Cardboard, realizat în principal din carton, care poate îngloba un telefon mobil şi permite vizualizarea de imagini în relief. Dar relatări din presă vorbesc de un proiect major, secret, de realitate virtuală, la care lucrează un număr de ingineri ce se concentrează pe dezvoltarea unei soluţii pentru ca Android să ruleze aplicaţii VR. Trecerea de la dispozitive din carton, pe care le poţi construi singur, la realitate virtuală integrată în Android înseamnă o presiune pentru industrie în ansamblu, ştiută fiind dedicaţia şi rapiditatea şi inteligenţa cu care Google se implică în astfel de proiecte.

    Aşadar, avem pe piaţă o efervescenţă asemănătoare celei de după lansarea iPhone, când cineva a trasat o direcţie şi toată lumea s-a lansat în cursă. Dar, dincolo de jocuri, de demo-uri, de dispozitive mobile, de integrări sau de aplicaţii, rămân întrebările: „va fi realitatea virtuală un hit? La ce sunt buni, până la urmă, ochelarii VR?”. „Este o întrebare de un milion de dolari”, a răspuns Levi Miller, inginer la Valve, atunci când a fost chestionat asupra celei mai bune, plăcute şi folositoare experienţe din realitatea virtuală. Iar un jurnalist de la New York Times a adăugat că pentru Mark Zuckerberg este o întrebare nu de un milion, ci de 2 miliarde de dolari.

  • Cum se protejează ochii în timpul eclipsei de soare de vineri, 20 martie. Retina ochiului poate suferi arsuri grave şi iremediabile

    Oricât de spectaculos ar fi un astfel de eveniment, urmărirea lui trebuie făcută cu mare atenţie şi măsuri de precauţie, atenţionează medicii oftalmologi.

    Curioşii, dar şi pasionaţii de astfel de fenomene astronomice sau cei care vor să fotografieze eclipsa, trebuie să ştie că observarea unui astfel de eveniment poate avea repercursiuni grave dacă nu îşi protejează ochii.

    Retinopatia solară este pericolul la care se supun cei ce urmpresc eclipsa fără protecţie.

    “Expunerea ochilor fără protecţie sau cu protecţie improvizată în timpul unei eclipse solare poate determina afectarea celulelor fotosenzitive de la nivelul retinei şi produce retinopatie solară. Retinopatia solară scade acuitatea vizuală şi produce arsuri retiniene.

    Arsurile retiniene nu sunt dureroase, deoarece la nivelul retinei nu există receptori pentru durere, iar simptomele nu apar imediat, ci la câteva ore de la expunere. Afectarea poate fi permanentă şi nu are tratament,” spune dr. Beatrice Voiculescu, oftalmolog specialist la  optica medicală Videt.

    Există falsa impresie că dacă soarele este mai întunecat în timpul unei eclipse, este mai puţin periculos să îl privim direct. Această falsă impresie aduce cu ea riscul ca retina să ardă permanent, atenţionează dr. Beatrice Voiculescu.

    Chiar şi atunci când 99% din suprafaţa soarelui este acoperită, în timpul fazelor parţiale ale unei eclipse totale, semiluna fotosferică rămasă este intens luminată şi nu poate fi vizionată în siguranţă fără protecţie.

    Cum trebuie urmărit acest eveniment unic?

    Există două modalităţi prin care poate fi urmărită eclipsa:

    • directă (prin folosirea ochelarilor speciali de protecţie);

    • indirectă (prin proiectarea imaginii printr-un telescop sau binoclu, pe un ecran de orice fel).

    Cei care vor să urmărească eclipsa direct, va trebui să se protejeze pentru a nu risca apariţia petelor solare în viziune sau chiar să ajungă la orbire.

    Ochelarii de soare normali (chiar şi cei polarizaţi), nu vor proteja vederea.

    Soarele poate fi privit direct numai cu ajutorul unor filtre speciale, care de obicei conţin un strat subţire de aluminiu, argint sau crom, care au rolul de a atenua efectele ultravioletelor.

    „Este absolut interzisă utilizarea altor materiale sau accesorii în afara ochelarilor specializaţi. Au existat persoane care au folosit ochelari improvizaţi pentru vizionarea eclipsei solare, iar ulterior acest lucru s-a dovedit a fi foarte nociv pentru ochi cauzând arsuri retiniene şi cecitate,” avertizează Beatrice Voiculescu.

    Filtrele improvizate acasă sunt de evitat, întrucât acestea se pot fisura de la supraîncălzire.

    NU FOLOSIŢI:

    •           Filme color, filme alb-negru care nu sunt argintii

    •           Radiografii medicale cu imagini pe ele

    •           Sticlă afumată

    •           CD-uri sau dischete

    •           Filtre fotografice cu densitate neutră şi filtre de polarizare

    •           Orice alte tipuri de ochelari care nu sunt special concepuţi să te protejeze în timpul eclipsei

     

    Afectarea retinei, nu produce pe moment niciun disconfort sau durere, pentru că la nivelul retinei nu există receptori pentru durere, însă ochii sunt afectaţi.

    Nici lentilele şi filtrele aparatelor foto nu oferă protecţie pe timpul eclipsei de soare.

    Cei care vor să imortalizeze momentul eclipsei de soare, trebuie să fie conştienţi că este mult mai dificil de fotografiat decât în cazul unei eclipse de lună, în special din cauza faptului că trebuie să privim direct în soare.

    Eclipsa de soare poate provoca deteriorări atât atât la nivelul ochilor, cât şi la nivelul senzorului de imagine al camerei.

    Vizorul optic al camerei nu oferă protecţie împotriva radiaţiilor solare, de aceea e indicat să nu se privească direct prin aparat fără a folosi filtre de protecţie.

    Chiar dacă folosim smartphone-urile sau tabletele pentru a fotografia şi privim direct înspre ecran, dispozitivul tot trebuie poziţionat în sus, înspre eclipsă, iar acesta nu este suficient încât să blocheze contactul direct dintre ochi şi soare.

     

  • Din ciclul “e bine de ştiut”: tarifele unui ucigaş plătit italian

    Este vorba de Giancarlo Orsini, de 48 de ani, care a “rezolvat” o serie de probleme pentru mafie în anii 2013 şi 2014. Astfel, investigatorii au aflat că a ologi pe cineva Orsini primea 3.500 de euro, iar o crimă costa 25.000 de euro. Orsini a mărturisit cinci atentate armate şi crime, relatează Telegraph, care preia Corriere della Sera.

    Modul de acţiune era relativ simplu: Orsini ajungea la locul faptei călare pe scuter şi purtând cască şi ochelari de soare, anunţa că este călăul şi trăgea. Pe Cinzia Pugliese, o cosmeticiană de 61 de ani, a împuşcat-o picioare, în salonul ei, pentru 3.500 de euro. Pe Frederico Di Meo, un dealer de cocaină de 37 de ani care a intrat în conflict cu o bandă de albanezi, l-a împuşcat, pentru 17.000 de euro, în piept şi în cap, în faţa unui supermarket.

    Pe Sesto Corvini, un cămătar care se ocupa şi de dezvoltări imobiliare, l-a împuşcat în maşină, undeva în suburbiile Romei. A primit pentru asta 25.000 de euro. Poliţa a precizat că l-a prins pe Orsini după ce un scuter furat şi folosit într-un jaf a fost identificat la locuinţa sa; tot acolo au mai fost găsiţi ochelarii de soare stropiţi cu sânge şi arma folosită în atacuri.

  • De ce s-au spart ochelarii Google. Avansul tehnologiilor retro

    În prima lună a anului, Google a anunţat că va retrage de pe piaţă Glass, un produs inovator, însă deseori criticat pentru preţul de 1.500 de dolari, iar mişcarea gigantului IT este văzută ca un sfârşit pentru produsul pe care compania l-a promovat în mod agresiv.

    Google a decis ca echipa Glass să iasă din programul Explorer şi că va fi condusă de Tony Fadell, CEO al Nest, poate cel mai promiţător start-up cumpărat de Google în 2014, pentru 3,2 miliarde de dolari. Fadell este cunoscut pentru faptul că s-a aflat la conducerea echipei care a dezvoltat primul iPod.

    2014 nu a fost un an bun pentru Google Glass, în condiţiile în care produsul de 1.500 de dolari nu a captat interesul publicului larg. Pentru a deveni un bestseller, Glass ar fi avut nevoie de ajutor din partea comunităţii dezvoltatorilor de aplicaţii. La finalul lui 2014, doar 100 de programe erau disponibile pentru Glass; pentru comparaţie, App Store-ul celor de la Apple se apropia de 1,5 milioane de aplicaţii.

    Explicaţia pare să fie că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.

    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau device-ul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un e-mail din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.

    Google a decis oprirea vânzărilor de ochelari inteligenţi pe 19 ianuarie, dar se va concentra în viitor pe singurul segment în care Glass a punctat: segmentul business. Programul Glass at Work are deja peste zece parteneri care încă dezvoltă aplicaţii pentru produs. „O companie care vrea mâine 100 de perechi de ochelari va primi mâine 100 de perechi de ochelari“, a declarat o sursă din interiorul Google, citată de Business Insider. Acest lucru, mai spun reprezentanţii companiei, nu înseamnă că programul va deveni o prioritate pentru toată compania. Faptul că programul Explorer a ajuns la sfârşit nu mai este de mult un mister. Media a intuit de mult că acest lucru urmează să se întâmple, notează aceeaşi publicaţie. „Chiar dacă produsul nu mai este pe piaţă pentru publicul larg, vânzările către companii cresc în fiecare trimestru“, a declarat Brian Ballard, CEO al APX Labs, una dintre firmele producătoare de aplicaţii. „Google ne oferă acum mai mult suport; odată cu închiderea Explorer, atenţia se îndreaptă acum către noi. Este de înţeles, din moment ce clienţii sunt branduri uriaşe, de la producători de avioane sau maşini până la companii de utilităţi.“

    Faptul că Google a decis închiderea programului Explorer şi restructurarea programului Glass reprezintă un capăt de drum pentru produsul care ar fi trebuit să revoluţioneze lumea. Însă ideea din spatele Glass, de a putea urmări imagini pe un ecran autonom, ar putea fi încă atrăgătoare pentru multe companii. Oamenii ar fi chiar dispuşi să accepte o anumită lipsă de confort pentru a putea folosi un astfel de gagdet (acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul tehnologiei Bluetooth). Problema este că Glass nu reprezintă doar o metodă de a primi informaţii în timp real, este şi o metodă de a înregistra tot ce se petrece în jur, iar acest lucru reprezintă o încălcare clară a intimităţii celorlalţi. Adoptarea în masă a unei noi tehnologii presupune şi adoptarea unor noi norme sociale.

    Dacă Glass nu ar fi avut funcţia de înregistrare în primă fază, poate că mai multă lume ar fi adoptat produsul. Dar, în forma în care a fost lansat, Glass a fost aproape imediat interzis în restaurante, baruri şi chiar în şedinţele de consiliu ale celor de la Google. Instituţiile ce militează pentru protecţia datelor personale l-au numit „unul dintre cele mai invazive produse dezvoltate vreodată“.

    Proiectul Glass nu a fost însă abandonat; compania reorganizează echipa pentru a grăbi producerea unui produs mult mai ieftin şi mai adaptat cerinţelor de astăzi. Însă eşecul public al produsului arată că lumea nu este încă pregătită pentru ochelarii inteligenţi. Sau, mai bine spus, ochelarii „atât“ de inteligenţi.