BusinessMagazin

Tag: nori

  • Cum va arata o clădire zgârie-nor de 80 de niveluri realizată din lemn

    După sticlă şi oţel, constructorii de clădiri înalte şi chiar zgârie-nori se îndreaptă spre un material tradiţional de construcţie: lemnul. Considerat până nu demult potrivit mai degrabă pentru case, lemnul pare a fi soluţia găsită de cei care caută să construiască clădiri cât mai puţin poluante.

    În ultimii cinci ani, scrie CNN, au fost anunţate proiecte sau deja construite clădiri înalte din lemn, cum ar fi blocul de locuinţe cu zece niveluri Forte din Melbourne, Australia, blocul de locuinţe de lux The Treet din Bergen, Norvegia, cu patru niveluri mai înalt decât Forte, The Cube din Londra ori Puukuokka, din Jyväskylä, Finlanda, şi ele clădiri rezidenţiale.

    În Canada, campusul din Vancouver al Universităţii din Columbia Britanică se va îmbogăţi cu un cămin studenţesc cu 18 niveluri, şi el construit din lemn. Ultimul proiect anunţat şi totodată cel mai ambiţios este un zgârie-nori cu 80 de niveluri, Oakwood Tower, care ar urma să fie ridicat la Londra.

    Pe lângă capitalul de imagine pe care li-l aduce construirea unor clădiri cât mai „verzi“, arhitecţii şi dezvoltatorii se simt încurajaţi să ia în calcul şi alte materiale decât betonul şi oţelul de progresele în domeniul prelucrării lemnului, care au dus la apariţia unor modele de cherestea foarte rezistentă, cum ar fi aşa-numita CLT (cherestea laminată dispusă transversal), ce le permite să scurteze timpul de lucru şi să reducă traficul pe şantier şi deranjul produs în zona în care se lucrează. În plus, afirmă susţinătorii lemnului ca material modern de construcţii, există studii care arată că oamenii se simt mai relaxaţii în spaţii realizate din lemn, iar pericolul de incendii nu este mai mare decât la alte tipuri de clădire din ziua de azi.

  • Proiectele imobiliare care ar fi trebuit să schimbe faţa Bucureştiului. De la autostrăzi suspendate la zgârie-nori în Dorobanţi

    De-a lungul ultimilor 25 de ani, am citit despre numeroase proiecte care ar fi trebuit să modifice peisajul din Capitală. De la autostrăzi suspendate până la zgârie-nori, aceste proiecte au fost abandonate îaninte de a se pune măcar prima cărămidă.

    Autostrăzile suspendate

    Unul dintre cele mai controversate proiecte din ultimii zece ani a fost, fără îndoială, cel al autostrăzilor suspendate; se vorbea despre traseul inelului median de circulaţie, vestita “autostradă suspendată a lui Oprescu”, pentru zona de Nord a Capitalei între şoseaua Colentina şi strada Virtuţii, până la noua arteră de legătură cu autostrada Bucureşti-Piteşti. Drumul ar fi trebuit să aibă trei benzi pe sens, iar viteza maximă de străbatere a acestuia ar fi fost de 80 km/oră. Cea mai ieftina variantă ar fi costat 603 milioane de euro, iar cea mai scumpă aproape două miliarde de euro. Inelul median ar fi avut în total o lungime de 55 km.

    Muzeul din metrou

    Vestigiile găsite în timpul săpăturilor la parcarea subterană de la Universitate, provenind fie de la temeliile Bisericii Sfântul Sava, refăcută de Constantin Brâncoveanu şi demolată în jurul anului 1870, fie de la zidurile unor pivniţe boltite, deasupra cărora tronau odată case boiereşti, ar fi trebuit expuse în staţiile de metrou de pe Magistrala 5 (Drumul Taberei-Pantelimon). Proiectul depinde, evident, de evoluţia extrem de înceată a lucrărilor la magistrală. “Vestigiile de la Universitate ne afectează puţin pentru că noi trecem cu tunel în zona staţiei. Chiar dacă vor fi nişte întâlniri în zona vestigiilor, vom încerca să realizăm un punct muzeal sau ceva de genul acesta astfel încât vestibulul staţiei să aibă rezervat un loc pentru ceea ce intră la interferenţa dintre vestigiile respective şi staţia de metrou. Le vom conserva pentru a putea fi văzute de public. Costurile de încastrare sunt minime şi nu afectează în niciun fel valoarea proiectului”, a precizat la acel moment pentru B365.ro Gheorghe Udrişte, directorul general al Metrorex SA.

    Proiectul Esplanada

    O altă investiţie de aproape un miliard de euro a fost anunţată în 2004 şi prevedea construirea un mall, a unor clădiri de birouri şi rezidenţiale, în apropiere de Piaţa Unirii, pe un teren de 10,7 ha. Proiectul Esplanada a rămas doar la stadiul de machetă frumoasă, după ce dezvoltatorul TriGranit Development Ro-mânia a anunţat în 2011 că şi-a suspendat activitatea pentru trei ani. „Proiectul este în stand-by pe o perioadă nedeterminată, după ce a rămas să fie avizat de mai multe ministere”, a declarat recent Vlad Vâlcea, director de dezvoltare la compania Trigranit, potrivit politici.weebly.com.

    Dorobanţi Tower

    Biroul de arhitectură al celebrei Zaha Hadid plănuia în 2008 să ridice în Bucureşti o clădire numită Dorobanţi Tower. Construcţia ar fi avut 200 de metri înălţime şi forma unui diamant înclinat. Clădirea a fost anunţată în 2008, iar planul era ca  turnul să aibă o suprafaţă desfăşurată de 100.000 de metri pătraţi, găzduind un hotel de 5 stele, un cazino, apartamente de lux, o zonă comercială, şi ar fi fost amplasat pe strada Mihai Eminescu, la intersecţia cu Calea Dorobantilor. Proiectul a fost abandonat.

    Cea mai mare tranzacţie cu terenuri din Bucureşti

    O companie irlandeză, care a plătit 53 de milioane de euro pe un teren în Titan lui Eduard Ioan Dan Romalo, a depus în 2007 documentaţia la Primăria Sectorului 3 pentru a construi pe acel teren un mall şi circa 1.000 de apartamente. “Când irlandezii au venit la primărie săptămâna trecută, pentru a solicita certificatul de urbanism, în documentele prin care atestă că sunt proprietarii terenului, am văzut că tranzacţia prin care aceştia l-au cumpărat s-a ridicat la 53 de milioane de euro. Este cea mai mare tranzacţie cu un teren din sectorul 3 şi cred că este, totodată, cea mai mare tranzacţie cu un teren din Bucureşti”, a declarat la acea vreme agenţiei Mediafax Ştefan Dumitraşcu, arhitect şef la Primăria Sectorului 3.

    Casa Radio

    Nici aici lucrările nu au fost terminate. Proiectul de peste 700 milioane de euro a intrat în stand-by după ce Primăria Sectorului 1 a atacat în instanţă planul urbanistic zonal (PUZ), potrivit politici.weebly.com.

  • Norii încep să se împrăştie la bursă: Acţiunile europene au deschis în creştere, după cea mai mare scădere din 2008

    Indicele Stoxx Europe 600 este în urcare cu 2%, la creştere participând aproape toate acţiunile. Luni, Stoxx Europe 600 a închis în coborâre cu 5,3%, fiind cu 17% sub maximul record atins în aprilie.

    Titlurile Syngenta sunt în creştere cu 7,5%. Surse apropiate situaţiei au declarat că Monsanto a majorat o ofertă de preluare a producătorului elveţian de pesticide.

    Indicele german DAX creşte cu 1,8%, CAC 40 al bursei din Paris cu 2,2%, iar FTSE 100 al bursei din Londra cu 1,6%.

    DAX a închis luni cu 22% sub nivelul maxim atins în acest an, în timp ce FTSE 100 a a consemnat cel mai redus nivel după 2012.

    În SUA, contractele futures pentru principalii indici bursieri sunt în urcare cu 2,1% în cazul S&P 500 şi Dow Jones şi cu 1,9% în cazul Nasdaq Composite.

    Bursa din Shanghai a închis marţi în scădere cu 7,6%, înregistrând cel mai grav declin pe parcursul a patru zile după 1996, din cauza temerilor investitorilor că Guvernul de la Beijing abandonează măsurile de susţinere a pieţei financiare, în timp ce bursa din Tokyo a coborât cu 4%.

  • Imagini spectaculoase din Galapagos: Râuri de lavă se scurg în ocean, după o erupţie vulcanică

    Imaginile surprind râuri de lavă care se scurg de pe versanţi în ocean, de unde se pot vedea apoi cum se ridică nori de abur încins.

    Înregistrarea a fost făcută publică de Parcul Naţional Galapagos, la mai bine de o săptămână de la debutul erupţiei vulcanice, potrivit BBC.

    Vulcanul Wolf este localizat pe Insula Isabela din Arhipelagul Galapagos şi are o altitudine de 1.707 metri, fiind cel mai înalt vârf din această zonă.

    Din fericire, erupţia vulcanică, începută pe 25 Mai, nu reprezintă un pericol pentru populaţie, întrucât cea mai apropiată aşezare este localizată la mai bine de 100 de kilometri distanţă.

    PUTEŢI URMĂRI AICI VIDEO CU RÂURILE DE LAVĂ

  • Un vulcan a ERUPT în El Salvador: Aproximativ 2.000 de persoane au fost evacuate

     Vulcanul înalt de 2.330 de metri a erupt duminică în jurul orei 16.30 GMT (18.30, ora României), iar autorităţile au suspendat zeci de zboruri în unele regiuni ale acestei mici ţări din America Centrală. Nicio victimă nu a fost înregistrată.

    Erupţia vulcanului a durat aproximativ două ore şi jumătate, a anunţat Ministerului Mediului.

    Duminică seară, preşedintele Mauricio Funes a avertizat populaţia la postul de radio în legătură cu o posibilă reluare a activităţilor seismice în următoarele zile, în pofida acalmiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sud-coreenii vor ridica primul zgarie-nori invizibil. Cum functioneaza tehnologia ce ii permite sa dispara

     Incheon, orasul port de pe coasta de vest a Coreei de Sud va gazdui primul zgarie-nori care se va integra perfect in mediul incojurator, scrie Wall Street Journal.  

    Firma GDS Architects a anuntat saptamana trecuta ca guvernul sud-coreean a aprobat planurile pentru ridicarea unei cladiri echipate cu diode care emit lumini si camere de luat vederi ce imita cerul. Pe peretii turnului apar imagini generate de un calculator si videoclipuri care imita cerul si norii. Astfel, ochiul este pacalit sa creada ca intreaga cladire dispare in peisaj.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • SUA vor confisca un zgârie-nori deţinut în secret de Iran

     Confiscarea şi vânzarea acestui imobil, situat pe 5th Avenue, în plin Manhattan, ar fi “cea mai importantă confiscare legată de terorism”, potrivit ministerului.

    Un judecător federal a dat curs, în această săptămână, unei plângeri a administraţiei americane potrivit căreia proprietarii imobilului au încălcat sancţiunile împotriva Iranului şi legislaţia privind spălarea de bani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prisma şi norii

    In zilele de 5 şi 6 iunie, The Guardian şi The Washington Post au publicat documente clasificate ale Agenţiei Naţionale de Informaţii a SUA (NSA) despre programul de supraveghere în masă a comunicaţiilor mobile şi prin internet, denumit PRISM. Documentele, furnizate de Edward Snowden, fost consultant al NSA, oferă detalii despre felul cum agenţia a solicitat şi a obţinut conţinut şi metadatele comunicaţiilor prin telefon, e-mail şi video de la o serie de mari companii IT&C în decursul ultimilor şapte ani.

    CE S-A ÎNTÂMPLAT DE FAPT? Particularitatea programului, conform BBC, este că, urmare a unei serii de amendamente aduse în 2005 şi 2006 legii privind serviciile de informaţii externe şi supravegherea (Foreign Intelligence and Surveillance Act – FISA), NSA n-a mai fost obligată să identifice individual ţintele supravegherii sale, atâta vreme cât putea convinge justiţia că scopul supravegherii este strângerea de „informaţii externe„. Mai mult, NSA n-a mai fost obligată să confirme că atât emiţătorul, cât şi receptorul unei comunicări se aflau în afara SUA, atâta vreme cât era „rezonabil„ de crezut că unul dintre participanţii la comunicare era în afara SUA. În al treilea rând, NSA obţine informaţiile de care are nevoie în timp real, direct din serverele companiilor care fac parte din program. Companiile nominalizate (Microsoft, Yahoo, Google, Facebook, PalTalk, YouTube, Skype, AOL, Apple) au negat iniţial că au cunoştinţă de program, apoi au recunoscut că au acţionat la solicitarea NSA, dar nu au oferit detalii calitative sau cantitative.

    Preşedintele Barack Obama a luat apărarea,la 8 iunie, tacticilor de supraveghere ale SUA, declarând: „Am întâmpinat cu un scepticism sănătos aceste programe (…) Evaluarea mea şi a echipei mele a fost că ele ne ajută să prevenim atacuri teroriste. Nu poţi avea securitate 100% şi în acelaşi timp intimitate protejată 100% şi inconveniente zero„. Alte scurgeri de informaţii au acuzat SUA că strâng date despre birourile şi oficialii UE. După publicarea primelor astfel de informaţii, o nouă serie de investigaţii ale jurnaliştilor de laThe Guardian au relevat că şi guvernul britanic a folosit date adunate de NSA de la firme americane de IT&C. Secretarul pentru afaceri externe, William Hague, a declarat că pentru cetăţenii care respectă legea „nu e niciun motiv de îngrijorare„, potrivit BBC.

    Alte ţări au avut reacţii ferme la ştirile despre programul PRISM. Cancelarul german, Angela Merkel, a declarat într-un interviu pentru televiziunea de stat ARD, preluat de Reuters, că „Germania va cere ca firmele de internet să ne spună cui anume furnizează date în Europa (…) Avem o lege bună de protecţie a informaţiilor. Dar dacă Facebook este înregistrată în Irlanda, atunci se supune legii irlandeze – iată de ce ne trebuie reglementări europene unitare„. În Germania, subiectul este cu deosebire sensibil, din perspectiva tacticilor similare de supraveghere folosite de fostul organ de securitate estică, STASI, înainte de 1989 şi de regimul nazist înainte de 1945.

    În acelaşi timp, preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat într-un interviu pentru postul de televiziune RT, la 13 iunie, că „supravegherea persoanelor şi a organizaţiilor (…) devine un fenomen global, în contextul combaterii terorismului internaţional, iar astfel de metode sunt în general fezabile„.

    DE CE E IMPORTANT PRISM PENTRU MINE? Scandalul NSA a fost până acum centrat pe protecţia datelor personale ale americanilor. Principala îngrijorare exprimată a fost că informaţii despre cetăţenii americani stocate în serviciile de cloud ale Microsoft, Google etc. pot fi acum strânse de NSA fără mandat formal, dacă aceştia (cei identificaţi în cursul unei investigaţii a serviciilor) au legături cu străinii. Legitimitatea sau foloasele acestui sistem de încălcare motivată a intimităţii fac obiectul dezbaterilor din societatea americană, însă există alte două chestiuni legate de subiect care privesc alte părţi implicate.

    În privinţa consumatorilor, întrebarea de bază e cine protejează dreptul la intimitate al cetăţenilor din UE sau din alte ţări care îşi stochează datele în cloud la companiile americane de IT&C. Guvernul SUA şi NSA văd aceste informaţii drept prima ţintă a investigaţiilor lor şi nu sunt constrânse de nicio legislaţie americană să dezvăluie acţiunile de colectare şi de analiză a datelor pe care le derulează aici. Totuşi, cum a spus Angela Merkel, UE are legi stricte (Directiva 95/94/EC) privind protecţia intimităţii şi fluxurile transfrontaliere de date personale.

    de BOGDAN CIOC

  • Sting şi-a adus hiturile la Bucureşti, în formula “Back to Bass”

     Îmbrăcat în pantaloni de piele mulaţi şi cu un tricou de un alb impecabil, Sting a apărut pe scenă la 20.45, cu 15 minute înainte de ora aşteptată instinctiv de fani. Show-ul a început cu o precizie de ceas elveţian, cu “If I Ever Lose My Faith in You”, şi a continuat cu hituri precum “Every Little Thing She Does is Magic”, “Fields of Gold” şi “Shape of My Heart”.

    Aflat deja a patra oară la Bucureşti, Sting i-a obişnuit pe fani cu multele sale faţete de artist. După ce în 2009 a venit în Capitală cu un proiect pe care numai un veteran al muzicii îl poate aduce – muzică elisabetană -, iar în 2011 a venit în Piaţa Constituţiei însoţit de o orchestră simfonică, de data aceasta, Sting a venit cu un bass şi cu un grup de instrumentişti excepţionali, care au demonstrat că hiturile pe care milioane de oameni le fredonează pot fi atât calde pentru public, cât şi ofertante pentru artişti, chiar dacă este pentru a “n”-a oară când le cântă. Doar Sting şi ai săi instrumentişti ar fi putut trece atât de firesc de la amuzantul hit The Police “De Do Do Do, De Da Da Da” la improvizaţii ample cu pian şi vioară electrică, la senzualul “Roxanne” – care nu a rămas pe piedestalul său de megahit şi a fost, din nou, temă de improvizaţie în faţa a câteva mii de fani -, precum şi la una din melodiile care au lăsat din nou spectatorii fără suflare – “Every Breath You Take”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: ANDREW CARNEGIE

    La 12 ani a început să lucreze într-o fabrică de bumbac, dar a continuat să studieze mergând la cursuri de noapte. La 14 ani s-a angajat ca mesager la biroul de telegrafie al oraşului Pittsburgh. Abilităţile sale au fost observate de cel care conducea divizia vestică a căilor ferate din Pittsburg, Thomas A. Scott, care l-a angajat pe tânăr ca secretar. În timpul Războiului Civil, Scott a fost desemnat secretar de război, iar Carnegie l-a urmat la Washington unde a devenit mâna lui dreaptă.

    După ce războiul s-a încheiat, Carnegie a preluat funcţia lui Scott de şef al diviziei vestice a căii ferate Pennsylvania. Inspirat, a investit în mai multe companii promiţătoare, inclusiv în câteva fabrici de producţie de fier, dintre care cea mai importantă a fost Keystone Bridge, companie în care deţinea o cincime din acţiuni.

    Dornic de a învăţa noi tehnici pentru a-şi dezvolta afacerea, făcea deseori călătorii în Marea Britanie unde a avut ocazia să observe dezvoltarea rapidă a industriei fierului. A anticipat o revoluţie în industrie şi anume înlocuirea fierului cu oţelul în producţia bunurilor grele. În anul 1870, a ridicat primul furnal cu aer comprimat unde a folosit un procedeu necunoscut până atunci în America: transformarea fierului în oţel după un model al britanicului Bessener.

    Tehnica a fost rapid preluată de alţi producători, iar în 1874, Carnegie a inaugurat primul furnal de oţel. S-a asociat cu numeroşi parteneri, printre care Henry Frick, dar a insistat mereu să fie majoritar în acţiuni. În 1889, Carnegie a acceptat ca Henry Frick să devină preşedintele companiei după ce el s-a mutat la New York pentru a-şi continua munca de cercetare şi dezvoltare a companiei.

    Pentru că activitatea era împărţită între numeroase fabrici şi furnale răspândite în zona Pittsburgh, Frick a reunit toate unităţile de producţie sub umbrela Carnegie Steel Company, din cauza lipsei unei structuri de management centralizat. Evaluată la 25 de milioane de dolari, era cea mai mare companie de producţie a oţelului din lume. Într-un efort de creştere a profitului, Henry Frick a hotărât să scadă salariile angajaţilor, iar acest lucru a condus la o grevă pe care Frick a încercat să o oprească folosind spărgători de grevă.

    Lupta dintre membrii sindicali şi aceştia au dus la moartea a zece oameni şi peste 50 de răniţi. Carnegie era în Scoţia în timpul grevei şi a fost revoltat de decizia lui Frick, dar şi-a asumat în public responsabilitatea pentru alegerea acestuia. În curând, a existat un alt conflict între Carnegie şi Frick, cel din urmă fiind înlăturat din afacere.

    În 1901, Frick s-a alăturat J.P. Morgan şi a cumpărat compania Carnegie în schimbul sumei de 500 de milioane de dolari. Carnegie a făcut un fond destinat „îmbunătăţirii omenirii„, iar acesta includea construirea a 3.000 de biblioteci publice, a institutului Carnegie din Pittsburgh, a institutului Carnegie de tehnolgie şi a institutului Carnegie din Washington destinat cercetării în fizică şi ştiinţe naturale. A inaugurat şi o fundaţie pentru pace internaţională cu scopul de a preveni războaiele viitoare.