Tag: Moldova

  • Şapte turci au fost ridicaţi dintr-o şcoală din Republica Moldova/ Reacţie din România: E un “cadou” pentru Erdogan

    Directorul liceului turc “Orizont” din Chişinău şi alte şase persoane au fost reţinute joi dimineaţă de forţele Serviciilor de Informaţii şi de Securitate din Moldova (SIS) existând suspiciunea că ar întreţine legături cu o organizaţie islamistă.

    “Şapte cetăţeni străini, suspectaţi de legături cu o grupare islamistă, grupare despre care există indicii că desfăşoară acţiuni ilegale în mai multe ţări, au fost declaraţi indezirabili de către organele competente şi expulzaţi de pe teritoriul Republicii Moldova”, spune un comunicat al serviciului citat de presa moldoveană.

    Invocând prevenirea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale Centrul Antiterorist al SIS susţine că a colaborat cu serviciile secrete din alte ţări şi că a efectuat acţiuni concomitent în mai multe colţuri ale ţării.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Reţeaua Clinicile Ritmico se extinde în Moldova

    Investiţia în spaţiu şi dotări s-a ridicat la 150.000 de euro. De altfel, pentru întreaga reţea de clinici, proiectul de investiţie este de 4,5 milioane de euro. Potrivit lui Iulian Pleşcan, managerul Clinicilor Ritmico, “peste 60% dintre pacienţii care vin la Spitalul Monza şi la Centrele de Excelenţă ARES sunt din provincie.”

    Clinicile Ritmico reprezintă prima reţea de clinici butic axate exclusiv pe diagnosticul şi investigarea afecţiunilor cardiovasculare. Este vorba de clinici de dimensiuni reduse, cu două sau trei cabinete şi aparatură care permite cele mai uzuale investigaţii pentru depistarea afecţiunilor cardiace. În cadrul clinicilor din reţeaua Ritmico vor consulta medici de la Spitalul Monza şi Centrele de Excelenţă Ares, precum şi medici locali. 

     

  • În lumea vinului moldovenesc

    Prima interacţiune cu „oraşul din piatră albă”, după cum este supranumit Chişinăul datorită clădirilor deschise la culoare care îl împânzesc, te face să te simţi ca într-o capsulă în care prezentul este amestecat cu trecutul. Adevăratele comori ale Republicii Moldova – şi unul dintre principalele motoare ale economiei – se află însă la o distanţă de mai puţin de 20 km.

    Un drum de circa o oră este astfel suficient ca să poţi uita de agitaţia din cel mai mare oraş al ţării. Bijuterii arhitecturale, galerii subterane, dealuri împânzite cu viţă de vie şi crame care produc de la câteva mii de sticle la câteva milioane – acestea sunt comorile Moldovei, cele care au reuşit să pună ţara pe harta mondială a vinului, o hartă unde trioul Spania, Italia şi Franţa conduce detaşat.

    Republica Moldova se află pe locul 20 în lume şi pe 11 la nivel european în ceea ce priveşte cantitatea produsă de vin, cu un volum estimat pentru anul 2017 la 1,8 milioane de hectolitri, arată datele de la Organizaţia Internaţională a Vinului şi Viei (OIV). Comparativ, România se află pe locul 13 la nivel mondial şi şase în Uniunea Europeană, cu o cantitate de 4,3 miliarde de hectolitri, arată aceeaşi sursă. Însă, dacă ne uităm la suprafaţa cultivată cu viţă de vie, vedem că Republica Moldova este la un nivel similar cu România. Conform datelor OIV, ţara de peste Prut are 140.000 de hectare plantate cu viţă de vie (circa 110.000 conform celor mai recente date de la Biroul de Statistică), în timp ce România are peste 180.000 de hectare.

    Industria vinului este foarte importantă pentru economia Republicii Moldova, reprezentând 7,5% din exporturile totale şi 3,2% din PIB-ul acesteia, conform celor mai recente date. Însă, dacă România este aproape invizibilă pe harta exporturilor, Republica Moldova exportă anual 85% din producţia totală de vin, ceea ce înseamnă peste 85 de milioane de dolari (73 mil. euro), potrivit datelor comunicate anterior de autorităţile de peste Prut. Astfel, vecinii de la est au exporturi de vin de aproape patru ori mai mari decât România. Iar vinurile moldoveneşti ajung în ţări precum China, România, Polonia, Cehia, Rusia sau Canada.

    Practic, vinul reprezintă o adevărată industrie în Republica Moldova, iar acest lucru se vede cu ochiul liber în aproape fiecare colţ al ţării. Cea mai cunoscută cramă din Republica Moldova este Cricova, ale cărei galerii subterane pot fi asemănate cu ale unui oraş, cu străzi, bulevarde şi semne de circulaţie.

    Cricova se află la circa 20 de kilometri de Chişinău, adică la aproximativ 30 de minute de mers cu maşina. Ajungând în faţa cramei, puţine lucruri îţi indică ce urmează să descoperi în interiorul oraşului subteran.

    Un ghid bine îmbrăcat şi un mini-autobuz sunt primele indicii că o să ai parte de o călătorie într-un loc ce nu poate fi străbătut pe jos şi unde temperatura este mult mai mică decât cea de afară. Şi aşa şi este.

    Străzile şi bulevardele cu o lungime totală de 120 km şi care poartă nume precum Cabernet, Fetească sau Bulevardul Şampaniei sunt parte a unui adevărat labirint cunoscut centimetru cu centimetru doar de cei care străbat zilnic aceste galerii. Temperatura din interior se situează între 12 şi 14 grade, iar cel mai adânc punct al galeriilor este la minus 100 de metri adâncime. În afară de străzile ale căror nume te duc imediat cu gândul la licoarea lui Bachus, la fiecare pas întâlneşti butoaie mai mici sau mai mari în care vinul stă la maturat, iar mai apoi urmează să fie turnat în sticle. Cele mai mari butoaie au chiar opt tone şi sunt atât de mari încât parcă mai au puţin şi ating tavanul galeriilor.

    Crama Cricova a fost construită pe locul unei fostei mine şi are o capacitate de 30 de milioane de litri. Astăzi, în interiorul cramei sunt circa zece milioane de litri de vin liniştit şi spumant. Cele mai valoroase vinuri sunt însă cele de colecţie, adică peste un milion de sticle. În vinoteca cramei Cricova se găsesc vinuri de peste 100 de ani, aşa cum este cazul vinului Evreiesc de Paşti din anul 1902. De asemenea, tot aici se găsesc vinuri din toate colţurile lumii şi de toate vârstele, vinuri Cricova care au câştigat medalii internaţionale sau ediţii limitate, dar şi colecţii ale unor actuali şefi de stat precum Vladimir Putin, Klaus Iohannis, cancelarul Angela Merkel sau fostul secretar de stat american John Kerry.

    Cricova este şi unul dintre principalii exportatori de vin din Republica Moldova, din beciurile cramei ajungând vinuri în toată lumea. 
    O altă cramă care are galerii subterane este Mileştii-Mici, coridoarele de aici având o lungime de circa 200 de kilometri. Republica Moldova este cunoscută în România şi pentru vinurile unor crame precum Purcari sau Gitana, însă ţara vecină are mult mai multe crame, iar pe listă apar şi nume precum Asconi, Et Cetera sau Chateau Vartely.

    Dar cramă în Republica Moldova nu înseamnă doar galerii subterane, ci şi castele cu poveşti care ar putea deveni uşor scenarii de film. Tot în apropiere de Chişinău, de data aceasta la aproape 40-50 de minute de mers cu maşina, se află Castel Mimi din localitatea Bulboaca, una din cramele cu istorie din Republica Moldova, dar care era cât pe ce să fie uitată. Din stradă se observă greu că în spatele unor garduri înalte se află un castel. Însă, odată intrat în curte, te afli în faţa unui castel care are o istorie de peste 100 de ani şi a unor grădini care te duc cu gândul la Franţa. De altfel, Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei şi cel care a clădit acest castel, a absolvit Şcoala Agricolă Superioară din Montpellier, Franţa, unde timp de doi ani a însuşit arta cultivării viţei de vie şi metodele franceze de producere a vinului.

    Castelul datează din 1901, iar 40 de ani mai târziu a intrat în proprietatea statului sovietic, fiind transformat la scurt timp în combinat de vin. Astăzi, castelul este deţinut de familia Trofim, care în 2010 a început un amplu proces de restaurare. În castel, antreprenorii au construit şi săli de degustare şi un restaurant, iar lângă, un mic resort.

    Beciurile castelului sunt cele care te întorc cu zeci de ani în timp. Tancuri mari în care se păstrau vinurile, beciuri unde temperaturile coboară la sub 15 grade celsius şi sticle de vin vechi pe care s-a pus mucegaiul sunt lucruri care te duc cu gândul la vremurile trecute. Crama Mimi produce anual peste un milion de litri, dar are o capacitate de peste 20 de milioane de litri.

    Lângă castel se află şi unitatea de producţie a vinului, iar în spatele clădirii construite de Mimi actualii proprietari au făcut un labirint „viu” şi o grădină cu legume. Dincolo de vinuri, poveşti despre galerii subterane şi castele vechi de secole, Republica Moldova reprezintă şi un adevărat paradis pentru gurmanzi. Aşa că bucatele făcute de bucătarii moldoveni nu trebuie să lipsească de lângă paharele pline cu licoarea lui Bachus. 

  • Republica Moldova, între Rusia şi România. Cum vede presa americană situaţia de la graniţa României

    Ambasadorul Japoniei în Republica Moldova este un vorbitor fluent de limbă română, însă într-un paradox geopolitc, primarul celui de-al doilea cel mai mare oraş al ţării este un vorbitor fluent de limbă rusă, care a avut nevoie de translator când s-a întâlnit cu diplomatul japonez luna trecută, notează publicaţia americană FoxNews.

    Deşi inabilitatea de a comunica în limba oficială a ţării de care a dat dovadă  Nicolai Grigorisin, primarul oraşului Bălţi, a stârnit controverse şi comentarii răutăcioase, acesta nu este singurul oficial sau cetăţean al ţării care nu poate conversa în limba oficială a ţării la aproape trei decenii după ce aceasta a fost schimbată de la rusă la română.

    Schimbarea din 1989, care a implicat adoptarea alfabetului latin, a pus fosta republică sovietică pe drumul independenţei din 1991. Patru cincimi dintre cei 3 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova au declarat în cadrul unui sondaj din 2014 că ei consideră româna ca fiind limba oficială a ţării.

    Limba rusă este vorbită în fiecare zi de restul populaţiei, iar unii rezidenţi ai ţării situate între România şi Ucraina doresc să păstreze acest lucru neschimbat.

    Limba română „s-a dezvoltat în aceste trei decenii mulţumită entuziasmului din educaţie şi cultură şi în ciuda atacurilor şi criticilor aduse de anumiţi politicieni şi de influenţa rusească”, spune Vlad Turcanu, analist politic pentru FoxNews. „Este clar că elita politică a Republicii Moldova este indiferentă şi neglijentă cu privire la această problemă”.

    Situaţia este înţesată de tonuri politice, sociale şi geografice. În timp ce mulţi moldoveni sunt bilingv, rusa este alegerea principală în anumite regiuni, precum nordul – care este plin de etnici ruşi – sau republica semi-autonomă a Gaugaziei, care găzduieşte un grup de turci creştini vorbitori de limbă rusă.

    Întâlnirea din data de 18 iulie dintre Grigorisin şi ambasadorul Mansanobu Yoshi este doar un exemplu. Grigorisin, 47 ani, abia poate vorbi română. Elena Hrenova, membru al parlamentului din partea partidului socialist pro-rus, utilizează limba rusă pentru a dezbate şi pentru a vocifera în parlament.

    Hrenova chiar a refuzat recent să răspundă la o întrebare în limba română. Când reporterul a întrebat care este motivul, aceasta a dat vina pe o slabă înţelegere a limbii. În plus, aceasta a menţionat că ar trebui să se numească limba moldovenească nu limba română.

    Acesta este modul în care o numeau sovieticii atunci când Moscova promova separarea geografică şi lingvistică a Republicii Moldova de România.

    Republica Moldova a făcut parte din România până în 1940, când a fost anexată Uniunii Sovietice, iar limba rusă a devenit limbă oficială.

    În următoarea jumătate de secol, limba română a fost prezervată în satele din Republica Moldova şi a redevenit limba oficială în 1989.

    Încă din anii 90, legile ţării au obligat toţi oficialii publici să utilizeze limba română, inclusib pe membrii poliţiei, armatei şi organele judiciare.

     

     

     

     

  • Povestea unei dintre cele mai mari COMORI a României şi pentru ce este ea cunoscută in toată lumea – GALERIE FOTO

    Mânăstirea Voroneţ este exemplul clar de arhitectură creştină moldovenească. Una dintre cele mai frumoase mânăstiri din Nordul Moldovei, Voroneţ surprinde nu numai prin arhitectură ci şi prin pictura extraordinară ce a făcut-o celebră în toată lumea. Albastrul unic de pe pereţii ei a ajuns subiect de poveste iar istoricii o consideră a fi cea mai importantă ctitorie a lui Ştefan cel Mare.
     
    Mânăstirea Voroneţ şi albastrul ei de poveste
    Renumită peste tot în lume, nuanţa de albastru ce îmbracă pereţii mânăstirii şi-a luat numele de la ea, devenind cunoscută drept Albastru de Voroneţ. Este cea mai rezistentă culoare şi a făcut faţă incredibil de bine secolelor ce au trecut peste ea, intemperiilor şi puţinelor renovări de aici.
     
    Chiar dacă reţeta culori nu mai este cunoscută de nimeni, tehnica folosită este bine ştiută. Meşterii au început lucrul la pictură atunci când pereţii bisericii nu se uscaseră încă, alegând exact momentul optim când vopselurile vor fi fuzionat cel mai bine cu tencuiala.
     
    În fiecare zi munca începe din partea de sus a lăcaşului şi de aici se continua în jos. Lucrurile erau gândite în aşa fel încât pictura să fie cât mai armonioasă iar diferenţele dintre stilurile meşterilor ce lucrau în paralel să fie minime. Tocmai de aceea, fiecare scenă biblică era separată de celelalte prin intermediul unor linii de culoare.Mai întâi se trasau contururile scenelor şi ale personajelor iar mai apoi desenele erau completate cu culorile alese în prealabil. De altfel, deşi pare suprinzător, ultima culoare pusă pe ziduri nu era albastrul sau vreo altă nuanţă închisă ci un alb pur, imaculat care era menit să accentueze anumite detalii.
     
    Cert este că, deşi şi alte mânăstiri din Nordul Moldovei au beneficiat de acest albastru superb, el este cu adevărat viu doar la Voroneţ, căci aici meşterii au ştiut să îl aplice pe peretele aflat la un anumit grad de umiditate ceea ce a făcut ca el să se conserve absolut perfect.
     
    Mânăstirea Voroneţ se află la doar 36 de kilometri de Suceava şi la nici cinci kilometri de Gura Humorului. Accesul aici se face peste Dealul Gura Humorului după care se mai merge încă circa cinci kilometri până se intră în satul Voroneţ. Zona este una încărcată de istorie şi mulţi turişti vin aici într-un fel sau altul de tur al Mânăstirilor din Nordul Moldovei. Este bine totuşi să ţineţi cont de condiţiile de cazare şi să sunaţi înainte la mânăstiri sau posibile pensiuni ori gazde pentru a nu avea vreo surpriză neplăcută, scrie descoperalocuri.ro
  • Cum se împart gazele în Moldova. Primar din judeţul Neamţ: Cine nu îşi doreşte gaze? Chiar dacă este mai scump, e vorba de confort. Însă este o problemă complicată racordarea

    Din cei circa 40.000 de kilometri de conducte de distribuţie a gazului natural pe care România îi avea în 2016, aproximativ 5.000 de kilometri se află în judeţele din Moldova, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Sta­tistică. Cele opt judeţe ale Mol­dovei – Bacău, Boto­şani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui, Vrancea – au astfel împreună 12,5% din reţeaua de gaze care acoperă întreaga ţară.
     
    Vrancea este judeţul cu cea mai redusă re­ţea de distribuţie a ga­zelor din Moldova – 242,4 kilo­metri, în condiţiile în care judeţul Iaşi – cu o populaţie dublă decât Vrancea, are o reţea de gaze de circa cinci ori mai mare.
     
  • Cine este noul CEO al Siemens România

    De-a lungul carierei sale, Cristian Secoşan a ocupat poziţii de management în cadrul unora dintre cele mai importante companii din domeniul energiei şi ingineriei. Anterior, el a mai ocupat poziţia de CEO Siemens SRL în perioada iulie 2009 – august 2012. Ca CEO al Siemens SRL, Cristian Secoşan va continua dezvoltarea direcţiilor strategice ale companiei: electrificare, automatizare şi digitalizare.

    Până la debutul mandatului lui Cristian Secoşan, responsabilităţile poziţiei de Chief Executive Officer din cadrul Siemens SRL sunt preluate de către Titus Loew, CFO al companiei. Activitatea reprezentanţei Siemens din Republica Moldova va fi coordonată pe perioada tranziţiei de Dr. Otto Oberparleiter. George Cătălin Costache a părăsit compania Siemens începând cu data de 30 iunie 2018.

     

     

  • NATO susţine suveranitatea Republicii Moldova şi solicită retragerea trupelor ruse din Transnistria

    “Reiterăm susţinerea pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova în cadrul frontierelor recunoscute la nivel internaţional. În conformitate cu angajamentele internaţionale, cerem Rusiei să retragă forţele staţionate în cele trei ţări fără acordul lor. Condamnăm puternic anexarea ilegală şi nelegitimă a regiunii Crimeea, pe care nu o recunoaştem şi nu o vom recunoaşte”, se arată în Declaraţia oficială a summitului NATO de la Bruxelles.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Acasă la „Bucuria“, la Cricova şi Purcari. Cum te întorci în timp peste Prut

    O conversaţie de vreo două minute s-a derulat în fe­lul acesta într-o cafenea din Chişinău, cu re­plici în română de o parte şi în rusă de cealaltă parte.
     
    Situaţii ca aceasta au loc frecvent în Chişinău, iar pentru localnici nimic nu-i de mirare, deşi eu am rămas cu gura căscată să aud discuţia şi să realizez că fiecare înţelege şi ştie să vorbească limba celuilalt, însă, totodată, niciunul nu vrea să-şi sacrifice graiul pentru o conversaţie pe care noi am numi-o normală.
     
    Şi poate că nu e asta mare filosofie, dar realitatea pe care o reflectă este. O societate scindată în două, în care cetăţenii sunt fie pro-ruşi, fie proeuropeni şi în care ideologiile de acest tip ajung să separe chiar familii.
     
    Nu am trăit în comunism. Timpul a ţinut suficient de mult cu mine încât să mă lase să experimentez viaţa în democraţie, fără să ştiu ce sunt electricitatea după program, uleiul pe cartelă sau cravata de pionier. Am văzut însă filme şi mi s-au spus poveşti despre acea perioadă şi, chiar fără să vreau, în mintea mea s-a conturat un peisaj gri, înceţoşat, ca o imagine „cu purici“ pe ecranul unui televizor fără cablu. Practic, echivalentul imaginii mele despre comunism.