Tag: marte

  • O imagine publicată de NASA stârneşte controverse: “Este incredibil” – FOTO, VIDEO

    “Este incredibil!”, au scris utilizatorii unui grup de pe Facebook al cărui slogan e “Ei nu ne vor spune niciodată adevărul despre Marte”.

    O imagine publicată de NASA stârneşte controverse: “Este incredibil” – FOTO, VIDEO

  • O imagine publicată de NASA stârneşte controverse: “Este incredibil” – FOTO, VIDEO

    O imagine publicată de NASA pe o reţea socială stârneşte controverse în rândul internauţilor.

    Imaginea a fost surprinsă de roverul Curiosity în luna iulie a acestui an şi înfăţişează o formaţiune stâncoasă.

    Nu formaţiunea stâncoasă e, însă, elementul care a aprins imaginaţia internauţilor, ci creatura care pare să stea în faţa acesteia.

    “Un crab uriaş pe Marte! E incredibil!”, au scris utilizatorii unui grup de pe Facebook al cărui slogan e “Ei nu ne vor spune niciodată adevărul despre Marte”.

    Alţi internauţi l-au denumit “gardianul peşterii”.

    Now this one is AWESOME !!!.. . . . ..”CAVE GUARD” Original photo is here : http://mars.jpl.nasa.gov/msl-raw-images/msss/00710/mcam/0710MR0030150070402501E01_DXXX.jpg

    Posted by Journey to the Surface of the MARS on Saturday, August 1, 2015

    Seth Shostak, astronom şi director al Centrului SETI pentru Cercetare, a declarat pentru HuffingtonPost că vede imagini asemănătoare în fiecare săptămână. “Cei care mi le trimit sunt, în general, destul de încântaţi şi susţin frecvent că în imagini apare CEVA ce nu te-ai aştepta să găseşti pe suprafaţa Planetei Roşii. De obicei – cred ei – e vorba de vreun fel de animal, dar ocazional oamenii văd în acele imagini şi obiecte mai ciudate, cum ar fi părţi de automobile. Poate ei cred că pe Marte există maşini”, a scris Shostak.

    Shostak a completat că e vorba, de fapt, despre pareidolia, un fenomen psihologic definit ca o iluzie sau o intepretare greşită, care constă în perceperea unor stimului externi ca fiind semnificativi şi interpretaţi drept obiecte familiare, cunoscute. De cele mai multe ori stimuluii percepuţi sunt vagi, aleatorii şi obscuri, dar observatorul extern îi percepe ca fiind clari, distincţi şi precişi.

    “E ca atunci când vezi iepuri în forma norilor. Departe de a fi un defect de observaţie, pareidolia e valoroasă când vine vorba de supravieţuire, când e nevoie să depistezi rapid prădători într-o junglă, de exemplu. Să vezi un crab pe o suprafaţă precum cea de pe Marte nu e nici mai surprinzător şi nici mai semnificativ decât momentul în care vezi o faţă care face cu ochiul într-un emoticon format dintr-un punct, o virgulă şi o paranteză”, a conchis Shostak.

  • A vrut să afle cum arată viaţa unui astronaut: “După o noapte petrecută pe Marte mi-am dat seama ca partea uşoară va fi călătoria de 140 de milioane de mile”

    “Ca să-mi dau seama cum ar fi să trăieşti pe Marte, am mers în vizită la o colonie” a mărturisit Kelly Dickerson pentru site-ul Techinsider.

    Colonia se află aproape de vârful vulcanului inactiv  Mauna Loa din Hawaii. În cadrul aşezării se află un dom de 1.200 de metri pătraţi, ce aparţine companiei HI-SEAS, şi este menit să simuleze viaţa pe planeta roşie.

    Fiecare expediţie are şase voluntari care petrec opt luni în colonie. Ieşirea din dom este permisă, însă doar in costum de astronaut. Între timp, cercetătorii monitorizează nivelurile de stres ale voluntarilor, camaderia acestora şi munca în echipă.

    Spaţiul din interiorul domului este mic şi are o singură fereastră, iar o scară duce către cele şase dormitoare. Dormitoarele sunt mici, în care abia încap un pat şi o măsuţa cu sertare.

    Precum un echipaj aflat pe Marte, membrii coloniei fac experimente, expediţii şi cercetează terenul arid.
    Când vine vorba de alimentaţie, mesele sunt alcătuite din alimente deshidratate plus altele non-perisabile, care nu s-ar strica de-a lungul călătoriei din spaţiu, precum orezul sau pastele.

    Domul este alimentat electric cu ajutorul energie solare, iar în zilele noroase, o simulare bună pentru furtunile de praf de pe planeta roşie, domul nu poate stoca suficientă electricitate pentru a alimenta cuptorul, de exemplu. Atunci membrii echipajului fiind nevoiţi să mănânce  mese reci şi să petreacă câteva nopţi fără prea multă căldură.

  • NASA vrea să trimită astronauţi pe planeta Marte înainte de anul 2039

    În cadrul acestei noi planificări, care a fost propusă de cercetătorii de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, primii astronauţi vor coborî mai întâi pe Phobos, unul dintre cei doi sateliţi naturali ai planetei Marte, după care vor ajunge pe suprafaţa planetei roşii.

    Obiectivul final al misiunii va consta în trimiterea unui număr de patru astronauţi care vor trebui să trăiască timp de un an într-o bază permanentă ce va fi amenajată pe Marte în anul 2043.

    Noua planificare realizată de NASA se bazează pe tehnologii aflate în dezvoltare, precum şi care sunt deja utilizate în misiunile actuale.

    Această “arhitectură minimală” în privinţa viitoarelor misiuni spaţiale vizează trimiterea de astronauţi pe Marte fără o creştere consistentă a bugetului NASA dincolo de limitele estimate cauzate de inflaţie.

    Planurile savanţilor americani includ şi o misiune cu rol de repetiţie a coborârii pe Marte, prin plasarea unei capsule pe Lună şi testarea capacităţii de funcţionare a unui habitat spaţial artificial.

    NASA va încerca apoi să expedieze patru astronauţi pe orbita lui Marte, care vor trebui să coboare pe Phobos, un satelit cu diametrul de 16 kilometri, în anul 2033.

    Doi astronauţi vor petrece ulterior o lună pe suprafaţa lui Marte în 2039. Apoi, patru astronauţi vor rămâne timp de un an pe planeta roşie, începând din 2043.

    Rachete care vor transporta acel habitat artificial şi un vehicul de tip cargo vor fi lansate înainte de sosirea astronauţilor, pentru a asigura supravieţuirea acestora pe Marte.

  • Soluţia ca planeta Marte să de vină locuibilă. Tehnologia pe care vor să o dezvolte americanii

    Cercetătorii americani de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), o agenţie a Departamentului Apărării al Statelor Unite, susţin că au găsit o metodă să “terraformeze” planeta Marte.

    Terraformarea (termen obţinut prin contopirea cuvintelor “Terra” şi “formare”) este un concept lansat iniţial de scriitorii de literatură ştiinţifico-fantastică, îmbrăţişat ulterior de adepţii ingineriei planetare şi ai celei  galactice, care presupune modelarea geografică, atmosferică şi ecologică a unor planete asemănătoare Pământului în scopul colonizării şi locuirii acestora de către oameni.

    CARE ESTE SOLUŢIA PROPUSĂ DE CERCETĂTORII AMERICANI PENTRU CA PLANETA MARTE SĂ POATĂ FI LOCUIBILĂ

  • Concurs pentru fabricarea viitoarelor case de pe Luna si Marte

    NASA a lansat un concurs – 3D Printed Habitat Challenge – ce vizează dezvoltarea unor tehnologii care vor permite construirea viitoarelor case de pe Lună şi Marte, informează site-ul atlantico.fr.

    NASA nu doreşte ca viitorii exploratori ai planetei Marte să doarmă sub cerul liber. Şi, chiar dacă specialiştii de la NASA nu au descoperit deocamdată urme de viaţă pe Lună sau pe Marte, agenţia spaţială americană rămâne prevăzătoare şi a lansat concursul 3D Printed Habitat Challenge, care se înscrie în programul “Provocările deceniului”, eleborat de NASA, ce vizează explorarea spaţiului şi dezvoltarea tehnologiilor viitorului.

    CARE ESTE MARELE PREMIU AL CONCURSULUI LANSAT DE NASA

  • O nouă moleculă indispensabilă vieţii, descoperită pe planeta Marte

    Nitraţii reprezintă o categorie de molecule care conţin azot sub o formă ce poate fi utilizată de către organismele vii, a explicat agenţia spaţială americană. Această descoperire a adus astfel o dovadă în plus a faptului că Marte a reunit în trecut condiţii propice pentru existenţa vieţii.

    Azotul este indispensabil pentru toate formele de viaţă cunoscute, întrucât el reprezintă un element-cheie pentru molecule mai mari, precum ADN-ul, care codifică instrucţiunile genetice ale vieţii. Pe Terra, ca şi pe Marte, azotul se află în stare gazoasă în atmosferă, sub forma a doi atomi ataşaţi unul de altul care, astfel, nu pot să se combine prea uşor cu alte molecule.

    Însă atomii de azot trebuie să fie ori singuri, ori fixaţi de molecule de oxigen, pentru a putea genera acele reacţii chimice care sunt indispensabile vieţii.

    O moleculă de nitrat, alcătuită dintr-un atom de azot şi trei atomi de oxigen, reprezintă o sursă de azot deja fixat şi care poate astfel să se combine apoi cu o varietate de alţi atomi şi de molecule.

    Totuşi, oamenii de ştiinţă americani au subliniat faptul că nu există deocamdată niciun indiciu care să sugereze că acele molecule de nitrat, descoperite de un instrument aflat la bordul roverului marţian Curiosity, ar proveni de la un organism viu. Suprafaţa lui Marte este în prezent complet neospitalieră pentru orice formă de viaţă cunoscută.

    Potrivit oamenilor de ştiinţă de la NASA, acei nitraţi sunt foarte vechi şi au rezultat din procese non-biologice, cum ar fi de exemplul impactul cu asteroizi sau producerea de fulgere pe Marte, într-un trecut îndepărtat.

    Cercetătorii care participă la misiunea Curiosity au descoperit deja indicii care dovedesc faptul că viaţa ar fi putut să existe pe Marte în urmă cu mai multe miliarde de ani, precum prezenţa din abundenţă a apei lichide, aşa cum dovedesc albiile unor foste râuri şi prezenţa de materii organice în craterul Gale, în care robotul american s-a plasat cu succes în august 2012.

    După un scurtcircuit produs la începutul lunii martie, robotul american şi-a reluat drumul cu succes în această săptămână către Muntele Sharp, destinaţia sa finală.

    Robotul Curiosity, cel mai sofisticat robot explorator trimis vreodată de oameni pe o altă planetă, realizat cu un cost total de 2,5 miliarde de dolari, este operat de inginerii de la NASA din Laboratorul Pasadena din California.

     

  • Modulul marţian al sondei Beagle 2, descoperit pe planeta roşie, la peste 10 ani după dispariţia sa

    “Modulul marţian al sondei Beagle 2, pe care îl credeam pierdut din 2003, a fost descoperit, cu antenele parţial deschise, pe suprafaţa planetei, punând astfel capăt misterului” care înconjura istoria acestui vehicul spaţial de peste un deceniu, a explicat agenţia britanică într-un comunicat de presă.

    Acel modul, de fabricaţie britanică, trebuia să se aşeze pe planeta Marte pe 25 decembrie 2003, după o călătorie de şase luni în spaţiu, în cadrul misiunii europene Mars Express, însă a dispărut complet de pe radarele oamenilor de ştiinţă. Modulul a fost declarat definitiv pierdut pe 6 februarie 2004.

    Sonda europeană Mars Express, prima misiune marţiană a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), a fost lansată pe 2 iunie 2003 de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan, cu ajutorul unei rachete Soyuz-Fregat.

    Directorul general al ESA, Jean-Jacques Dordain, consideră că “ceea ce a fost perceput ca un eşec în urmă cu 11 ani s-a dovedit a nu fi în cele din urmă un eşec total. Cel puţin, a existat o coborâre reuşită pe Marte”.

    Misiunea operată de ESA era compusă la origine dintr-o sondă orbitală care transporta şapte instrumente de teledetecţie şi de observare şi de un modul marţian, Beagle 2. Acesta din urmă era înzestrat cu un instrument de foraj care trebuia să colecteze, de la o adâncime de doi metri, eşantioane din solul marţian.

    Sonda Mars Express şi-a început observaţiile ştiinţifice, pe orbită, aşa cum era prevăzut, în ianuarie 2004, studiind atmosfera, structura şi geologia planetei.

  • Pământenii vor transmite astăzi 90.000 de mesaje către planeta Marte

    O companie americană specializată în strângerea de fonduri şi finanţarea programelor spaţiale, numită Uwingu, a organizat evenimentul privind trimiterea mesajelor în spaţiu cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a lansării sondei Mariner 4, prima misiune NASA care a vizitat planeta roşie, dar şi pentru a colecta bani pentru celelalte proiecte ale sale.

    Evenimentul “Beam Me To Mars” (“Trimite-mă pe Marte”, n.r.) a presupus ca participanţii interesaţi să trimită un mesaj radio digital conţinând numele, mesaje, imagini care să fie trimise către Marte, plătind pentru aceste servicii sume între 5 şi 99 de dolari.

    Iniţiativa a atras mai multe celebrităţi, printre care se numără actorii Seth Green şi George Takei, care a interpretat personajul Hikaru Sulu din serialul TV “Star Trek”.

    Transmisiunea va începe după 22.00, ora României. Călătorind cu viteza luminii, mesajele radio vor ajunge pe Marte după 15 minute. Întreaga transmisiune va fi repetată de două ori.

    MESAJELE CARE VOR FI TRIMISE PE MARTE

    Deşi pe planeta roşie nu este nimeni care să răspundă mesajelor transmise, iniţiatorii evenimentului spun că nu aceasta este ideea proiectului.

    Copii ale mesajelor vor fi livrate Congresului american, la sediul central al NASA din Washington şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, ca o dovadă a susţinerii explorării spaţiale.

    “Deşi nimeni nu este încă pe Marte pentru a recepţiona mesajele, aici, pe Pământ, oamenii le vor auzi tare şi clar”, a scris Uwingu pe pagina de internet a proiectului.

    Uwingu, nume care înseamnă “cer” în swahili (limbă vorbită în ţări ale Africii de Est, cum ar fi Kenya şi Tanzania, n.r.), este o companie privată care strânge fonduri pentru finanţarea cercetărilor în domeniul spaţial şi a unor programe educaţionale.

    De la misiunea Mariner 4, care a trimis pe Pământ primele fotografii cu suprafaţa lui Marte, peste 20 de alte sonde spaţiale au vizitat, orbitat sau au atins suprafaţa planetei.

    În prezent, NASA are trei sonde pe orbita lui Marte şi doi roboţi pe suprafaţa planetei. Agenţia Spaţială Europeană şi India au fiecare câte un satelit ştiinţific pe orbita planetei roşii.

    Scopul pe termen lung al programului spaţial al Statelor Unite ale Americii este să trimită un echipaj uman pe Marte.

  • Cometa Siding Spring a schimbat atmosfera de pe Marte

    Cometa Siding Spring a trecut pe la mai puţin de 136.000 de kilometri de Marte, pe 19 octombrie.

    “Ochii” tuturor sondelor şi roboţilor pe care NASA şi Agenţia Spaţială Europeană îi aveau la dispoziţie pentru a observa evenimentul au fost îndreptaţi către acest obiect cosmic sosit din cele mai îndepărtate colţuri ale Sistemului Solar.

    “Credem că acest tip de eveniment se produce o dată la 8 milioane de ani”, a declarat Jim Greene, director al departamentului de ştiinţe planetare din cadrul NASA.

    În trecerea pe lângă planetă, coada cometei a trimis mii de kilograme de praf în atmosfera marţiană, mult mai mult decât prevăzuseră oamenii de ştiinţă.

    Particulele de praf desprinse din nucleul cometei au bombardat stratul superior al atmosferei rarefiate de pe Marte şi “i-au schimbat practic compoziţia chimică”, a explicat Green.

    Acest fenomen a fost astfel observat pentru prima dată la un asemenea grad de intensitate, a subliniat Green, în timp ce analize în curs de desfăşurare sunt aşteptate să arate dacă modificările chimice ale atmosferei sunt temporare sau au un caracter permanent.

    Instrumentele ştiinţifice au detectat mai ales ioni de fier, magneziu şi sodiu, dar şi elemente găsite în premieră pe o cometă originară din Norul lui Oort, regiune care se situează la periferia Sistemului Solar.

    Dacă oamenii ar fi fost pe Marte pentru a observa fenomenul, ar fi văzut un halou galben intens pe cer şi “ar fi observat fără îndoială mii de stele căzătoare pe oră”, a declarat Nick Schneider, cercetător la universitatea Boulder responsabil cu unul dintre instrumentele de la bordul sondei MAVEN, care se află pe orbita planetei Marte.

    Cercetătorii s-au felicitat pentru decizia de a pune la adăpost, de partea cealaltă a planetei, cele trei sonde spaţiale marţiene care studiază planeta.

    “Mi se pare foarte evident că (sondele, n.r.) nu ar fi supravieţuit, dacă ne uităm la reacţia violentă a atmosferei marţiene în urma întâlnirii cu coada cometei”, a mai spus Schneider.

    Cometa Siding Spring a trecut pe 19 octombrie, la ora 21.27 (ora României), la o distanţă de 135.895 kilometri de Marte. Nucleul cometei Siding Spring, cunoscută în mediul ştiinţific sub indicativul C/2013 A1, are circa 1,6 kilometri în diametru, dar este la fel de solid ca o minge de talc şi călătoreşte prin spaţiu cu o viteză de 202.000 de kilometri de oră, ceea ce înseamnă 56 de kilometri pe secundă. Specialiştii anunţaseră deja că există probabilităţi extrem de mici ca planeta roşie să fie lovită.

    Cometa Siding Spring a fost descoperită de Robert McNaught cu ajutorul observatorului australian de la Siding Spring, în ianuarie 2013.

    Obiectul spaţial s-ar fi format acum mai multe milioane de ani în Norul lui Oort, o regiune localizată la graniţa Sistemului Solar, care este practic un rezervor de comete “ce nu s-au schimbat deloc de la naşterea Sistemului Solar”, a explicat agenţia spaţială americană.

    Cometa C/2013 A1 a călătorit mai bine de un milion de ani înainte de a se întâlni pentru prima dată cu Marte şi nu va mai reveni în Sistemul Solar decât după un alt milion de ani, când va efectua o nouă rotaţie în jurul Soarelui.