BusinessMagazin

Tag: mancare

  • Care este legătura dintre: criză, mafie, bani şi mâncare

    În timp ce economia italianului de rând începe să se fărâmiţeze din cauza impactului catastrofal al coronacrizei, organizaţiile de crimă organizată profită de situaţie pentru a-şi extinde controlul. Strategia mafiei are două direcţii: afacerile ajunse în pragul falimentului sunt cumpărate pentru a fi folosite la spălarea de bani, apoi, prin ajutorarea cu alimente sau bani cu împrumut a familiilor nevoiaşe, câştigă sprijinul unei părţi din societate.

    La începutul lunii aprilie, la nici o lună de la introducerea măsurilor de restricţionare a circulaţiei şi a contactului dintre oameni, publicul putea vedea clipuri video cu bande cunoscute ca fiind ale mafiei împărţind produse de uz esenţial italienilor lăsaţi fără venituri de criza aflată la început în regiunile sudice sărace Campania, Calabria, Sicilia şi Puglia în timp ce tensiunile creşteau în toată ţara, scrie The Guardian. „Magazinele, cafenelele, restaurantele şi cârciumile erau închise de mai bine de o lună“, spune Nicola Gratteri, investigator antimafia şi procurorul-şef din Catanzaro.

     „Milioane de oameni lucrează în economia informală, ceea ce înseamnă că milioane de oameni nu mai aveau niciun venit de mai mult de o lună şi nu ştiau când şi-ar putea relua munca. Guvernul emite aşa-numitele bonuri de cumpărături pentru a-i sprijini pe oameni. Dar dacă statul nu intervine pentru a ajuta aceste familii, mafia îşi oferă serviciile, impunându-şi controlul asupra vieţii oamenilor.“

    Efectele blocajului din Italia afectează aproximativ 3,3 milioane de persoane care lucrează la negru.
    Dintre acestea, peste un milion locuiesc în sud. Au apărut informaţii că proprietarii de magazine mici au fost constrânşi să ofere alimente gratuit, aceasta în timp ce poliţia patrula pe lângă supermarketurile din unele zone pentru a opri furturile.
    Clipuri cu oameni din Sicilia care protestează indignaţi de reacţia întârziată a guvernului sau cu persoane care fac scandal în faţa băncilor din Bari pentru împrumuturi de 50 de euro au devenit virale la un moment dat, turnând gaz pe focul crizei; un foc de care mafia este mai mult decât dispusă să-l stingă, în propriul interes.

    Guvernul a demonstrat că este conştient că „mafia ar putea profita de sărăcia în creştere recrutând oameni”, după cum a spus ministrul de interne Luciana Lamorgese, sau pur şi simplu acţionând prin distribuirea de pachete gratuite cu paste, apă, făină şi lapte. În Napoli, în cele mai sărace cartiere ale oraşului, poliţia şi-a intensificat prezenţa după ce bărbaţi cu legături cu Camorra, mafia napolitană, au organizat livrări la domiciliu de pachete cu alimente. În Palermo, potrivit La Repubblica, fratele unui cap al Cosa Nostra ar fi distribuit mâncare celor mai nevoiaşi din cartierul Zen, un bastion al mafiei. Când ştirea a apărut în presă, bărbatul s-a apărat pe Facebook susţinând că face doar muncă de caritate şi l-a atacat pe jurnalistul care a oferit publicului pentru prima dată povestea.

    „Mafiile nu sunt doar organizaţii criminale“, explică Federico Varese, profesor de criminologie la Universitatea din Oxford. „Sunt organizaţii care aspiră să guverneze teritorii şi să controleze pieţe. Comentatorii se concentrează adesea pe aspectul financiar al mafiei şi tind să uite că puterea ei vine din baza locală de unde operează.“
    Distribuirea de pachete cu alimente este o tactică la fel de veche ca mafia în sine. În sudul Italiei, capii mafioţi se prezintă prin tradiţie oamenilor ca binefăcători locali, iniţial fără a cere nimic în schimb.

    „Capii mafiei consideră oraşele lor ca fiind propriile lor moşii”, spune Gratteri. 

    „Ei ştiu foarte bine că, pentru a guverna, trebuie să aibă grijă de oamenii de pe teritoriul lor. Şi o fac exploatând situaţia de criză în avantajul lor. În ochii oamenilor, un şef care bate la uşă oferind mâncare gratuită este un erou. Şeful ştie că va putea conta pe sprijinul acestor familii atunci când va fi necesar, când, de exemplu, mafia sponsorizează în alegeri un politician care le va proteja interesele infracţionale.”

    Zeci de investigaţii din sud au condus la arestarea unor politicieni care au ajutat şi au ocrotit mafia şi care au fost aleşi cu sprijinul mafioţilor locali, aceştia obligând cetăţenii să-i voteze în schimbul unor servicii precum un simplu pachet cu mâncare. „Aceste ajutoare de la mafie nu sunt cadouri. Mafia nu face nimic pentru că are un suflet generos. Acestea sunt favoruri pe care toată lumea trebuie să le plătească într-o formă sau alta, ajutând şi ascunzând de autorităţi un fugitiv, ţinând o armă, distribuind droguri şi altele asemenea“, a explicat Varese. „Gândiţi-vă la ce s-a întâmplat cu El Chapo, regele drogurilor din Mexic”, atrage atenţia Gratteri. 

    „El a traficat tone de cocaină şi a ordonat uciderea a sute de oameni, însă în oraşul său natal era cunoscut pentru bunăvoinţa sa. Oamenii îi erau recunoscători că a adus medicamente pentru familiile satului sau că a construit drumuri. Acelaşi lucru se întâmplă în oraşele italiene.” În Campania, dacă nu oferă alimente, Camorra înmânează bani. Sume mici, de obicei de 50 de euro, scrie BBC. Obişnuiau să ceară bani, iar acum ei sunt cei care dau bani, spune Luigi Cuomo, preşedintele of SOS Imprese, o organizaţie care protejează afacerile mici de politici mafiote precum taxa de protecţie. „Oferă sume mici, dar vor cere ceva în schimb.”

    Marcello era la începutul lunii mai proprietarul unui restaurant din centrul oraşului Palermo pe care a trebuit să-l închidă în martie. Se aşteaptă atunci ca din clipă în clipă să primească o ofertă pe care nu o va putea refuza. Este foarte simplu, a povestit el. Un mafiot ciocăne la uşă şi se oferă să cumpere afacerea, atunci şi acolo. Urmează negocierea unui preţ, apoi cineva transferă o parte din bani în contul proprietarului afacerii. Restul banilor este predat în numerar. „Afacerea mea se scufundă”, se plângea atunci Marcello. „Şi când cineva îţi aruncă un colac de salvare, poţi alege fie să te îneci cu idealurile tale, fie să înoţi.” Dar mafia se va întoarce întotdeauna să ceară ce pretinde a fi al ei, spune Gaspare Mutolo, un fost mafiot sicilian care a devenit martor cheie în zeci de cazuri de crimă organizată.

     „Exact aşa lucram şi eu”, spune el. „Eram mereu fermecător. Păream generos. Nu mi-am arătat niciodată culorile adevărate. Dar ţineţi minte, am ucis mai mult de 20 de oameni.“ Mutolo a vorbit cu BBC dintr-o locaţie secretă unde se află sub protecţia poliţiei şi îşi petrece zilele pictând. Lucrările sale sunt adesea reprezentări ale tentaculelor mafiei care ajung în comunităţi. El spune că de fiecare dată când a ajutat o familie nevoiaşă nu-i pasă cine erau oamenii aceia. „Când copiii îţi plâng pentru că nu au mâncare pe masă sau dacă afacerea ta este pe punctul de a da faliment, nu te gândeşti la consecinţe când accepţi ajutor dintr-o direcţie greşită. Te gândeşti doar la supravieţuire.“

    Apoi, când se apropiau alegerile locale, el se ducea la oamenii pe care i-a ajutat şi le spunea: „Ciao, bella, mă mai ţii minte? Te-am ajutat când ai avut nevoie. Acum, eu am nevoie de tine. Şi tot ce îţi cer este să te duci la vot. Pentru acest candidat.“ Mutolo spune că mafia are suficienţi bani la îndemână pentru a-i cheltui în caz de criză. „Sunt mult mai eficienţi decât statul când vine vorba de ajutarea celor aflaţi la nevoie”, spune el. Antonio şi soţia sa Francesca deţin o măcelărie într-un mic oraş cu clădiri albe, specifice zonei mediteraneene, din Apulia. Când afacerea lor părea că se îndreaptă spre faliment, s-au pomenit că unul dintre clienţii lor obişnuiţi a intrat în magazin şi s-a oferit să-i ajute cu un împrumut. „Ne-am uitat unul în ochii celuilalt. Inimile noastre parcă au încetat să mai bată şi ne-am dat seama imediat ce se întâmplă“, a povestit Antonio.

    El şi soţia sa au refuzat oferta. Ştiau că astfel de credite sunt o afacere de bază a mafiei. Infractorii acordă împrumuturi şi apoi „începe o agonie lentă”, spune procurorul Gratteri. „Scopul final al mafioţilor nu este niciodată să facă un ban dintr-o afacere cinstită, ci să preia afacerea şi să o folosească pentru a spăla bani.“ De când a început carantina, o linie telefonică de asistenţă specială pentru ajutarea victimelor şantajului a înregistrat o creştere de 100% a plângerilor, majoritatea venite de la afaceri mici. „Dacă guvernul italian nu este capabil să-i ajute pe aceşti oameni, îi aruncă practic în braţele mafiei”, spune Attilio Simeone, care lucrează pentru linia de asistenţă.

  • Cum a reuşit un antreprenor să transforme un ingredient banal într-o fabrică de bani. Care este reţeta secretă

    În urmă cu peste şase decenii, antreprenorul Herman Warden Lay a fondat o companie care nu doar că i-a adus un renume internaţional, ci a stat la baza formării gigantului PepsiCo, al doilea producător de mâncare şi băuturi răcoritoare din lume.

    Lay s-a născut în Charlotte, Carolina de Nord, pe 6 martie 1909. În 1920, familia s-a mutat în Greenville, Carolina de Sud. Doi ani mai târziu, mama sa a murit de cancer, iar tatăl său s-a recăsătorit. După terminarea liceului, antreprenorul s-a înscris la Universitatea Furman, cu ajutorul unei burse de atletism, dar nu a absolvit, studiind aici doar doi ani.
    Primul său job a fost în cadrul Sunshine Biscuits, însă odată cu instalarea Marii Depresiuni a fost concediat. A lucrat apoi ca agent de vânzări pentru compania Barrett Food Company, unde livra chipsuri de cartofi clienţilor. Aria sa de acoperire s-a extins tot mai mult şi profitul pe care îl făcea a început să crească.
    În 1932, el a împrumutat 100 de dolari (1.870 de dolari la valoarea de acum a monedei) şi a fondat H.W. Lay Distribution Company, cu sediul în Atlanta, Georgia. Iniţial, compania a fost distribuitor pentru Barrett Food Products Company, fostul angajator al lui Lay.
    Antreprenorul a început să livreze chipsuri din Atlanta până în Nashville, Tennessee. Până în 1937, avea deja 25 de angajaţi şi începuse producţia proprie de snacksuri. Ulterior, compania sa a fuzionat cu The Frito Company în septembrie 1961, businessul astfel creat, Frito-Lay, devenind compania cu cele mai mari vânzări de snacksuri din SUA. 
    În 1965, Herman W. Lay (preşedinte şi director executiv al Frito-Lay) şi Donald M. Kendall (preşedinte şi director executiv al Pepsi-Cola) au decis ca cele două companii să fuzioneze, formând astfel gigantul PepsiCo, Inc.
    Lay s-a căsătorit cu Sarah Amelia „Mimi” Harper şi au avut patru copii. El a murit la 73 de ani, pe 6 decembrie 1982. Camera de Comerţ a SUA are o sală numită după Herman Warden Lay, iar Universitatea Furman oferă o bursă în numele său.
    În prezent, multinaţionala PepsiCo, a cărei subsidiară este Frito-Lay, are o echipă de 263.000 de angajaţi, iar anul trecut a înregistrat venituri de peste 67 de miliarde de dolari. Printre cele mai importante branduri din portofoliul Frito-Lay se numără Fritos, Cheetos, Doritos, Lay’s şi Walkers.

  • Studiu:Românii vor să iasă în oraş pentru a mânca după ridicarea restricţiilor şi majoritatea preferă restaurantul standard, cu distanţă mai mare între mese şi terasă

    Românii vor să iasă în oraş pentru a mânca la restaurant odată cu ridicarea restricţiilor, principalul criteriu de alegere a locului fiind experienţa anterioară, chiar dacă numărul de vizite preconizate este la jumătate, iar suma pe care se gândesc să o cheltuiască este cu cel puţin 10% mai mică în comparaţie cu anul 2019, relevă un studiu exclusiv realizat de Hospitality Culture Institute şi firma de cercetare de piaţă EXACT Business Solutions.

    Aproape jumătate dintre participanţii la studiu spun că vor prefera restaurantul standard (47%), cu mese, pe locul doi fiind locaţiile de tip fast-food (45%), urmate de supermaketurile  care au la vânzare mâncare caldă (35%).

    “Industria de food service îşi va reveni în scurt timp dacă va şti să se reinventeze şi să comunice cu comunitatea de fani în următoarea perioadă. Consumatorul nu mai este foarte deschis să încerce lucruri noi, îi este dor de cele care i-au lipsit în carantină, iar comportamentele din perioada de lockdown, cum ar fi creşterea serviciilor pentru delivery, nu au caracter de permanentizare,”, au declarat reprezentanţii Hospitality Culture Institute, primul institut independent de cercetare, training şi consultanţă din România care studiază piaţa şi trendurile din HoReCa.

    Pentru a se simţi în siguranţă, 78% dintre respondenţii care intenţionează să iasă în oraş au menţionat faptul că locaţiile unde vor merge ar trebui să aibă o igienizare şi dezinfectare programată a spaţiilor, iar 77% au menţionat că preferă o distanţă mai mare între mese faţă de până acum.

    Mai mult, măsurile sanitare obligatorii pentru angajaţi reprezintă o altă măsură de siguranţă pentru că respondenţii să se simtă confortabil, în timp de 69% dintre aceştia ar prefera ca locaţia să dispună de un spaţiu deschis, cum ar fi o terasă.

    Potrivit studiului, 64% dintre românii care intenţionează să comande în perioada următoare de la delivery au menţionat că vor comandă mâncare gătită la domiciliu/birou cel puţin o dată pe săptămână, motivul principal fiind obişnuinţa cu o anumită locaţie, dar şi faptul că le place mâncarea de acolo.

    Studiul  a fost realizat în luna mai în cinci dintre cele mai mari oraşe din România: Bucureşti, Braşov, Timişoara, Cluj, Iaşi şi evaluează perspectiva consumatorilor în ceea ce priveşte locaţiile de ieşit în oraş/food delivery după ridicarea stării de urgenţă în România (15 mai–15 iulie).

  • Un studiu dezvăluie care sunt cele mai expuse joburi la îmbolnăvirea cu COVID-19. Care sunt categoriile de angajaţi care trebuie să fie mai atenţi decât restul lumii

    Stomatologii, angajaţii din saloanele de frizerie, cei care lucrează cu copiii şi servesc mâncare se numără printre cei mai predispuşi la contaminarea cu COVID-19, potrivit unui studiu  al Canadian Centre for Policy Alternatives publicat recent.

    Potrivit thestar.com, mulţi dintre aceşti angajaţi au fost protejaţi de faptul că nu au muncit. Mii de angajaţi din aceste categorii se întorc acum la locurile de muncă.
    „Vor mai exista alte izbucniri ale pandemiei şi nu vor fi doar în industriile de ambalare a cărnii şi industria petrolieră” a spus David Macdonald, autorul din Canada al studiului, referindu-se la câteva dintre locurile unde focarele au izbucnit în ţara sa.

    Raportul lui a analizat joburile din Canada potrivit unei scale americane care măsoară cât de aproape trebuie să lucreze angajaţii de clienţii lor sau între ei pentru a-şi face munca.

    Cei aflaţi în vârful listei – inclusiv dentiştii, însoţitorii de zbor, coafezii şi profesorii – şi-au pierdut în număr mare locurile de muncă în primele faze ale pandemiei.

    MacDonald estimează că 1,7 milioane de angajaţi canadieni din aceste domenii şi-au pierdut locurile de muncă în perioada de izolare, iar dintre ei, 1,2 milioane sunt femei.

    Nu toţi se vor întoarce la muncă imediat. Lou Arab, un purtător de cuvânt al CUPE, sindicatul canadian care reprezintă Canada, a spus că fac presiuni în rândul operatorilor aerieni să ia măsuri mai serioase pentru a-şi proteja angajaţii – cum ar fi anularea serviciului de oferire de mâncare la bord sau furnizarea de echipamente de protecţie. Operatorii aerieni asigură deja măşti personalului navigant.

     

  • Schimbarea RADICALĂ facută de McDonald’s în perioada pandemiei. Toată lumea se întreabă cum au reuşit să o implementeze atât de rapid

    Mâncatul într-un restaurant va fi cu totul diferit după această pandemie, iar operatorul lanţului fast food McDonald’s se numără printre primii care au anunţat care vor fi schimbările făcute de companie în noul context. Dintr-un articol al publicaţiei americane Inc. reiese că McDonald’s testează deja un prototip pentru ieşirile în oraş în perioada pandemiei.


    În Olanda, unul dintre restaurantele din oraşul Arnhem a fost deja reechipat pentru noua lume.
    „Pe măsură ce te apropii, cercuri mari, galbene, marchează distanţa socială aprobată între un client şi celălalt. Chiar înainte de a intra în restaurant, se află o staţie de spălat pe mâini. Fiecare client trebuie să îşi spele mâinile câte 20 de secunde înainte de a intra”, scriu jurnaliştii de la Inc.

    Apoi, eşti întâmpinat de o gazdă de restaurant în stil vechi – ea se află în spatele unui ecran.
    Gazda poartă mănuşi, dar nu şi mască. Oferă apoi clienţilor un semn de plastic pe care se află numărul pe care îl ocupă într-un rând de aşteptare. Apoi, clienţii se apropie de un ecran digital prin intermediul căruia îşi plasează comanda. După ce fac acest lucru, se aşază la o masă.Imediat după ce se îndepărtează de touchscreen, un angajat îl dezinfectază.


    Semne de avertizare despre respectarea distanţei fizice se află peste tot.Mâncarea soseşte într-un dispozitiv asemănător celor de servire a preparatelor chinezeşti. Acesta permite o experienţă de preluare a preparatelor fără contactarea altor persoane, în care clienţii pur şi simplu îşi ridică mâncarea de pe un dispozitiv, care este ulterior din nou dezinfectat, după ce ei îşi termină masa.


    În momentul în care clienţii pleacă, masa este dezinfectată, pregătită pentru următorul client.
    Jurnaliştii de la Inc. se întreabă cum au reuşit cei de la McDonald’s Olanda să rezolve o problemă atât de dificilă, una care va afecta atât de multe zone ale retailului. Un purtător de cuvânt al companiei a declarat pentru Reuters că lanţul speră să păstreze o parte din atmosfera de restaurant şi în context pandemic. Totuşi, a precizat că „Sunt schimbări radicale, dar sperăm să le facem într-o formă în care clienţii să nu le observe prea mult”.

     

  • Businessul în care clienţii devin prieteni

    În urmă cu zece ani, două prietene şi-au propus să îşi deschidă un loc „al lor” în care să îi facă pe clienţi să uite de grijile cotidiene alături de prieteni şi de un vin bun. Aşa a apărut Simbio, care în prezent, pe fondul crizei cauzate de coronavirus, funcţionează pentru o perioadă în sistem de livrări, prin platforma foodpanda.

    Simbio s-a deschis în 2010, din dorinţa antreprenoarelor Iulia Younis şi Dana Nica de a avea „un loc relaxat, unde să poţi merge în fiecare zi cu prietenii, unde să găseşti mâncare proaspăt pregătită, mic dejun la cină, vinuri de pe un continent pe care vrei să-l vizitezi sau un cocktail numai bun să te întinzi la vorbă”.

    Deşi nu aveau experienţă în domeniu, erau hotărâte să înveţe şi să muncească mult pentru a-şi împlini acest vis. „La început, Simbio a fost un loc mic, pentru noi şi prietenii noştri, dar curând am aflat că le place şi prietenilor prietenilor noştri şi prietenilor lor. Încet, încet, Simbio cel mic a devenit neîncăpător, iar aşa ne-am făcut curaj să ne mutăm în 2014 într-un loc mai spaţios, pe Strada Negustori 26. Acum Simbio este un loc în care cei ce ne trec pragul ne devin, aproape întotdeauna, prieteni”, spun fondatoarele businessului.

    În prezent, din portofoliul companiei fac parte restaurantul Simbio, spaţiul de evenimente DOI de pe Strada Popa Nan 82, Simbio Catering şi Simbio pe Roţi. În urma măsurilor luate de autorităţi pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19, Simbio a rămas momentan activ doar pentru livrări. „Ne lipseşte interacţiunea şi agitaţia cu care ne-am obişnuit, dar gătim în continuare. Ne bucurăm de fiecare comandă pe care o primim şi suntem foarte recunoscători pentru sprijinul din această perioadă. Aşteptăm cu nerăbdare să reluăm şi celelalte activităţi şi să ne bucurăm din nou alături de cei care ne vor mai aproape în momentele frumoase din vieţile lor”, spun cele două antreprenoare.

    Înainte de criză, restaurantul nu era activ pe zona de livrări, pentru că fondatoarele Simbio preferau să îşi concentreze toată atenţia asupra celor care le treceau pragul, şi cărora doreau să le ofere un moment relaxat, în care fiecare să îşi construiască propria experienţă în jurul felurilor lor preferate de mâncare, alături de un pahar de vin sau cu un gin tonic. „Acum, căutăm să trimitem puţin din spiritul Simbio acasă la cei ce comandă de la noi, să păstrăm sentimentul de comunitate, chiar dacă suntem departe unii de alţii şi să aducem un mic zâmbet odată cu mâncarea livrată.”

    Din echipa businessului fac parte în jur de 30 de angajaţi. „Cei mai mulţi dintre colegii noştri ne sunt alături de peste 5 ani, petrecem mult timp împreună şi am construit legături puternice, care ne fac să ne simţim ca o mare familie. Aşadar, fiecare ştie ce are de făcut şi cu toţii ne străduim să ne adaptăm cât mai bine noului model de lucru.” 

    Printre cele mai populare feluri de mâncare din meniul restaurantului, care au rămas, de altfel, preferatele celor care comandă acum online, se numără Asian Beef Salad – salata cu antricot de vită la grătar, pastele de orez şi dressing asiatic, obrăjorii de vită cu piure de cartofi cu usturoi copt sau Burger One şi cartofii cu rozmarin sau micul dejun, care poate fi comandat la orice oră. În plus, anul acesta compania a livrat pentru clienţi şi masa de Paşte, cu preparate tradiţionale precum pulpă de miel, sarmale şi cozonaci. „Dezvoltăm serviciul de livrări, atât directe, făcute de noi, pentru prânz şi cină, cât şi prin aplicaţiile specializate şi observăm o creştere treptată, de la o săptămână la alta. Avem prieteni care comandă zilnic de la noi, ceea ce ne conferă stabilitate şi încredere că vom depăşi cu bine momentele grele.”

    În general, spun fondatoarele companiei, cei ce comandă de la Simbio sunt cei care au vizitat în trecut restaurantul, au îndrăgit preparatele şi aşteaptă să revină în vizită. „Cu toţii ne dorim să ne reluăm vechile obiceiuri şi ne este tare dor de musafirii noştri. Ştim, însă, că normalitatea va fi definită diferit, priorităţile multor oameni se vor schimba şi capacitatea de adaptare va fi esenţială. Ne dorim să reluăm evenimentele frumoase pe care obişnuiam să le găzduim la DOI, dar până acest lucru va fi din nou posibil, ne aşteptăm să reluăm serviciul de catering, fie pentru întâlnirile de la birou, fie pentru cele private. Va fi un an dificil pentru cei mai mulţi dintre noi, dar suntem optimişti că momentul reîntâlnirii va veni în curând.”

    Acest articol face parte din campania #livramacasa lansată de foodpanda, cea mai mare platformă de food delivery din România, pentru a susţine restaurantele locale, în noul context generat de pandemia de Covid-19.

    Campania îşi propune şi să aducă în prim-plan poveştile afacerilor locale, ale antreprenorilor care le conduc şi echipelor din bucătărie şi să transmită un mesaj optimist, oferind totodată o imagine reală a provocărilor cu care se confruntă în această perioadă. Restaurantele sunt deschise pentru livrare, acordă prioritate sănătăţii şi siguranţei clienţilor, iar răspunzând la acţiunea lansată de foodpanda, platforma le poate ajuta să îşi susţină afacerea.

    foodpanda.ro, parte a grupului Delivery Hero, este cea mai mare platformă online de comenzi de mâncare din România, colaborând, în prezent, cu peste 2700 de restaurante din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa, Arad, Ploieşti, Oradea, Galaţi, Craiova, Sibiu, Piteşti, Târgu Mureş, Baia Mare, Bacău, Buzău, Brăila, Satu Mare, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Focşani.

     

  • Ce fac americanii cu banii primiţi gratis de la stat: Cumpără mâncare, combustibil şi îşi plătesc datoriile acumulate de când a început criza

    Americanii au început să primească cecurile cu bani de la stat – care se ridică până la 1.200 dolari – iar datele arată că aceştia aveau nevoie de bani pentru a-şi acoperi nevoile zilnice

    Datele agregate de banca digitală Current arată că cetăţenii care beneficiază de aceste plăţi au cheltuit în ultimele cinci zile 16% din bani pe mâncare, inclusiv livrări, încă 9% pe alimente din supermarket şi 10% pe combustibil, potrivit CNBC.

    „Este clar că mâncarea reprezintă o problemă, iar oamenii se chinuie. Ei doar încearcă să supravieţuiască şi cred că acesta a fost şi scopul stimulului”, a spus Stuart Sopp, CEO-ul băncii digitale Current.

    Aceste cifre arată modul în care americanii vor folosi banii primiţi de la guvern, în contextul în care pandemia a închis multe businessuri şi a lăsat milioane de oameni fără loc de muncă.

    Legislaţia aprobată de Congeres la finalul lunii martie prevede o plată singulară de până la 1.200 de dolari pentru a-i ajuta pe aceştia să traverseze criza economică generată de pandemie.

    Trezoreria americană a anunţat săptămâna aceasta că zeci de milioane de americani vor beneficia de astfel de plăţi până miercuri.

    Conform datelor Current, principalele direcţii ale banilor de la stat, pe lângă mâncare, alimente şi combustibil sunt reprezentate de: retrageri de la bancomat – 9%; jocuri video – 5%; facturi – 4% şi transferuri de bani – 14%, ceea ce arată că oamenii îşi plătesc datoriile pe care le-au acumulat pentru a trăi, de când a început riza.

    Majoritatea băncilor tradiţionale vor începe să transfere banii direct în conturile clienţilor săptămâna aceasta, dar anumite fintech-uri au reuşit să accelereze plăţile.

  • Dincolo de graniţe

    „Povestea businessului nostru a luat naştere din dorinţa de a oferi oamenilor acces la produse sănătoase, artizanale, din mediul rural, dar şi pentru a oferi o rampă de lansare micilor producători din România şi, mai ales, producătorilor de lucruri handmade”, povesteşte Robert Tudor, cel care, alături de soţia sa, Claudia Tudor, a pus bazele conceptului Graniţa urbană.
    Amândoi au lucrat în domeniul HoReCa. Robert Tudor a făcut înconjurul lumii de două ori pe un vas de croazieră, dar a ales să revină în România, unde a împletit jobul de bucătar cu cel în domeniul vânzărilor. După câteva încercări în domeniul antreprenoriatului, s-a încumetat să mai facă una. Cu numele de Graniţa urbană.
    „Este un pas riscant, dar motivant. Profilul de business este unul nişat. Investiţia iniţială este de 10.000 de euro, dar mizăm în mare parte pe reinvestirea în totalitate a profitului în primii doi ani de activitate”, spune el.
    Businessul a fost pus pe picioare la începutul acestui an, iar în decursul primăverii băcăniei online ar trebui să i se alăture şi un punct fizic de vânzare în Otopeni, lângă Capitală. Ca simbolistică, magazinul va fi exact la graniţa dintre Bucureşti şi judeţul Ilfov.
    „Produsele pe care le comercializăm acum sunt fabricate pe tot teritoriul României. Este vorba despre produse precum zacuscă şi dulceaţă din Comăneşti şi Gura Ocniţei, specialităţi din peşte din Bucovina, brânză din Cund, bere artizanală din Bucureşti şi Sibiu, produse handmade din Bucureşti, cosmetice organice din Prahova.”
    Băcănia include, aşadar, şi produse nonalimentare, care poartă însă, şi ele, pecetea de „fabricat în România”. Graniţa urbană vinde, de asemenea, fructe, legume şi băuturi răcoritoare din Buftea, produse vegane din Dobrogea, făină şi mălai provenite din agricultură ecologică din judeţul Vrancea, muştar artizanal din Tecuci, vin din Dealu Mare, miere şi produse din miere de la trei producători din Gohor, Pătârlagele şi Dobârceni. De toate pentru toţi.
    „Planurile pentru 2020 cuprind dezvoltarea brandului prin participarea la târguri şi evenimente de profil, dar şi reinvestirea profitului în publicitate online şi integrarea cât mai multor producători pe platformă”, spune Robert Tudor.
    Cine cumpără? În general, oamenii care nu au timpul necesar să meargă la cumpărături în magazine sau cei aflaţi în căutare de produse naturale, bio şi artizanale.
    Cei doi antreprenori care au creat Graniţa urbană vor să exploateze şi mai mult această nişă a produselor cât mai apropiate de obiceiurile strămoşeşti.
    „Anul acesta sau cel târziu anul viitor vrem să facem şi o linie de producţie proprie şi vrem să organizăm ateliere de gătit la ceaun, o tehnică aparte pe cale de dispariţie, care se mai regăseşte doar în mediul rural. Oamenii trebuie să cunoască tehnica de preparare a bucatelor şi atmosfera care se regăsea în ograda de altădată.”

    I See Stars – brand de haine (Bucureşti)
    Fondator: Anda Onescu
    Investiţie iniţială: 15.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 42.000 de euro
    Prezenţă: magazine din Bucureşti (Dacia 24) şi Constanţa (Alinette)

    Captain Bean – reţea de cafenele (Cluj-Napoca)
    Fondator: Bogdan Pandea
    Investiţie iniţială: 7.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 250.000 de euro
    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Yes, Please! – cărţi şi cupoane personalizate (Bucureşti)
    Fondatori: Raluca şi Dan Cristea
    Investiţie iniţială: 6.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2020: 50.000 de euro
    Prezenţă: Cărtureşti, BookCity, InMedio, eMag

    Maestoso Design – producţie de accesorii (Bucureşti)
    Fondator: Claudia Tecuceanu
    Investiţie iniţială: 35.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 300.000 de euro
    Prezenţă: online, showroom propriu, magazine partenere din străinătate

    Chicineta – brand de farfurii
    cu mesaje (Bucureşti)
    Fondator: Oana Titică
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2019: 300.000 de lei (63.000 de euro)
    Prezenţă: online, Bucureşti Mall

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero. În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Adevărul despre „multitasking”. Poate un angajat să facă mai multe lucruri bine în acelaşi timp sau nu?

    „Multitaskingul este, în opinia mea, un mit. Nu poţi cu adevărat să te afli în acelaşi timp în acelaşi loc, oferind de nota 10 livrabilele diferite mereu”, spune tranşant Lavinia Ţânculescu, într-un interviu  Business MAGAZIN. Ea este doctor în psihologie, membru al Asociaţiei de Psihologie Industrială şi Organizaţională, tutore pentru cursul de diagnoză organizaţională, consultant organizaţional, lector universitar şi psihanalist de formare analitică. Din punctul de vedere al specialistului, posibilitatea de a face mai multe lucruri bine simultan este un mit, lucru demonstrat chiar ştiinţific. „Nu este posibil ca creierul uman să genereze mai multe tipuri de acţiuni în acelaşi timp cu acelaşi grad de eficienţă. Poţi să le faci, dar le faci pe toate prost sau mediocru. Din motivul acesta este esenţial să acorzi timpul şi spaţiul necesare fiecărei acţiuni în parte”, subliniază ea.


    În rândul activităţilor Laviniei Ţânculescu se numără şi lucrul cu  angajaţi din organizaţii mari în procese de coaching şi spune că unul dintre lucrurile pe care le-a observat în lucrul cu manageri, cu şefi de echipă, dar şi cu angajaţi care nu au managementul echipei în responsabilitate este că majoritatea oamenilor nu înţeleg ce înseamnă prioritizarea şi nu ştiu cum să îşi organizeze ziua. „Eu am fost contestată de câteva ori că sunt împotrivă – fiind şi cadru universitar – ca studenţii să mănânce în timpul orei; asta nu pentru că ar fi o chestiune de politeţe sau de bun simţ, ci pentru că organismul lor investeşte atenţie în actul digestiei şi nu atenţie la ore, la informaţia schimbată”, subliniază specialistul.
    Prin urmare, nici mâncatul în faţa laptopului, pe care mulţi dintre angajaţii companiilor constrânşi de un volum de muncă din ce în ce mai mare îl adoptă, nu este prielnic angajatului, dar nici organizaţiei în care acesta lucrează. „Dacă vrei să le faci pe amândouă greşit sau într-un mod nepotrivit, poţi să le faci.” Totuşi, Lavinia Ţânculescu, care se autodeclară susţinătoarea  timpului şi spaţiului alocate exclusiv unei sarcini, subliniază: „Garantez că dacă cineva dedică în mod special timp unei sarcini şi nu se mai gândeşte în altă parte, aceeaşi sarcină iese şi mai repede, şi mai bine decât dacă ai fi făcut două-trei-patru-cinci-şase lucruri în acelaşi timp”.
    Specialistul mai aminteşte că în mod istoric, din vremuri preistorice, femeile au fost mai predispuse la a face multitasking: trebuia să aibă în acelaşi timp grijă de copii, de curăţenia în casă, de mâncare, iar bărbaţii aveau un singur scop: să vâneze, să aducă hrana acasă.  „Ei sunt mai degrabă unitasking şi istoric vorbind.” Chiar dacă s-au mai schimbat lucrurile şi tehnologia ajută, subliniază ea, „creierul uman nu s-a schimbat prea mult de la omul cavernelor până la omul acesta contemporan, se diferenţiază cu până la 1% din perspectivă genetică”.
    Şi totuşi, ce să facem ca să ne concentrăm 100% pe ceea ce facem?
    „În primul rând trebuie să ai o conştiinţă a prezentului, a acestui a fi acolo, concept despre care se vorbeşte acum sub denumirea de mindfulness: a fi aici cu minimum de efort.” Iar când colegii de open space ne întrerup din sarcinile pe care ne concentrăm în acele momente, un refuz politicos este ideal într-o astfel de situaţie: „Îi poţi spune unui coleg: Nu pot, vin în 5 minute – fiecare înţelege că un alt coleg poate fi ocupat; pe de altă parte, evident că şi abuzul de o astfel de scuză nu este cel mai potrivit lucru”. Ea le sugerează angajaţilor să îşi planifice ziua de lucru într-un mod realist. „Ce spun întotdeauna, mai ales angajaţilor cu care derulez programe de coaching, este să îşi planifice maximum 5 ore şi jumătate de muncă – 6 ore în agenda zilnică, nu 8 ore.” Ea citează un studiu realizat la nivel mondial din care ar reieşi că angajaţii lucrează efectiv, în medie, 2 ore şi 15 minute: „Nu este bine pentru angajator, dar acesta este şi un rezultat al faptului că angajaţii sunt obosiţi, nu se pot concentra – când spun efectiv, nu mă refer la momentele de reîntoarcere la sarcina respectivă, ci la munca efectivă – dincolo de faptul că s-ar putea ca în anumite geografii să se lucreze mai puţin”. 
    Sfatul principal legat de organizarea timpului este o programare realistă a agendei zilnice: „Dacă vrei să fii eficient cu adevărat, fă-ţi programul astfel încât să nu ai mai mult de două sarcini majore pe zi, două proiecte importante la care lucrezi – să nu îţi faci planificarea de la oră la oră, să îţi laşi anumite intervale de timp libere pentru că nu se ştie niciodată ce poate interveni – inclusiv faptul că s-ar putea să ai un blocaj, să nu poţi să te concentrezi”. Astfel, specialistul sugerează o organizare a întâlnirilor cu cel puţin 15-20 minute pauză între ele, astfel încât să poţi măcar să respiri. „Câteodată şi ieşirea din cadru, schimbarea perspectivei ajută; atenţia unui adult se defocalizează după 40 de minute, ceea ce înseamnă că ar trebui să te ridici, să faci câţiva paşi, să te întorci ca să fii eficientă pentru următoarea sarcină.”
    De cele mai multe ori, subliniază Ţânculescu, pauza de cafea, pauza de ţigară, pauza în general este de dorit: „Când spun pauză, mă refer la uz, nu la abuz, pentru că sunt mulţi angajatori care se plâng de faptul că există angajaţi care mai mult stau pe afară decât sunt la birou”.
    Tânculescu oferă şi exemplul unei cunoştinţe care lucra într-o mare companie de consultanţă şi audit, în care în sezonul ocupat angajaţii lucrau foarte mult şi erau deseori obosiţi, dar care nu renunţau niciodată la pauza de prânz: „În mod absolut ritualic aş putea spune şi demn de urmat, se ridica la ora 12 de la birou şi se întorcea la ora 13. Îşi ţinea întotdeauna pauza de masă. Era una dintre cele mai eficiente angajate, nu avea timpi morţi, dar avea această decenţă în raportarea la sarcini. Este esenţial să te raportezi în mod productiv la sarcini, dar eşti absolut inconştient să te raportezi în mod abuziv la sarcini”.
    Oamenii care au un grad ridicat de conştiinţă de sine şi care iau pauze sau pleacă de la birou atunci când nu se simt bine sunt oamenii bine conectaţi cu propriul corp şi poate şi cei mai eficienţi. Pe de altă parte, există însă şi acele persoane care şi abuzează de aceste opţiuni, precum şi de anumite beneficii pe care un angajator le pune la dispoziţie. „Există într-adevăr şi angajaţi toxici care fac abuz de o serie de beneficii puse în sprijinul lor – multe companii le pun la dispoziţia angajaţilor tot felul de jocuri – sau spaţii de recreere – pentru recreere de câteva minute, nu de ore în şir.” Acestea însă pot genera efectul opus, o recreere de câteva ore într-un spaţiu de relaxare dintr-un birou modern va îngreuna munca angajatului: „Dacă te recreezi în felul acesta timp de o oră, două, trei, nu vei mai reuşi să intrii sau vei reintra foarte greu în starea de om al muncii”.
    Din acest motiv, ea spune că are o abordare considerată poate neconvenţională de unii specialişti din domeniul resurselor umane referitoare la toate mijloacele de relaxare noi puse la dispoziţia angajaţilor de către angajatori: „Întrebam: ce caută hamacele la voi în birou? Hamacul te conduce înspre o stare de plăcere totală a copilului mic care este ţinut în braţe. Cui i-ar mai fi uşor să se ridice de acolo? Nu ţi-e uşor, te ridici, eşti mai degrabă obosit fiindcă îţi ieşi din ritm. Aceasta consumă energie foarte mare”.
    Consideră că este puţin probabil ca un astfel de angajat să fie în continuare productiv, conştient: „Noi vrem angajaţi conştienţi, care îşi gestionează propria muncă. Putem să folosim metafora balerinei halterofile: ori e balerină, ori e o persoană care ridică haltere”.
    Pe de altă parte, angajatorii consideră că ar avea angajaţi mai relaxaţi dacă le-ar delimita mai bine atribuţiile: „Un angajat ar fi mai liniştit, mai calm, dacă ar avea sarcini clare de muncă – momente de feedback mai dese, interacţiuni constructive şi punctuale, nu şedinţe interminabile, de 3-4 ore, de câte 15 participanţi, unde nimeni nu mai ştie cine participă şi toată lumea are în faţă un laptop şi fenomenul acesta al inerţiei se întâmplă de faţă cu toţi participanţii”. Chiar dacă  noi avem sentimentul că suntem productivi fiindcă stăm în şedinţe de dimineaţa până seara, de fapt nu este aşa. „A abuza de un anumit tip de interacţiune, cum ar fi şedinţa, te face să fii neproductiv”.
    De asemenea, consideră că pentru a avea angajaţi mai liniştiţi angajatorii trebuie să le ofere posibilitatea să îşi modeleze sarcinile postului de muncă, să nu aibă acelaşi tip de sarcină – acesta fiind de altfel unul dintre motivele prin care se poate ajunge la burnout. „Burnoutul are trei dimensiuni: epuizare psihică, cinism, ineficienţă profesională, nu mai este vorba doar despre un anumit nivel de stres – toate acestea conduc la manageri care nu îşi mai pregătesc angajaţii, colegi care sunt răi unii cu alţii. Pentru că în situaţia asta suntem – şi mulţi dintre ei nici nu realizează că trebuie să spună stop sau să ceară un ajutor .”
    Ce să facă angajaţii pentru o viaţă mai bună la birou? Lavinia Ţânculescu răspunde cât se poate de direct: „Să se adapteze sau să plece. A te adapta înseamnă foarte mult înseamnă să fii capabil să îţi creezi sau să aderi la o serie de mecanisme de gestiune a factorilor stresori din jur”, concluzionează ea.

    Lavinia Ţânculescu este doctor în psihologie, membru al Asociaţiei de Psihologie Industrială şi Organizaţională, tutore pentru cursul de diagnoză organizaţională, consultant organizaţional, lector universitar şi psihanalist de formare analitică.

  • Cât de mult mănâncă românii

    Piaţa de mâncare gătită a înregistrat o dublare în ultimii doi ani, ceea ce arată creşterea puterii de cumpărare a românilor şi evoluţia mediului de business din domeniul HoReCa, iar ca tendinţă constantă se remarcă dezvoltarea zonei de food delivery, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Hospitality Culture Institue. .

    Valoarea totală anuală a pieţei de mâncare gătită (restaurante standard, fast-food, cantine, pub-uri şi supermarket-uri) în cinci dintre cele mai mari oraşe din ţară (Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj şi Braşov) s-a ridicat în 2019 la 14,1 miliarde de lei, ceea ce reprezintă o dublare faţă de nivelul din 2017, de 7,2 miliarde lei, relevă studiul National Foodservice Research, realizat de Hospitality Culture Institute, primul institut independent de cercetare, training şi consultanţă din România care studiază piaţa şi trendurile din HoReCa.

    „O piaţă HoReCa puternică reprezintă un indicator care arată că puterea de cumpărare a românilor este în creştere, şi descrie, în acelaşi timp, dezvoltarea companiilor antreprenoriale din domeniu, alături de marii investitori străini, re-taileri şi lanturi de restaurante internaţionale. Ne dorim ca studiul nostru, aflat la a treia ediţie, să fie un barometru pentru orice antreprenor ori manager din indus-tria ospitalităţii care vrea să îşi fundamenteze deciziile pe baza datelor statistice şi a interpretărilor calitative”, au declarat reprezentanţii Hospitality Culture Institute.

    Potrivit studiului Hospitality Culture Institute, 73% din totalul achiziţiilor reali-zate sunt cuprinse în intervalul 21-50 lei. Valoarea medie a bonului de achiziţie, indiferent de tipul de locaţie, este 42,3 lei. Bonul mediu pentru mâncare în seg-mentul delivery este 37,8, lei.

    Din totalul respondenţilor, aproximativ 83% au fost cel puţin o dată în ultimele şase luni în restaurante standard, cu mese (sitting), 59% au utilizat servicii de li-vrare şi 59% au fost la fast-food.

    Astfel, dintre respondenţii care au utilizat serviciile de livrare pentru a comanda mâncare cel puţin o dată în ultimele şase luni au realizat comanda de acasă în cele mai multe situaţii, iar 31% de la locul de muncă. Mai mulţi respondenţi din oraşele din ţară – Timişoara, Iaşi, Cluj şi Braşov – au comandat mâncare prin in-termediul telefonului mobil – 49%, faţă de 37% dintre consumatorii din Bucureşti.

    Ediţia a III-a a celui mai mare studiu naţional în zona de food a fost realizată la începutul anului 2020 în cinci dintre cele mai mari oraşe din România: Bucureşti, Braşov, Timişoara, Cluj, Iaşi.
    Culegerea datelor cantitative s-a realizat prin metodologia CATI (Computer As-sisted Telephone Interviewing). Studiul a fost realizat de Hospitality Culture In-stitute, primul institut independent de cercetare, training şi consultanţă din România care studiază piaţa şi tendinţele din industria HoReCa, în parteneriat cu EXACT Business Solutions, companie cu experienţă de peste 10 ani în market-ing research. Hospitality Culture Institute reuneşte lideri din ospitalitate, profesionişti din di-verse industrii, arhitecţi, reprezentanţi media, antreprenori şi manageri. Misiunea Institutului este de a identifica tendinţe cu impact economic, social, politic şi cultural şi de a împărţăşi know-how şi soluţii aplicate. Cele mai importante pro-iecte ale Hospitality Culture Institute sunt Conferinta Naţională a Industriei Ospitalitatii, aflată la ediţia a 4-a, Horeca Business Accelerator, Romanian Hos-pitality Awards, National Food Service research şi Intimate roundtable conversa-tions.