Arabia Saudită, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Egiptul, Yemenul şi Libia au rupt legăturile diplomatice cu Qatar, la începutul săptămânii trecute, acuzând autorităţile de la Doha de destabilizarea regiunii prin sprijinirea unor reţele teroriste precum Stat Islamic şi Al-Qaida. Retragerea diplomatică a fost declanşată de Bahrein şi a fost urmată de restul statelor din golf; decizia a fost luată ”pentru a proteja securitatea naţională în faţa pericolelor reprezentate de terorism şi extremism“.
Ca urmare, Arabia Saudită şi-a închis graniţele şi a blocat legăturile pe uscat, aeriene şi pe mare cu peninsula învecinată. Alături de Emiratele Arabe Unite şi Bahrein, saudiţii au stabilit un termen de două săptămâni pentru ca vizitatorii şi rezidenţii din Qatar să părăsească teritoriul. Totodată, cele şase ţări arabe au închis spaţiul aerian pentru compania Qatar Airways. Banca centrală a Arabiei Saudite a sfătuit şi alte bănci din regat să nu mai facă comerţ cu instituţii din Qatar, lucru care ar putea avea implicaţii majore asupra economiei statului vecin.
Decizia, una fără precedent, este văzută drept o separare majoră între ţările puternice din golf, care sunt, de asemenea, aliaţi apropiaţi ai Statelor Unite. Statele arabe şi-au manifestat în mai multe rânduri opoziţia faţă de regimul din Iran, dar Arabia Saudită a mers un pas mai departe, acuzând Qatarul de ”colaborare cu grupări teroriste susţinute de Iran“, în regiunea estică Qatif şi în Bahrein.
Ca răspuns, Qatarul a acuzat că se confruntă cu o campanie de minciuni şi născociri care au drept scop să impună o tutelă asupra statului. ”Campania de incitare bazată pe minciuni a atins nivelul născocirilor pure“, a transmis ministerul de externe de la Doha, care a precizat că, în calitate de membru al Consiliului de Cooperare al Golfului, Qatarul respectă suveranitatea altor state şi nu intervine în treburile lor interne.
Aşa cum era de aşteptat, preţul petrolului a crescut în primele ore de după anunţul privind izolarea Qatarului, cotaţiile futures ale ţiţeiului crescând cu 1,6% pe piaţa de la New York, conform Bloomberg.
Analiştii se aşteaptă ca decizia diplomatică să afecteze tot sistemul de aprovizionare dinspre Orientul Mijlociu, practic de la statele care fac parte din Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol. Bloomberg arată că toate aceste ţări folosesc strâmtoarea Hormuz, prin intermediul căreia Departamentul de Energie al SUA estimează că trece aproximativ 30% din cantitatea de petrol exportat. Preţul petrolului ar putea fi afectat pe termen lung de această criză, în condiţiile în care Qatarul este unul dintre principalii producători şi exportatori de petrol din cadrul OPEC.
Reacţiile externe nu au întârziat să apară: în Turcia, oficiali din partea Partidului AK, aflat la guvernare, dar şi din partea opoziţiei au declarat că parlamentul turc va trece o serie de schimbări legislative cu scopul de a putea trimite mai multe trupe către baza militară turcă din Qatar.
Pe de altă parte, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat că Rusia nu are niciun amestec în ceea ce priveşte decizia mai multor ţări arabe de a rupe relaţiile diplomatice cu Qatarul. ”Este o problemă care ţine de relaţiile bilaterale între ţările respective. Nu ne amestecăm în astfel de decizii, deşi suntem suspectaţi că ne-am afla în spatele oricărei revoluţii din lume. Dar vă asigur că nu este adevărat“, a declarat Lavrov.
O altă reacţie importantă a venit din partea preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, care i-a cerut regelui Salman al Arabiei Saudite să îndemne la unitate în golf. ”Mesajul său a fost că avem nevoie de unitate în regiune pentru a combate ideologia extremistă şi finanţarea terorismului“, a spus un oficial de la Casa Albă agenţiei de presă Reuters. Anterior, Trump a subliniat că iniţiativa Arabiei Saudite de a izola Qatarul ar putea marca ”începutul sfârşitului ororii terorismului“. ”Pe durata vizitei mele recente în Orientul Mijlociu, am transmis că nu mai trebuie finanţată ideologia radicală. Liderii de stat au arătat cu degetul spre Qatar. Mă bucur să văd că vizita din Arabia Saudită, cu regele şi reprezentanţii a 50 de ţări, are efecte pozitive. Au spus că vor avea o abordare fermă în ceea ce priveşte finanţarea extremismului, iar toate trimiterile indicau Qatarul. Poate că acest moment va însemna începutul sfârşitului pentru oroarea terorismului“, a scris Donald Trump pe contul său de Twitter. Preşedintele american a lăsat de înţeles că decizia celor şase ţări arabe este justificată, deşi Qatarul este un aliat al Statelor Unite şi găzduieşte o bază militară americană.
Efectele s-au văzut imediat şi la bursă: indicele QE, referinţa bursei de la Doha, a scăzut cu 7,3% ca urmare a anunţului. Toate cele 44 de companii listate pe bursa qatareză au încheiat şedinţa de tranzacţionare la mijlocul săptămânii trecute în teritoriu negativ.
Statul arab are însă rezerve: fondul suveran al Qatarului, cel mai mare investitor de pe piaţa de capital locală, are active de 335 de miliarde dolari, aflându-se astfel pe locul al nouălea în lume. Fondul are în portofoliu pachete importante de acţiuni în companii mari precum Volkswagen (17%), Glencore (9%) sau Barclays (6,3%). Mai mult, Qatarul are o populaţie de 2,2 milioane de locuitori şi un PIB de 165 miliarde dolari, cetăţenii acestui stat fiind astfel printre cei mai bogaţi ai lumii.
CE URMEAZĂ?
Dincolo de motivele expuse la începutul săptămânii trecute, la baza rupturii între statele din Golful Persic stă însă modul în care fiecare a interpretat evenimentele din timpul Primăverii Arabe.
În contrast cu acţiunile statelor vecine, Qatar a susţinut în mod activ schimbările de regim din lumea arabă. Cei de la Doha au mobilizat bani şi resurse mediatice în favoarea mai multor actori precum Frăţia Musulmană din Egipt, Hamas din Fâşia Gaza sau partidul Ennahda din Tunisia. De cealaltă parte, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită au încercat să limiteze accesul Qatarului în respectivele zone.
Pare astfel un conflict ce va continua să producă efecte; singurul mod prin care acestea vor rămâne la nivel diplomatic şi economic, fără a escalada, este de a aduce toate părţile implicate la aceeaşi masă. Cine are însă forţa de a organiza o astfel de negociere?