BusinessMagazin

Tag: jucatori

  • În ciuda percepţiei dată de cozi, vânzările per magazin au scăzut la o treime în comerţul modern în ultimul deceniu. Declinul vine pe fondul apetitului crescut al retailerilor pentru magazine pe format mic

    Declinul poate fi pus pe de-o parte din expansiunea puter­nică a celor zece jucători străini care a dus la creş­te­rea concurenţei. Pe de altă parte, scăderea se explică şi prin faptul că retailerii au pariat în acest ultim deceniu pe magazine mai mici ca suprafaţă şi cu vânzări pe măsură.
     
    Vânzarea medie per magazin este un indicator cheie în retail, mai ales pentru jucătorii care au mers cu acelaşi tip de format în toată perioada. Cifra de afaceri totală este influenţată de numărul de deschideri operate de o com­panie, pe când un retailer care merge pe magazine de supra­faţă similară poate lua în calcul indicatorul de vân­za­re per unitate ca un reper al businessului şi al consumului totodată.
     
    Pe piaţa din România însă, în ultimii ani, jucătorii au pre­ferat să îşi diversifice portofoliu, optând fie pentru o paletă mai largă de formate, fie pentru suprafeţe diferite sub acelaşi format. Aceste calcule sunt însă un exerciţiu jur­na­listic, nu iau în calcul data de deschidere a fiecărei uni­tăţi şi nici nu fac o medie ponderată în funcţie de suprafaţă.
     

  • Un sfert din toţi „pantofarii“ români lucrează în judeţul Bihor. La polul opus, aproape jumătate din judeţe sunt invizibile pe harta locală a producţiei de încălţăminte

    Din totalul numărului de salariaţi circa un sfert sunt localizaţi în judeţul Bihor, aflat la graniţa cu Ungaria. La polul opus, circa 20 dintre judeţele României sunt invizibile pe harta locală a producţiei de încălţă­minte. În total, există peste 1.800 de firme care produc încălţări şi genţi, acestea având afaceri cumulate de aproape 5,6 mld. lei, arată datele de la Registrul Comerţului. Dintre acestea, circa 285 sunt amplasate în judeţul Bihor, iar acestea angajează 12.600 de oameni şi au afaceri cumulate ce merg spre 1,3 mld. lei.  Apropierea de Vest, infrastructura bună către Occident, unde au sediul clienţii, şi salariul mediu cu până la o treime sub media pe economie, toate au fost argumente care au convins marii producători de pantofi să îşi amplaseze aici fabricile.

    Dacă doar cinci judeţe „ţin în mâini“aproape două treimi din industrie, la polul opus, mai bine de 20 de judeţe precum Giurgiu, Olt, Vrancea, Mehedinţi sau Teleorman sunt practic invizibile pe această hartă. Acest sector îşi concentrează acti­vitatea în anumite zone, cunoscute pentru specializarea în domeniu încă dinainte de ’89. Judeţele sărace din sud-estul ţării şi din regiunea Moldovei sunt cunoscute mai degrabă pentru producţia de haine, unde salariul mediu este chiar mai mic. Producţia de pantofi s-a concentrat în centru şi vest.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Banii de la groapa de gunoi

    „Scopul final este să ajungem ca până în 2020 să reciclăm 70% din deşeurile colectate în zona noastră de operare, cu mult peste targetul de 50% stabilit de Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, Sighişoara şi zonele limitrofe vor fi singurele din România pregătite să respecte normele impuse de UE la acest capitol”, descrie Silviu Dumitrescu, managing director al Saubermacher, potenţialul de dezvoltare a domeniului reciclării în regiunea în care activează.

    Printre principalele activităţi ale companiei cu origini austriece se numără colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere, colectarea, neutralizarea şi eliminarea finală a deşeurilor periculoase, colectarea, transportul şi valorificarea deşeurilor industriale, precum şi depozitarea deşeurilor nepericuloase la depozitul ecologic din Sighişoara.

    Fondată în 1979, Saubermacher operează în prezent în nouă ţări din Europa Centrală şi de Est prin intermediul a 2.800 de angajaţi, numărul celor din România ridicându-se la 250. Pe piaţa locală a intrat în 2005, iar trei ani mai târziu a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni a două societăţi de salubrizare din judeţele Sibiu şi Mureş.

    În ultimii cinci ani, cifra de afaceri a companiei a fost constantă. Pentru anul curent reprezentanţii Saubermacher estimează că aceasta va fi similară cu cea de anul trecut, în jurul a 2,57 de milioane de euro. „Totuşi, comparativ cu ţările occidentale cifra de afaceri este una mică, având în vedere preţurile foarte mici şi competiţia mare din piaţa românească. Cifra de afaceri în Austria şi Germania este cu aproximativ 60% mai mare pentru o companie de o dimensiune asemănătoare şi cu o gamă de servicii similară”, spune Dumitrescu. El precizează că în estul Europei singura ţară cu care România se poate compara din punct de vedere al preţutilor de salubrizare este piaţa din Bulgaria, dar şi acolo „cifrele de afaceri sunt mai mari faţă de media locală deoarece şi rata de abonaţi este mai mare.”

    Marja de profit a companiei a ajuns anul trecut la 22%, aceasta fiind cea mai mare realizată de către oricare dintre firmele din grupul Saubermacher. Rezultatul este parte a strategiei de creştere a companiei, care a mizat în ultimii trei ani nu pe extindere, ci pe eficientizarea colectării şi valorificării deşeurilor, spune Dumitrescu. „Consider că în cazul în care implementezi o strategie pe termen mediu cu soluţiile potrivite, poţi ajunge la rezultatele scontate.”

    Valoarea totală a investiţiilor companiei, de la intrarea pe piaţa locală până în prezent, a ajuns la 7,5 milioane de euro. Potrivit managing directorului companiei, cele mai multe investiţii au fost direcţionate „către tehnologii care asigură o mai bună protejare a mediului înconjurător şi, implicit, o stare de sănătate mai bună a populaţiei”.

    El adaugă că „investiţiile variază de la un an la altul, în funcţie de durata de viaţă a echipamentelor, dar media anuală este de 500.000 – 700.000 de euro pe an”. Spre exemplu, anul trecut, compania a investit 700.000 euro în echipamente de colectare mai performante şi într-o staţie de epurare care să adapteze procesarea deşeurilor la standarde europene.

    Pentru anul viitor însă, reprezentanţii Saubermacher au în plan o investiţie de 25 de milioane de euro într-un nou proiect de extindere a depozitului de deşeuri menajere din Sighişoara şi în implementarea unei tehnologii corespunzătoare cu ajutorul căreia speră să rezolve o mare parte a problemei de gestionare a deşeurilor în zona în care compania operează. Investiţia presupune, printre altele, cumpărarea echipamentelor de colectare, sortare şi transport al deşeurilor. Dumitrescu estimează piaţa de salubrizare din România la o valoare cuprinsă între 600 şi 800 de milioane de euro.

    Totuşi, spune că, în ciuda faptului că pe piaţă există loc şi pentru alţi jucători, anumite deficienţe ale sistemului local îi împiedică pe marii investitori din piaţa europeană să fie interesaţi de piaţa din România.

    „Mare parte a jucătorilor din România se consideră operatori de salubrizare după ce cumpără un camion şi participă la o licitaţie oferind un preţ de dumping. Mulţi nu investesc în sisteme tehnologice de colectare şi reciclare, ci folosesc un sistem rudimentar”, descrie Silviu Dumitescu una dintre problemele industriei în care activează.

    Potrivit managing directorului de la Saubermacher, un alt motiv care îi determină pe operatori să fie prudenţi în participarea la licitaţii este şi rata mică de abonaţi ai companiilor de salubrizare de pe piaţa locală, care include doar 60-70% din populaţie, „deşi legea obligă orice persoană fizică sau juridică să aibă contract de salubrizare”.

    Reprezentantul Saubermacher susţină că piaţa locală este foarte diferită faţă de cele din regiune şi în special faţă de vest, caracteristicile deşeurilor diferind foarte mult de de la o regiune la alta, la fel şi soluţiile utilizate. „De pildă, în Austria fracţia biodegradabilă a deşeurilor este de maximum 25%, însă în România aceasta ajunge şi la 65% în mediul rural, iar acest lucru demonstrează că românii aruncă foarte multă mâncare şi mai puţine ambalaje.” 

    El spune că la aceste caracteristici se mai adaugă lipsa de disciplină, deoarece oamenii aruncă deşeurile la întâmplare, fără să suporte consecinţele, în timp ce în ţările din vest astfel de practici sunt descurajate prin amenzi drastice şi chiar consecinţe penale.

    Dumitrescu crede că principalele motive pentru care românii reciclează atât de puţin sunt lipsa de informare, dar şi lipsa de implicare a autorităţilor locale, precum şi neimplementarea preţurilor diferenţiate. „În Austria, în cazul în care fracţia biodegradabilă este contaminată cu plastic, carton, hârtie sau sticlă, acel abonat o să plătească de până la zece ori mai mult faţă de un abonat care a realizat sortarea corespunzător.”

    De altfel, Dumitrescu spune că principalele provocări cu care s-a confruntat din poziţia pe care o ocupă sunt cele legate de colaborarea cu autorităţile locale, care „consideră că operatorul trebuie să fie cel care rezolvă aceste probleme şi nu doresc să îşi asume obligaţii, ci preferă să paseze mai departe responsabilităţile. Noi, în calitate de operator, nu avem puterea de a implementa litera legii fără sprijinul autorităţilor”, spune el.

    Potrivit reprezentantului Saubermacher, piaţa este afectată şi de o criză a forţei de muncă, care s-a remarcat începând cu anul trecut, „nu doar în sectorul nostru, ci la nivel naţional. Această problemă îi afectează pe jucătorii din piaţă. Singura soluţie pentru criza forţei de muncă este fidelizarea angajaţilor, având în vedere că oferta este foarte mare, dar angajaţii sunt puţini. În cazul nostru, fluctuaţia de personal a fost minimă tocmai printr-un comportament corect faţă de angajat”, spune el.

    Potrivit ZF, în topul companiilor locale de salubrizare se numără Romprest Service, Rosal Grop, Urban, Supercom şi Polaris M. Holding.

  • Tenis în culori

    Aceasta a invitat o serie de artişti să înveselească terenuri de tenis din cinci oraşe americane, Miami, Los Angeles, Chicago, Cincinnati şi New York, în cadrul proiectului Art Courts. Terenurile viu colorate nu vor fi folosite însă în competiţii oficiale, ci doar pentru agrement şi antrenamente, existând antrenori care consideră că desenele realizate de artiştii invitaţi, care par a distrage atenţia jucătorilor, i-ar putea, de fapt, ajuta pe aceştia să-şi dezvolte capacitatea de concentrare. 

  • Cum se vede extinderea retailului farma în oraşele mici: marile lanţuri iau locul jucătorilor independenţi şi intră cu mai multe locaţii în acelaşi oraş

    Situaţia din Găeşti nu se încadrează în ponderea stabilită de legea farmaciei (o farmacie la 4.000 de locuitori în cazul oraşelor care nu sunt reşedinţe de judeţ). Lanţul Catena, liderul pieţei de retail farmaceutic, controlat de antreprenoarea Anca Vlad, are trei farmacii în Găeşti. Şi Help Net are o farmacie în oraşul dâmboviţean, iar restul de trei farmacii sunt ale unor jucători independenţi.
     
    În comparaţie, în urmă cu cinci – şase ani, înainte de extinderea puternică a marilor lanţuri, în Găeşti erau doar farmacii independente. Două dintre acestea au fost preluate de Catena, în timp ce un jucător independent nu a rezistat şi în locul farmaciei este în prezent o agenţie de turism.
     
    „Ca trend, micii întreprinzători, micile lanţuri locale de trei-cinci farmacii caută oportunităţi şi cum în oraşele mari este ocupat, atunci ei se îndreaptă spre rural şi oraşele mici şi se formează minilanţuri judeţene. Piaţa are o dinamică de apariţie şi dispariţie. Formarea oligopolurilor, în loc să ducă la scăderi de preţuri, a dus la dispariţia diversităţii la lanţuri. Cei care plătesc taxă de raft sau dau discounturi suplimentare ajung pe raft“, a spus pentru ZF Laszlo Lorenzovici, con­sultant farma, director general la Hospital Consulting.
     

  • Grupul Carmistin şi-a dublat profitul datorită investiţiilor

    Grupul Carmistin este unul dintre cei mai mari crescători de animale din România, iar potrivit datelor interne, pe linia de business pui a înregistrat o creştere EBITDA de la 9,02 mil. lei, la jumătatea anului trecut, până la 11,20 mil. lei în primele şase luni ale anului curent, în condiţiile în care subvenţia aferentă condiţiilor de bunăstare s-a redus de la aproximativ 1,20 lei/cap în 2017, până la 0,86 lei/cap în 2018.

    De asemenea, pe linia de business porc, în condiţiile reducerii drastice a subvenţiei aferente condiţiilor de bunăstare cu peste 50%, de la 28,50 euro/cap anul trecut, până la 13,809 euro/cap anul acesta, profitul operaţional al grupului Carmistin s-a majorat de la 9,45 mil. lei, până la 16,62 mil. lei, în perioada de referinţă.

    Cea mai profitabilă linie de business a grupului, cu o creştere de peste 200% este linia de agricultură, mai exact cultura cerealelor şi fabricarea furajelor. La fel ca în cazul celorlalte linii de business, majorările profitului se datoarează investiţiilor, deschiderea noilor capacităţi de producţie din Râmnicu Vâlcea şi succesul de piaţă al furajelor destinate consumatorilor individuali.
    Per total, Carmistin a înregistrat în prima jumătate a anului 2018 un rezultat operaţional pe toate liniile de business de peste 48 mil. lei, faţă de 24,724 mil. lei EBITDA la finalul primelor şase luni ale anului 2017.

  • DEZASTRU în Turcia: lira se prăbuşeşte, iar Trump dă lovitura de graţie

    Potrivit Bloomberg, indicele BIST 100, reprentativ pentru piaţa de capital din Turcia, a scăzut cu aproape 9%, cea mai mare scădere din ultimii doi ani.

    În acelaşi timp, jucătorii din industria de oţel şi aluminiu primesc în plin lovitura dată de Trump, care a anunţat astăzi că va dubla tarifele pe oţel şi aluminiu pentru Turcia, 50%, respectiv 20%.

    Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar

  • Jocul ca afacere. Cum să faci bani în România cu unul dintre cele mai populare jocuri pe PC din istorie

    M-am jucat Counter-Strike în copilărie, iar în urmă cu câţiva ani am participat la un joc de airsoft în aer liber”, descrie Vlad Zamfir motivele pentru care s-a orientat spre un business care îmbină deopotrivă unul dintre jocurile de PC din copilăria millennialilor de azi, precum şi unul cât se poate de fizic, airsoftul.

    Devenit popular în toată lumea, acesta este un joc sportiv în care jucătorii simulează un conflict sau efectuează anumite misiuni cu ajutorul unor replici ale armelor reale. Este similar cu paintballul, iar diferenţa dintre cele două constă în materialul „muniţiei”: dacă în primul caz este vorba despre bile cu vopsea, în cazul airsoftului este vorba despre bile din material plastic. În timp ce la nivel internaţional se organizează chiar şi campionate de airsoft – Vlad Zamfir oferă exemplul Rusiei, care a organizat chiar şi un campionat între ţări, cu peste 1.000 de jucători – piaţa locală nu este una în plină dezvoltare, în special pe nişa magazinelor care comercializează echipamente de airsoft. În ceea ce priveşte arenele, Zamfir crede că mai există două astfel de spaţii în Bucureşti.

    Antreprenorul, în vârstă de 24 de ani, a construit, în urmă cu doi ani, FySnow Arena, o arenă de airsoft a cărei particularitate constă în faptul că reproduce o hartă din jocul virtual Counter-Strike, unul dintre primele jocuri de strategie pe calculator, care solicita jucătorilor să se joace pe grupuri. „Pentru mulţi jucători airsoftul reprezintă mai mult decât un hobby: este o dorinţă de aventură manifestată într-un joc ce nu cunoaşte limite în materie de arme airsoft şi scenarii cu tentă militară. Un astfel de joc ar aduce mişcare, adrenalină şi relaxare”, descrie el modul în care clienţii săi se raportează la acest joc.

    Preţul pentru o astfel de distracţie se situează în jurul a 50 de lei pe oră; potrivit lui Vlad Zamfir însă, investiţiile unui pasionat de astfel de sport pot urca semnificativ. În prezent, circa 100 de persoane vizitează arena săptămânal; au existat însă perioade în care s-a ajuns la acest număr într-o singură zi. Totodată, în unele scenarii de joc, sunt implicate chiar şi 200-300 de persoane.

    Anul trecut, cifra de afaceri a Airsoft (firma care operează FySnow Arena), a ajuns la peste 180.000 de lei, iar profitul net, la 97.000 de lei. Pentru anul în curs Zamfir previzionează un profit net de 50.000 de euro.

    Cum a ajuns tânărul de 24 de ani să construiască o astfel de afacere?

    El a povestit, în cadrul emisiunii Smart Business, că încă din copilărie, de fiecare dată când încerca ceva nou, se gândea la potenţialul transformării lucrului descoperit într-un business.

    „Căutam mereu să vând ceva, iar prima investiţie a fost în patru cutii de cretă cumpărate de la librărie, cu ajutorul cărora am marcat un teren de tenis în spatele blocului. Am răspândit apoi afişe pentru a-i direcţiona spre acel loc”, descrie el prima experienţă prin care a luat contact cu antreprenoriatul.

    Preocupat şi de airsoft, s-a gândit initial să îşi deschidă şi el un magazin de echipamente, dar în urma unui vis pe care l-a avut – la propriu – a hotărât să construiască arena inspirată de jocul adolescenţei sale. 

    Primul pas făcut a fost să găsească un loc potrivit pentru dezvoltarea proiectului – l-a găsit în Glina, lângă Bucureşti, pe o suprafaţă de aproximativ 2.000 de metri pătraţi.

    A investit 50.000 de euro în dezvoltarea acesteia – „Fondurile nu au fost în niciun caz europene sau prin proiecte ale statului”, spune el. Precizează că a observat, din experienţele sale de până acum, cum acestea ajung să te îngrădească la un moment dat: „Este o formă de ajutor care ulterior poate să îţi aducă cheltuieli mai mari decât te-ai fi aşteptat”.

    Banii au venit însă din prima sa afacere, Smartech Security Solution (spioneaza.ro), o societate care se ocupă de comercializarea de echipamente de tehnică operativă sau, mai pe înţelesul tuturor, de spionaj. A intrat în acest domeniu încă de la 16 ani, când a început să se documenteze şi să promoveze anumite echipamente existente la vremea aceea, iniţial echipamente simple – brelocuri şi brichete cu cameră. A ţinut apoi pasul cu lansările; iar dacă anul trecut, valoarea veniturilor generate de aceasta ajungea la peste jumătate de milion de lei, anul acesta spune că se îndreaptă spre pragul de 1 milion de euro.

    Vlad Zamfir spune că oricine poate cumpăra astfel de echipamente; însă folosirea acestora este permisă cât timp persoanele monitorizate sunt înştiinţate.

    Clienţii lor sunt atât persoane juridice, cât şi fizice, dar a observat că în cel de al doilea caz predomină clienţii femei.

    Preţurile acestor produse pornesc de la 200 de lei – pentru microfoane sau camere – şi pot depăşi 5.000 de lei pentru echipamentele profesionale.

    În ceea ce priveşte planurile sale în continuare, spune că acestea vizează exporturile în Europa. „Dacă ne gândim la italieni, probabil că sunt mult mai geloşi decât românii”, spune el, mai în glumă, mai în serios.

    În ceea ce priveşte airsoftul, vrea să construiască noi scenarii de joc şi noi săli; nu exclude extinderea în afara Bucureştiului şi înfiinţarea unei şcoli de airsoft.

    Iar când vine vorba de sfaturile pe care le-ar da tinerilor de vârsta lui care vor să înceapă o afacere, spune că acestea constau în transformarea greşelilor în experienţe utile şi să nu ezite când au o idee: „Primul pas este să încerci, apoi poţi să reuşeşti sau nu, dar chiar dacă a fost un eşec, tot te-ai ales cu ceva”.

    Smart Business
    este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale revistei Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

  • Cine sunt antreprenorii români care vor să cucerească Vestul cu afacerile lor. Care sunt primele ţări unde vor să îşi deschidă fabrici

    Sándor Csányi din Ungaria, Branko Roglic din Croaţia, Krzysztof Pawinski din Polonia sunt nume care la prima vedere nu spun nimic. Dacă adăugăm faptul că primul este preşedintele grupului financiar-bancar OTP şi proprietarul grupului din industria alimentară Bonafarm (Sole Mizo), al doilea este proprietarul distribuitorului de bunuri de larg consum Orbico şi al treilea este fondatorul gigantului din industria alimentară Maspex Wadowice (Tymbark), atunci vedem că discutăm despre trei dintre cei mai importanţi antreprenori din sectorul alimentar din regiune. De la masa giganţilor lipsesc deocamdată românii.

    Cu toate acestea, încet-încet, pe harta europeană a businessurilor din industria alimentară încep să-şi facă loc şi afacerile româneşti, însă nu doar prin exporturi, ci şi prin achiziţii după modelul omologilor din Ungaria, Polonia sau Croaţia care au cucerit pieţe importante din regiune prin cumpărarea de fabrici sau prin ridicarea lor de la zero.

    Industria alimentară românească, o piaţă de aproape 10 miliarde de euro, a rămas încă terenul pe care cei mai importanţi jucători sunt antreprenori, în ciuda faptului că multinaţionalele s-au extins puternic în marea majoritate a sectoarelor economice, de la industria auto la domeniul bancar. A venit însă vremea ca antreprenorii români să-şi încerce norocul şi pe alte pieţe, după exemplul oamenilor de afaceri din ţări cu care România este veşnic comparată – Ungaria, Croaţia, Cehia sau Polonia.

    Cine sunt antreprenorii români care s-au decis să-şi pună numele pe businessuri din străinătate?

    Cel mai recent nume care s-a decis să-şi dezvolte businesssul în străinătate este Radu Timiş, antreprenorul care a dus grupul din industria mezelurilor şi a lactatelor Cris-Tim la aproape 150 de milioane de euro.

    Radu şi Cristina Timiş au pus bazele businessului Cris-Tim în urmă cu mai bine de două decenii, iar acum pregătesc noua generaţie pentru a prelua conducerea businessului. Deja trei dintre cei patru băieţi ai soţilor Timiş sunt implicaţi în business şi vor lua parte alături de părinţii lor la un nou capitol: extinderea europeană. Grupul Cris-Tim, cu 2.600 de angajaţi, vrea să cumpere sau să închirieze o fabrică de mezeluri în Spania şi Marea Britanie. Motivul? Grupul Cris-Tim exportă deja 15% din producţie pe 18 pieţe europene, însă mare parte din materia primă o cumpără din străinătate.

    „E mai simplu să deschidem o fabrică acolo decât să aducem carne din străinătate, să o procesăm aici şi să trimitem mezeluri la export”, explica Radu Timiş.

    De unde vine pofta pentru extindere la nivel european? Rezultatul sondajului „Viitorul afacerilor”, realizat de OCDE, Banca Mondială şi Facebook, arată că doar 17% dintre antreprenorii români cred că există bariere în internaţionalizarea afacerii.

    Temerile ţin însă de mediul în care funcţionează: 56% cred că riscurile sunt legate de fiscalitate şi reglementări, 51% de situaţia economiei în ansamblu şi 39% de recrutare.

    „Dincolo de temeri şi riscuri, există oportunităţi, iar antreprenorii români par să le conştientizeze. Interesul pentru pieţele internaţionale este o prioritate la nivel global datorită instrumentelor online. Tehnologia schimbă modelele de business tradiţionale, este un factor perturbator (disruptiv) şi reprezintă în acelaşi timp o oportunitate şi un risc”, explică reprezentanţii companiei de consultanţă şi audit Deloitte România. Un studiu al companiei – „Deloitte Private“ –  arată că, din acest motiv, mai mult de jumătate dintre respondenţi cred că poziţia lor va fi ameninţată în următorii 2-3 ani de un competitor.

    De altfel, numărul mare de tranzacţii din ultimii ani în sectorul alimentar, unde cumpărători sunt în general multinaţionale, iar vânzătorii antreprenori locali, dar şi dorinţa oamenilor de afaceri locali de a se extinde pe pieţe pe care le consideră mai prielnice pentru dezvoltarea businessului sunt printre motivele pentru care vedem în ultima vreme tot mai mulţi antreprenori români care cumpără sau deschid fabrici în străinătate.

    Spania a devenit ţintă pentru investiţii şi pentru Scandia Sibiu, cel mai mare producător de conserve din România, care a achiziţionat Thenaisie Provote, o companie din regiunea Galicia (Spania), specializată în producţia şi distribuţia de produse din peşte şi fructe de mare. Thenaisie Provote are vânzări anuale de aproape 30 de milioane de euro şi circa 200 de angajaţi, conform datelor de pe site-ul alimarket.es.

    Aceasta este prima achiziţie făcută de producătorul român în afara ţării şi face parte din strategia companiei de a deveni cea mai mare companie românească de produse alimentare la nivel naţional. Achiziţia Thenaisie Provote va ajuta compania să îşi consolideze poziţia pe piaţa conservelor din peşte din România, dar şi să fie prezentă pe alte pieţe, activarea de clienţi noi fiind unul dintre pilonii de creştere ai grupului.

    Scandia Food a înregistrat în 2017 o cifră de afaceri a grupului de peste 59 milioane de euro, în creştere cu 13% faţă de 2016, şi estimează pentru 2018 o cifră de afaceri de aproximativ 100 milioane euro (inclusiv businessul din Spania), conform informaţiilor furnizate de companie.

    Însă unul dintre primii antreprenori care au cumpărat businessuri din industria alimentară este Levente Bara, antreprenorul care a pus bazele producătorului de ingrediente pentru industria alimentară Supremia Group (în prezent Solina România) din judeţul Alba în urmă cu peste 15 ani. El a vândut însă ulterior businessul grupului francez Solina, într-o tranzacţie ce trece de 30 milioane de euro, conform datelor ZF. În urmă cu circa trei ani Supremia a cumpărat două companii din Danemarca, Tamaco Trading şi Tamaco Pak, cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor.

    Dincolo de pariul românilor pe alte pieţe, industria alimentară rămâne unul dintre puţinele sectoare ale economiei unde antreprenorii mai aduc cea mai mare parte din cifra de afaceri. Astfel, din cifra de afaceri de 10 mld. euro realizată de companiile din acest sector, peste 60% sunt aduse de companiile cu acţionariat românesc.

    Andrei Ursulescu
    este managerul care conduce businessul Scandia Sibiu, controlat de familiie Gaşpar şi Creştin. El este unul dintre oamenii-cheie ai companiei sub ochii căruia s-a parafat achiziţia fabricii Thenaisie Provote din Spania

    Radu Timiş
    Fondatorul şi preşedinte al producătorului de mezeluri Cris-Tim vrea să deschidă o fabrică în Marea Britanie sau în Spania, acolo unde exportă deja produse realizate în fabricile din România

    Levente Bara
    Fondatorul Supremia Group a cumpărat două businessuri cu activităţi pe segmentul producţiei de ingrediente alimentare, respectiv al ambalajelor din Danemarca înainte să vândă compania din Alba francezilor de la Solina

  • Ionuţ Mişa: „Consumul trebuie neapărat susţinut de investiţii”

    „Pentru a asigura stabilitatea pe termen lung, este neapărat nevoie de investiţii. Consumul reprezintă cea mai mare pondere în toate economiile lumii, vorbind de creştere economică. Este important, dar el pe termen lung nu poate fi sustenabil dacă nu este sprijinit de investiţii”, a spus Ionuţ Mişa.

    „Anul trecut s-a modificat legea achiziţiilor publice într-o anumită măsură, cu un efort, credeţi-mă, extrem de intens la nivelul Comisiei Europene. Anul acesta se fac paşi, în continuare, pentru modificarea legii achiziţiilor publice şi să sperăm că investiţiile vor creşte şi că vor fi din ce în ce mai consistente”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro