BusinessMagazin

Tag: japonez

  • Povestea fondatorului Sony. A lăsat afacerea familiei cu sake şi sos de soia pentru electronice

    A urmat cursurile Universităţii Imperiale din Osaka, pe care a absolvit-o cu o diplomă în fizică. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a fost locotenent în marina japoneză şi l-a cunoscut astfel pe inginerul electrician pe nume Masaru Ibuka, care urma să aibă un rol important în viaţa sa. După război, i s-a oferit un post de profesor la Institutul de Tehnologie din Tokyo, dar, după ce a citit un articol despre Ibuka, care încerca să deschidă un laborator de cercetare, a hotărât să îl viziteze.

    Vizita s-a încheiat cu un parteneriat, iar în 1946 cei doi au pus bazele afacerii Tokyo Telecommunications Engineering în ruinele postbelice ale unui magazin din Tokyo. Ibuka s-a concentrat pe inginerie şi pe designul produselor, în timp ce Morita s-a ocupat de marketing, angajaţi şi finanţare. Primul lor produs a fost un aparat automatic de gătit orez, dar acesta nu a avut foarte mult succes, cei doi reuşind să vândă doar 100 de astfel de aparate. Ulterior, şi-au propus să lanseze un casetofon, iar ideea lor s-a concretizat în 1950. Au avut parte de un succes modest, datorat marketingului agresiv al lui Morita. Până în 1955, Morita a încercat să conceapă designul pentru un radio portabil destinat pieţei americane, dar cel mai mic radio pe care au reuşit să îl facă era în continuare prea mare. Antreprenorul japonez a rezolvat această problemă îmbrăcându-şi oamenii de vânzări în haine cu buzunare foarte mari, astfel încât să strecoare radioul cu uşurinţă în acestea în timpul demonstraţiilor.

    Morita a început să conştientizeze faptul că numele brandului este la fel de important precum produsele realizate pentru succesul companiei. Tokyo Telecommunications Engineering era destul de greu de pronunţat, iar Morita voia un nume uşor de pronunţat şi memorabil. Toată lumea a crezut că este nebun că voia să schimbe numele unei companii care avea deja un oarecare succes, dar în 1958 şi-a atins obiectivul şi a schimbat numele companiei. Era inspirat atât de cuvântul latin ”sonus„, care însemna ”sunet„, cât şi de optimismul dat de asemănarea cu ”sunny„ (însorit). 

    În 1963, Morita a pus bazele subsidiarei americane Sony Corporation of America, iar în 1961 compania sa a devenit prima companie japoneză listată la Bursa din New York. Morita s-a mutat împreună cu familia în New York City în 1963. Voia să înveţe tot ce putea despre americani şi despre cultura lor, astfel încât Sony să creeze produsele ideale pentru piaţa americană. Petrecea totodată foarte mult timp în compania elitelor sociale americane, formate din oameni puternici şi bogaţi, atât politicieni, cât şi oameni de afaceri. În anii ’70, casetofoanele portabile au devenit populare în America, dar erau totuşi mari şi grele. Morita a avut ideea unui mic casetofon alimentat cu baterii şi dotat cu căşti care să permită o libertate mare de mişcare. A creat astfel walkmanul, unul dintre cele mai de succes produse electronice lansate vreodată, cu 250 de milioane de unităţi vândute de la debutul său din 1979.

    Sony a devenit şi prima companie japoneză care şi-a creat o unitate de producţie în Statele Unite ale Americii, iar de-a lungul timpului Morita a creat mai multe facilităţi de producţie, cercetare şi dezvoltare şi centre de design în America de Nord, Europa şi Asia.

    Mulţi dintre cei care l-au cunoscut pe Morita au spus despre el că era foarte carismatic şi atrăgea atenţia tuturor celor cu care interacţiona. Abilităţile lui excelente de comunicare şi farmecul său i-au permis să treacă peste diferenţele culturale dintre Japonia şi Statele Unite ale Americii. Era un workaholic, dar practica şi sporturi precum schi, scuba diving şi wind surfing, chiar şi după ce a împlinit 60 de ani. Pasiunea lui Morita era însă inovaţia. Sony a dezvoltat primul televizor portabil cu baterie, tubul de imagine Trinitron, care a stabilit un nou standard pentru televizoarele color, cât şi VCR-ul.

    Morita era interesat şi de diversificarea portofoliului companiei, astfel că a creat CBS/Sony Group, axată pe producţia de muzică, iar în 1979 a intrat şi în zona serviciilor financiare prin compania Sony Prudential Life Insurance. A cumpărat şi companiile CBS Records şi Columbia Pictures Entertainment. A renunţat la fotoliul de preşedinte al companiei în 1994 şi a murit cinci ani mai târziu.

  • Sistemul zombi: cum a sărit capitalismul de pe şine?

    UN NOU CUVÂNT DE ORDINE CIRCULĂ ÎN ULTIMA PERIOADĂ ÎN SĂLILE DE CONFERINŢĂ ŞI REUNIUNILE INTERNAŢIONALE. S-a făcut auzit la Forumul Economic Mondial de la Davos şi la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internaţional. Bancherii îl strecoară în prezentările lor, iar politicienii îl folosesc pentru a face impresie. Cuvântul este ”incluziune„ şi se referă la o trăsătură pe care naţiunile occidentale par să fie pe cale să o piardă: capacitatea de a permite cât mai multor categorii sociale să beneficieze de progresele economice şi să participe la viaţa politică, se arată într-o analiză realizată de publicaţia Der Spiegel.

    Termenul este folosit şi la reuniuni cu un caracter mai exclusivist, aşa cum s-a întâmplat în luna mai, la Londra, unde 250 de personalităţi cu averi mari şi foarte mari, de la preşedintele Google, Eric Schmidt, la directorul general al Unilever, Paul Polman, s-au strâns într-un venerabil castel de pe malul Tamisei pentru a deplânge faptul că, în capitalismul de astăzi, oferta pentru cei cu venituri mici este insuficientă. Fostul preşedinte american Bill Clinton a remarcat ”distribuţia inegală a oportunităţilor„, în timp ce directorul general al FMI, Christine Lagarde, a criticat numeroasele scandaluri din lumea financiară.

    Gazda reuniunii, investitoarea Lynn Forester de Rothschild, a spus că este îngrijorată în legătură cu coeziunea socială, remarcând faptul că oamenii şi-au pierdut încrederea în guverne.

    Nu este necesar, desigur, să participi la o conferinţă la Londra pe tema incluziunii pentru a realiza că ţările industrializate au o problemă. La căderea Zidului Berlinului, acum 25 de ani, ordinea economică şi socială liberală occidentală părea că se află într-un marş triumfal de neoprit. Comunismul se prăbuşise. Politicienii de pretutindeni lăudau pieţele dereglementate, iar specialistul american în ştiinţe politice Francis Fukuyama invoca sfârşitul unei ere.

    Astăzi, nimeni nu mai vorbeşte despre efectele capitalismului liber. Subiectul zilei este ”stagnarea seculară„, aşa cum a numit-o Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA.

    Economia americană nu creşte nici la jumătate faţă de anii 1990. Japonia a devenit bolnavul Asiei, în timp ce Europa se afundă într-o recesiune care a început să încetinească maşinăria de export a Germaniei, punându-i în pericol bunăstarea.

    Capitalismul secolului XXI este unul al incertitudinilor, aşa cum a devenit evident în această lună, când a fost nevoie doar de câteva date dezamăgitoare din comerţul SUA pentru a provoca scăderea puternică a burselor la nivel global, de la piaţa americană a obligaţiunilor şi piaţa petrolului şi până la obligaţiunile mult încercatei Grecii.

    Politicienii şi liderii din afaceri cer noi iniţiative de creştere, dar arsenalele guvernelor sunt goale. Miliardele de dolari cheltuite pe pachete de stimulare economică, în urma crizei financiare, au creat munţi de datorii în majoritatea statelor industrializate, care duc acum lipsă de fonduri pentru noi programe de cheltuieli.

    Băncile centrale rămân şi ele fără muniţie. Au coborât dobânzile aproape de nivelul zero şi au cheltuit sute de miliarde pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale. Cu toate acestea, sumele uriaşe de bani pompate în sistemul financiar nu îşi fac loc în economie.

    În Japonia, Europa şi Statele Unite, companiile abia dacă mai investesc în echipamente sau fabrici. În schimb, preţurile explodează pe pieţele de acţiuni, obligaţiuni şi imobiliare, un boom periculos generat de banii ieftini şi nu de creşterea economică durabilă.

    Pe lângă crearea unor noi riscuri, politicile occidentale de criză amplifică conflictele din interiorul naţiunilor industrializate. În timp ce salariile muncitorilor stagnează, iar formele tradiţionale de economisire aproape nu aduc câştiguri, clasele bogate, formate din cei care îşi pun banii să lucreze pentru ei, profită din plin. Potrivit celui mai recent Raport al Bunăstării Mondiale (Global Wealth Report) realizat de Boston Consulting Group, averea privată la nivel mondial a crescut cu circa 15% în 2013, aproape de două ori mai rapid faţă de anul anterior.

    Datele ilustrează o disfuncţie periculoasă a motorului capitalismului. Băncile, fondurile mutuale şi companiile de investiţii erau folosite pentru ca economiile cetăţenilor să fie transformate în progres tehnic, dezvoltare şi noi locuri de muncă. În prezent, aceste entităţi organizează redistribuirea bunăstării sociale de jos în sus. Clasa de mijloc a fost şi ea afectată. În ultimii ani, mulţi membri ai clasei de mijloc au văzut că prosperitatea lor scade în loc să crească.

    Larry Kats, economist la Harvard, spune că societatea americană seamănă cu o clădire de apartamente deformată şi instabilă, în care penthouse-ul din vârf devine tot mai mare, în timp ce nivelurile inferioare sunt supraaglomerate, cele de mijloc sunt pline de apartamente goale, iar liftul nu mai funcţionează.

    Nu este de mirare că oamenii nu mai înţeleg prea multe din acest sistem. Potrivit unui sondaj realizat de Allensbach Institute, doar unul din cinci germani consideră că actualele condiţiile economice din Germania sunt echitabile şi aproape 90% simt că decalajul dintre bogaţi şi săraci se amplifică din ce în ce mai mult.

    În aceste condiţii, criza capitalismului s-a transformat într-una a democraţiei. Mulţi consideră că ţările lor nu mai sunt guvernate de parlamente, ci de lobby-urile bancare, care aplică logica bombelor suicidale pentru a-şi asigura privilegiile, cu alte cuvinte fie sunt salvate, fie trag după ele, până la moarte, întreg sistemul.

  • POZA ZILEI: Suporterii Cupei Mondiale

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • Nissan recheamă în service un milion de vehicule în America de Nord

     Modelele implicate, între care şi noua generaţie de berline Altima, au fost fabricate în perioada 2013-2014, potrivit unei scrisori adresate de Nissan Agenţiei americane pentru siguranţa traficului rutier.

    Nissan a avertizat că softul de activare a airbag-urilor ar putea să înregistreze că locul pasagerului este liber, chiar dacă este ocupat de un adult, existând riscul să nu se activeze în caz de accident.

    Grupul japonez nu a precizat dacă au avut loc accidente sau incidente în care au fost implicate aceste maşini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soros: Europa s-ar putea confrunta cu 25 de ani de stagnare economică de tip japonez

     Japonia este invocată deseori ca exemplu de stagnare a economiei. După ce a consemnat creştere spectaculoasă a PIB şi dezvoltare industrială în cea mai mare parte a perioadei de după Al Doilea Război Mondial, Japonia a intrat abrupt în recesiune la începutul anilor ’90, după care a urmat o lungă perioadă de stagnare.

    PIB-ul Japoniei a revenit recent pe creştere, ca urmare a unor măsuri agresive de stimulare a economiei.

    Criza financiară care a afectat regiunea începând din 2010 s-a încheiat, însă Europa are de rezolvat “o criză politică ce a divizat regiunea între state creditoare şi state datoare”, a spus Soros, într-un interviu acordat Bloomberg.

    În acelaşi timp, băncile au fost încurajate să adopte măsuri pentru a trece de teste de stres, în loc să stimuleze economia prin creditarea companiilor, a adăugat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Panasonic înregistrează cea mai mare creştere a profitului din ultimii patruzeci de ani

    Venitul net al companiei a fost de 730 milioane dolari în condiţiile în care analiştii estimaseră suma la 440 milioane dolari. Aflat în cel de-al doilea an al mandatului său, Preşedintele Kazuhiro Tsuga a început orientarea către produse destinate caselor şi maşinilor pentru a accelera revenirea companiei, după ce gigantul japonez a înregistrat ani consecutivi cu pierderi.

    Atât unitatea de producţie pentru baterii (furnizate către companii auto precum Toyota) cât şi cea pentru aparatură audio-video au trecut pe profit, iar conducerea Panasonic a anunţat că va continua restructurările , respectând planul de a elimina diviziile neprofitabile până în martie 2016.

  • Grupul japonez Suntory a preluat producătorul whisky-ului Jim Beam, pentru 13,6 miliarde de dolari

     Beam Inc. mai deţine mărcile de bourbon Maker’s Mark şi Knob Creek şi este al doilea mare producător de whisky american, după Brown-Forman Corp., care produce printre altele Jack Daniel’s şi vodca Finlandia.

    Producătorul de bere şi băuturi răcoritoare Suntory este în prezent pe locul 15 în lume după vânzările de băuturi alcoolice.

    După perfectarea tranzacţiei, grupul japonez va urca pe poziţia a treia, după Diageo (Marea Britanie) şi Pernod Ricard (Franţa). Afacere de familie, Suntory a fost fondată în 1899 la Osaka, unde are sediul şi în prezent, potrivit Wall Street Journal.

    Beam este în prezent numărul 4 la nivel global, cu vânzări anual de aproape 2,5 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Japonia se teme de o radicalizare a regimului nord-coreean

     “Urmărind imaginile cu momentul evacuării lui Jang Song-thaek din scaunul său, m-am gândit la scene din timpul revoluţiei culturale” din China, a declarat joi Itsunori Onodera în cadrul unui forum, la Tokyo.

    “Coreea de Nord ar putea să se radicalizeze şi mai mult pe viitor, iar aceasta mă preocupă”, a declarat ministrul.

    Coreea de Nord a confirmat luni destituirea lui Jang Song-thaek şi, fapt rar, a difuzat fotografii cu arestarea umilitoare a celui considerat până de curând ca numărul doi al regimului.

    Potrivit unor experţi, această epurare la nivel înalt, survenită la doi ani de la accederea la putere a lui Kim Jong-un, ar putea să-i permită tânărului lider să strângă rândurile în jurul său împotriva Coreei de Sud şi occidentalilor, care acuză Phenianul că dezvoltă rachete intercontinentale cu capacitate nucleară.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Premierul Japoniei, despre crearea unei zone de apărare aeriană chineză: “Sunt foarte îngrijorat, este un lucru foarte periculos”

     “Sunt foarte îngrijorat pentru că este un lucru foarte periculos, care poate conduce la un accident imprevizibil”, a declarat Abe în cadrul unei şedinţe pe această temă în Senat, potrivit declaraţiilor sale citate de presă.

    Beijingul a anunţat sâmbătă crearea unei “zone de identificare şi apărare aeriene” în Marea Chinei de Est, care include insulele aflate sub controlul Japoniei dar care sunt revendicate de China.

    Crearea acestei noi zone de apărare aeriană este însoţită de reguli pe care este necesar să le respecte toate avioanele care o tranzitează, sub ameninţarea unei intervenţii a forţelor armate, a anunţat Ministerul chinez al Apărării într-un comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Filmul “Câinele Japonez”, de Tudor Cristian Jurgiu, lăudat de Hollywood Reporter: “Un film neaşteptat de promiţător, cu un joc actoricesc superb”

     Potrivit unui comunicat de presă remis MEDIAFAX, lungmetrajul “Câinele Japonez”, în regia lui Tudor Cristian Jurgiu, a fost prezentat duminică seară, în premieră mondială, la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, eveniment care a început pe 20 septembrie şi se va încheia sâmbătă.

    Debutul în lungmetraj al lui Jurgiu a fost primit cu entuziasm atât de public, care a aplaudat furtunos echipa filmului la sfârşitul proiecţiei, cât şi de presa internaţională. Cel mai emoţionant şi ovaţionat moment al serii a fost prilejuit de apariţia pe scenă a actorului Victor Rebengiuc, interpretul rolului principal, un tată care încearcă să reînveţe să comunice cu fiul său, plecat de mulţi ani din ţară.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro