Tag: investitor

Dacă Ţiriac, Patriciu, Copos, Cataramă, Badea, Păunescu, Adamescu, Pădure (cine îşi mai aminteşte de el), Erbaşu (tatăl), Niculae sunt primii capitalişti ai României, dar care şi-au bazat ascensiunea şi pe trecut, Marius Ghenea face parte din prima generaţie a  antreprenorilor (o denumire mai pozitivă decât om de afaceri sau patron). El, dar şi alţii care erau extrem de tineri în 1990, cei mai mulţi studenţi, au deschis o poartă pentru cei care au răsărit şi înflorit după anul 2000, de exemplu Iulian Stanciu, de la eMag.

Întrucât anii trec implacabil, iar memoria şterge tot timpul trecutul pentru a nota prezentul, afacerea Flamingo, de asamblare de calculatoare, dezvoltată în anii ’90, începe să se uite, mai ales că nu mai este în viaţă.

Unul dintre fondatorii Flamingo a fost Marius Ghenea, care a plecat din companie în 2001 (nici acum nu se ştie prea bine de ce), cu câţiva ani înainte ca această afacere să dea faliment.

De atunci, el şi-a asumat misiunea de a da mai departe ce a învăţat, găsind timp să fie şi profesor pentru toţi cei care voiau şi vor să devină antreprenori, dar şi investitor, de data asta în afacerile altora, un rol pe care îl îndeplineşte cu succes, având în vedere investiţiile pe care le-a realizat prin fondul Catalyst (de exemplu investiţia în Elefant, cel mai cunoscut nume).

În urmă cu 10 ani, în martie 2011, Marius Ghenea a lansat o carte – „Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunităţi şi succes în afaceri”. După lansarea de succes, unde şi Business Magazin a avut o mică contribuţie, participând la distribuţia cărţii, Marius Ghenea a reeditat-o, considerând că piaţa continuă să aibă nevoie de o asemenea carte, de un asemenea conţinut.

Este o carte ca un curs de antreprenoriat predat la facultate. La evenimentul de lansare, i-am spus lui Marius Ghenea că poate aş fi preferat să citesc o carte cu poveşti spectaculoase, cu dezvăluiri inedite din viaţa lui de antreprenor şi investitor, începând cu Flamingo şi până la ultima afacere, din care a făcut un exit, cu o companie de jocuri dezvoltată de George Lemnaru, care a fost preluată de o divizie a gigantului chinezesc Tencent. Replica lui a fost că poveştile, chiar dacă sunt mai uşor de citit, câteodată ne duc pe un drum greşit, pentru că nicio afacere nu seamănă cu alta şi nicio decizie nu este la fel. Mai mult decât atât, el a spus că afacerile sunt legate de confidenţialitate, un lucru la care ţine foarte mult, şi de aceea multe lucruri nu pot fi spuse acum. Dar se va gândi şi la o asemenea carte.

Răsfoind cartea, cineva care vrea să înceapă o afacere sau care deja este într-o afacere poate găsi extrem de multe lucruri interesante din viaţa practică, care îl pot ajuta să evite anumite greşeli. Putem cita câteva exemple:

— – cumpără totul în barter;

—- concentrează-te pe funcţionalitate, nu pe formă;

– foloseşte voluntari şi interni ca forţă de muncă pentru a-ţi reduce costurile cu salariile;

-— foloseşte puterea extraordinară a internetului pentru a reduce costurile de promovare;

-— încasează cât mai multe avansuri;

—- promovează-ţi afacerea din gură în gură;

—- concentrează pe cash-flow, nu pe profitabilitate;

—- bazează-te pe cei trei P în obţinerea de resurse financiare – părinţi, prieteni şi alţi proşti -, care este cea mai rapidă finanţare şi cea mai lipsită de birocraţie (aveţi grijă să nu luaţi bani decât de la 3 P care îşi permit să-i piardă).

El încheie cartea cu „cele cinci greşeli antreprenoriale fatale, pe care vă sfătuiesc să le evitaţi cu orice preţ: alegerea greşită a echipei; intrarea într-o afacere fără oportunităţi; evitarea luării deciziilor sau procrastinarea; ignorarea rezultatelor; convingerea că şansa nu are niciun rol în succesul antreprenorial“.

Dar înainte de acest final, el menţionează câteva erori specific româneşti, cum ar fi lipsa de preocupare pentru dezvoltarea continuă a resurselor umane ale afacerii, adică antreprenorul român continuă să fie un fel de director de vânzări-marketing-logistică-operaţiuni al propriei companii, în loc să angajeze oameni potriviţi la locul potrivit şi apoi să investească în formarea şi dezvoltarea lor continuă. Antreprenorii români spun: La cât costă managerii azi, cu salarii, taxe, maşini şi toate celelalte, mai bine le fac eu singur pe toate, că oricum mă pricep mai bine şi păstrez tot eu salariile lor ca profit în firmă.

Deşi Marius Ghenea este un investitor în serie – pune bani în companiile altora, ajută la creştere şi apoi îşi vinde acţiunile -, el spune că testamentul lui nu este legat de aceste afaceri, ci de cuvântul scris, care rămâne peste ani, şi de aceea o carte, cartea pe care a scris-o, este mult mai valoroasă.

(cristian.hostiuc@zf.ro)