BusinessMagazin

Tag: idei de afaceri

  • Care este cel mai râvnit job al momentului pe care majoritatea tinerilor şi-l doresc cu ardoare si ce calităţi trebuie să le ai pentru a-l obţine

    O piaţă relativ nouă, pe care mulţi nu o înţeleg şi despre care nu ştiu foarte multe lucruri, a ajuns în 2021 la o valoare de 15 milioane euro. În cifre absolute, piaţa creatorilor de conţinut a crescut foarte mult, însă abia acum începe să se creeze o ordine, astfel pornind pe drumul său către maturitate. În România există în prezent circa 3.000 de creatori de conţinut, dintre care o bună parte fiind deschizătorii de drum ai acestei pieţe. Viitorul arată bine, însă fără muncă, calitate şi un conţinut conectat la realitate, piaţa se va cerne în avantajul celor care acum ţin cont de aceste criterii.

    Pe site-urile locale de recrutare nu pot fi găsite joburi de „creator de conţinut” sau „influencer”, însă este, poate, cea mai dorită profesie a prezentului, în special de către tineri. Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent cu privire la ceea ce urmăreşte. Astfel că, dacă în urmă cu câţiva ani influencerii puteau face un conţinut despre lifestyle, combinat cu informaţii despre înfrumuseţare, acum acestea sunt divizate, iar publicul îşi doreşte să găsească un anumit tip de informaţii atunci când urmăreşte un creator. Muncă, muncă şi iar muncă, dar şi un praf de carismă şi succesul ar putea fi garantat în cazul acestei profesii.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media, este de părere că uneori doar munca este suficientă, însă în funcţie de segmentul ales ar putea fi nevoie şi de carismă pentru a putea avea succes. „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri. Dacă nu ai carismă este în regulă, dar depinde de zona în care vrei să activezi, dacă alegi cea de entertainment, este clar că ai nevoie de o mică doză de carismă, dar dacă alegi educaţia, nu este un indicator care să impacteze mult conţinutul”, spune Adriana Popescu. Ea a deschis în urmă cu un an agenţia de impresariat Lioness Media şi are un portofoliu format din 14 creatori de conţinut.

    Odată cu adopţia tot mai mare a reţelelor de socializare de către oameni, s-a conturat şi mai bine profesia de creator de conţinut, însă piaţa locală începe să îşi creeze propriile nişe, unde fiecare creator îşi are locul, iar publicul devine din ce în ce mai exigent.

    Adriana Popescu a ales calea antreprenoriatului după patru ani petrecuţi în această industrie, însă a ajuns într-un punct în care şi-a dorit să ia o pauză. După mai multe oferte de joburi primite de la agenţiile concurente, Adriana Popescu şi-a propus ca întoarcerea ei în industrie să fie în proprii termeni. Astfel, şi-a deschis firma sa de impresariat şi îşi propune să contribuie la schimbarea pieţei creatorilor de conţinut. „Mi-am dorit să setez şi să am grijă de câteva valori personale, mai ales în ceea ce priveşte calitatea talentelor cu care îmi doream să lucrez, în punctul în care lucrezi pentru cineva nu poţi să ai un control atât de mare asupra portofoliului.”

    Piaţa creatorilor de conţinut s-a confruntat cu multe probleme, iar publicul, cel puţin o parte din el, a început să aibă dubii despre cum îşi desfăşoară aceştia activitatea. Poate cea mai controversată discuţie cu privire la creatorii de conţinut este marcarea reclamelor, pe care Adriana Popescu o doreşte reglementată, în special pentru această piaţă. „Noi suntem foarte transparenţi, nici nu ar trebui să se discute despre aşa ceva, toate trebuie marcate şi noi susţinem reglementarea acestei zone de reclame. Îmi este greu să înţeleg de unde această ruşine să marchezi un conţinut sponzorizat, este o chestie de transparenţă şi respect faţă de comunitatea ta, de acolo ar trebui să pornească orice colaborare, felul în care îţi alegi un brand, felul în care eşti transparent faţă de comunitate, din respect faţă de oamenii care sunt adunaţi în jurul tău.”

    Cu toate că au existat suspiciuni cu privire la activitatea ilegală a creatorilor de conţinut, realitatea stă diferit, astfel că mulţi dintre aceştia au ales să îşi deschidă un SRL şi foarte puţini activează sub forma unui PFA sau chiar cu drepturi de autor. Fără existenţa unei forme legale de activitate, creatorii de conţinut şi companiile nu ar putea colabora. Adriana Popescu nu îşi doreşte să crească cu mult portofoliul creatorilor de conţinut, însă cei pe care i-a ales până acum au fost selectaţi după anumite criterii. „Îmi doresc foarte mult ca în echipa mea să existe oameni care sunt conectaţi la realitate, oameni care vorbesc despre principalele probleme ale societăţii fără să le fie teamă că asta le va afecta în vreun fel o relaţie cu un brand, care să fie asumaţi.”

    Adriana Popescu estimează că piaţa creatorilor de conţinut a avut anul trecut o valoare de 15 milioane euro, iar în acest segment activează circa 2.500-3.000 de creatori, aici fiind incluşi doar cei care îşi monetizează activitatea. Pe lângă aceştia, există încă 1.500 – 2.000 de persoane care creează conţinut pe reţelele de socializare, dar încă nu au încheiat nicio colaborare de promovare a unui produs sau serviciu. Una dintre cele mai des întâlnite întrebări cu privire la această piaţă este cât câştigă un creator de conţinut, cu toate că cifrele pot să difere în funcţie de anumiţi indicatori, în medie, un creator de conţinut, care are 100.000 de urmăritori pe Instagram, de exemplu, poate să plece de la câteva mii de euro pentru o campanie de publicitate. Însă, campaniile de publicitate pot reprezenta o colaborare prin care creatorul face 1-2 postări pe una dintre reţelele de socializare sau este un parteneriat pe o perioadă mai lungă de timp, de câteva luni, iar în acest caz, câştigul se poate ridica la câteva zeci de mii de euro. Câştigurile diferă în funcţie de numărul de urmăritori ai creatorului, numărul de postări realizate, cât şi de specificul campaniei de publicitate. Adriana Popescu spune că îşi alege foarte atent brandurile/companiile cu care urmează să lucreze, iar în funcţie de fiecare produs promovat discută cu unul dintre creatorii de conţinut din portofoliul său pentru a încheia în final colaborarea. Brandurile sunt alese cu atenţie, astfel încât să se potrivească tipului de conţinut pe care un creator îl are, dar şi în funcţie de principiile pe care acesta le promovează. „Noi, la nivel de agenţie, avem o politică foarte strictă, nu lucrăm absolut deloc cu tot ce înseamnă zona de pariuri sau branduri de care nu a auzit nimeni. Discutăm cu branduri serioase, care au o istorie şi care comunică în conformitate cu valorile creatorilor. Ceea ce ne-a învăţat pe noi ultimul an a fost prevenţia, dacă vine către noi un brand de care nu suntem singuri, preferăm să spunem nu”, spune Adriana Popescu.

    Adriana Popescu, proprietara agenţiei de impresariat Lioness Media: „Nu există o reţetă a succesului, te ajută să ai carismă, dar combinată cu muncă poate duce către succes. Dacă ai doar carismă şi nu faci nimic cu ea, dacă nu respecţi un program de postat, nu o să ajungi nicăieri.”

    Ea este de părere că cele mai importante principii pe care trebuie să le aibă un creator de conţinut sunt transparenţa şi sinceritatea faţă de publicul care acordă încredere în ceea ce face. De asemenea, un creator de conţinut ar trebui să înceapă această activitate pentru că îşi doreşte să discute anumite idei cu publicul său, nu să îşi transforme toată activitatea doar în promovarea unor produse. Un alt principiu de care ar trebui să ţină cont un creator de conţinut este asumarea, în momentul în care greşeşte să recunoască acest lucru.

    De asemenea, creatorii de conţinut nu îşi pot obţine veniturile doar din postările cu conţinut sponsorizat, în funcţie de platforma în care activează, aceştia mai pot câştiga câteva mii de euro pe lună. Spre exemplu, o persoană care are un cont de Youtube şi circa 300.000-500.000 de abonaţi la canalul său, ar putea obţine circa 6-7.000 euro pentru activitatea pe această platformă, care înseamnă, în medie, publicarea a două videouri pe săptămână, fiind de altfel şi recomandarea Youtube-ului.

    Adriana Popescu este de părere că piaţa nu este supraaglomerată, însă de ceva vreme se poate observa o segmentare clară a acesteia, astfel că fiecare creator de conţinut a ales o nişă pe care să activeze, fără să mai aibă un conţinut ce vizează mai multe segmente. Acest lucru va duce la o cernere a pieţei. Proprietara Lioness Media îşi doreşte ca anul acesta să depăşească o cifră de afaceri de 1 mil. euro, având în vedere că anul trecut a încheiat cu venituri de 600.000 euro. Nu plănuieşte să îşi mărească semnificativ portofoliul în 2022, însă vrea să lucreze la o serie de proiecte ce vizează dezvoltarea pe orizontală a agenţiei.

  • Într-o lume a fast-fashionului, un antreprenor român şi-a propus să aducă în prim plan calitatea şi să reînvie un trend aproape uitat

    Într-o lume a fast-fashionului, un antreprenor român şi-a propus să aducă în prim plan calitatea şi să reînvie un trend aproape uitat: portul pălăriilor. Care a fost următorul pas?

    La bază, Mihai Drumea este economist, cu peste zece ani de experienţă ca executiv în domeniul farma. Antreprenorul a pornit afacerea Jos Pălăria în 2018, cu o insulă – galerie în Mall Promenada – care încă funcţionează –, sub forma unui business de import de pălării de la marile case de modă din Italia. În iunie 2020 a deschis un prim magazin în cartierul Floreasca.

    A urmat apoi şi un outlet deschis în aceeaşi zonă, „iar pentru acest an avem în vedere continuarea dezvoltării”. Ulterior, a dezvoltat zona de producţie, astfel încât astăzi compania produce pălării sub brandul propriu, în Italia. Prin această afacere, Mihai Drumea şi-a propus să reînvie cultul pălăriilor în România. „Diversitatea şi calitatea produselor sunt cele mai importante atribute care ne recomandă în faţa clienţilor noştri şi care ne-au pus pe harta magazinelor de pălării din Europa, alături de magazine similare din Berlin, Milano şi Paris”, susţine fondatorul. El o are alături în business pe Ligia Munteanu, care a studiat design şi tehnică de manufactură de pălării haute couture în Marea Britanie, unde a făcut şi practică în atelierul unui maestru, „pentru a duce manufactura şi producţia la un nivel de top”.

    De-a lungul timpului, antreprenorul spune că principalele provocări pe care le-a întâmpinat în dezvoltarea businessului sunt cele specifice zonei de retail. „Lucrăm permanent la îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii, la dezvoltarea serviciilor noastre atât în magazine, cât şi în zona de online. Raportul bun preţ-calitate este o prioritate pentru noi, având în vedere că producem în Italia, la cele mai înalte standarde, dar vindem în România, unde piaţa a fost lipsită de această tradiţie a portului pălăriilor. Ne-am lovit, astfel, de multe prejudecăţi, de neîncredere şi de reticenţă.”

    Oamenii, adaugă el, cred multe lucruri despre pălării, şi uneori uită că, la bază, reprezintă un accesoriu vestimentar care iarna te protejează de frig şi vara de soare. „Însă, fiind un accesoriu de cap, este foarte importantă calitatea. Pălăria îşi va pune amprenta pe o ţinută, de aceea trebuie să te reprezinte.” Cât despre greutăţile aduse de pandemie, el spune că a înregistrat o uşoară scădere a creşterii estimate, „însă ne bucurăm să spunem că în fiecare an am avut o evoluţie susţinută şi am dezvoltat afacerea”.

    Drumea este de părere că în primii ani de antreprenoriat, când afacerea nu este încă matură, focusul este mai puţin pe cifre şi mai mult pe îmbunătăţirea proceselor din afacere. „Dacă faci totul din ce în ce mai bine, cifrele vor urma. Pentru acest an estimăm o creştere a veniturilor mai mare decât anul trecut.” În 2020, ultimul an pentru care există date publice disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, firma Mid Financial SRL, în proprietatea căreia se află site-ul jospălăria.com, a înregistrat o cifră de afaceri netă de 1,75 milioane de lei, în creştere de la 1,37 milioane, în 2019.

    Mihai Drumea, fondator, Jos Pălăria: „Raportul bun preţ-calitate este o prioritate pentru noi, având în vedere că producem în Italia, la cele mai înalte standarde, dar vindem în România, unde piaţa a fost lipsită de această tradiţie a pălăriilor. Ne-am lovit, astfel, de multe prejudecăţi, de neîncredere şi de reticenţă.”

    În pandemie a fost dezvoltată şi zona online, şi tot atunci antreprenorul a început să lucreze şi la noul site, atât pe partea de design, cât şi ca funcţionalitate. „Este, în continuare, un proces în plină dezvoltare şi ne dorim să oferim în online aceeaşi asistenţă profesionistă de care se bucură toţi clienţii noştri din magazine.” Pe site sunt plasate comenzi din toată ţara, iar acum antreprenorul are în vedere şi extinderea pe piaţa internaţională. Direcţiile de extindere, spune el, sunt multiple pentru businessul pe care îl conduce. „Lucrăm la deschiderea celui mai frumos showroom al nostru de până acum. Ne dorim cu adevărat să construim un nou loc în care clienţii să se poată bucura de tot ceea ce oferă domeniul pălăriilor.” În continuă dezvoltare şi creştere spune că este şi zona de producţie locală, unde sunt folosite tehnici de tradiţie britanică. „Vom putea realiza aici unele piese şi chiar prelua comenzi speciale. Această zonă va fi dedicată exclusiv pălăriilor şi accesoriilor de cap pentru evenimente, pentru că este complicat să egalezi nivelul şi calitatea producţiei italiene realizând în acelaşi timp un volum mare. Ne dorim apoi extinderea pe piaţă internaţională, iniţial prin mediul online”, conturează Drumea planurile de viitor. În prezent, echipa companiei numără peste zece persoane, fiind compusă deopotrivă din angajaţi şi colaboratori. „Dezvoltarea ne face să fim permanent în căutarea altor membri care să se alăture echipei noastre.”

    Antreprenorul consideră că principalul atu al companiei este diversitatea. „Considerăm că oricine ar putea să deţină în garderobă o pălărie, dar aceasta trebuie aleasă ţinând cont de caracteristicile fiecăruia, aşa că venim în întâmpinarea clienţilor noştri cu un portofoliu de peste 500 de modele.” Potrivit lui, afacerea are deja o plajă largă de clienţi, atât tineri în căutarea unui accesoriu de cap foarte modern sau o şapcă în stil Peaky Blinders (serial TV despre o familie de gangsteri din anii 1900, din Anglia), cât şi domni care vor să asorteze o pălărie la geacă sau costum, şi doamne cu diferite gusturi, de la simple pălării fedora de stradă, până la adevărate opere extravagante, menite să strălucească la evenimente speciale. „Fiecare fizionomie găseşte la noi pălăria potrivită. Preţurile reflectă întotdeauna calitatea şi sunt date de materialul folosit şi de manufactură. Pălăriile de eveniment sunt o categorie aparte, unde manufactura este minuţioasă şi elaborată, iar preţul reflectă aceste aspecte. Ne mândrim cu o relaţie foarte bună cu brandul Borsalino, de la care clienţii noştri găsesc la noi ultimele colecţii, inclusiv colecţiile lor capsulă.”

    Pălăriile, despre care vorbeşte cu multă pasiune, reprezintă, potrivit lui Drumea, un accesoriu de nelipsit în vacanţe, la terase sau pe plajă. Dar nu numai, şi asta pentru că pot fi purtate oricând, în funcţie de destinaţie şi ţinută. „La o ţinută sport se asortează o şapcă sau o pălărie sport, la o ţinută elegantă se alege ceva mai pretenţios. Recomandarea noastră este ca fiecare să îşi construiască o garderobă de pălării în acelaşi fel în care se procedează cu pantofii, curelele sau cu genţile.” Astfel, explică antreprenorul, plecând de la stilul fiecăruia de viaţă, se aleg pălăriile de bază – de exemplu, una neagră sau maro casual, apoi se construieşte în funcţie de nevoi: o pălărie de plajă, o pălărie albă pentru terase, o pălărie cu bor mare pentru un plus de feminitate, o şapcă din piele sau tweed pentru domni şi una din piele întoarsă, ajungând până la articolele destinate evenimentelor speciale, pălăriile de eveniment, fascinatoarele şi alte accesorii de cap cu structură complexă. „Sunt tot mai mulţi cei care poartă pălării, pentru că a fost un accesoriu uitat o perioadă, însă odată ce a fost redescoperit, te cucereşte definitiv.” Acest accesoriu, susţine Drumea, îţi completează ţinuta, îţi poate schimba starea şi mereu oferă un plus de design în aspectul fiecărei persoane. „Pălăriile sunt o adevărată bucurie, atât pentru noi, cei care ne ocupăm de acest business, cât şi pentru clienţii noştri, care ne poartă produsele.”

  • Povestea tânărului din România care şi-a deschis prima afacere căutând-o pe Google. Acum face milioane de euro cu aceasta şi are un nou pariu

    Numele lui Paul Nicolau este asociat, în industria HoReCa locală, cu cel al omului care a adus racii în restaurantele locale şi pe mesele românilor. La 7 ani distanţă, în plină pandemie, a făcut un nou pariu: online-ul. Ce rezultate i-a adus noua sa afacere şi ce ambiţii are pe viitor?

    Am început afacerea cu raci acum 8 ani după un search pe Google: idei de afaceri. A fost extraordinar de greu deoarece totul a început fără bani, iar când faci afaceri fără bani, faci slalom în a găsi soluţii. La început aveam un singur angajat şi anume eu.

    Eu pescuiam racii pe care mai apoi îi vindeam în Piaţa Obor. La 8 ani distanţă am în medie 50 de angajaţi, investiţii de peste 2 milioane de euro în infrastructură, o cifră de afaceri medie anuală medie de 1,5 – 2 milioane de euro, vând anual peste 150.000 de porţii de mâncare la restaurant şi în online, prin platforma Fish To Door, şi am încheiat anul cu 22.000 de colete trimise către clienţi”, descrie Paul Nicolau, succinct, evoluţia sa ca antreprenor.

    Acum, când se uită în urmă, spune că „este chiar foarte interesant să realizez că nu ai neapărat nevoie de bani pentru a reuşi, ci de un crez, dorinţă şi muncă, enorm de multă muncă”. Platforma Fish to Door a fost lansată anul trecut, în luna mai, când industria HoReCa primise deja o lovitură puternică prin prisma blocajului provocat de pandemie.

    În ciuda contextului însă, Paul Nicolau spune că „pentru mine, anul pandemic a fost cel mai bun an. Online-ul a explodat în comenzi şi vânzări, iar restauranul, având o terasă mare, a avut încasări foarte bune”. Ideea i-a venit deoarece, fiind direct importator de peşte şi fructe de mare şi având acces la preţuri competitive în piaţa de distribuitori din România, dar nu şi un fan al vânzării en gross, pe care o consideră „lipsită de emoţie”, a căutat soluţii şi a realizat că doar online poate accesa cât mai mulţi clienţi.

    „Am găsit această soluţie inovatoare şi câştigătoare totodată, de a împacheta produsele congelate în cutii de polistiren, care le menţin în condţii optime. Am lansat un magazin online cu toate produsele mele, în care clientul intră şi comandă şi noi trimitem, a doua zi, comanda către client oriunde în România. Antreprenorul deţinea deja un depozit frigorific în Giurgiu, aşa că investiţia iniţială, care s-a ridicat la 80.000 de euro, a fost direcţionată către lansarea platformei online, marketing, achiziţia cutiilor de polistiren, precum şi către achiziţia de produse şi laptopuri. „Totul este foarte bine optimizat şi, cu doar patru angajaţi, reuşim să împachetăm până la 300 de comenzi într-o zi.” Pe platformă, compania are listate în jur de 100 de produse, cele mai căutate fiind creveţii şi peştele din Marea Neagră.

    „Preţurile sunt, în medie, cu 30-40% mai mici faţă de cele din hipermarket. Clienţii pot opta pentru un abonament lunar de doar 10 lei, care le oferă un discount de 25% la toate achiziţiile din luna în curs. Este cea mai avantajoasă platformă de achiziţii de peşte şi fructe de mare din România, la foarte mare distanţă de competitori, aceştia fiind deocamdată hypermarketurile”, susţine antreprenorul. Peştele şi fructele de mare pe care le comercializează provin şi de la furnizori din Spania, Italia, Grecia, Ecuador, Maroc şi Senegal. Potrivit lui, clienţii Fish To Door provin în general, în proporţie de 80%, din mediul urban, au vârste cuprinse între 35-45 de ani, sunt din pătura medie a societăţii, oameni care au mai consumat acest tip de produse şi pot să se raporteze la calitate/preţ sau care încearcă pentru prima dată fructele de mare.

    În primul an de activitate, businessul a trecut uşor peste 1 milion de euro încasări, având peste 22.000 de comenzi, cu un coş mediu de 47 de euro, care conţinea, în principal, trei produse diferite. „De curând am început cu secţiunea de abonament, care a debutat ezitant, clienţii nu au reacţionat prea bine, dar de două luni a explodat. Acum avem 2.500 de abonaţi recurenţi, ceea ce pentru noi este o super performanţă. Îmi propun ca anul acesta să ating 2 milioane de euro cifră de afaceri”, spune Nicolau. Până în septembrie antreprenorul şi-a propus să lanseze Fish To Door şi pe piaţa din Bulgaria. „Voi face comenzile din depozitul din Giurgiu şi în aceeaşi zi voi trece graniţa şi le voi trimite către curierul bulgar. Astfel, în maxim 48 de ore acestea vor fi răspândite către clienţii din Bulgaria.” Investiţia bugetată în acest sens spune că este una mică, în jurul a 20.000 de euro, şi va fi folosită pentru lansarea unei platforme online independente.

     

    Ambiţii pentru un nou pionierat

    Un alt vis de-al lui Paul Nicolau este acela de a înfiinţa o Bursă de Peşte în România. „O bursă de peşte are rolul de a educa piaţa – atât pe cel care pescuieşte, cât şi pe consumator. Normalizează o industrie. Suntem singura ţară cu ieşire la mare care nu are o Bursă de Peşte. Este ruşinos, dar eu voi schimba acest lucru. Cumpărăm peşte din import în proporţie de 80% din totalul consumat anual şi noi avem o ţară cu un bazin hidrografic cu ape interioare excepţional.” Cu o Bursă de Peşte, adaugă el, producătorii români de peşte ar avea unde să îşi vândă produsele, iar pe mesele românilor ar ajunge peşte autohton. „Procentele de consum se vor schimba şi automat importurile vor cunoaşte o scădere mare.” În ceea ce priveşte tendinţele de consum din piaţa locală, Nicolau spune că românul este deschis la nou, la un mod de viaţă sănătos printr-o alimentaţie corectă. „Se cunosc beneficiile consumului de peşte şi fructe de mare, piaţa înregistrând o creştere de la an la an. De la fructele de mare de larg consum, clienţii încep să aibă cerinţe din ce in ce mai exotice: homari, picioare de crab de Alaska, scoiciSaint Jacques – acestea ar fi   doar câteva exemple.” Momentan, suntem însă codaşii Europei la consumul de peşte, cu doar 7 kg pe cap de locuitor pe an. „Pe mine acest lucru mă ambiţionează, deoarece înţeleg cât de mult loc este în piaţă în a vinde produse.”

    Legat de provocările pe care le-a întâmpinat odată cu apariţia noii crize sanitare, antreprenorul spune că „pandemia ne-a trezit puţin la realitate, ne-a făcut să fim mai vigilenţi, să căutăm soluţii. Eu am inventat şi creat proiectul Fish To Door, care face furori în online în segmentul nostru. Pandemia ne-a făcut mai buni, mai profesionişti.” Pentru a-şi susţine planurile, antreprenorul a achiziţionat şi două pescadoare, dar nu vrea să se oprească aici. Pentru aceste investiţii a apelat la un credit bancar. „Pescadoarele pot scoate tone de peşte pe zi, mult mai mult decât este pregătită piaţa noastră de consum să absoarbă. Vrem să vindem mult online şi probabil vom vinde şi către hipermarketuri. Este ceva nou pentru noi, nu e deloc uşor, pentru că ne avântăm şi riscăm în acelaşi timp, dar am simţit că vrem să facem acest mare pas. Vreau să aduc peşte din Marea Neagră pe mesele românilor.” Românii, adaugă în glumă Paul Nicolau, asociază marea doar cu bălăceala, habar nu au că există peşte în ea.

    Carte de vizită Paul Nicolau, 34 de ani

    ♦ Din copilărie avea stofă de antreprenor, obişnuind, încă de la 10-11 ani, să meargă la cules de flori de tei, pe care le vindea bătând la uşile oamenilor;

    ♦ După finalizarea liceului a început trei facultăţi, dar nu a finalizat niciuna, pentru că spune că au primat întotdeauna munca şi dorinţa de a realiza ceva pe plan profesional;

    ♦ În primul an de facultate a lucrat în vânzări directe în domeniul telecomunicaţiilor;

    ♦ În 2013 a intrat în antreprenoriat şi a pus bazele unei afaceri cu raci, inspirată dintr-o căutare pe Google, într-o perioadă în care nimeni nu făcea acest lucru în România;

    ♦ Este fondatorul restaurantului Taverna Racilor din Herăstrău, a deschis prima Piaţă de Peşte din Bucureşti în interiorul Pieţei Obor şi a creat Festivalul Racilor şi Fructelor de Mare;

    ♦ În mai 2020 a lansat platforma Fish to Door;

    ♦ Printre hobbyurile sale se numără salturile cu paraşuta şi călătoriile.

  • Afacerea românească pentru copii care în al cincilea an de business se extinde la nivel naţional şi în Ungaria

    Lansat în 2018 de cuplul Adina şi Ture Foldager, Adinish a devenit una dintre cele mai cunoscute afaceri locale destinată comercializării produselor pentru copii, de la mobilă până la cărucioare şi altele necesare, toate cu o puternică influenţă scandinavă. Pentru 2022, în al cincilea an de business, Adinish se „face mare”, businessul antreprenorial având în plan deschiderea de showroomuri în Timişoara, Iaşi, Braşov şi Constanţa şi consolidarea prezenţei online pe piaţa din Ungaria.

    „Atât eu, cât şi soţul meu, Ture, lucrăm în industria puericulturii de mai bine de 15 ani şi activăm într-un domeniu pe care l-am profesat şi unde avem o expertiză la nivel internaţional, aşadar experienţa noastră şi detectarea unei lipse şi nevoi în piaţa românească de profil au dat naştere conceptului Adinish, primul magazin de puericultură scandinavă din România, primul magazin de tip one-stop shop premium din România şi primul lanţ de magazine de acest fel”, spune Adina Foldager, fondatoarea Adinish. Pregătirile pentru lansarea Adinish au început din 2017, dar în mai, 2018, afacerea deja făcea primii paşi. Din acel moment însă, Adinish a deschis anul acesta prima franciză în Cluj, după showroomul din Bucureşti, şi are planuri de extindere naţională şi regională, Ungaria şi Republica Moldova fiind printre pieţele luate în considerare.

    ”Anul acesta, am deschis primul showroom Adinish în regim de franciză la Cluj-Napoca. Franciza Adinish nu este una standard, ci este un model de business gândit de noi şi are la bază investiţii atât din partea francizorului, cât şi a francizatului.” Tot anul acesta, spune Adina Foldager, Adinish şi-a mărit echipa pentru a pune bazele expansiunii internaţionale, primul punct fiind piaţa din Ungaria. „Am decis să ne schimbăm platforma online, să nu mai lucrăm cu versiuni pre-definite care ne limitează, să oferim o experienţă de shopping online mult mai complexă. Investiţiile au o valoare de peste 150.000 de euro.” Investiţiile vin cu estimări de rezultate în creştere pentru anul acesta. „Sperăm să încheiem anul cu cifra bugetată de noi la finalul lui 2020, adică 1,5 milioane de euro. Până în luna septembrie, situaţia arăta promiţător, însă implementarea certificatului verde şi accesul limitat în locaţii îşi pun amprenta pe economia totală a ţării şi implicit şi pe vânzările noastre. Plănuim o creştere de 50% faţă de anul anterior, şi cum în septembrie deja am atins pragul de un milion de euro, ştim clar că vom avea un rezultat mai mare decât în 2020, dar încă nu ne este sigur dacă va fi exact ceea ce am preconizat. În urma investiţiilor, dar şi a costurilor fixe şi variabile crescute, ne aşteptăm ca profitul acestui an să fie însă mai mic decât cel din 2020.”

    Mai departe de anul acesta, planurile Adinish sunt de a creşte şi mai mare. „Pentru 2022 plănuim deschiderea showroomurilor Adinish în oraşele Timişoara, Iaşi, Braşov şi Constanţa în regim de francize. Chişinău, de asemenea, reprezintă un oraş de interes pentru noi. Din ianuarie 2022, ne extindem prezenţa online în Ungaria şi în funcţie de nivelul de acceptare, intenţionăm deschiderea unui showroom propriu în Budapesta. „Ultimii doi ani care au transformat complet dinamica vieţii sociale, statul acasă venind la pachet cu o doză mai mare de ataşament faţă de familie, şi-au pus la rândul lor amprenta asupra achiziţiilor din universul Adinish. „În perioada lockdownului a crescut numărul jucăriilor achiziţionate, a produselor de decor interior şi au scăzut investiţiile în hăinuţele de sezon şi sisteme de transport (cărucioare, scaune auto). A fost notabilă şi creşterea vânzărilor de corturi, pentru că famiiile sărbătoreau zilele de naştere ale celor mici acasă, în grădina proprie, din cauză că adunările la restaurante nu erau deloc permise. Pentru acea perioadă am putea să spunem că era un comportament normal al consumatorului.” Fondatoarea companiei mai precizează că a crescut foarte mult importanţa online-ului, dar în rest nu poate spune ca s-a schimbat ceva în mod radical.

    „Industria puericulturii este mai ferită de crize financiare decât altă breaslă, pentru ca întotdeauna se vor naşte copii, iar părinţii vor avea mereu nevoie de produse pentru familia lor.” Dincolo de produse, compania a organizat suplimentar conferinte telefonice si video individuale cu famiile pentru a le răspunde la întrebări. „Deseori eram contactaţi de clienţi şi din alte părţi ale ţării, care nu aveau posibilitatea de a ne vizita la showroom, dar aveau nevoie de lămuriri mai clare pentru a putea decide.” Afacerea nu a fost scutită însă de provocări printre acestea numărându-se livrările întârziate, confirmările nerespectate şi amânate de nenumărate ori, lansările de produse sezoniere întârziate, lichidările de stocuri pe perioade foarte lungi, nenumărate majorări de preţuri, costuri de transport mărite sau disponibilităţi limitate. „Toate acestea au dus la lichidăţi blocate într-un stoc cât mai mare, pe o perioadă mai lungă de timp decât înainte de pandemie, tocmai pentru a putea face faţă cerinţelor pieţei.” Businessul a mers însă mai departe şi continuă să crească în ciuda datelor îngrijorătoare legate de natalitate, nu numai în România, ci la nivel european. Pentru a schimba această dinamică a demografiei, măsurile trebuie să vină din alte parte. „În toată lumea se vorbeşte despre scăderea natalităţii, din ce în ce mai multe femei îşi doresc să îşi clădească o carieră mai întâi, întemeiază familii la o vârstă mai înaintată, dar trebuie considerat şi că nu este necesară căsătoria pentru a clădi o familie şi a da naştere unui copil. Aici statul ar putea să intervină prin a pune la dispoziţie mai multe grădiniţe şi creşe, subvenţii, ajutoare pentru familii. Impactul acestei rate de natalitate nu are un efect atât de mare asupra afacerii noastre, ci mai degrabă ar trebui să conştientizăm că pe termen lung este unul foarte grav.”

    Adina Foldager, fondatoarea Adinish: „În perioada lockdownului a crescut numărul jucăriilor achiziţionate, a produselor de decor interior şi au scăzut investiţiile în hăinuţele de sezon şi sisteme de transport (cărucioare, scaune auto). A fost notabilă şi creşterea vânzărilor de corturi, pentru că famiiile sărbătoreau zilele de naştere ale celor mici acasă, în grădina proprie, din cauzĂ că adunările la restaurante nu erau deloc permise.”

  • Antreprenorul care a lansat un concept unic în România. Cum funcţionează businessul unde nu există angajaţi

    Într-o perioadă critică, în care distanţarea socială a devenit un laitmotiv, iar companiile implementează măsuri din ce în ce mai drastice pentru păstrarea siguranţei consumatorilor şi a angajaţilor, un antreprenor cu experienţă în producţia de mobilier vine cu ceva în plus. Un concept store de bucătării fără angajaţi, în care interacţiunea clienţilor cu designerii e 100% remote şi digitalizată.

    Mădălin Tomescu şi-a început cariera de antreprenor în urmă cu două decenii, încă din perioada adolescenţei. Când a lansat prima afacere, lucra în paralel într-o companie multinaţională. „În acea perioadă am pus bazele unei fabrici de mobilier custom made pentru că am simţit că există cerere în piaţă pentru acest segment, iar la acel moment era un concept nou pentru România”, povesteşte el. A activat în segmentul producţiei de mobilier rezidenţial şi comercial, destinat locuinţelor, hotelurilor, magazinelor, sediilor de companii, dar şi universităţilor. Printre clienţii săi se numără Casa Regală a României, Academia Română, Facultatea de Ştiinţe Economice, Institutul de Fizică Nucleară Măgurele, o serie de restaurante, cafenele şi cluburi (La Plăcinte, Arco, Borsalino, The Tube, Dristor, Kilometrul Zero, Alioli), cinematografele One Laserplex, Movieplex şi Hollywood Multiplex, dar şi hotelul Qosmo şi alte pensiuni. „Cred că cel mai important aspect în cariera mea a fost să livrez servicii de calitate clienţilor mei, ca aceştia să se întoarcă la mine de fiecare dată când au nevoie de mobilier”, spune Tomescu.

    În urma experienţei acumulate şi a unei cercetări pe care a făcut-o în paralel, a decis să dezvolte un nou brand, Kuziini, lansat toamna aceasta sub forma unui concept store atipic, din dorinţa de „a aduce în industria de mobilier acea componentă de care se vorbeşte foarte mult, şi anume digitalizarea, componentă esenţială pentru a ţine pasul cu viitorul”.

    Antreprenorul spune că, în cazul Kuziini, de la idee până la proiect a fost un drum lung, fiind vorba de un concept nou pe piaţa din România. „Am simţit că fără inovaţie businesul meu nu mai ţine pasul cu viitorul, aşa că am preluat ideile existente şi le-am îmbunătăţit,  pentru a răspunde nevoilor industriei şi pieţei aflate în schimbare. Astfel s-a născut conceptul Kuziini, care face businessul meu unic prin elementul de inovare. Secretul meu a fost să mă focusez pe viitor.” Investiţia în noul proiect s-a ridicat la 200.000 de euro, din fonduri proprii şi credit bancar.

    Potrivit lui Mădălin Tomescu, clienţii Kuziini sunt cei care aleg să cumpere o bucătărie cu materiale de calitate, vor să aloce cât mai puţin timp pentru alegerea acesteia şi, de asemenea, consideră că digitalizarea şi tehnologia oferă o garanţie suplimentară a calităţii produselor.

    Concept store-ul Kuziini funcţionează fără angajaţi, iar accesul clienţilor se face prin intermediul unui sistem de recunoaştere facială instalat la intrare. În acest fel, clienţii, fie ei arhitecţi, designeri sau utilizatori finali, au acces în showroom 24 de ore din 24, şapte zile din şapte. În interior, cu ajutorul mai multor posturi de lucru, vizitatorii se conectează la o platformă de unde îşi pot configura bucătăria în cele mai mici detalii, iar costul va fi generat automat. „Cu ajutorul unui buton situat pe masă, te conectezi direct cu un designer din back office-ul Kuziini, care îţi va da cele mai bune sfaturi în a-ţi alege bucătăria.”

    Pentru prima oară în România, şi poate şi în lume, în concept store-ul Kuziini mobilierul se face pe măsura clientului, susţine Tomescu. În acest sens există un sistem de măsurare a înălţimii persoanelor, care îi ajută pe clienţi să îşi configureze bucătăria în funcţie de statura lor. „Cu ajutorul acestui sistem, te asiguri că vei avea o bucătărie 100% ergonomică, astfel încât să fie folosită cu uşurinţă, iar dulapurile să nu fie nici prea sus, nici prea jos. Acum înălţimea blatului de lucru nu mai  reprezintă o problemă, iar corpurile suspendate vor fi mereu la îndemâna ta.”

    Una dintre noutăţile absolute din concept store-ul Kuziini, adaugă Mădălin Tomescu, este sistemul Qsimo, un sistem de operare şi asistenţă clienţi. Cu ajutorul lui, este suficient ca un client să atingă un obiect din showroom şi va primi  informaţii audio sau video despre el. „Acest sistem interactiv, împreună cu toate celelalte detalii tehnologice din modelul nostru de business, au rolul de a reduce semnificativ timpul pe care un client îl alocă pentru proiectarea bucătăriei. Ştim cu toţii că pentru clienţi bucătăria este cel mai important spaţiu din casă, iar noi ne dorim o experienţă de achiziţie cât mai simplă pentru aceştia.”

    De asemenea, clienţii Kuziini pot beneficia de o măsurătoare prin scanarea 3D a spaţiului în care se doreşte amplasarea bucătăriei. Se creează astfel o replică virtuală exactă a spaţiului, iar clienţii pot vedea simulări şi în 3D. Preţul de pornire al unei bucătării este de la 1.000 de euro pe metru liniar.

    Ca tendinţe, antreprenorul spune că în ultima vreme, în piaţa locală a observat un accent important care se pune pe calitatea produsului, personalizarea fiind, de asemenea, un trend des întâlnit. În plus, adaugă el, clienţii optează pentru culori în tendinţe actuale de design, sisteme ergonomice inteligente, dar şi echipamente electrocasnice ce pot fi conectate la sistemele smart home.

    Despre competiţie, Mădălin Tomescu spune că, deşi călătoria fiecărei companii este diferită, concurenţa este foarte importantă pentru sănătatea afacerii. „Doar în acest fel, industria poate evolua. Cu toţii trebuie să ne adaptăm tendiţelor actuale şi să oferim servicii de calitate pentru bunăstarea consumatorilor.”

    Pentru primul an de activitate, el estimează un profit net de 1 milion de euro. În ceea ce priveşte planurile de viitor, acestea includ deschiderea altor trei unităţi, în Cluj, Timişoara şi Iaşi. De asemenea, intenţionează să dezvolte un sistem de francize în următorii ani.

  • Cum a fost transformat un produs simplu, pe care bunicile îl făceau pe timpul comunismului, într-o afacere profitabilă, unde stau clienţii la coadă, deschisă în centrul Bucureştiului

    Dacă mergi agale pe Calea Victoriei, la intersecţia cu Lipscani vei găsi, chiar pe colţ, Scovergăria Micăi. În urmă cu câţiva ani scovergile se vindeau aici prin geamurile aburite, dar acum spaţiul s-a mărit, în urma unei investiţii de peste 200.000 de euro. Ce rezultate i-au adus antreprenorului Mircea Ion produsele copilăriei, gătite după reţeta bunicii?

    Am deschis Scovergăria Micăi în 2014. Am văzut că peste tot în ţară şi în Bucureşti sunt fast-fooduri cu mâncare orientală, cu shaorma, dar nimic românesc. M-am gândit cum să promovez, în regim de fast-food, un produs românesc cunoscut. Eram pe stradă în ziua în care mi-a venit ideea cu scovergile, am avut un declic”, povesteşte Mircea Ion, un tânăr de 36 de ani, fondator al companiei.  

    De loc din Teleorman, antreprenorul spune că afacerea sa are rădăcini în copilărie, în scovergile pe care i le găteau mama şi bunica sa. „Scovergile au origine românească. În diverse zone ale ţării au diverse denumiri – scovergi, turte, se aseamănă şi cu langoşul unguresc, dar nu sunt la fel, pentru că bunicile noastre când făceau pâine, le rămânea puţină cocă, pe care o rumeneau, o întindeau în untură şi ne dădeau să mâncăm cu miere, dulceaţă, zahăr.”

    Reţeta după care a preparat primele scovergi vândute, şi pe care încă o foloseşte, e tot a Micăi – a mamei, care la rândul său o are de la mama sa. „La început am angajat două persoane şi eu, împreună cu Mica, am produs primele scovergi. Aveam două geamuri, că aşa am plecat, cu două vitrine. Oamenii nu se opreau, iar maică-mea striga după ei şi după două zile, aveam la un moment dat cam 50 de oameni la coadă încontinuu”, îşi aminteşte el.

    Înainte de a porni afacerea a fost însă o provocare să găsească spaţiul potrivit. „O lună de zile am tot căutat un spaţiu comercial. Mergeam cu maşina, pe jos, cu metroul, ieşeam la gurile de metrou şi, într-o seară, când mergeam spre casă cu un taximetrist, l-am întrebat dacă ştie vreun spaţiu bun, cu trafic pietonal. Şi mi-a spus că dacă vreau ceva bun să merg în Centrul Istoric. Am căutat şi l-am găsit pe acesta. Nu avea poze, nu avea nimic. Am venit să îl văd, am stat, am numărat potenţialii clienţi vreo trei zile – oamenii care treceau pe stradă – şi după aceea am hotărât să rămânem aici.”

    A pornit la drum cu o investiţie iniţială de 20.000 de euro, fonduri proprii, dar a continuat să extindă spaţiul şi gama de produse permanent. „Noi am plecat de la două geamuri, două vitrine. Pe urmă am avut trei vitrine şi am făcut şi patiserie cu plăcinte – mai mult plăcintărie. Mama avea reţetele de plăcinte, bunica – pe cele de scovergi. După aceea am reuşit să preluăm tot spaţiul şi să facem o  investiţie de 200.000 de euro, să arate ca acum. Avem şi cofetărie artizanală, şi patiserie, şi scovergile, şi zona de băcănie.”

    În 2020, compania a avut o cifră de afaceri de 2,22 de milioane de lei, în creştere de la 1,8 milioane, rezultat înregistrat în 2019. „Noi cu investiţia pe care am făcut-o trebuia să dublăm cifra de afaceri, ăsta era targetul nostru, trebuia să ajungem la 3,6 milioane de lei, dar a venit pandemia. Anul acesta sperăm să ajungem la 2,6 milioane de lei cel puţin, dar nu mai putem să facem estimări.”

    Pauză şi de la capăt

    În prezent, businessul funcţionează cu o singură locaţie, iar anul trecut, din februarie, după ce au deschis şi în interior, rezultatul noii investiţii nu a întârziat să apară. Astfel, deşi februarie spune că nu e o lună foarte bună, creşterea a fost dublă, iar numărul clienţilor a înregistrat o evoluţie importantă. „Noi aveam undeva la 300-400 de clienţi pe zi, şi am ajuns la 500-600 în februarie.” Când a venit pandemia, a fost însă nevoit să închidă o vreme. „Am închis de tot timp de două săptămâni, pentru că s-a speriat toată lumea, angajaţii erau un pic speriaţi să vină la muncă, aşa că am luat decizia să închidem. După ce am închis au început să sune clienţii, să ne întrebe de ce nu facem cozonacii, de ce nu ţinem deschis, când alte patiserii sunt deschise, şi atunci am luat decizia să redeschidem. După toată investiţia am revenit nu la două geamuri, ci la un singur geam. Când s-au ridicat restricţiile am avut un boom, au venit foarte mulţi clienţi. Toată vara am vândul la o vitrină, ne-am conformat regulilor.”

    În curând, compania urmează să se extindă cu o nouă unitate. „Asta am avut în plan şi anul trecut, dar a venit pandemia. Pe noi ne-a prins după o lună în care reinvestisem 200.000 de euro în afacere. Şi am cam aşteptat un pic anul ăsta, pentru că nu am ştiut încotro să o luăm. Acum urmează să mai facem încă un punct de lucru şi după aceea să francizăm.”

    Investiţia pentru următorul punct de lucru este undeva la 250.000 – 300.000 de euro. „Asta avem în plan, iar acum urmează să mai căutăm încă un spaţiu, să mutăm o parte din producţie şi să facem încă un spaţiu comercial.” Următoarele unităţi spune că ar vrea să le deschidă tot în Bucureşti, având ca ţintă zona Dorobanţi, Nord, poate şi capătul Căii Victoriei. „Zona de birouri Pipera nu. Am vrut la birouri dar acum este incertă întoarcerea angajaţilor la birou. În plus, noi avem nevoie de şapte zile de vânzare, nu de cinci, iar la birouri vinzi cinci zile, în weekend nu.”

    Legat de francizare, cereri spune că primeşte săptămânal, dar nu ştie încă ce investiţie va presupune o unitate deschisă în acest regim. „Încă nu am stabilit cum va funcţiona franciza, dar pentru a-şi păstra calitatea noi vrem să produce toată gama şi să livrăm francizorului, care doar să se ocupe de spaţiu, ca şi când ar avea un mini-market, cumpără şi revinde. Nu m-am gândit la o investiţie minimă pentru franciză, dar doar investiţia în spaţiu depăşeşte 100.000 de euro. E şi un business sigur, nu suntem pe restaurante, nu ne mai afectează nici pandemia. Viitorul ce va fi? IT şi mâncare, acesta e viitorul”, susţine el.

    În ceea ce priveşte investiţiile, acestea – mai mici sau mai mari – se fac permanent. „Noi tot timpul reinvestim. Luna asta am investit 5.000 de euro în terasă. Luna trecută am cumpărat un aparat care îţi reduce bacteriile din produse, din cofetărie. A fost şi acela vreo 10.000 de euro. Banii trebuie reinvestiţi. Eu nu am avut niciodată o problemă cu a reinvesti. Reinvestind, vei avea clienţi. Nu dai bani, nu câştigi.”

    Un salt în ambele extreme

    Faţă de perioada prepandemie, „când nu ştiu dacă aveam un procent de 2%”, şi livrările au înregistrat o creştere accelerată, în momentul de faţă acoperind o treime din vânzări. Pe acest segment compania a intrat de când a apărut pentru prima oară Uber Eats în România. „Apoi am intrat pe Glovo şi după aceea pe Bolt, Tazz şi Bringo. Am fost şi pe Foodpanda, dar nu am fost mulţumiţi de serviciile lor şi am renunţat.” Au, de asemenea, un parteneriat şi cu platforma de livrări rapide BeeFast. „Nu avem propria linie de livrări, e foarte greu şi, decât să dai greş mai bine aşa.”

    O scădere importantă a venit însă din rândul turiştilor şi a clădirilor de birouri din apropiere. „Înainte de pandemie aveam undeva la 30-35% clienţi turişti şi numărul era în creştere. Acum avem cam un turist pe săptămână. În timpul Campionatului European am avut o mică creştere, de 2-3%. Înainte veneau grupuri de turişti, era o întreagă nebunie. Erau şi multe birouri, o clădire de lângă noi avea 1.500 de angajaţi. Era un flux continuu toată ziua. Acum mai avem noroc, ca să zic aşa, că se închide Calea Victoriei şi oamenii ies la promenadă, vin să mănânce o scovergă, o prăjitură, stau la terasă la o cafea şi se relaxează.”

    Lecţia pandemiei, spune Mircea Ion, „a fost că trebuie să ne păstrăm angajaţii pe care-i avem, să nu ne speriem aşa de tare şi să ne adaptăm situaţiei, să găsim soluţii pentru a merge înainte, orice situaţie de criză ar veni. Să ne schimbăm, să vindem altceva. Noi ne-am adaptat, de exemplu, să vindem online, din ce în ce mai mult.” În prezent, compania acoperă, prin livrări, undeva la 8 kilometri faţă de locaţie. „Acum vrem să avem propriul nostru magazin virtual, după care vom livra în tot Bucureştiul şi Ilfovul.”

    De la doi angajaţi, echipa companiei s-a extins până în prezent la 12 persoane. „În februarie (2020 – n. red.) eram 12 şi, cu toate că trebuia să creştem echipa, să fim vreo 15, ne-am redus o vreme la şapte şi acum am revenit la numărul iniţial.”

    Tradiţional, dar şi instagramabil

    Portofoliul companiei numără circa 200 de categorii de produse, care se încadrează într-o marjă de preţ de la 6 lei (o scovergă simplă) la 230 de lei (un tort de mango). „Noi scovergilor le spunem «locomotiva», iar restul sunt «vagoanele», care vin bine, ba chiar foarte bine, din spate. De Sărbătorile Pascale, de Crăciun se vând foarte bine produsele de patiserie, cozonacii. Iarăşi, în perioadele de post avem multe produse vegane care merg foarte bine.” O vreme, a încercat şi cu sandvişuri, dar odată cu pandemia, când angajaţii au migrat spre munca remote, nu mai e un interes atât de mare pentru produse asociate micului dejun. „Noi avem scovergile care acoperă tot micul dejun. Avem scovergi cu carne, cu brânză de burduf, carne la garniţă şi ceapă roşie. Avem şi plăcintă cu carne. Avem produse şi pentru mic dejun, şi pentru prânz, şi pentru cină şi desert. Asta a fost ideea, să acoperim toate perioadele zilei, toate gusturile. Cu cât am avut mai multe produse, cu atât a crescut valoarea per client, şi pe noi asta ne interesează.” Antreprenorul spune că s-au adaptat cerinţelor pieţei şi, în paralel cu produsele tradiţionale, acum au şi game „fashion, noi, instagramabile”, începând cu mousse-uri speciale. „Nu făcea bunica tort de mango într-o formă specială”, spune el amuzat.

    Potrivit lui Mircea Ion, la scovergărie se găsesc produse pentru toate veniturile, cu care acoperă toate bugetele. „În general clienţii noştri sunt din toate categoriile, şi cu venituri medii, şi cu venituri mici. Nu avem clienţi care nu-şi permit să cumpere de la noi. Avem şi clienţi care merg la secţiunea de cofetărie, care este o variantă premium şi, acolo sunt puţin mai scumpe produsele, dar raportul calitate preţ este foarte echilibrat.”

    Obiceiul de consum al românilor s-a schimbat de-a lungul anilor, remarcă el. „Noi încercăm să promovăm produsele 100% naturale, fără conservanţi, fără aditivi, fără E-uri, iar partenerii ni-i alegem după acelaşi criterii – să facă produse naturale, de calitate, fără niciun adaos, fără potenţiatori de gust, fără margarină. Ideea e că oamenii au început să nu mai mănânce orice, să fie mai atenţi. Mai citesc şi etichete, mai verifică şi locaţia de unde cumpără şi sunt mai selectivi. Iar zona pe care suntem noi a început să crească de la an la an, de aceea apar din ce în ce mai multe băcănii, unde găseşti produse de calitate, dar şi zona asta de patiserie-cofetărie artizanală. Lucrăm în general cu firme româneşti, încercăm să găsim produse româneşti de calitate. Ce nu găsim, înlocuim din import. Dar în general folosim făină românească 100% naturală, dulceţuri româneşti, brânză şi smântână românească, cum sunt cele de la Lăptăria cu Caimac”. Mircea Ion s-a gândit inclusiv să deschidă o linie de producţie proprie, ba chiar, într-o vreme, au şi produs dulceţurile folosite în produse. „Acum nu ne mai permite spaţiul şi timpul. Mai avem încă un mix de anul trecut, şi asta vrem să facem, inclusiv să lărgim producţia. Vrem să facem şi îngheţată pentru anul viitor, este în planul nostru. Urmează să facem un laborator separat de unde să ne ducem către punctele care vor fi deschise şi către viitorii francizori.”

    Despre competiţie, Mircea Ion spune că „dacă zic că nu am un competitor, nu e ok, dar noi, pe domeniul de scovergărie, nu avem competitori, nu există aşa ceva în Bucureşti. Eu consider că e loc pentru toată lumea. Dacă faci un lucru bun fă-l până la capăt, fă-l calitativ, fii serios şi clienţii vor veni.”

    Pe viitor, în maxim 5 ani, antreprenorul îşi doreşte să iasă şi în afara graniţelor. „Am văzut că prind, că sunt produse româneşti căutate şi în afară, dar nu doar pentru că sunt româneşti, ci pentru că gogoşile, prăjiturile, plăcintele întotdeauna au fost preferate de către clienţi. Ne-am îndrepta în primul rând către ţările pline de români – Spania, Italia, Anglia.” Acest pas va veni însă după ce va acoperi oraşele mari din România cu viitorii parteneri, asta dacă nu va găsi o soluţie pentru a avea un bun control, „caz în care probabil că ne vom extinde doar noi”. De-a lungul timpului, Mircea Ion spune că cele mai mari provocări au fost reprezentate de lipsa personalului şi a personalului de calitate. Din acest motiv, la începuturile businessului a şi lucrat, multe ore pe zi, cot la cot cu angajaţii la pregătirea scovergilor. În general, noii angajaţi învaţă cam într-o săptămână reţeta de scovergi, dacă respectă gramajele şi paşii. „La cofetărie şi patiserie am căutat întotdeauna oameni cu experienţă, pentru că nu putem instrui noi oamenii, acolo trebuie să ai o şcoală, experienţă, să faci cofetărie sau patiserie. Fără studii nu prea ies produsele.”

    Pregătit pentru business încă din clasele primare

    Absolvent al seminarului teologic şi al Facultăţii de Marketing, dar şi cu Facultatea de Teologie începută dar nefinalizată, Mircea Ion nu e la prima experienţă antreprenorială. „Am avut şi alte businessuri. Primul business a fost la 21 de ani. M-am ambiţionat şi m-a ajutat cineva să fac două credite – şi am avut un pub în Teleorman. Apoi am avut un magazin alimentar, iar apoi am avut nişte săli de pariuri, şi în final am renunţat la tot şi am venit în Bucureşti. Nu am lucrat niciodată ca angajat.” De altfel, pasiunea pentru afaceri a avut-o încă din copilărie. „Eu am crescut în business din clasa a şaptea, în magazinul mamei –acolo am şi învăţat vânzări. Prima mea vânzare am făcut-o în clasa a patra. Puneam o ladă într-o piaţă şi vindeam ardei cu coadă. Ai mei se ocupau atunci de asta, cumpărau legume şi le vindeau în piaţă”, povesteşte el.

    Înclinaţia spre zona spirituală, care se reflectă şi în business, pentru că din scovergărie nu lipsesc câteva icoane aninate pe pereţi, o are tot din familie. „Socrul meu e preot, naşul meu e tot preot. La noi am observat şi că foarte mulţi bucureşteni ţin post şi, de altfel, cele mai bune perioade ale noastre sunt perioadele şi zilele de post.”

    Una dintre cele mai importante decizii pe care Mircea Ion spune că le-a luat de-a lungul timpului a fost aceea de a urca uşor-uşor treptele în acest business. „Nu le-am sărit.” Pe antreprenorii la început de drum el îi sfătuieşte să creadă în businessul pe care vor să îl înceapă, să fie implicaţi total şi, cel mai important, să fie corecţi: şi faţă de angajaţi, şi faţă de clienţi. „Mai bine câştigi puţin într-un business dar câştigi sigur, decât să ai un boom o dată”, crede el.

    De-a lungul carierei, antreprenorul spune că a avut-o ca mentor pe mama sa, iar din lumea businessului îl are drept exemplu pe Dragoş Petrescu de la City Grill. În paralel, a avut ca sursă de inspiraţie cartea
    „Schimbă-ţi atitudinea şi-ţi vei schimba viaţa”, pe care o recomandă şi altora. „Şi, în general, tot timpul mă inspir din afacerile de succes şi urmăresc să văd care e drumul pe care îl urmează acei antreprenori. Care sunt clienţii, cum ambalează. Ideile vin de la oameni care au experienţă. Trebuie să te inspiri, nu ai cum altfel.”

    În timpul liber, Mircea Ion spune că îi place să călătorească în afara ţării, în orice destinaţie care are mare şi soare, iar pentru România rezervă călătoriile de weekend. „În concediu iau totuşi şi laptopul, trebuie să verific. Dar vine şi mama să se ocupe de afacere, să preia frâiele cât sunt plecat în concediu. Eu vreau să ajung să nu mai lucrez 12 ore pe zi, ci maxim 6 ore. Dar nu cred că pot. Dacă stau prea mult plecat de aici nu mă simt bine. Îmi dă o stare de bine, această afacere e ca şi copilul meu, luând-o de la zero. Asta a fost cea mai mare realizare pentru mine, pentru domeniul acesta.” Soţia sa, care a lucrat până acum pentru o corporaţie, e implicată la rândul său în afacere. „Urmează să vină cu mine, să creştem businessul.” La rândul său, Mica încă este în business. „Vine, ne mai controlează, verifică gusturile în general”, glumeşte el.

    „Luaţi în calcul vânzarea businessului sau vreţi să rămână o afacere de familie?”, l-am întrebat. „Eu vreau ca afacerea să rămână în familie, dar totul are un preţ”, a fost răspunsul său.

  • Ce au în comun cele mai mari afaceri ale lumii, precum Apple, Amazon sau Microsoft, cu afacerea pornită de două românce

    Apple, Amazon, Microsoft, Google, chiar şi imperiul Disney sunt afaceri care, dincolo de multe zerouri, mai au ceva în comun: au pornit dintr-un garaj. Aşa că, după ce veţi citi acest material, poate vă veţi uita cu alţi ochi la garajul în care vă ţineţi – sau nu – maşina. Cine ştie ce business poate să găzduiască?!

    Andra Ciorbă şi Cristina Bajdechi erau în concediu de creştere a copiilor atunci când au început să organizeze ateliere pentru cei mici cu activităţi diverse. De la propriii copii, au ajuns să coopteze şi alţi „amatori”, care veneau iniţial însoţiţi de părinţi. Primele activităţi au avut loc într-un spaţiu închiriat, un apartament mic, frumos amenajat şi luminos, care, anterior, fusese un garaj. Cele două antreprenoare au plătit în avans chiria pe două luni şi au început să ocupe, treptat, rafturile disponibile cu materiale didactice şi jucării.

    „Atelierele aveau loc de mai multe ori pe zi, cu grupe diferite, copiii veneau şi făceau anumite activităţi cu o tematică gândită dinainte. Au început să ne frecventeze periodic aceiaşi copii, iar părinţii lor ne încurajau să mergem mai departe şi, treptat, copiii lor să vină fără ei o oră-două-trei pe zi. De acolo s-a ajuns la ideea unei grădiniţe şi astfel am ajuns la a crea o grădiniţă acum circa trei ani”, povestea recent Andra Ciorbă, cofondatoarea Wizz for Kids din Cluj-Napoca.

    La bază, ambele antreprenoare din spatele Wizz for Kids sunt profesori, educatori şi învăţători şi au experienţă în educaţie, astfel că afacerea se potriveşte perfect cu aptitudinile şi calificările lor. Cele două instituţii de învăţământ se află în curs de acreditare britanică, iar planul antreprenoarelor este să continue să ducă mai departe la şcoală generaţiile care vin de la grădiniţă.

    Tot din Cluj-Napoca vine şi David Şăulean, de profesie IT-ist, care a început în 2019 businessul Genta, după o investiţie de 30.000 de euro, din dorinţa de a face mai mult decât programare şi de a crea ceva pe care să îşi poată pune amprenta personală. Astăzi, el produce portofele bărbăteşti şi de damă, genţi şi huse de laptopuri, toate din piele naturală, sub brandul Genta.

    Antreprenorul urmăreşte în prezent o finanţare europeană, care se ridică la 200.000 de euro şi prin care vrea să extindă partea de producţie – practic, să construiască o hală proprie în care să se desfăşoare producţia, întrucât, momentan, ea are loc într-un garaj.

    „Nu am avut habar în ce mă bag. Primul produs pe care l-am realizat a fost un portofel de bărbaţi, inspiraţia a fost de pe Pintereset şi YouTube. Ulterior, după ce am văzut că producţia începe să meargă, am încercat să diversificăm şi portofoliul. Am ajuns la 200 de produse. Am început să facem şi huse de laptop, genţi de laptop, de damă sau alte accesorii din piele”, spune David Şăulean.

    Antreprenorul mai are în plan să intre cu produsele Genta pe piaţa din Ungaria şi Bulgaria.

    Pentru Ionatan Politic, un tânăr din Braşov, garajul tatălui său a fost locul de pornire pentru Chair2Go, o serie de scaune din lemn de brad. Etapele producţiei – adică asamblarea pieselor, vopsirea şi ataşarea materialului textil – au în continuare loc în garajul tatălui său.

    „Primele scaune au fost făcute cu un ferăstrău electric. Apoi am avut nevoie de o bormaşină cu baterie.”

    Ionatan Politic a început să producă scaune din lemn de brad în 2019, la şapte ani după ce realizase primul prototip, în Germania, după o schiţă. A perfecţionat modelul şi a ajuns să creeze un brand cu care, la începutul anului 2020, ţintea să meargă la festivaluri, înainte ca pandemia să-şi facă de cap.

    În lipsa festivalurilor, publicul-ţintă a fost altul, fiind compus din clienţi care le aşază în curte, pe balcon, în grădină sau care le ţin în maşină şi, în traseele lor, le pot folosi pentru a admira peisaje ce nu trebuie ratate. Câteva scaune au ajuns şi la cetatea Râşnov.

    Garajul a fost un element atât de important în businessul dezvoltat de Dragoş Jivan şi Radu Piloca, încât ei au ales să-l transforme chiar în brand. Cei doi antreprenori au început în urmă cu circa nouă ani să recondiţioneze biciclete într-un garaj din Timişoara. Treptat, au trecut la confecţionarea de mici obiecte de mobilier, precum cuiere, taburete sau măsuţe de cafea. Activitatea a crescut de la an la an, iar din 2019 a devenit o afacere în adevăratul sens al cuvântului, în producţia de mobilier unicat. Businessul poartă numele de Garajul Galben.

    „Numele a fost ales pentru că galbenă era singura găleată de vopsea rămasă şi astfel un perete a ajuns să fie complet vopsit în galben”, spun cei doi fondatori.

    Garajul era al lui Radu Piloca şi stătea nefolosit şi gol până când a fost transformat în atelier de mobilă. Între timp, hala de producţie a celor doi tineri s-a mutat în afara Timişoarei, în apropierea şoselei de centură. Tot mobilierul este realizat din lemn masiv, de esenţă superioară.

    Într-un garaj a început şi povestea Panseea, un brand de cosmetice fondat de Carmen Zaiu. La capătul mai multor ani de experienţă în domeniul financiar, ea a început să facă primele produse cosmetice pentru folosul propriu după ce a descoperit că suferă de unele alergii şi probleme de piele, iar produsele din comerţ nu îi făceau bine. Aşa a ajuns să producă acasă loţiuni şi unguente din uleiuri vegetale presate la rece şi unturi naturale nepurificate. De la pasiune la afacere a fost nevoie de un laborator în care să fie produse loţiunile, astfel că acesta a fost amenajat în propriul garaj din Voluntari, lângă Bucureşti.

    „A durat doi ani să transformăm garajul în laborator, am avut nevoie de multe autorizaţii. Fiind cosmetice handmade, echipamentele au fost uşor de procurat”, povestea Carmen Zaiu la emisiunea online ZF Afaceri de la zero.

    La baza cosmeticelor Panseea, stau uleiuri din seminţe de măceş, de ovăz sau de trandafir, lavandă, glicerină, emulsifianţi naturali din ulei de măsline şi uleiuri esenţiale.

    Guy Mandler şi Ştefan Heghes au pornit businessul Smart Products tot într-un garaj în anul 2014, din dorinţa de a pune pe piaţa românească produse inteligente, de la becuri smart, console de jocuri, drone sau gadgeturi până la trotinete şi scutere electrice.

    În prezent, compania face import şi distribuţie B2C prin intermediul magazinului online, cu desfacere atât în România, cât şi în America prin intermediul Amazon, dar şi vânzare B2B în parteneriat cu jucători mari din piaţa comerţului online.

    „Smart Products I&D a pornit de la premisa de a aduce în România produse care au în spate idei smart. Prima dată am adus o consolă de jocuri pentru copiii mici, apoi ne-au venit foarte multe idei. Acum facem import şi distribuţie atât către clientul final, cât şi vânzare angro către cei mai mari jucători din piaţa de comerţ online – eMag, PCgarage, Cel.ro sau Evomag”, povesteau fondatorii businessului în 2019.

    În garaj s-a născut şi berea Bereta, produsă de Adrian Biebel. Originar din Timişoara, el a început să facă propriile experimente în producţia de bere artizanală într-un garaj din oraşul natal în 2013. Trei ani mai târziu a creat microberăria Bereta.

    „A apărut din joacă, după multe degustări ale diferitelor beri artizanale străine, de pe vremea când era foarte greu să le găseşti pe rafturile magazinelor. Am încercat să replicăm ceva din ce ne-a plăcut şi după primele teste într-o oală de opt litri, pe aragazul de acasă, ne-am mutat într-un garaj cu un echipament cu care puteam face până la 30 de litri”, povestea Adrian Biebel.

    Prietenii l-au îndemnat să meargă mai departe şi a început să producă bere în fabrica microberăriei Ground Zero din Bucureşti. Astfel, cu o investiţie minimă din fonduri proprii, au început să facă primele produse sub marca Bereta. În timp, berea artizanală produsă în Timişoara a ajuns şi în oraşele Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu, Braşov, Constanţa, Oradea şi Arad.

    Poveştile despre potenţialul garajului ca viitor sediu de corporaţie sau măcar de start-up sănătos au fost expuse pe larg, de-a lungul ultimilor doi ani şi jumătate, în proiectul Afaceri de la zero, realizat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania şi Vodafone, şi pot fi citite pe platforma cu acelaşi nume.

  • A lucrat în Marea Britanie şi Dubai, dar a lăsat o carieră promiţătoare în avocatură, într-o corporaţie, pentru că vrut să îşi deschidă un business despre România. Care este povestea lui

    A lucrat în Marea Britanie şi Dubai, dar a lăsat o carieră promiţătoare în avocatură, într-o corporaţie, pentru că vrut să îşi deschidă un business în turism. Marius Iliescu a înfiinţat Romanian Friend, o platformă de rezervare a cazărilor, cât şi a tururilor ghidate adresată turiştilor străini care vor să îşi petreacă câteva zile în România. Pe lângă această componentă, Romanian Friend reuşeşte să promoveze România mai bine decât au reuşit să o facă autorităţile.

     

    Eram întrebat de tineri străini ce se poate vizita în România, mereu le arătam poze din ţară facute pe telefon şi le spuneam lucruri care mie mi se păreau obişnuite despre ţara noastră, dar pentru ei erau imagini surprinzătoare. Ştiam că România are mult potenţial turistic neexploatat, dar nu-mi dădeam seama exact ce înseamnă asta. Până într-o seară, în Dubai, când m-am întors de la un eveniment de networking  unde povestea asta s-a repetat într-un grup mai mare de oameni şi am zis să văd ce găseşte un turist străin ca mine care ar vrea să viziteze România. Am căutat pe Google combinaţiile de cuvinte pe care le-am folosit când am vizitat ţări precum Thailanda, Oman, Liban, dar de această dată pentru România. Când am văzut ce rezultate şi informaţii găsesc am înţeles mai bine problema, dar şi potenţialul”, spune Marius Iliescu, fondatorul Romanian Friend. Seara pe care o povesteşte antreprenorul s-a întâmplat în toamna anului 2016, iar câteva luni mai târziu, mai exact în aprilie 2017, platforma sub numele de Romanian Friend putea fi accesată de către turiştii străini. Deşi a fost o decizie dificilă, o recunoaşte şi Marius Iliescu, de a lăsa o carieră stabilă, unde câştiga mulţi bani, cu toate acestea nu a fost suficient, iar patru ani mai târziu, antreprenorul nu regretă drumul pe care a apucat. Cu toate că la începutul businessului, lucrurile au fost mai dificile, mai ales că se afla pe un teren total necunoscut, dar era însă mânat doar de dorinţa de a încerca altceva. „Nu pot să zic că mi-am dorit mereu să fiu antreprenor, din contră, ideea asta a încolţit în şase luni, în 2016. Nici nu credeam că antreprenoriatul va fi soluţ

    ia salvatoare, ştiam ca va fi foarte greu. Din exterior părea că am o carieră şi o viaţă de succes, dar în realitate eram singur, departe de familie, prieteni şi locurile dragi, lucram ore multe pentru bani care pe hârtie erau mulţi, dar care nu puteau să ascundă nefericirea şi lipsa de libertate.” Romanian Friend a început în primul rând din dorul lui faţă de casă şi de ţară, dar şi ca o nevoie pe care Marius Iliescu a identificat-o în piaţa de turism şi a reuşit să contruiască o reţea atent selecţionată de ghizi de turism, care să fie partenerii de călătorie ai străinilor care vin să viziteze România.

    Platforma aduce la un loc şi agenţii de turism, mici antreprenori şi parteneri locali cu sediul în principalele oraşe şi zone turistice care reuşesc să le ofere străinilor o vacanţă contruită pe nevoile şi dorinţele lor. Fiecare partener este atent selectat, astfel încât experienţa să fie una aparte, de la drumeţii montane pe trasee mai puţin cunoscute, până la o noapte de cazare la o stănâ din munţi. Ideea platformei nu a fost de a crea  doar un simplu site unde turiştii află care sunt cele mai importante obiective turistice, precum Castelul Bran, Castelul Peleş, Transfăgărăşan. „România are extrem de mult potenţial. Dacă un turist străin vine în România şi stă la un hotel cu nume internaţional, bea o cafea la Starbucks şi rezervă un day trip printr-o platformă străină, nu lasă niciun ban în economia locală. Străinii trebuie mai mult atraşi către experienţele locale, iar banii să ajute la dezvoltarea comunităţilor”, spune Marius Iliescu. Romanian Friend este mai mult despre a le arăta străinilor că România nu reprezintă doar Dracula sau Transfăgăraşan despre care Top Gear a spus că „este cel mai bun drum din lume”.

    Platforma www.romanianfriend.com

    are în prezent listate peste 100 de tururi şi experienţe pe care turiştii străini le pot rezerva instant, iar acestea sunt foarte variate, de la tururi de oraş, excursii de o zi în afară oraşelor principale turistice pentru a vizita obiective din apropriere, până la drumeţii montane, tururi cu bicicleta, degustări de mâncare sau vin şi excursii culturale. Romanian Friend adună în fiecare lună circa 15.000 de vizitatori pe site, însă procentul celor care efectiv îşi şi rezervă un tur sau o cazare este între 15% şi 30%.

    România este şi despre tradiţii şi obiceiuri încă păstrate, despre case vechi de peste 100 de ani, despre oameni care nu se dezic de la stilul de viaţă practicat încă din cele mai vechi timpuri, dar şi despre bogăţia naturală a ţării. Obiectivul platformei a fost încă de la început de a le oferi străinilor o altfel de experienţă pe care ar putea să o aibă în România. „Noi am vrut ca toate tururile noastre, iar unele din ele sunt axate exclusiv pe asta, să includă bunuri, servicii sau vizite locale. Vrem să implicăm micile afaceri, meşteşugari, ateliere, producători sau artişti din oraşe, dar mai ales din zonele rurale precum Transilvania Săsească, Maramureş, Ţara Moţilor, astfel încât turistul străin să poată cunoaşte România adevărată, să aibă o experienţă unică şi în acelaşi timp să îi ajute pe aceşti oameni, dar şi economia locală sau iniţiativele de conservare, protecţie şi promovare a culturii româneşti sau a naturii. De exemplu, colaborăm cu Fundaţia de Conservare Carpathia încă de la începutul nostru, în 2017, despre care ştim ca are o misiune admirabilă şi unică în România, iar veniturile din turism le susţin direct activitatea”, explică el.

    Platforma are în prezent listate peste 100 de tururi şi experienţe pe care turiştii străini le pot rezerva instant, iar acestea sunt foarte variate, de la tururi de oraş, excursii de o zi în afara oraşelor principale turistice pentru a vizita obiective din apropriere, până la drumeţii montane, tururi cu bicicleta, degustări de mâncare sau vin şi excursii culturale. Antreprenorul spune că o componentă foarte importantă către care îşi îndreaptă o mare parte din bani este marketingul, astfel încât platforma să se facă cunoscută în rândul a cât mai multor turişti străini. Romanian Friend adună în fiecare lună circa 15.000 de vizitatori pe site, însă procentul celor care efectiv îşi şi rezervă un tur sau o cazare este între 15% şi 30%. În perioada iunie – septembrie a acestui an, platforma a reuşit să aducă în România circa 18.500 de turişti străini, cu 38% mai puţin faţă de aceeaşi perioadă din 2019

    . Ceea ce s-a schimbat cel mai mult faţă de anul de dinainte de pandemie este faptul că, în 2021, cele mai aglomerate luni au fost cele de vară, existând atât de multe cereri, încât Marius Iliescu a fost pus în situaţia de a refuza o parte dintre turişti pe motiv că nu avea la momentul respectiv ghizi disponibili. În anii trecuţi, oamenii veneau în vacanţă în România pe tot parcusul anului, nu doar vara. Cei mai mulţi turişti care apelează la Romanian Friend vin din ţările europene, din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia. Marius Iliescu spune că de când îi ajută pe străini să îşi facă vacanţele în România, nu a existat nicio persoană care să rămână dezamăgită de ceea ce a văzut, ba mai mult, mulţi dintre aceştia au regăsit o Românie altfel de cum îşi imaginau şi cu siguranţă se vor întoarce.

    „Mulţi nu se aşteaptă la multe de la ţara despre care ştiu doar de Dracula sau că Bucureştiul nu trebuie vizitat. Aceasta este o altă impresie a turiştilor străini, că în Bucureşti nu e nimic de făcut şi vor să ajungă cât mai repede în oraş, pentru că toate poveştile despre înşelăciunile de la aeroport şi gară îi sperie. Mulţi turişti sunt dezamăgiţi de Centrul Vechi pentru că este foarte comercial, deşi ei şe aşteaptă să poată vizita un obiectiv turistic. Lumea nu ştie ce să facă în Bucureşti, în afară de să meargă la Palatul Parlamentului, unde li se spune de câte un covor sau un candelabru, dar nimic despre istoria comunismului. Pe ei asta îi interesează, poveştile şi noi reuşim să le oferim ceva ce îşi doresc”.

    Toţi turiştii străini care au sosit în Bucureşti cu un oarecare scepticism privind acest oraş şi-au schimbat destul de repede părerea, descoperind totuşi că Bucureştiul are o istorie bogată şi o poveste de spus. Pandemia a avut un impact semnificativ asupra platformei, care s-a confruntat cu o cerere foarte mică în 2020, iar în 2021, lunile din extrasezon au fost foarte slabe, pe când cele de vară, cererea a fost mult prea mare pentru a putea fi onorată. „2021 mi-a confirmat că interesul turiştilor străini pentru România există în continuare, în pofida pandemiei, mai ales a turiştilor din ţări europene, care au căutat destinaţii noi într-un context în care călătoriile internaţionale erau incerte. Pe lângă evoluţia greu de anticipat a pandemiei, situaţia nefericită din ţara noastră, mai exact rata mică de vaccinare, cu siguranţă va descuraja turiştii străini. Am avut anulări pentru septembrie – octombrie din acest motiv. Prin urmare, următorii doi ani îmi propun să concentrez promovarea pe excursiile în natură care am văzut că au fost la mare căutate în acest sezon şi care prezintă un risc mai mic din punct de vedere al sănătăţii”, mai spune el.

    Marius Iliescu, fondatorul Romanian Friend: „România are extrem de mult potenţial. Dacă un turist străin vine în România şi stă la un hotel cu nume internaţional, bea o cafea la Starbucks şi rezervă un day trip printr-o platformă străină, nu lasă niciun ban în economia locală. Străinii trebuie mai mult atraşi către experienţele locale, iar banii să ajute la dezvoltarea comunităţilor.”

     

  • Cum să fidelizezi un angajat după pandemie. Un studiu recent arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extrasalariale mai atractiv decât o majorare de salariu

    Pickatrip.ro este prima platformă românească exclusiv B2B (dedicată firmelor şi companiilor contractate) de sejururi şi vacanţe la tarife considerabil reduse, chiar şi cu 30-40% mai mici decât în sistemele de rezervări ale hotelierilor şi agenţiilor de turism. Cum îşi propune compania să ajungă de la o investiţie iniţială de 10.000 de euro la o cifră de afaceri de un milion de euro?

    Pickatrip.ro a luat naştere în primăvara lui 2021 ca o platformă de oferte turistice bazată pe subscripţii digitale, creată în ideea de a fi unul dintre pilonii de susţinere a revenirii sectorului turistic, încercând în acelaşi timp să satisfacă nevoia oamenilor de a călători în locaţii sigure şi să scoată în evidenţă structurile de cazare în perioadele mai puţin solicitate. Recent, compania şi-a schimbat semnificativ modelul de business şi a decis să se dedice exclusiv angajaţilor şi colaboratorilor din firmele locale şi companiile naţionale contractate, migrând din segmentul B2C către B2B. „Consider că ne-am dat seama la timp că zona B2C este deja extrem de aglomerată şi că am fi avut nevoie de bugete uriaşe de marketing ca să putem penetra cu adevărat această piaţă. Am fi concurat direct cu giganţi precum Booking şi Airbnb, dar şi cu iniţiative lăudabile româneşti precum Romanian Romance, Localm sau Travlocals”, spune Alexandru Filip, fondatorul Pickatrip.ro. Cu alte cuvinte, compania s-a reinventat cu scopul de a completa pachetul de beneficii extrasalariale oferit angajaţilor, pe care îşi propune să îi încurajeze tot mai mult să călătorească. În consecinţă, platforma profită de oportunitatea de a intra cu un produs de larg interes pe o piaţă tânără, cu un potenţial semnificativ de creştere. La polul opus, una dintre principalele provocări constă în abilitatea start-up-ului de a-şi face loc într-un climat economic, social şi politic nu tocmai favorabil, marcat de situaţia pandemică şi ritmul accelerat al inflaţiei.

    Totuşi, compania a încheiat câteva parteneriate active cu businessuri româneşti precum agenţia de performance Mavericks, agenţia de social media Kooperativa, publicaţia online Autocritica.ro, brandul de mâncare Unison Today şi lanţul de magazine Berezka, reuşind să primească în mod organic cinci solicitări de oferte, dintre care una de la o instituţie bancară.  „Făcând momentan abstracţie de posibilitatea accesării unei finanţări şi jucând pe un scenariu între pesimist şi realist, cred că până la finalul anului viitor putem ajunge la 40-50 de firme şi companii contractate, 1.800-2.000 de conturi create şi încasări de 60.000-70.000 de euro.” În aceeaşi notă, aplicând un factor de multiplicare lunară de 11%, Alexandru Filip estimează că în trei ani ar putea atinge o cifră de afaceri de un milion de euro. Pentru a atinge targetul, platforma le pune la dispoziţie două opţiuni business-urilor contractate. Prima variantă implică trimiterea unei liste cu numele şi adresele de e-mail ale angajaţilor şi, ulterior, generarea manuală a unui cont individual. Prin a doua opţiune, platforma creează un cont şi oferă acces către o pagină privată, unde angajaţii care îşi doresc un astfel de cont şi-l creează de unii singuri introducându-şi datele, adresa de e-mail şi parola. Totodată, angajatorul are posibilitatea de a credita trimestrial, semestrial sau anual conturile angajaţilor. „Am lansat Pickatrip.ro după o investiţie minimală, de până-n 10.000 euro. Pot mărturisi că am economisit timp şi bani fiindcă platforma a fost creată în cea mai mare parte de către mine şi partenerul meu (…) Ne dorim să ducem start-up-ul nostru către un round investment, iar în a două jumătate a anului viitor să abordăm deja un pre-seedround”, adaugă Alexandru Filip. O posibilă finanţare iniţială şi o rundă ulterioară de investiţii ar permite dezvoltarea accelerată a start-up-ului, care – într-un scenariu optimist – ar putea scala pe alte pieţe în al treilea şi al patrulea an, evoluţia putând veni după un an dezastruos pentru industria turismului.

    O cercetare realizată recent de o companie internaţională de HR arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extrasalariale mai atractiv decât o majorare de salariu.


     

    Dacă în 2019 România înregistra în mod oficial 19 milioane de turişti, în 2020 am avut doar 6 milioane, iar piaţa locală de turism a suferit un declin de circa 80%, de la două miliarde de euro la 400 de milioane de euro. Totodată, din cele 8.500 de unităţi de cazare omologate, 500 s-au închis în ultimii doi ani, la care se adaugă peste 10.000 de restaurante în toată ţara. „Totuşi, dacă în acest an am început să vedem luminiţa de la capătul tunelului, anul viitor cred că vom ieşi din tunel. Dar până ca piaţa mondială să ajungă la performanţele din 2018 şi 2019, consider că mai e cale lungă”, continuă antreprenorul, citând o serie de studii conform cărora abia în 2024 vom depăşi indicatorii cheie de performanţă din 2019. În acest sens, conceptul de turism de business nu se va mai întoarce probabil niciodată la forma de dinaintea pandemiei, putând fi unul dintre segmentele care vor avea cea mai înceată revenire. „Cel puţin în cazul companiilor mari, factorii de decizie cred că au realizat că pot gestiona lucrurile şi de la distanţă, prin videoconferinţe. Eu aş miza mai ales pe turismul de leisure şi aş încuraja antreprenorii să investească în dezvoltarea unor produse calitative.” După ce telemunca şi-a găsit un loc în vocabularul oamenilor după mai bine de un an şi jumătate de la începutul pandemiei, şansele arată că dorinţa de a călători se va manifesta destul de intens atunci când vom scăpa definitiv de restricţii şi criza sanitară. O cercetare realizată recent de o companie internaţională de HR arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extra-salariale mai atractiv decât o majorare de salariu, susţine Alexandru Filip. Astfel, pe prima poziţie în topul preferinţelor se află serviciile medicale, urmate de serviciile turistice, cu 37%, şi bonusurile de performanţă, cu 35%. „Asta poate că ar trebui să dea de gândit antreprenorilor şi managerilor de HR, că şi pe o piaţă a forţei de muncă precum România, când încă suntem printre liderii mondiali la rata emigrării, un salariu decent şi nişte tichete de masă s-ar putea să fie prea puţin pentru a angaja o persoană nouă sau pentru a fideliza un angajat. Mai ales acum, consider că ar trebui intensificate eforturile de retenţie a personalului din mediul privat şi a resursei calitative de muncă”, a declarat fondatorul Pickatrip.ro pentru BM.

     

  • Frumuseţe digitală

    Odată cu suspendarea evenimentelor private şi a mersului la birou, saloanele de înfrumuseţare au devenit unul dintre perdanţii pandemiei. Cum poate ajuta o platformă online businessurile din industrie, aflate în impas?

    Platforma de rezervări Stailer, dedicată saloanelor de înfrumuseţare şi barbershopurilor, a fost răspunsul a patru antreprenori români în faţa crizei apărute în domeniu, odată cu restricţiile impuse anul trecut pe fondul pandemiei. Ideea businessului a apărut la începutul lui 2020, imediat după intrarea în lockdown. „La acel moment căutam oportunităţi care să ne ajute să vedem situaţia pandemiei ca pe un pas înainte, să putem face ceva util în urma acestui context nefavorabil”, povesteşte Bogdan Clipici, cofondator şi chief sales officer, Stailer.

    El a pus bazele afacerii alături de Andrei Ursachi (CEO), Naliciadji Vladislav (CPO) şi Attila Gere (CTO). „Au fost mai multe idei puse pe masă şi discutate, iar până la urmă am rămas la Stailer. Printre factorii care ne-au făcut să luăm decizia aş aminti, în primul rând, tendinţele de digitalizare accelerată, dar şi competiţia scăzută şi consumatorii care sunt tot mai familiarizaţi cu aplicaţii care permit accesul la economia on-demand.”

    Platforma a fost lansată la jumătatea lunii noiembrie a anului trecut, cu o investiţie de 200.000 de euro, obiectivul iniţial fiind acela „de a câştiga o cotă cât mai mare din piaţa de beauty, într-un timp cât mai scurt”. În septembrie anul acesta compania a încheiat o rundă de finanţare pre-seed în valoare de 500.000 de euro, „cu scopul precis de a accelera digitalizarea industriei de beauty. Pe asta ne-am concentrat”. Businessul a început să înregistreze venituri începând cu anul 2021, iar în perioada următoare estimează o creştere accelerată a tranzacţiilor intermediate prin platformă, având în vedere viteza de scalare la nivel naţional, unde săptămânal sunt adăugate peste 50 de noi saloane partenere. În 6 luni, fondatorii şi-au propus să intermedieze prin platformă servicii de la 1 milion de euro pe lună. Bogdan Clipici susţine că, în momentul de faţă, în piaţa locală există peste 6.000 de saloane de înfrumuseţare şi barbershopuri, dintre care aproximativ 1.200 folosesc soluţii de digitalizare, iar peste 700, prezente în 20 de oraşe din România, folosesc platforma Stailer. Până la finalul acestui an, compania ţinteşte 1.000 de saloane partenere.

    Ca beneficii ale listării pe Stailer, Bogdan Clipici enumeră programările suplimentare, clienţii noi, vizibilitatea şi notorietatea, plus un calendar digital gratuit. Potrivit lui, saloanele partenere Stailer înregistrează o creştere semnificativă a numărului de clienţi, dar şi o cerere mai mare de programări. „Multe dintre ele primesc în fiecare lună peste 150 de programări suplimentare, iar astfel îşi cresc veniturile cu până la 2.000 de euro lunar. Totodată, digitalizarea activităţii din salon poate creşte veniturile anuale cu până la 20% încă din primul an de implementare, iar pe termen lung, creşterea poate ajunge până la 35-40%, în funcţie de capacitatea salonului.”

    Antreprenorul spune că, nu există niciun cost pentru listarea în Stailer, şi nici costuri lunare, de tip abonament, pentru membri. „Când angajatul unui salon adaugă în calendarul digital, fără niciun cost, programările pe care le are deja stabilite, platforma identifică spaţiile libere din calendarul partenerului respectiv, cu scopul de a-i furniza programări suplimentare. Aici intervine singurul cost al platformei: este un comision fix, de 1 euro per programare primită prin intermediul Stailer. Pentru o programare cu cost de sute de lei, cum ar fi una pentru coafat şi vopsit, spre exemplu, asta înseamnă mai puţin de 2%.”

    În decembrie, compania se aşteaptă să atingă cifra de 20.000 de clienţi, aduşi către saloanele partenere prin platforma Stailer. „Clienţii care folosesc aplicaţia noastră sunt oameni obişnuiţi să-şi achiziţioneze servicii şi produse direct de pe telefonul mobil, spre exemplu vacanţe sau mâncare”, notează Bogdan Clipici. El spune că două categorii principale de clienţi sunt profesioniştii din zona corporate şi studenţii, atât femei, cât şi bărbaţi, cu preponderenţă doamne şi domnişoare, deoarece ele frecventează mai mult saloanele de înfrumuseţare. „Diversitatea saloanelor şi a serviciilor le permite atât celor cu venituri mai scăzute, cât şi celor cu venituri medii şi peste medie să îşi găsească pe Stailer servicii potrivite pentru bugetul şi standardul lor.”

    Antreprenorul susţine că, vorbind de un volum important de saloane – numai în Bucureşti fiind listate peste 200, iar în Cluj-Napoca, peste 100 – şi diversitatea serviciilor este foarte mare, ceea ce reprezintă un beneficiu extrem de important pentru clienţi. „De pildă, un serviciu foarte căutat de către bărbaţi, tunsul, poate fi rezervat cu preţuri cuprinse între 25 şi 120 de lei, în funcţie de salon şi de experienţa pe care şi-o doreşte clientul. În privinţa doamnelor şi domnişoarelor, unele dintre cele mai căutate servicii sunt: tuns, vopsit, manichiură, cosmetică şi make-up.”

    Echipa businessului este alcătuită în prezent din 18 persoane. „În departamentul de vânzări şi suport clienţi avem o echipă formată din 12 colegi. Punem mare accent pe cultura organizaţională şi pe dezvoltarea profesională a tuturor angajaţilor. Un exemplu concret ar fi faptul că ne alocăm zilnic o oră de studiu, în care citim, parcurgem cursuri şi seminarii, iar săptămânal avem parte de training şi coaching live.”

    În ceea ce priveşte competiţia, antreprenorul susţine că acest start-up a apărut tocmai printr-o analiză a pieţei „care ne-a arătat că nu ar exista o competiţie relevantă pe piaţa din România”. Potrivit lui, „unicitatea businessului, eficienţa lui, simplitatea cu care se realizează lucrurile de ambele părţi – clienţi şi saloane de beauty”, au adus şi succesul afacerii. „Am reuşit să împlinim această nevoie care exista pe piaţă, într-un context pandemic când era cu atât mai necesară o astfel de idee trecută-n digital.” De altfel, adaugă el, situaţia generată de pandemia de COVID-19 şi de imprevizibilul cu care ne confruntăm zi de zi reprezintă provocarea cea mai mare din industria în care activeză. „Dinamica pieţei se schimbă, dar noi încercăm să monitorizăm atent lucrurile şi încercăm să găsim oportunităţile în contextul dat.” El enumeră şi principalele provocări cu care se confruntă în general proprietarii de saloane, „pentru că aceasta e industria în care activăm, alături de ei”. Acestea ar fi, atragerea de clienţi noi, fidelizarea clienţilor existenţi, retenţia angajaţilor şi monitorizarea afacerii. „Provocările lor sunt date în primul rând de preţul şi de efortul digitalizării. Implementarea greoaie şi costurile unor abonamente lunare sunt motivele pentru care profesioniştii din beauty aleg în continuare pixul şi foaia. „Mai mult decât oricând, adaugă antreprenorul, profesioniştii şi saloanele au acum nevoie de clienţi noi, iar consumatorii, de o metodă simplă şi rapidă de a se programa la servicii de înfrumuseţare doar prin câteva clickuri. „Vrem, nu vrem, pandemia a accelerat anumite trenduri ce ţin de digitalizare. Ceea ce facem noi prin platforma Stailer este să răspundem acestor nevoie ale pieţei.”

    Planurile celor patru fondatori pentru 2022 sunt legate în principal de extinderea Stailer pe plan internaţional. Prin urmare, compania pregăteşte o echipă dedicată pentru Ungaria. Pe viitor, reprezentanţii businessului au în vedere o nouă rundă de finanţare, de aproximativ 2 milioane de euro. „În acest sens, ce pot spune acum e că suntem în discuţii cu mai multe fonduri de investiţii şi luăm în considerare o rundă de tip bridge şi, abia ulterior, o rundă de finanţare de tip seed”, susţine Clipici.