Tag: gaze naturale

  • Preţurile record la gaze naturale dublează profitul Romgaz la 1 mld. lei în T1/2022 şi triplează afacerile la 4 mld. lei. Statul îşi ia porţia de 2,3 mld. lei prin impozite

    Cu alte cuvinte, statul român este câştigătorul absolut din scumpirile din energie ♦ În pofida unor volume de gaze livrate mai mici, afacerile Romgaz au urcat de la 1,5 mld. lei la aproape 4 mld. lei.

    Chiar dacă a vândut o cantitate de gaze în T1/2022 mai redusă cu 17% faţă de T1/2021, iar producţia a scăzut cu 0,3%, Romgaz – producător şi furnizor de gaze naturale controlat de statul român prin Ministerul Energiei, a raportat rezultate financiare record în primele trei luni ale anului pe fondul scumpirilor fără precedent pe piaţa de energie.

    Astfel Romgaz a raportat pentru T1/2022 un profit net de 980 mil. lei, în creştere cu 111% faţă de primele trei luni din 2021, în timp ce afacerile s-au majorat cu 196% la circa 3,93 miliarde de lei, potrivit raportului publicat vineri la Bursa de la Bucureşti. Rezultatele, deşi au o dinamică extraordinară, au venit conform aşteptărilor, spun analiştii.

    Însă chiar dacă pe Bursă preţurile record la gaze sunt deja „prinse“ în cotaţia SNG, vineri după rezultate acţiunile SNG fiind în creştere cu doar 1%, ceea ce a dus avansul în 2022 la 11%, nu investitorii sunt cei care câştigă cel mai mult de pe urma scumpirilor record în energie, ci statul român în calitate de acţionar majoritar al companiei.

    „Marele câştigător al performanţei economice a Romgaz pare să fie statul român, în condiţiile în care impozitul pe venitul suplimentar (impozit prin care producătorii plătesc până la 80% din diferenţa faţă de un preţ fixat de stat) a urcat la 2,3 mld. lei (aproape 60% din cifra de afaceri). În aceste condiţii marjele Romgaz au fost în scădere, menţinându-se totuşi la niveluri ridicate, între 25%(pentru profitul net) şi 31% (pentru EBITDA)”, spune Alin Brendea, director de operaţiuni al Prime Transaction. Iar astfel de viramente la buget sunt fără a lua în calcul şi distribuirile de dividende care vor veni din rezultele financiare.

    Romgaz a virat către bugetul de stat circa 2,3 mld. lei în primele trei luni din 2022 sub formă de impozit (impozit pe venit suplimentar plus redevenţe), de circa 11 ori peste aceeaşi perioadă din 2021. Din această sumă, circa 1,8 mld. lei este reprezentată de impozitul pe venituri suplimentare ca ur­ma­re e dereglementării preţurilor din sectorul de gaze naturale. În T1/2021 la această categoria Romgaz a plătit circa 114 mil. lei.

    „Evident, aceste rezultate financiare, plasează Romgaz în zona emitenţilor atractivi, atât prin prisma evaluării bursiere care, iată, devine mai scăzută, cât şi a unei probabilităţi ridicate de a menţine un randament al dividendului ridicat şi pentru profiturile ce vor fi distribuite în viitor”.

    Compania menţionează că avansul cifrei de afaceri provine din majorarea cu 201,14% (Ă2.301,25 mil.lei) a veniturilor consolidate din vânzarea gazelor şi din creşterea cu 284,60% (Ă278,87 mil.lei) a veniturilor din vânzarea de energie electrică.

     

    Alte afirmaţii din raport:

    ► Marjele realizate ale profitului net consolidat (24,95%), EBIT consolidat (28,97%) şi EBITDA consolidat (31,24%) sunt în scădere faţă de T1 2021 (34,94%; 41,33% şi respectiv 52,42%) dar se menţin la niveluri ridicate.

    ► Scăderile în cote procentuale ale acestor indicatori, sunt generate de impozitul pe venitul suplimentar şi de redevenţa petrolieră care, au crescut de la 201,0 mil.lei în T1 2021 la 2.303,9 mil.lei în T1 2022 (Ă1.046,2%). Faţă de T4 2021, aceste cheltuieli au fost mai mari cu 14,77%

    ► Consumul de gaze naturale estimat2 la nivel naţional pentru T1 2022 a fost de cca. 44 TWh, fiind cu aproximativ 11% mai mic decât cel înregistrat în T1 2021.

    ► Producţia de gaze naturale înregistrată în primul trimestru al anului 2022 a fost de 1.307,2 mil.mc, fiind cu 0,33% mai mică decât cea înregistrată în T1 2021.

    ► Cantitatea de energie electrică produsă a fost de 345,34 GWh în T1 2022, cu 70,87% mai mare faţă de perioada similară a anului trecut (202,1 GWh).

    ► Consumul de gaze naturale estimat la nivel naţional pentru T1 2022 a fost de 44 TWh, cu aproximativ 11% mai mic decât cel înregistrat în T1 2021, din care cca. 9,5 TWh a fost acoperit cu gaze din import iar diferenţa de 34,5 TWh cu gaze din intern, la care Romgaz a participat cu 15,7 TWh, ceea ce reprezintă 35,72% din consumul naţional şi 45,53% din consumul acoperit cu gaze din intern.

    ► Pentru primele 3 luni din 2022 Grupul Romgaz şi-a programat investiţii în valoare de 662,16 mil.lei şi a realizat 108,42 mil.lei, cu 83,63%, respectiv 553,74 mil.lei mai puţin decât nivelul investiţiilor programate.

    ► La data de 31 martie 2022 Programul Anual de Investiţii al Romgaz, în valoare de 5.720 mil.lei, a fost realizat în proporţie de 1,89%, respectiv 108,08 mil.lei.

    ► Nivelul realizărilor pe primele 3 luni ale anului 2022 a fost mai mic faţă de programul stabilit întrucât a fost replanificată plata avansului pentru obiectivul de investiţii „Asocieri Neptun Deep”, în cadrul căruia a fost programată achiziţia de către Romgaz a tuturor acţiunilor reprezentând 100% din capitalul social al ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited („EMEPRL”) care deţine 50% din participaţia în zona de apă adâncă a perimetrului offshore XIX Neptun, Marea Neagră.

    ► Avansul, reprezentând suma de 470 mil.lei, a fost planificat pentru luna februarie 2022, dar plata lui a fost condiţionată de semnarea contractului dintre Romgaz şi ExxonMobil, care a avut loc în trimestrul 2 al anului 2022.

     

  • Ce n-a reuşit cu gazele ruseşti, vrea să facă cu gazele naturale lichefiate: Germania ar putea deveni o putere a GNL în decurs de un an

    Germania ar putea deveni o putere în domeniul gazelor naturale lichefiate într-un an în condiţiile în care ţara îşi accelerează construcţia de noi terminale de import a acestui combustibil pentru a-şi reduce dependenţa de energia rusească, relatează Bloomberg.

    Guvernul german este aşteptat să anunţe o lege pentru reducerea procesului de aprobare a unor astfel de facilităţi la o zecime din calendarul obişnuit. Germania vrea să con­struiască patru terminale plutitoare, ceea ce-i va permite să înlocuiască cel puţin 70% din importurile de gaze ruseşti, marcând o schimbare majoră de politică în domeniul energiei după ani în care ţara s-a opus gazelor americane mai scumpe.

    „Avem şanse bune de a face imposibilul în Germania, să construim un terminal GNL în aproximativ 10 luni şi să-l conectăm la reţeaua locală“, a anunţat ministrul german al economiei, Robert Habeck. „Acest lucru nu este numai în interesul Germaniei, creăm o infrastructură ce reprezintă securitate pentru Europa“.

    Importatorii de gaze din UE se grăbesc să-şi asigure livrări alternative în contextul războiului din Ucraina. Pentru Germania, care a obţinut peste jumătate din necesarul de gaze din Rusia anul trecut, livrările în cele patru ter­minale plănuite ar acoperi apro­xi­mativ o treime din consumul anual, crescând în acelaşi timp capacitatea totală de import a UE cu o cincime.

    Terminalele plutitoare, plus două ce urmează a fi construite pe pământ, ar propulsa Germania înaintea Marii Britanii la capitolul capacitate de import de GNL şi numai după Spania în UE. Mai multe terminale onshore sunt în fazele iniţial de proiectare. Obiectivul Germaniei este de a-şi reduce importurile de gaze la 10% până la mijlocul anului 2024, de la 35% în prezent şi peste 50% înainte de invazie.

    Din Europa de Est, Bulgaria a anunţat că va primi din iunie livrări de GNL din SUA la preţuri mai scăzute decât cele practicate de Gazprom, potrivit Novinite.

    În afară de Germania, Franţa şi Italia şi Olanda intenţionează la rândul lor să achiziţioneze terminale speciale plutitoare pentru a-şi creşte capacitatea de import.

    De asemenea, Italia analizează construirea unui nou terminal onshore, ca şi Estonia şi Letonia. Spania a cerut UE să relanseze proiectul gazoductului Midcat.

    Franţa intenţionează la rândul ei să construiască un nou terminal GNL, al cincilea al ţării, în portul Le Havre. Iar Croaţia analizează creşterea capacităţii terminalului de pe insula Krk de la 2,6 miliarde de metric ubi la 2,9 miliarde de metri cubi anual.

    La nivelul continentului, există în prezent 37 de terminale GNL, dintre care 26 sunt localizate în ţări membre UE.

  • Ce n-a reuşit cu gazele ruseşti, vrea să facă cu gazele naturale lichefiate: Germania ar putea deveni o putere a GNL în decurs de un an

    Germania ar putea deveni o putere în domeniul gazelor naturale lichefiate într-un an în condiţiile în care ţara îşi accelerează construcţia de noi terminale de import a acestui combustibil pentru a-şi reduce dependenţa de energia rusească, relatează Bloomberg.

    Guvernul german este aşteptat să anunţe o lege pentru reducerea procesului de aprobare a unor astfel de facilităţi la o zecime din calendarul obişnuit. Germania vrea să con­struiască patru terminale plutitoare, ceea ce-i va permite să înlocuiască cel puţin 70% din importurile de gaze ruseşti, marcând o schimbare majoră de politică în domeniul energiei după ani în care ţara s-a opus gazelor americane mai scumpe.

    „Avem şanse bune de a face imposibilul în Germania, să construim un terminal GNL în aproximativ 10 luni şi să-l conectăm la reţeaua locală“, a anunţat ministrul german al economiei, Robert Habeck. „Acest lucru nu este numai în interesul Germaniei, creăm o infrastructură ce reprezintă securitate pentru Europa“.

    Importatorii de gaze din UE se grăbesc să-şi asigure livrări alternative în contextul războiului din Ucraina. Pentru Germania, care a obţinut peste jumătate din necesarul de gaze din Rusia anul trecut, livrările în cele patru ter­minale plănuite ar acoperi apro­xi­mativ o treime din consumul anual, crescând în acelaşi timp capacitatea totală de import a UE cu o cincime.

    Terminalele plutitoare, plus două ce urmează a fi construite pe pământ, ar propulsa Germania înaintea Marii Britanii la capitolul capacitate de import de GNL şi numai după Spania în UE. Mai multe terminale onshore sunt în fazele iniţial de proiectare. Obiectivul Germaniei este de a-şi reduce importurile de gaze la 10% până la mijlocul anului 2024, de la 35% în prezent şi peste 50% înainte de invazie.

    Din Europa de Est, Bulgaria a anunţat că va primi din iunie livrări de GNL din SUA la preţuri mai scăzute decât cele practicate de Gazprom, potrivit Novinite.

    În afară de Germania, Franţa şi Italia şi Olanda intenţionează la rândul lor să achiziţioneze terminale speciale plutitoare pentru a-şi creşte capacitatea de import.

    De asemenea, Italia analizează construirea unui nou terminal onshore, ca şi Estonia şi Letonia. Spania a cerut UE să relanseze proiectul gazoductului Midcat.

    Franţa intenţionează la rândul ei să construiască un nou terminal GNL, al cincilea al ţării, în portul Le Havre. Iar Croaţia analizează creşterea capacităţii terminalului de pe insula Krk de la 2,6 miliarde de metric ubi la 2,9 miliarde de metri cubi anual.

    La nivelul continentului, există în prezent 37 de terminale GNL, dintre care 26 sunt localizate în ţări membre UE.

  • Cum se va împărţi gazul de 200 mld. euro din Marea Neagră. Statul a renunţat la a-i obliga pe producători să vândă 50% din volume în România. Ce pune în loc?

    Ministrul energiei dă asigurări că gazul din Marea Neagră va ajunge mai întâi la români în case şi apoi în regiune, dar în acelaşi timp obligaţia producătorilor de a vinde jumătate din volume  În România a fost scoasă din lege. Au fost introduse însă alte pârghii de control. Vor fi de ajuns?

    La finalul săptămânii trecute, proiectul de Lege Offshore, esenţial pentru deblocarea resurselor din Marea Neagră, a fost depus în parlament. Iniţiatorii proiectului sunt Nicolae-Ionel Ciucă, premierul României, Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, Virgil Popescu, ministrul energiei, dar şi Kelemen Hunor şi Varujan Pambuccian. Una dintre schimbările majore pe care proiectul le include este renunţarea la obligaţia producătorilor de a vinde 50% din cantităţile extrase în România.

    „Pe toată durata derulării acordurilor petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime, titularii acordurilor, inclusiv operatorii economici afiliaţi acestora au dreptul de a comercializa în mod liber hidrocarburile produse din perimetrele petroliere respective, la preţurile şi în cantităţile determinate de către aceştia, în acord cu legislatia naţională precum şi cu principiile Uniunii Europene de piaţă liberă“, se arată în proiect. Mai mult, nu se vor putea impune restricţii de preţ, comercializare, ofertare sau vânzare după data de 31 decembrie 2022, singurul caz în care statul poate interveni fiind cel al unei crize energetice.

    Apar însă câteva prevederi importante. „În vederea protejării siguranţei energetice a României, contractele bilaterale de tran­zacţionare a cantităţilor de gaze exploatate din perimetrele reglementate de prezenta lege vor fi notificate spre avizare Autorităţii Naţionale de Reglementare a Energiei“, se mai arată în proiectul de lege. Mai departe, pentru contractele bilaterale, „Statul Român prin Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale – A.N.R.S.P.S va avea drept de preemţiune pentru achiziţionarea cantităţilor de gaze ce urmează a fi tranzacţionate, în condiţiile con­tractuale negociate de cei doi operatori economici.“

    Pe perioada duratei acordurilor petroliere, statul îşi ia însă angajamentul să nu mai schimbe regulile jocului în timpul jocului. În acest moment, pentru producţia de gaze a României, companiile implicate în extracţie trebuie să vândă pe bursă 40% din cantităţile extrase, obligaţie prelungită până în 2023.

    „Este un pas important pentru că măcar încep să facă ceva în direcţia deblocării acestor surse“, spun specialiştii din domeniul gazelor, care se menţin rezervaţi în legătură cu oportunitatea renunţării la acel procent de 50% din cantităţi alocat pieţei interne. Accesul la resurse a devenit unul dintre cele mai importante atribute ale stabilităţii economice odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, România fiind caracterizată în acest context de scăderea accentuată a producţiei interne de gaze şi deci a creşterii dependenţei de importuri. Anul trecut, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producţia scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus cu scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu faţă de nivelul din 2020, când s-a achitat un preţ de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor făcute de ZF. Pentru anul acesta, OMV Petrom, care alături de Romgaz asigură aproape în totalitate producţia internă de gaze a României, estimează o diminuare suplimentară a cantităţilor de gaze extrase de peste 10%.

    „Gaze româneşti pentru români! Noua lege offshore a fost depusă astăzi la parla­ment. Este foarte important că am reuşit să avem susţinerea unei majorităţi pentru o lege atât de importantă, care va fi adoptată în procedură de urgenţă“, a spus pe Facebook Virgil Popescu, ministrul energiei.

    Potrivit informaţiilor existente, întreaga zonă economică românească a Mării Negre ar fi rezerve de 200 de miliarde de metri cubi. La preţurile de acum, această pungă de gaze valorează 200 de miliarde de euro.

    „Războiul din Ucraina ne arată, mai mult ca niciodată, că accesul la propriile resurse este fundamental. România se bazează într-o mare măsură pe gaze naturale, atât economic, cât şi din perspectiva energetică, gazele reprezentând circa 30% în mix-ul energetic primar“, spune Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, singurul producător local de petrol şi gaze, în cea mai nouă ediţie a anuarului ZF Energie.

    La rândul său, Virgil Popescu dă asigurări că gazul va ajunge la români în case. „La perimetrul Neptun Deep vor în­cepe lucrările anul viitor şi primele gaze naturale vor veni cel mai devreme la sfârşitul anului 2026 – începutul anului 2027. Da, aşa cum am spus, românii vor avea gaz ro­mânesc în case. Şi nu numai! România va avea surplus de gaze naturale, practic du­blându-şi producţia cu mult peste necesarul actual de consum intern. Şi un alt aspect foarte important: ţara noastră va deveni un furnizor de securitate energetică regională!“

  • Războiul nu opreşte gazul: Gazprom continuă să furnizeze gaze naturale către Europa prin Ucraina

    Producătorul rus de gaze naturale Gazprom a continuat sâmbătă să furnizeze gaze naturale către Europa prin Ucraina, în conformitate cu solicitările consumatorilor europeni, a anunţat acesta într-un comunicat.
     
    Solicitările s-au ridicat la 57,2 milioane de metri cubi pentru 16 aprilie, a precizat acesta.
     
  • Maia Sandu: Astăzi nu putem să renunţăm la achiziţia de gaze din Federaţia Rusă

    Republica Moldova nu poate renunţa în prezent la achiziţia de gaze din Federaţia Rusă, spune, luni, preşedintele Maia Sandu.  Ea spune Republica Moldova găzduieşte 100.000 de refugiaţi ucraineni.

    „Cel mai important element – achiziţia de gaze. Aici este cel mai mare aspect economic, dacă vorbim de relaţiile economice cu Federaţia Rusă. Noi avem pentru moment un singur furnizor de gaze, guvernul caută alternative, pentru că nici pentru noi nu este bine să fim dependenţi 100% de un singur furnizor. Situaţia pe piaţa gazelor este dificilă, (…) dar astăzi nu putem să renunţăm la achiziţia de gaze din Federaţia Rusă. Nu suntem singura ţară care nu renunţă”, a declarat, luni, preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu.

    Ea precizează că Republica Moldova plăteşte zilnic 3-4 milioane de dolari pentru gazele cumpărate din Federaţia Rusă.

    De asemenea, ea s-a referit şi la situaţia refugiaţilor ucraineni.

    „Republica Moldova găzduieşte 100.000 de refugiaţi, ceea ce înseamnă 4% din populaţie. Dacă e mult sau puţin, fiecare îşi trage propria concluzie”, adaugă Maia Sandu.

    Potrivit acesteia, în contul deschis de Ministerul de Finanţe de la Chişinău au fost donaţi, inclusiv de guvernele Elveţiei şi Lituaniei, circa 60 de milioane de lei moldoveneşti.

    „Dacă din ţara noastră nu s-ar fi furat miliarde de lei în trecut, inclusiv de unii politicieni, atunci evident că resursele ar fi fost mai mari şi am fi putut ajuta mai multă lume. Asta este realitatea şi vom încerca pe viitor să ajutăm oamenii ca să treacă mai uşor prin această criză economică”, conchide Sandu.

  • Războiul gazelor naturale lichefiate pentru Europa a început. Şi pentru vapoare-cisternă

    În timp ce ţările europene se luptă să facă rost de nave specializate şi să-şi extindă infrastructura pentru creşterea importurilor de GNL în încercarea disperată de a scăpa de dependenţa de energia rusească, specialiştii avertizează că o suplimentare a livrărilor de gaze americane va duce la o explozie a preţurilor pe continent.

    Planul Europei de a-şi reduce dependenţa de gazele ruseşti şi a-şi întări securitatea energetică depinde de capacitatea continentului de a-şi asigura nave specializate care oferă cel mai rapid mod de a importa gazele alternative şi de construirea rapidă a infrastructurii asociate, scrie Financial Times.

    De la invazia Ucrainei de către Rusia, Germania, Italia şi Olanda au anunţat planuri de a-şi asigura unităţi plutitoare de stocare şi gazeificare, FSRU.

    UE intenţionează să-şi reducă dependenţa de gazele naturale ruseşti cu două treimi până la finalul anului şi vizează importuri suplimentare de 50 miliarde de metri cubi de GNL anual. În timp ce există semne de întrebare dacă oferta mondială de GNL este suficientă pentru acoperirea nevoilor Europei, analiştii spun că infrastructura ar putea reprezenta un obstacol major.

    Construcţia terminalelor terestre de import de GNL durează cel puţin cinci ani, iar acestea sunt costisitoare. Unităţile FSRU sunt mai ieftine şi mai uşor de instalat, însă şi instalarea acestora poate dura câţiva ani.

    Vasele disponibile sunt puţine la nivel mondial şi nu toate sunt adaptate pentru Europa, iar preţul închirierii acestora a crescut cu aproape 50% de la începutul războiului din Ucraina.

    Comisia Europeană este aşteptată să prezinte o politică energetică pe termen lung în mai, însă războiul din Ucraina şi creşterea dramatic a preţurilor gazelor au determinat deja o serie întreagă de propuneri pentru noi proiecte de gaze, notează EUObserver.

    Germania a anunţat două terminale GNL, iar alte patru proiecte sunt în discuţii. Italia analizează construirea unui noi terminal onshore, ca şi Estonia şi Letonia. Spania a cerut UE să relanseze proiectul gazoductului Midcat.

    Franţa intenţionează la rândul său să construiască un nou terminal GNL, al cincilea al ţării, acesta fiind însă unul plutitor, în portul Le Havre, potrivit Le Figaro. Iar Croaţia analizează creşterea capacităţii terminalului de pe insula Krk de la 2,6 miliarde de metri cubi la 2,9 miliarde de cubi anual, scrie Euractiv.

    Statele Unite s-au angajat să-şi crească exporturile de GNL către Europa, însă criticii avertizează că o astfel de mişcare ar putea împinge preţurile şi mai sus, notează EUObserver.

    Aceştia remarcă faptul că producătorii americani de GNL pompează deja la capacitate maximă, acest lucru însemnând că orice achiziţii suplimentare din partea UE va trebui redirecţionate de pe alte pieţe, Europa fiind nevoită să plătească mai mult în faţa competiţiei venite în principal din Asia.

    „Dacă va exista competiţie cu Asia, preţurile ar putea-o lua razna cu adevărat“, avertizează Greig Aitken, expert în cadrul Global Energy Monitor.

  • O şansă de 200 de miliarde de euro este pe masa României. Va profita de ea?

    În ultimii cinci ani în România nu s-a mai montat nicio turbină eoliană. În ultimii cinci ani producţia de gaze a României a scăzut cu 20%. În ultimii trei ani România a devenit importator net de energie. În ultimul an, România a plătit pentru gazul rusesc un miliard de dolari, triplu faţă de 2020.

    În acest moment, gazul care zace degeaba îngropat în Marea Neagră valorează peste 200 de miliarde de euro. Acum, proiectele de energie verde care pot deveni realitate adună 10 miliarde de euro. Investitorii sunt aliniaţi. După atâtea oportunităţi pierdute, îşi mai permite România să rateze încă o şansă istorică în energie?

    „Nu este vorba despre cât mai putem noi aştepta, OMV Petrom, ci despre cât mai poate aşteapta România. Acum România importă 30% din necesarul de gaz, iar la finalul deceniului ar putea ajunge la 50%. Şi nu trebuie să fie aşa. Deci întrebarea reală este cât mai aşteaptă România“, a spus Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, întrebată fiind dacă răbdarea OMV, grupul austriac care deţine pachetul de control din OMV Petrom, ajunge la final în ceea ce priveşte implicarea în proiectul Neptun Deep din Marea Neagră.

    OMV Petrom este unicul producător local de petrol şi gaze. Din 2008, compania alături de americanii de la ExxonMobil au început dezvoltarea blocului Neptun Deep din Marea Neagră, până în 2016 peste 1,5 miliarde de euro fiind investite în operaţiuni de explorare la mare adâncime. În 2018 însă, statul român a decis modificarea Legii Offshore, lucru care ulterior a dus la blocarea proiectului şi exitul americanilor din Neptun Deep. „Dacă aveam Legea Offshore corectă în 2018, Neptun Deep ar fi produs până la finalul acestui an. Doar asta ne arată cât de important este să avem legislaţia corectă. Proiectul doar aşteaptă legislaţia pentru a începe dezvoltarea.”

    Timingul este incredibil. Odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, gazul a devenit un bun de lux, fiind zile în care acesta s-a tranzacţionat la uluitorul preţ de 3.500 dolari pe mia de metri cubi. Doar pentru comparaţie, preţul de import al României pentru gazul rusesc era în decembrie, anul trecut, de circa 445 de dolari pe mia de metri cubi. Desigur, de la începutul războiul, preţul gazului a fluctuat în funcţie de presiunea din conductele de transport, dar la mijlocul săptămânii trecute, la Bursa de la Viena, acolo unde este indexată şi producţia românească de gaz natural, preţul era de circa 97 de euro pe MWh. La acest nivel de preţ, rezervele de gaze din Marea Neagră, evaluate la 200 de miliarde de metri cubi, ar avea o valoare de piaţă de peste 200 de miliarde de euro.

    Din această pungă de 200 de miliarde de metri cubi, care înseamnă consumul intern al României timp de 16-17 ani, 80 de miliarde de metri cubi sunt în blocul Neptun Deep, acolo unde operator va fi OMV Petrom, jumătate din producţie urmând să îi revină statului român, prin Romgaz. La începutul săptămânii trecute, Romgaz a anunţat pe Bursa de la Bucureşti că se îndreaptă spre finalul tranzacţiei cu gigantul Exxon privind achiziţia participării americanilor în proiectul de gaze de la Marea Neagră. Valoarea tranzacţiei este de 1,06 mld. dolari, iar Romgaz trebuie să depună o garanţie de 106 mil. dolari imediat. Conducerea Romgaz a menţionat că finalizarea tranzacţiei va avea loc în trimestrul al doilea.

    „Ne ia 9-12 luni pentru decizia finală şi apoi patru ani până la primul gaz. Asta arată cât de mult contează climatul investiţional. Astfel de proiecte durează foarte mult“, a mai spus Verchere. Potrivit primelor estimări, lansarea proiectului ar putea genera în prima fază investiţii de 4 miliarde de euro.

    „România va avea gaze şi din alte surse iarna viitoare, inclusiv din Marea Neagră. Exploatarea gazelor din Marea Neagră a început deja, de către cei de la compania Black Sea Oil & Gas (proiectul din zona de mică adâncime a Mării Negre). Se fac deja teste pentru a introduce prima moleculă de gaz în sistemul naţional de transport. Începând de anul acesta vom avea un miliard de metri cubi de gaze în plus. Cei de la Romgaz vor finaliza în cel mai scurt timp preluarea perimetrului Neptun Deep, de la cei de la Exxon. Prin această tranzacţie, cei de la Romgaz preiau şi tehnologia şi contractele aferente pentru începerea lucrărilor, ca în 2026 să avem deja gaze naturale, pentru a fi folosite cât mai mult în România”, a anunţat la rândul său, pe Facebook, Virgil Popescu, ministrul energiei.

    Astfel, în cinci ani de zile, România promite să facă ce nu a reuşit în 30 de ani. Ce riscă dacă ratează şi această şansă? În mod ilogic, România va alimenta conturile intermediarilor Gazprom, sabotându-şi conştient un statut unic la nivel european, acela de producător semnificativ de gaze naturale. Mai mult, în contextul tranziţiei energetice, fenomen accelarat chiar de războiul de la graniţă, gazul va juca un rol cheie în domenii precum hidrogenul sau producerea de energie electrică cu emisii reduse de carbon. Dacă alege din nou să nu facă nimic, producţia de gaz natural a României va continua să scadă. Doar în ultimii cinci ani, România a pierdut 20% din producţia sa internă de gaz natural, iar pentru anul acesta OMV Petrom deja a anunţat că va extrage cu 10% mai puţine gaze. OMV Petrom asigură jumătate din producţia internă de gaze naturale, aşa că impactul este major. Dar mai sunt şi alte cifre care ar trebui să scoată din amorţeală o clasă politică expertă în documente strategice, dar nu în proiecte concrete. Anul trecut, importurile de gaz ale României, în proporţie de peste 80% din Rusia, au fost de 3,7 miliarde de metri cubi, o creştere în volume de aproape 70%, după cum arată calculele BM făcute pe baza datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Mai departe, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producţia scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric raportat de România. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus peste scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu faţă de nivelul din 2020 când s-a achitat un preţ de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor BM. Iar dependenţa energetică nu se poate traduce decât în preţuri tot mai mari şi în pârghii firave de intervenţie în sprijinul consumatorilor.


    „Nu este vorba despre cât mai putem noi aştepta, OMV Petrom, ci despre cât mai poate aşteapta România. Acum România importă 30% din necesarul de gaz, iar la finalul deceniului ar putea ajunge la 50%. Şi nu trebuie să fie aşa. Aşa că întrebarea reală este cât mai aşteaptă România.“

    Christina Verchere,CEO al OMV Petrom

     


    „Şocul costului energetic şi puseul inflaţionist îşi pun, nemijlocit, amprenta asupra puterii de cumpărare, ceea ce va subţia o putere de cumpărare deja fragilă. Pe cale de consecinţă, consumul, vector primordial al creşterii economice, se mişcă pe o gheaţă foarte subţire în 2022”, spune Bogdan Nichişoiu, rating manager, Coface România, într-un răspuns acordat publicaţiei noastre în urma unei solicitări privind consecinţele pe care le-ar putea avea asupra economiei creşterea barilului de petrol la 300 de dolari, după cum a ameninţat recent un politician de la Kremlin. Potrivit lui lui Nichişoiu, contribuţia „şocului energetic” în alimentarea puseului inflaţionist este deja materială, iar un nivel atât de ridicat al costului energiei nu ar face decât să înrăutăţească o situaţie deja îngrijorătoare. „Cred că este rezonabil să ne gândim la o încetinire a creşterii economice, nu aş exclude deloc, într-un cadru mai larg, scenariul stagflaţiei”, mai precizează el. Dincolo de măsurile punctuale de protecţie a consumatorilor, deciziile reale sunt întotdeauna cele îndreptate spre corectarea dezechilibrelor din zona ofertei, iar aici România are încă resurse semnificative. „Pe termen lung (5-10 ani), trebuie să ţintim indepedenţa energetică atât la nivelul spaţiului european – şi aici nu putem decât să aplaudăm iniţiative recente ale Comisiei Europene precum RePowerEU – cât şi la nivel intern. Astfel de schimbări majore de paradigmă necesită însă prezenţa statului ca dirijor al acestor schimbări profunde. Prin legislaţie, prin cadru fiscal, prin investiţii în infrastructură de transport, doar să numim sumar câţiva astfel de vectori”, subliniază reprezentantul Coface.

    UE importă 90 % din consumul său de gaze, aproximativ 45 % din importuri fiind din Rusia, acest procentaj fiind diferit de la un stat membru la altul. Importurile din Rusia reprezintă, de asemenea, 25% din importurile de petrol şi 45% din importurile de cărbune, arată datele Comisiei Euro­pene. În contextul marcat de războiul din Ucraina, CE a prezentat liniile generale ale unui plan, REPowerEU, menit să diminueze drastic această dependenţă în următorii 10 ani, dar şi să atenueze pe termen scurt povara facturilor la energie, amplificată de conflictul ruso-ucrainean. „REPowerEU va încerca să diversifice aprovizionarea cu gaze, să accelereze intro-ducerea gazelor din surse regenerabile şi să înlocuiască gazul pentru încălzire şi producerea de energie electrică. Astfel, până la sfârşitul anului, cererea UE de gaz rusesc s-ar putea reduce cu două treimi“, a anunţat recent Comisia Europeană. Dar acest context creează şanse pentru gazul românesc, dacă este extras în următorii cinci ani. „Să trecem cât mai repede la surse regenerabile de energie! Sursele regenerabile de energie sunt ieftine, curate şi potenţial nelimitate şi, în loc să finanţeze industria combustibililor fosili în altă parte, creează locuri de muncă aici. Războiul pe care îl duce Putin în Ucraina demonstrează urgenţa accelerării tranziţiei noastre către o energie curată“, spunea recent Frans Timmermans, vicepreşedintele executiv pentru Pactul verde european.

    Energia verde este astfel, după gaz, al doilea segment energetic cu poţential enorm de dezvoltare pe care România îl are la îndemână pentru a-şi echilibra deficitul de producţie şi pentru a redeveni exportator de energie în regiune. Ce arată însă statisticile europene? Dacă în 2016, România avea 3.028 MW montaţi în energie eoliană, anul trecut România avea 3.029 MW montanţi în parcuri de mori de vânt, piaţa locală reuşind uimitoarea performanţă de a nu face absolut nimic în acest domeniu cheie în ultimii cinci ani de zile. Pentru următorii 5-10 ani însă, oamenii din piaţă spun că potenţialul este enorm. Investitorii în energia verde din cel de-al doilea val spun la unison că bani sunt, România este extrem de atractivă prin profiturile pe care le poate întoarce, singurul lucru de care au nevoie fiind păstrarea regulilor jocului în timpul jocului. La fel ca la gazul natural, de altfel, acolo unde legislaţia a fost schimbată tot peste noapte. Într-un scenariu pesimist, dintre toate proiectele care se află acum în dezvoltare, circa 38.000 MW în eoliene şi solare, în următoarea decadă România ar putea acomoda circa 14.000 MW, echivalentul în capacitate a 10 centrale de la Cernavodă. Această capacitate, la un factor mediu de funcţionare de 25%, reprezintă circa 3.500 MW pe care România se poate baza. În bani, cei 14.000 MW înseamnă investiţii de aproape 10 miliarde de euro.

    „România poate deveni un campion al producţiei de energie verde. Este un moment propice, am trecut de start şi e momentul să fructificăm acest potenţial“, a spus Iuliana Pănescu, head of treasury în cadrul Premier Energy, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a ZF Power Summit. „Un investitor se va uita mereu la rata profitului. În continuare, deşi sunt multe piedici, România prezintă o rată de rentabilitate foarte mare. De aceea vedem efervescenţa investitorilor. De aceea e România interesantă. Aici se fac bani, de aceea vedem investitori. Potenţial există, există un drive al autorităţilor. Rămâne să vedem cât va putea România integra din aceste capacităţi“, a mai precizat reprezentanta Premier Energy. Potrivit unei centralizări făcute de grupul Monsson, cel mai puternic dezvoltator de proiecte de energie verde din România, la acest moment sunt în dezvoltare circa 38.000 MW în proiecte verzi, eoliene şi solare, care au cel puţin un aviz obţinut. Capacitatea este uriaşă rapotată chiar întregul sistem energetic local, de circa 20.000 MW. „Nu banii sunt problema. Industria nu a stat să primească mereu mesaje din zona guvernării, dar sunt aşteptări că ne vom alinia cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Proiectele mari sunt deja în dezvoltare de trei ani şi sunt aproape de finish. În momentul de faţă, în jur de 38.000 MW sunt în diverse stadii de dezvoltare, mă refer atât la vânt, fotovoltaic mare, cât şi partea de prosumatori. În cel mai pesimist scenariu, 14.000 MW din această capacitate se vor monta în următorii 10 ani“, a precizat Sebastian Enache, business development manager la Monsson-PLC. Potrivit acestuia, în 2022 se vor monta circa 200-300 MW pe zona de energie solară, una dintre probleme fiind însă disponibilitatea redusă a forţei de muncă. „Avem nevoie între 25.000 şi 35.000 de angajaţi până în 2030. Nu vedem o problemă a dezvoltării de proiecte, a finanţării proiectelor, ci pur şi simplu faza de construcţie. Anul acesta, cel puţin 200-300 MW fotovoltaic se vor construi. În următorii trei ani trebuie să angajăm urgent 10.000 de oameni pentru instalare şi montare“, a mai precizat Enache.

    Şi în cazul energiei verzi şi la fel în cazul gazului natural, investitori sunt, pentru prima dată problema nu mai sunt banii. „De-a lungul anului trecut am avut discuţii cu peste 100 de investitori din absolut toate continentele, care văd în România un potenţial foarte mare de investiţi, este foarte atractivă piaţa, însă până a lua decizia de a investi se uită la foarte multe aspecte. Nu este o problemă de bani, bani se găsesc peste tot”, spune Radu Mustaţă, sales director, Marsh România, broker de asigurări prezent la nivel global, care s-a lansat recent şi în activitatea de intermediere între dezvoltatori de proiecte şi finanţatori. Iar cum banii sunt, temerea cea mai mare este statul, riscul politic.

    „Investitorii întotdeauna ridică întrebări legate de istoria recentă, perioada 2012-2013 (anii de schimbare a schemei de sprijin pentru regenerabile). Nu am avut niciun investitor care să nu arate cu degetul ce s-a întâmpat în acea perioadă. De ce am investi acum? Care e situaţia diferită şi de ce perspectivele sunt mai bune acum decât în 2012? Facem muncă de convingere cu investitorii să le arătăm că există o strategie energetică, Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC), există nişte directive europene care ne ajută să ne implementăm aceste proiecte şi de-asta este un mediu investiţional mult mai favorabil acum”.

    La final, puterea este în mâinile statului, pentru că durata mare a investiţiilor în sectorul energetic le face dependente de stabilitate, de promisiuni pe termen lung. Iar într-un domeniu ca energia, care a schimbat 10 miniştri în ultimii 10 ani, este greu de crezut că abordarea pe termen lung există cu adevărat, nu doar în sutele de pagini de strategii pe care s-a pus praful. Întrebarea este dacă România îşi mai poate permite să rateze şi această şansă, încă una. Peste 200 de miliarde de euro sunt pe masă.

  • Transportatorul naţional de gaze naturale Transgaz propune un dividend de 15,6 lei pe acţiune. Randament de 7,2%

    Transgaz (simbol bursier TGN), operatorul tehnic care vehiculează 90% din gazele naturale consumate în România, a propus marţi un dividend brut pe acţiune de 15,61 lei, se arată într-un document de la Bursa de Valori Bucureşti.

    Astfel, randamentul ajunge la 7,26%, dividendele cuvenite acţionarilor apropiindu-se de 184 de milioane de lei.

    Repartizarea a 50% din profitul net realizat anul trecut de Transgaz ar avea o contribuţie semnificativă în asigurarea sursei de finanţare necesară companiei pentru derularea proiectelor de investiţii strategice cuprinse în programul de dezvoltare aprobat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi a extinderilor sistemului de conducte de transport de gaze naturale destinate racordării la Sistemul Naţional de Transport (SNT) a localităţilor din România.

    De asemenea, decizia ar genera un „impact pozitiv major asupra creşterii nivelului de trai a populaţiei şi a gradului de dezvoltare a UAT-urilor (unităţi administrativ-teritoriale – n.r.), cât şi la creşterea siguranţei în exploatare şi operare a SNT”, reiese din document.

    Transgaz a încheiat 2021 cu un profit net de 177 de milioane de lei, în creştere cu 1% de la an la an, conform raportului financiar preliminar. Veniturile din activitatea de exploatare înainte de activitatea de echilibrare şi de construcţii conform cu IFRIC12 s-au ridicat la 1,3 miliarde de lei, plus 2%.

    Activele totale au fost de 7,9 miliarde de lei anul trecut, în creştere de la 7,2 miliarde de lei în anul precedent. Datoriile au ajuns la 4 miliarde de lei, de la 3,4 miliarde la final de 2020.

    De la începutul anului, acţiunile TGN s-au depreciat cu 8,9%, pe tranzacţii de 32,3 milioane de lei. Capitalizarea atinge 2,5 miliarde de lei.

     

  • Federaţia Patronală Petrol şi Gaze: Amânarea investiţiilor în resursele de gaze naturale din Marea Neagră va duce la creşterea dependenţei de importurile de gaze naturale, până la 53% în anul 2030

    Rata de impozitare efectivă specifică producţiei de gaze offshore a ajuns la 51% din venituri în 2021, mai mult decât dublu faţă de 2020 şi de 10 ori mai mult decât media europeană, pe fondul creşterii preţului gazelor naturale, arată un studiu realizat de PwC pentru Federaţia Patronală Petrol şi Gaze (FPPG).

    În ultimul an, statul a colectat jumătate din veniturile realizate din producţia de gaze naturale offshore, doar prin intermediul redevenţelor şi impozitului pe veniturile suplimentare.

    În trimestrul 4 al anului 2021 rata efectivă de impozitare a gazelor naturale offshore a ajuns la 78% din venituri, sectorul producţiei de gaze naturale fiind unul dintre cele mai mari contribuabili la bugetul stat.

    ”Acest studiu poate fi privit ca un argument suplimentar pentru o decizie care să vină în favoarea sectorului energetic Românesc. Tendinţa de reducere a producţiei de gaze naturale va continua în lipsa dezvoltării rezervelor din Marea Neagră, cu impact asupra creşterii dependenţei de importuri şi implicit a securităţii energetice naţionale.”, este de părere Cătălin Niţă, Director Executiv FPPG.

    Între anii 2013 – 2021, impozitele suplimentare asupra producţiei de gaze naturale au reprezentat peste 8 miliarde lei, impozite stabilite cu scopul protejării consumatorilor vulnerabili.

    Federaţia atrage însă atenţia că, în lipsa modificării Legii Offshore, în vederea asigurării stabilităţii şi competitivităţii regimului fiscal, decizia de investiţie în resursele din Marea Neagră va continua să fie amânată, cu impact major asupra sectorului energetic din România şi implicit asupra economiei. În baza proiectelor din Marea Neagră, România poate ajunge primul producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, odată cu închiderea zăcământului Groningen din Olanda şi tranziţiei energetice.

    ”Am observat, în urma analizei, cum creşterea accelerată a preţului gazelor naturale, din ultima jumătate a anului 2021, corelată cu specificitatea impozitării producţiei de gaze naturale din România a condus la o povară fiscală semnificativă”, a completat coordonatoarea studiului, Andreea Mitiriţă, Partener servicii fiscale PwC România.

    Studiula rată că amânarea investiţiilor în resursele de gaze naturale din Marea Neagră va conduce creşterea dependenţei de importurile de gaze naturale (până la 53% în anul 2030) cu implicaţii asupra securităţii energetice şi deficitului de cont curent şi la pierderea avantajului competitiv asociat deţinerii resurselor de gaze naturale offshore şi implicit a beneficiilor determinate de exploarea acestora, prin aport la PIB prin locuri de muncă create şi antrenarea altor investiţii.

    De asemenea, un alt efect va fi pierderea anuală a unor încasări bugetare din taxele şi impozitele asociate acestor investiţii estimate la aproximativ 5 mld. Lei.

     Datele privind media cotei efective de impozitare a producţiei de gaze naturale (offshore) din Europa a fost preluată din Studiul PwC privind analiza comparativă a regimurilor fiscale publicat în anul 2021.