BusinessMagazin

Tag: functionare

  • Restaurantul pescăresc care are propriul magazin de peşte şi fructe de mare – VIDEO

    Gourmet Bistro funcţionează atât ca restaurant, cât şi ca magazin fanion de desfacere al Alfredo Seafood pe partea de produs proaspăt şi ambalat. În cele zece luni de funcţionare, BistroMar a înregistrat o creştere constantă a numărului de clienţi. Alfredo Seafood, şi-a extins suprafaţa cu 30 mp, în urma unei investiţii de aproximativ 50.000 euro. Acum restaurantul dispune de 55 de locuri.

     Odată cu mărirea spaţiului, BistroMar a lansat şi o gamă nouă: caviarul Alfredo Seafood, un produs de calitate de top, provenit de la somonul sălbatic de Alaska. Printre noutăţile din meniul BistroMar se numără şi lărgirea gamei de soiuri de peşte sălbatic. 

    Scoicle Saint Jacques şi tartarul de ton, de altfel unele din aceste specialităţi pot fi găsite doar la BistroMar. Restaurantul îmbină conceptul de live cooking (specialităţi pregătite pe loc, chiar în faţa clienţilor), cu un decor urban şi o atmosferă marină extrem de relaxată. Aici poţi savura preparatele realizate după reţetele unor bucătari experimentaţi. Acestea pot fi consumate pe loc sau luate la pachet, în regim take away. 

    Conceptul BistroMar integrează şi o pescărie. Varietate extrem de bogată de peşte sălbatic dintre care o parte sunt produse ultra proaspete, pescuite şi transportate în ţară în intervale ce variază între 10 şi maximum 60 de ore. Cele mai vândute soiuri din portofoliul pescăriei includ: lupul de mare, somonul, doradele (regală, roşie, coada neagră).

  • Cum doi tineri au transformat 1.200 de dolari într-o afacere de 1 milion de dolari, în urmă cu 100 de ani

    Înainte ca S. Duncan Black şi Alonzo G. Decker să înfiinţeze compania Black and Decker, uneltele electrice erau mari şi greu de utilizat, însă aceştia au reuşit să inoveze şi să producă unelte pe care orice pasionat de construcţii le putea utiliza, drept dovadă că firma încă funcţionează după mai mult de 100 de ani de existenţă. Acum, Black and Decker este un nume cunoscut în rândul meşterilor de weekend, dar şi printre constructorii profesionişti.

    Atât Black, cât şi Decker s-au născut în comunităţi rurale foarte aproape de Baltimore, SUA, în 1883, respectiv 1884, însă au avut copilării foarte diferite. Decker, al cărui tată a murit când acesta avea doar şapte ani, a fost forţat să renunţe la şcoală pentru a putea să se angajeze pentru a-şi susţine familia. Prima sa slujbă a fost într-o topitorie şi trebuia să cureţe alama topită. Era un job foarte greu şi foarte solicitant, iar Decker a căutat altceva. Mai târziu, cu ajutorul iubitei lui, care avea să-i devină soţie, Decker a obţinut o slujbă mai puţin solicitantă la Boyden Air Brake.

    Datorită afinităţii lui pentru inginerie, Decker a fost transferat la departamentul de inginerie al National Cosmotype, compania-mamă a Boyden Air Brake, unde s-a alăturat unei echipe de muncitori care a produs o maşinărie automată de topit. Pentru că avea abilităţi de vânzător, Decker a fost trimis de-a lungul Statelor Unite să demonstreze cum funcţionează maşinăria şi să o instaleze după ce-şi convingea clienţii să o cumpere. A fost trimis chiar şi în Anglia, unde a negociat un contract de distribuţie de 1 milion de dolari cu Lord Northcliffe.

    Decker a fost foarte fericit de această reuşită şi când s-a întors în SUA s-a căsătorit. Totuşi, National Cosmotype nu s-a mişcat destul de repede şi compania engleză şi-a pierdut interesul, iar contractul a fost pierdut. Dezamăgit, Decker a demisionat şi a acceptat o slujbă care nu era la fel de bine plătită, ca inginer la Rowland Telegraph, unde în 1906 avea să-şi întâlnească viitorul partner.

    S. Duncan Black a avut o copilărie mult mai fericită. A fost fiul unui cuplu din clasa de mijloc, a mers la liceu, apoi după absolvire s-a angajat la Rowland. Şi-a început cariera desenând schiţe pentru departamentul de inginerie apoi s-a mutat în departamentul de vânzări. Pregătirea pe care a primit-o la Rowland avea să-l ajute foarte mult în viitorul parteneriat cu Decker.

    Amândoi erau angajaţi exemplari, dar nu era loc pentru avans în carieră. Un client loial al companiei avea să-l încurajeze pe Decker să-şi pornească propria afacere, oferindu-se să-l sprijine în acest demers. Încurajat de sprijin, Decker şi-a deschis propriul magazin şi a încercat să-l convingă pe Black să se alăture. Cu o soţie şi trei copii de îngrijit, Black ezita să renunţe la slujba stabilă. Decizia care avea să-l facă pe Black să se alăture lui Decker avea să fie tăierea comisioanelor cu care era remunerat de către compania Rowland.

    Aşadar, cei doi au pornit compania Black & Decker în toamna anului 1910. Singurul obstacol în calea succesului era lipsa de fonduri. Pentru a rezolva această situaţie, Black şi-a vândut maşina şi Decker şi-a ipotecat casa. Cu o investiţie de 1.200 de dolari şi sprijiniţi de investitori cu alţi 3.000 de dolari, cei doi au înfiinţat Black & Deckaer Manufacturing.

    Iniţial, compania a făcut o serie de produse precum o maşinărie de scos capacele de la sticlele de lapte sau o maşinărie de distribuit dulciuri. Deşi au avut puţin succes la început, Black & Decker a vrut să producă unelte pentru oamenii de rând. În 1917 cei doi au lansat un compresor de aer portabil, numit Lectoflater. S-a vândut bine, dar nu suficient pentru a menţine compania pe linia de plutire. Al doilea produs avea să pornească o revoluţie în domeniul sculelor electrice şi va defini compania: un burghiu electric portabil.

    Datorită abilităţilor inginereşti ale lui Decker şi calităţilor de vânzător ale lui Black, compania a prins aripi. Până în 1918, Black & Decker avea o fabrică în Washington şi birouri în Boston şi New York City. Brandul a ajuns în Anglia, Canada, Rusia, Australia şi Japonia. Creşterea la nivel global a fost alertă, iar cei doi şi-au transformat investiţia iniţială de 1.200 de dolari în vânzări anuale de 1 milion de dolari.

    După ce a supravieţuit marii crize economice din 1929 şi după turbulenţele celui de-al doilea război mondial, Black & Decker şi-a mărit portofoliul şi a devenit cel mai mare producător de scule electrice din lume.

    Black a fost preşedintele companiei din 1910 până la moartea sa în 1951, când Decker i-a luat locul. Mai departe, Decker a predat ştafeta companiei în 1956 fiului său Alonzo Decker Jr. Acesta, la rândul său, a condus compania până în 2000.

    În prezent, Black & Decker este cel mai mare producător de scule electrice, cu vânzări anuale de 4 miliarde de dolari. Compania are operaţiuni de producţie în 14 ţări şi produse sunt vândute în peste 100 de ţări. Pe lângă scule portabile, compania are în portofoliu produse de grădinărit, bunuri de uz casnic, echipament pentru fabricarea sticlei sau rechizite sanitare.

    În martie 2010, Black & Decker a fuzionat cu Stanley Works devenind astfel Stanley Black & Decker. În 2016, compania a avut venituri de 11,4 miliarde de dolari şi un profit net de aproape 1 miliard de dolari şi peste 27.000 de angajaţi la nivel mondial.

  • Soluţia celui mai mare lanţ românesc de restaurante pentru găsirea de angajaţi. Investesc în aceasta 350.000 de euro

    City Grill a implementat un sistem pentru a susţine specializarea angajaţilor pe posturi de bucătari sau ospătari.

    Elementul de noutate:

    Academia City Grill îmbină practica directă, în faţa clientului, cu teoria şi practica exersate în clasă şi asigură un program de formare complet.

    Descrierea inovaţiei:

    Grupul City Grill a lansat anul trecut Academia City Grill în scopul pregătirii actualilor şi viitorilor angajaţi ai restaurantelor. Academia City Grill este o instituţie acreditată pentru oferirea cursurilor de ospătar şi bucătar, cu recunoaştere internaţională, dublată de practică. Cursanţii din academie fac practică în restaurantele grupului, dublând astfel valoarea cunoştinţelor acumulate în cursurile teoretice. În cadrul academiei se lucrează în serii de câte 10-20 de oameni. Cursurile se desfăşoară pe o perioadă de patru luni, atât în cazul ospătarilor, cât şi al bucătarilor. Academia City Grill funcţionează ca o şcoală profesională. Ospătarii au cursuri o dată pe săptămână, iar practică în bucătarie de două ori pe săptămână. Investiţia totală pentru cei trei ani de studiu din program se ridică la peste 250.000 euro. Investiţia necesară dezvoltării facilităţilor pentru Academia City Grill ajunge la 100.000 euro.

    Efectele inovaţiei:

    În cadrul Academiei City Grill au suţinut examene deja 100 de persoane care au obtinut diploma de calificare în meseriile de ospătar şi bucătar. De asemenea, un program de învăţământ dual funcţionează din acest an şcolar (septembrie 2018) la Liceul Mihai Bravu din Bucureşti şi implică 54 elevi, a căror şcolarizare este susţinută financiar de Grupul City Grill.
     

    Academia City Grill este unul dintre proiectele incluse în ediţia specială a Business MAGAZIN – CELE MAI INOVATOARE COMPANII DIN ROMÂNIA.

  • Daniel Mischie – CEO / City Grill: “O ţară nu poate să funcţioneze numai cu oameni care au terminat masterul – ţara are nevoie şi de bucătari, şi de croitori, şi de electricieni, şi de manageri, şi de oameni de marketing etc.”

    Carte de vizită
    ¶  A urmat un EMBA (Executive Master of Business Administration) în cadrul ASEBUSS
    ¶  În cadrul grupului City Grill lucrează de peste 18 ani, în funcţia actuală fiind desemnat la începutul anului trecut
    ¶  În 2017, grupul City Grill, care operează în prezent 19 restaurante şi cafenele, a avut venituri de 155 de milioane de lei şi un număr de peste 1.350 de angajaţi

  • Daniel Mischie – CEO / City Grill: “O ţară nu poate să funcţioneze numai cu oameni care au terminat masterul – ţara are nevoie şi de bucătari, şi de croitori, şi de electricieni, şi de manageri, şi de oameni de marketing etc.”

    Carte de vizită
    ¶  A urmat un EMBA (Executive Master of Business Administration) în cadrul ASEBUSS
    ¶  În cadrul grupului City Grill lucrează de peste 18 ani, în funcţia actuală fiind desemnat la începutul anului trecut
    ¶  În 2017, grupul City Grill, care operează în prezent 19 restaurante şi cafenele, a avut venituri de 155 de milioane de lei şi un număr de peste 1.350 de angajaţi

  • Electrificarea: noul standard pe piaţa vehiculelor comerciale

    Mercedes-Benz, liderul pieţei pe segmentele camioanelor de transport şi al vehiculelor specializate, a lansat recent mai multe modele în cadrul târgului IAA de la Hanovra. Principalele elemente aduse de producător în atenţia publicului au fost electrificarea şi conectivitatea. Klaus Maier, directorul de vânzări şi marketing al Mercedes-Benz Vans, spune că întreg portofoliul de vehicule va include versiuni electrice în doi sau trei ani. „Tocmai am lansat e-Vito, vom lansa şi e-Sprinter anul următor şi vor urma şi restul modelelor, descrie el planurile producătorului auto. Maier mai spune că versiunile electrice sunt construite în aceleaşi fabrici ca şi modelele clasice şi prin urmare cererea de pe piaţă va determina proporţia în care unităţile vor fi realizate. „Suntem însă determinaţi să urmăm acest proces de electrificare a vehiculelor, mai spune el.

    E imposibil să spui când numărul vehiculelor comerciale electrice îl va depăşi pe cel al vehiculelor comerciale cu motoare pe combustibil, crede Klaus Maier. În momentul de faţă, sunt destule modele care pot asigura până la 100 de kilometri pe zi cu o singură încărcare, iar asta e suficient pentru multe companii din zona logistică, argumentează el. „Dacă ne gândim la costurile de achiziţie, dacă maşina e folosită 60-70 de kilometri pe zi, luând în calcul şi costul electricităţii, investiţia se recuperează în doi-trei ani. Dacă vorbim însă de autonomii de 500 de kilometri, cred că va mai trece ceva timp până să avem vehicule comerciale electrice care să aibă acelaşi cost de achiziţie ca unele cu motoare pe diesel. În concluzie, cred că ţine foarte mult de client şi de cerinţele sale.

    Maier subliniază faptul că trecerea de la diesel la maşini electrice e foarte importantă în oraşe, acolo unde nivelul de poluare e foarte ridicat. În Europa, autorităţile par decise să îmbunătăţească infrastructura, iar legile vor impune oricum acest lucru.

    Divizia Mercedes-Benz Vans a înregistrat un record de vânzări în 2017, cu o creştere anuală de 12%, ajungând la 401.000 autovehicule la nivelul tuturor regiunilor. Astfel, în regiunea UE 30, vânzările s-au majorat cu circa 9% faţă de 2016, ajungând la aproximativ 273.300 autovehicule (2016: 249.900 unităţi), cu o creştere de aproximativ 10% în Germania, unde au fost comercializate aproximativ 105.800 unităţi (2016: 96.100) – ambele valori stabilind noi recorduri pentru divizia Mercedes-Benz Vans. Creşteri au fost înregistrate de asemenea în regiunea NAFTA, unde au fost comercializate circa 44.800 unităţi în 2017, cu 3% mai mult decât în 2016 (43.400 unităţi), iar un nou record a fost stabilit în Statele Unite ale Americii, unde divizia de autovehicule comerciale a Mercedes-Benz a înregistrat 34.200 unităţi vândute în 2017, cu 1% în plus faţă de rezultatul din 2016 (33.700 unităţi). O creştere a vânzărilor a fost raportată şi în America de Sud, unde numărul total de autovehicule comerciale uşoare Mercedes-Benz a crescut cu 31% faţă de 2016, până la 16.400 unităţi (faţă de 12.500 unităţi în 2016).

    „În prima jumătate a anului am crescut cu peste 7% la nivel global, după ce şi în ultimii ani am înregistrat creşteri importante“, notează Klaus Maier. El explică avansul înregistrat de companie prin mutarea atenţiei către pieţele din afara Europei, mai ales către Statele Unite şi China. În America, de altfel, compania a inaugurat la începutul lunii septembrie o fabrică în North Charleston, Carolina de Sud, unde va produce noul Sprinter. Odată cu deschiderea a venit şi prima comandă: 20.000 de unităţi pentru Amazon, gigantul de e-commerce. În prezent, principalele pieţe pentru divizia Vans a producătorului Mercedes-Benz sunt Germania, Statele Unite, Marea Britanie şi China. „Vorbim de mobilitatea electrică şi tot ce înseamnă aceasta: eu sunt convins că mobilitatea electrică va fi folosită în zona de logistică, de distribuţie – mai ales pe distanţe scurte, în interiorul oraşelor, aceasta cred că e tehnologia corectă”, spune şi Stefan Buchner, membru al boardului Daimler Trucks şi preşedintele Mercedes-Benz Trucks. „Pe distanţe lungi, sunt ferm convins că tehnologia diesel va fi la fel de importantă în următorii 5-10 ani. Desigur, există loc de mai bine şi depunem eforturi în acest sens.“ El explică însă că, dincolo de combustibil, un element esenţial este cel al infrastructurii, iar construirea acesteia revine în sarcina autorităţilor locale. „Noi urmărim cu atenţie dezvoltarea infrastructurii şi, în funcţie de condiţii, vom oferi tehnologia potrivită.”

    Stefan Buchner este de părere că ne aflăm într-o etapă foarte interesantă, mai ales în ceea ce priveşte motorizările, sistemele de siguranţă şi conectivitatea. „De ce e importantă conectivitatea? Foarte simplu, pentru că prin conectivitate putem îmbunătăţi fluxul operaţional al clienţilor noştri.“

    În ceea ce priveşte inovaţiile de pe noile modele lansate de Mercedes-Benz, el aminteşte de Active Drive Assist, sistemul de conducere autonomă, şi de cele legate de siguranţa participanţilor la trafic, în special Active Brake Assist 5, cea mai recentă variantă a sistemului dezvoltat de Daimler. „Am cheltuit o sumă importantă pentru a eficientiza consumul, pentru a îmbunătăţi conectivitatea şi, poate cel mai important, sistemele de siguranţă. În total, investiţiile reprezintă un număr cu trei cifre, de ordinul milioanelor de euro“, concluzionează Buchner.

    Piaţa de vehicule comerciale din România a crescut în primele şase luni cu 7%, fiind înmatriculate 12.572 de maşini, ponderea cea mai mare fiind reprezentată de vehiculele comerciale uşoare, cu 8.642 înmatriculări, arată datele ACEA – Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile – şi ACAROM – Asociaţia Constructorilor de Automobile din România. La nivelul UE, înmatriculările de vehicule comerciale noi au crescut în primele şase luni cu 4,7%, volumul acestora fiind de 1,28 milioane unităţi. Topul ţărilor europene este condus de Franţa, cu 271.116 unităţi, Marea Britanie cu un volum de 209.167 unităţi şi Germania cu un volum de 187.269 unităţi noi înmatriculate. Pe segmente, LCV-urile (vehiculele comerciale uşoare, <3,5 tone) reprezintă un volum de 1,06 milioane de unităţi, o creştere de 5,1%. Segmentul microbuzelor şi autobuzelor reprezintă un volum de 22.206 unităţi, o scădere de -0,9% faţă de aceeaşi perioadă din 2017. Anul trecut, numărul vehiculelor comerciale noi înmatriculate a scăzut în România cu 1,2%, la 22.789 unităţi, în condiţiile în care la piaţa UE a crescut cu 3,2%, fiind cumpărate 2,4 milioane de vehicule.

  • BUSINESS PENTRU ROMÂNIA: O afacere imposibil de realizat în Vest. Cum să renunţi la Bucureşti pentru un business izolat de restul lumii? – VIDEO

    Ionuţ Popescu a pus bazele centrului de echitaţie Potcoava după ce ”s-a îmbolnăvit de cai“, după cum el însuşi spune, la un eveniment de profil, în 2008. Opt ani mai târziu, a lansat proiectul pe care îl descrie drept o ”ascunzătoare de la munte“, greu de realizat în ţările din vestul Europei, unde nu mai sunt terenuri virgine disponibile. A investit în acesta 500.000 de euro, dintre care jumătate fonduri europene, şi a ajuns, în primul an de funcţionare, la venituri de aproximativ 150.000 de euro.

    “Cea mai mare împlinire este că un vis ce părea aproape imposibil de realizat este acum realitate şi sunt din ce în ce mai mulţi oameni care se bucură de facilităţile şi serviciile centrului nostru de echitaţie“, îşi descrie Ionuţ Popescu proiectul pe care s-a concentrat în ultimii ani, rezultatul unei investiţii de 500.000 de euro. Acesta se află pe coama unui deal, la trei kilometri distanţă de cea mai apropiată casă, în Runcu (judeţul Dâmboviţa). În prezent, Centrul de Echitaţie Potcoava este format dintr-o unitate de cazare cu 13 camere (în care se află şi un restaurant, o sală de conferinţe, spa) şi unde vin mai ales pasionaţii de turism ecvestru. Ei pot pot practica ”sportul aristocraţiei“ pe cei 13 cai din rasa Hafflinger aflaţi aici; opţiuni există însă şi pentru cei care nu se încumetă să se urce pe cal: pot opta între spa, tir cu arcul, trasee montane pe bicicletă. Originar din Bucureşti, Ionuţ Popescu s-a mutat în Runcu împreună cu familia sa odată cu dezvoltarea businessului. ”Ne place foarte mult, copiii sunt foarte fericiţi, agitaţia şi traficul aglomerat nu-mi lipsesc; în schimb teatrul, filmul, evenimentele culturale din Capitală, da.“

    În 2016, primul an de funcţionare a Centrului de Echitaţie Potcoava, acesta a ajuns la un grad de ocupare de 41,5%, generând o cifră de afaceri de aproximativ 150.000 de euro. Previziunile lui Popescu sunt optimiste şi pentru anul în curs: antreprenorul se aşteaptă ca în 2017 centrul să ajungă la un grad de ocupare cuprins între 70 şi 85% şi o cifră de afaceri dublă faţă de anul anterior. 14 angajaţi permanenţi lucrează în prezent la Potcoava, iar peste vară antreprenorul mai angajează încă patru-cinci persoane.

     

    CITITI AICI CONTINUAREA MATERIALULUI

  • Ziarul Financiar după 20 de ani, 16 noiembrie 2018, BNR

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, 16 noiembrie 2018

    „ Ziarul Financiar a rămas un ziar românesc şi îi urez să rămână aşa, pentru că, întocmai cum un soi de vin românesc este mai
    băut de un străin când vine în România decât un Sauvignon Blanc, aşa va fi şi acest cotidian mai citit dacă îşi păstrează
    particularităţile acestei ţări.  Ziarul Financiar a făcut istorie şi îi doresc să facă în continuare istorie. Îi doresc să aibă zile
    multe şi ani mulţi şi să se extindă la tot ce ţine de domeniul media.

    Fără antreprenoriat de calitate, economia de piaţă şchioapătă, este esenţial pentru funcţionarea unei economii de piaţă. În
    urmă cu câteva zile am subliniat nevoia că, în legătură cu antreprenoriatul, trebuie să se insiste pe disciplina de plăţi, pe
    disciplina financiară. Economia de piaţă nu poate funcţiona fără disciplină financiară. Eu citesc Ziarul Financiar zilnic, este o
    mărturisire de credinţă şi nu cred că sunt singurul, cred că acest cotidian se află zilnic pe masa antreprenorilor din
    România, dar nu numai. Fac acest lucru din noiembrie 1998 şi până astăzi şi în mine Ziarul Financiar are un cititor atent.
    Uneori am avut dezbateri principiale cu ziarul. Voi continua să îl citesc şi după expirarea mandatului, pentru că ei au
    făcut o adevărată revoluţie în România, au făcut istorie, nu este un lucru de neglijat.”

  • Alex Ciutacu,redactor la ZF

    „Cristian Hostiuc (director editorial) m-a atras vânzându-mi ideea că voi cunoaşte cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni din ţară, că voi cunoaşte premieri, preşedinţi şi directori de companii.
    Ziarul Financiar era, bineînţeles, încă şi atunci un nume în urechile mele şi un exemplu la îndemână pentru profesorii din facultate, fiind considerat de mult timp reperul cercurilor financiare din România, pentru că a fost construit ca un produs premium, singurul produs media de business din România.
    Îi întrebasem pe unii colegi mai mari de facultate, stabiliţi deja prin mai multe redacţii din peisajul mediatic românesc, cum este viaţa în presă, departe de teoriile din cărţile de comunicare. Am înţeles că oamenii nu se ajută atât de mult în redacţii şi am înţeles că presa este privită drept «paria» de o parte din oamenii pe care îi contactează.
    Însă ZF-ul s-a dovedit să aibă şi o redacţie «premium». Fiecare editor sau redactor a pierdut zeci de minute sau chiar ore explicându-mi noţiuni şi tehnici, învăţându-mă să devin jurnalist. Fiecare antreprenor, manager, director, profesor şi politician mi-a răspuns la telefon şi mi-a comentat subiectul.
    După primele luni la ZF mi s-a dat încrederea de a pleca în Estonia pentru a lua interviu unui comisar european. Contextul a fost copleşitor, iar încrederea oamenilor din redacţie, surprinzătoare. Prin urmare, am cunoscut o parte dintre cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni din ţară. «Cel mai bun început de carieră pe care îl puteai avea, şi nu numai» – asta mi-au spus toţi profesorii facultăţii de jurnalism atunci când le spuneam că sunt la Ziarul Financiar.
    După un an şi jumătate de când ZF-ul «m-a luat de mână», după zeci de discuţii despre mediul fiscal, finanţe personale, pieţe de capital, piaţa bancară, companii, antreprenoriat, ultimele tehnologii şi analiza a zeci de businessuri, ştiu că domnul Hostiuc a avut dreptate la interviul de angajare: «Jurnalismul este cea mai frumoasă profesie din lume».”

  • Cum funcţionează bursa de valori?

    Ce este bursa de valori?
     
    Înainte de a vedea în detaliu cum funcţionează practic bursa de valori, să înţelegem exact ce înseamnă acest termen.

    Pur şi simplu, bursa de valori este o piaţă în care vindeţi şi cumpăraţi valori mobiliare şi mărfuri.

    De la înfiinţare şi până în anii 1980, bursa de valori s-a referit la locurile fizice în care tranzacţiile erau efectuate la licitaţie. Bineînţeles, astăzi nu mai este cazul: bursa de valori a devenit integral o piaţă electronică.

    Tipuri de pieţe bursiere

    Bursa de valori include diferite pieţe bursiere, care sunt definite fie în termeni de active, fie în termeni de instrumente financiare.

    În ceea ce priveşte activele, există numeroase pieţe, fiecare cu particularităţile sale, ca de exemplu:

    • Piata de acţiuni,
    • Piaţa de mărfuri,
    • Piaţa valutară, zisă Forex,
    • Piaţa de indici.

    În ceea ce priveşte instrumentele financiare, vorbim, de exemplu, despre:

    • Piaţa futures,
    • Pieţele spot,
    • Piaţa instrumentelor financiare derivate.

    De asemenea, există piaţa primară şi piaţa secundară. Piaţa primară se referă la valorile mobiliare emise pe piaţă pentru prima dată, iar pe piaţa secundară se tranzacţionează titluri care au la activ cel puţin o lansare pe bursă.

    Actorii bursei de valori

    Funcţionarea bursei se bazează pe prezenţa a diverşi actori, care pot fi clasificaţi după cum urmează:

    1. Emitenţii,

    2. Investitorii,

    3. Intermediarii,

    4. Autorităţile de reglementare.

    Să începem cu emitenţii. Aceştia sunt entităţile care emit valori mobiliare pe pieţele bursiere. Emitenţii pot fi companii care urmăresc să atragă finanţare sau state care doresc să îşi refinanţeze datoria.

    Aceste valori mobiliare emise sunt apoi achiziţionate de investitori. Aceştia pot fi persoane fizice, companii sau fonduri de investiţii.

    Aceste emisiuni şi achiziţiile de valori mobiliare sunt efectuate cu ajutorul intermediarilor:

    • Companiile operatori de sistem, de exemplu Euronext, care operează bursele de valori de la Paris, Lisabona, Bruxelles şi Amsterdam,
    • Furnizorii de servicii de investiţii  – bănci sau brokeri – care transmit şi procesează ordinele pe pieţe,
    • Agenţii de compensare, care transferă titlurile de valoare către investitori şi plătesc sumele datorate emitenţilor.

    În final, piaţa bursieră este funcţionează sub supravegherea autorităţilor de reglementare, cum ar fi ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiara) pentru România sau FCA (Financial Conduct Authority) pentru Anglia. Misiunea ASF este:

    • Protecţia economiilor investite în produse financiare,
    • Informarea investitorilor,
    • Funcţionarea corectă a pieţelor financiare.
    Funcţionarea bursei de valori în 5 etape
     
    Pentru a înţelege corect cum funcţionează piaţa bursieră, putem rezuma activitatea sa în 5 etape:
     
    1. Companiile sau statele emit titluri de valoare,
    2. Investitorii cumpără aceste titluri de valoare,
    3. Furnizorii de servicii de investiţii procesează ordinele pe pieţe,
    4. Agenţii de compensare asigură transferurile de titluri şi plăţile,
    5. Autorităţile de reglementare controlează pieţele şi protejează investitorii.
     
    Cum să investiţi pe bursa de valori?
     
    Acum, când înţelegeţi cum funcţionează concret bursa de valori, să vedem cum să investim în pieţe.
     
    Internetul a contribuit în mare măsură la generalizarea tranzacţionării online, investiţia în piaţa de valori fiind acum accesibilă tuturor. Nu aveţi nevoie decât de următorul echipament:
     
    ● O conexiune decentă la Internet,
    ● Un computer, tabletă sau smartphone,
    ● O platformă de tranzacţionare,
    ● Un broker pe bursă.
     
    În zilele noastre, conexiunea la internet şi un computer sau un smartphone, fiind bunuri de larg consum, mai mult ca sigur le aveţi deja.
     
    O platformă de tranzacţionare, nu este altceva decât un software care vă va permite să emiteţi ordinele pe pieţele bursiere şi care poate fi descărcată rapid şi gratuit.
     
    Brokerul este intermediarul la care veţi deschide un cont de tranzacţionare pentru a vă depune capitalul şi pentru a vă primi câştigurile.
    Cum să vă alegeţi brokerul bursier?
     
    După cum deja v-aţi dat seama, vă veţi încredinţa fondurile de tranzacţionare brokerului pe care îl veţi alege. Prin urmare, este de dorit să fie ales cu atenţie, deoarece escrocheriile sunt, din păcate, comune pe Internet.
     
    Pentru a vă asigura că alegeţi un broker serios şi de încredere, trebuie să aveţi în vedere următoarele: 
     
    ● Verificaţi dacă brokerul dvs. este reglementat de o autoritate de reglementare, cum ar fi ASF sau FCA, 
    ● Verificaţi că brokerul dvs. nu figurează pe lista neagră de la ASF.