Sony RX10II vine în continuarea modelului RX10 şi reprezintă o evoluţie din toate punctele de vedere: calitatea imaginii a fost îmbunătăţită, este mai rapidă, filmările au o calitate foarte bună, iar bateria ţine destul de mult. Cu toate acestea trebuie menţionat că are un zoom mai mic decât competitorii săi, ecranul nu are funcţii de touch şi imaginea capturată de RX10II ar putea fi în continuare îmbunătăţită (în colţuri mai pierde din claritate). Şi nu în ultimul rând, necesită o investiţie destul de consistentă, pentru că în momentul de faţă se vinde cu preţuri între 5.000 şi 7.000 de lei.
Înainte să trecem la concluzii, să vedem ce oferă această cameră şi care sunt performanţele. În primul rând, am rămas uimit de calitatea video a camerei, mai ales că de cele mai multe ori am lăsat camera să-şi vadă de treabă singură, chiar şi în condiţii de luminozitate scăzută. În plus, RX10II este capabilă să filmeze 4K (rezoluţie 3.840 x 2.160 pixeli) până la 29 de minute per clip. Dar dacă reduci rezoluţia la una Full HD, aparatul are o opţiune numită dual‑rec, care îi permite fotografului să fotografieze în timp ce filmează. După cum ziceam, focusul este foarte bun, iar opţiunea automată de detectare a feţelor funcţionează foarte bine, astfel încât subiectul rămâne tot timpul clar chiar dacă se află în mişcare (şi mă gândesc aici la copii sau la animale de casă pline de energie ce zburdă prin cadru). În plus, eu am fost mulţumit şi de calitatea înregistrării audio.
Un alt element interesant pe care Sony îl oferă şi alte camere din această categorie nu-l au este posibilitatea de a filma slow motion. M-am distrat cu această funcţie, dar trebuie menţionat că RX10II poate filma doar trei-patru secunde astfel. Poate părea prea scurt, dar cine ar vrea să vadă un clip de zece sau cincispreze secunde în slow motion? Din păcate, în acest mod sunt blocate toate funcţiile de zoom sau setările din cameră, ceea ce înseamnă că trebuie să stabileşti dinainte încadrarea şi setările. RX10II este capabil să înregistreze astfel de imagini la 240, 480 sau 960 de cadre pe secunde (trei viteze de slow motion), apoi clipul este redat la o rezoluţie Full HD, dar nu nativ, ci prin reeşantionare prin interpolare (în limba engleză: upsampling). Chiar şi aşa este o calitate înaltă pentru entuziaştii filmărilor.
Aparatul este dotat cu un obiectiv Carl Zeiss Vario-Sonnar T* ce are o distanţă focală de 8,8 – 73 mm (24 – 200 mm echivalentul în format 135), iar diafragma are o deschidere maximă de f/2,8 până la f/16 şi estompează foarte bine fundalul, ceea ce-l face foarte bun pentru portrete. Aparatul oferă un zoom de 8,3x la o calitate bună (deşi alte camere de acest tip oferă un zoom şi mai mare). Mi-a plăcut faptul că nu am fost nevoit să apelez de prea multe ori la modul manual (fotograful are grijă de toate setările), deoarece camera s-a descurcat singură în modul Auto sau Aperture/Program Priority. Singurele probleme pe care le-am întâlnit au fost atunci când luminozitatea era scăzută şi aparatul urca foarte mult sensibilitatea imaginii (ISO), deşi nu era nevoie. Vorbind de ISO, acesta poate urca până la 12.800, cu „puricii“ de rigoare în scenele întunecate. De asemenea, Sony RX10II are un senzor de 1 inchi de 20 megapixeli (destul de mare pentru categoria sa) şi poate face fotografii până la o rezoluţi de 5.472 x 3.648 px în format 3:2 şi până la 5.472 x 3.080 px în format 16:9.
Spuneam că este o cameră bună pentru portrete, dar cred că se descurcă bine şi când vine vorba de evenimentele sportive, datorită faptului este este capabilă să fotografieze 14 cadre pe secundă, chiar şi în format RAW (ideal pentru persoanele care vor controleze fiecare element în editare), dar şi JPG. Totuşi în acest caz viteza de procesare (buffering) a imaginilor nu este ideală. Un alt punct negativ ar fi faptul că aparatul este destul de greu (800 g) şi are un body mic, ceea ce înseamnă că este destul de greoi de manevrat şi nici butoanele nu sunt ideale.
Iniţial am crezut că bateria avea o viaţă destul de scurtă (în special la filmare), dar când am făcut un pic de cercetare am observat că alţi competitori au o baterie care ţine mult mai puţin. Partea bună este că se poate încărca uşor cu încărcătorul de la telefon (micro-USB), dintr-o baterie externă sau din calculator.
Dacă atunci când RX10 a fost lansat pe piaţă Sony nu a avut o competiţie mare în această zonă, acum pentru RX10II există alternative. Cei care caută o astfel de cameră dar nu vor să cheltuie atât de mult se pot îndrepta către G3X al celor de la Canon sau către FZ1000 de la Panasonic (ambele între 3.000 şi 4.000 de lei), care sunt capabile să ofere cam aceeaşi performanţă ca şi RX10II la un preţ mai mic. Totuşi duc lipsa unor elemente precum filtrul ND încorporat în produs (Neutral Density, care te ajută să fotografiezi când este soare puternic) sau abilitatea de a filma slow motion. Însă dacă simţi că nu ai nevoie de astfel de elemente, poţi investi într-o cameră mai ieftină, iar cu restul banilor ai putea să optezi pentru accesorii precum un bliţ extern.
În concluzie, recomand Sony RX10II pasionaţilor de fotografie care nu vor să care obiectivele după ei, nu vor să facă rabat de calitate, dar şi celor interesaţi de video. Cred că este o cameră bună pentru videoblogging, filmare de produs, fotografiere de portrete sau fotografie de stradă, pentru că este şi foarte silenţioasă.
PRO:
Imagine şi video de calitate
Face o treabă destul de bună când se află în modul Auto
Silenţioasă
Autofocus foarte bun, necesar pentru o filmare de calitate
Foarte rapidă (poate trage până la 14 cadre pe secundă)
Filmează 4K + slow motion
CONTRA:
Timp de procesare a imaginilor mai lung în modul RAW + JPG
Ecranul nu este touch
Poate fi dificil de manevrat (destul de grea, iar body‑ul este mic)
Preţ ridicat. Alte camere din categoria sa sunt mai ieftine şi oferă cam aceeaşi performanţă
Pentru mai multe exemple foto/video accesaţi următoarea pagină
