BusinessMagazin

Tag: esec

  • Marius Şumudică, antrenor Astra Giurgiu: A fost o batjocură la adresa fotbalului românesc

    „Dezastru este un cuvânt blând. Suntem nişte oameni laşi şi fără coloană vertebrală şi nu spunem adevărul şi tot ce se întâmplă în fotbalul românesc. E tragic tot ce se întâmplă în fotbalul românesc. Mi-e şi scârbă să dezvolt foarte mult culisele acestui fotbal românesc. Trăim într-o ipocrizie şi o minciună. De la fel de fel de decizii până la această apariţie de astăzi. Eu mereu am spus că au fost două meciuri jalnice. Franţa a avut 7-8 ocazii în condiţiile în care a jucat dezastruos. Nu vreau să intru în detalii tehnice, pentru că nu îmi permit să-i dau sfaturi domnului Iordănescu dar îmi e ruşine de tot ce s-a întâmplat.

    Tot ce se întâmplă trebuie schimbat. Tot cei care au greşit şi şi-au bătut joc ar trebui să-şi prezinte demisiile. Toţi care au fost alături de naţională. Indiferent că e preşedinte, vicepreşedinte. Nu cred că a mai existat în fotbalul românesc să schimbi maseuri şi medici şi să faci experienţe cu o săptămână sau două înainte de Euro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce este achiziţia LinkedIn de către Microsoft sortită eşecului?

    Pe 13 iunie, Microsoft a bătut palma pentru a cumpăra LinkedIn pentru 26,2 miliarde de dolari, adică 196 dolari per acţiune, 50% peste preţul de închidere din şedinţa de tranzacţionare de pe 12 iunie. Tranzacţia este una dintre cele mai mari din toate timpurile, atât pentru Microsoft cât şi pentru întreaga industrie, şi cel mai probabil va fi cea mai mare de anul acesta.

    Aceasta ar putea părea veşti interesante pentru acţionarii Microsoft şi cu siguranţă sunt veşti bune pentru acţionarii LinkedIn. Totuşi, conform unui studiu Harvard, 70-90% dintre achiziţii şi fuziuni sunt un eşec răsunător. Conform Harvard Business Review, afacerile care încearcă să intre în pieţe atât de specificii precum face Microsoft cu LinkedIn sunt cele mai sortite eşecului, scrie Seeking Alpha.

    Microsoft deja a ratat cursa pentru reţelele sociale în ultimii zece ani, iar compania vrea să folosească LinkedIn pentru a sări în faţa competiţiei în cel mai nou sector ”trendy”, cel al reţelelor sociale de business, precum Slack sau Hipchat.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • The Guardian: Natura a transformat un eşec al comuniştilor într-un loc unic în Europa

    “Un segment neterminat de infrastructură urbană abandonat în 1989, Văcăreşti a fost recucerit de natură fără vreo intervenţie umană, devenind astfel unul dintre cele mai diverse ecosisteme din România”, au scris englezii. “Un studiu al Academiei Române din 2013 a confirmat existenţa sutelor de specii de plante şi păsări din delta Văcăreşti.”

    După mai bine de 5 ani de lobby din partea asociaţiilor pentru protecţia mediului, printre care şi “Let`s Do It, Romania!”, Guvernul României, prin Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Cristiana Paşca Palmer, a dat astăzi avizul de înfiinţare a Parcului Natural Văcăreşti.

    Această decizie istorică pentru Bucureşti şi România va însemna că zona care adăposteşte în acest moment peste 97 de specii protejate va avea instituit regimul de protectie si de conservare. Parcul Natural Văcăreşti va deveni, astfel, cel mai mare parc natural urban din Europa.

    Parcul Natural Văcăreşti include 190 de hectare de spaţiu verde şi este casa a 97 de specii de păsări (45 specii aflate în diferite faze de protecţie) şi mamifere ca: vidra (specie protejată), vulpe, nevăstuică, enot. De asemenea, aici se găsesc şi alte specii precum ţestoasa de uscat şi ţestoasa de apă.

    De-a lungul anilor, zona a reusit sa se conserve într-un mod extraordinar, în ciuda ameninţărilor ivite la tot pasul. Cele mai mari provocări au venit de la oameni, din cauza pescuitului ilegal în lacuri, inclusiv cu plasa electrică, a incendiilor devastatoare, sau din cauza cantităţilor uriaşe de deseuri, care dăunează atât păsărilor, care pot confunda deşeurile cu hrana, cât şi faunei.

  • Ingredientul lipsă

    Cu exact zece ani în urmă scriam un text numit „Rolul nevestelor în procesul decizional al investiţiilor“, care marca un subiect asemănător: atunci pierduserăm o investiţie a grupului MAN, care a mers tot în Polonia. Valoarea nu era atât de mare, dar nici neglijabilă, de 40 de milioane de euro, iar la baza deciziei au stat tot ceva nemulţumiri legate de teren, la care s-au adăugat aspecte socio-culturale.

    Asta înseamnă, în limbaj de lemn asemănător cu cel de mai sus (…şi-a arătat deschis şi transparent dorinţa…), că nevestele ştebilor nemţi au ajuns la concluzia că la Arad nu aveau unde să se distreze şi nici unde să meargă la cumpărături (ba chiar au întrebat în cât timp se poate ajunge la Budapesta). Şi am scris atunci: „Cred că decizia de a investi în Romania este în relaţie direct proporţională nu numai cu lucruri deja invocate, cum sunt corupţia sau legislaţia în schimbare, ci şi altele, neevidenţiate la mese rotunde pe tema investiţiilor, dar prezente, reale şi în măsură să influenţeze: cantitatea de gunoaie din oraş, volumul decibelilor lansaţi de maşinile oprite la stop, insistenţa cu care te asaltează anumite categorii de cerşetori sau calitatea serviciilor din hoteluri şi restaurante.

    Argumente ca introducerea cotei unice de impozitare sau mărimea pieţei sau calificarea forţei de muncă sau micimea salariilor plătite românilor vor mai aduce o perioadă investitori, dar pentru investiţii trebuie mai mult, de exemplu luat în calcul rolul important al nevestelor în luarea deciziei“.

    Acesta nu este un exerciţiu stupid de tipul „v-am spus eu!“. Dar faptul că ratăm şi în 2006, şi în 2008, şi în 2016, acestea fiind numai trei dintr-un lung şir de rateuri în atragerea de investiţii străine, arată că unu, nu învăţăm nimic, niciodată, şi că doi, ne lipseşte un ingredient absolut necesar, ambiţia.

    România a trăit un prim deceniu postrevoluţionar pentru că s-a complăcut în sărăcie şi minciună, şi a pierdut alţi ani buni din următorul deceniu şi jumătate din imobilism, sărăcie, prostie şi politicianism absurd. Naţia nu a avut în întregul ei ambiţia de a-şi face curăţenie în ogradă şi de a-şi depăşi limitele, preferând să se transforme într-un soi de executant umil al ordinelor altcuiva. Nu vorbesc de ambiţii personale aici, de îndârjirea tinerilor care au învăţat şi au pornit afaceri, a antreprenorilor care au croit afaceri de succes sau a angajaţilor care şi-au făcut cinstit datoria, ci de imaginea de ansamblu, de cum ne-am mulţumit mereu cu puţin, de cum ne-am obişnuit cu eşecul. De liderii pe care i-am avut, care niciodată n-au gândut cu capul lor, ci al uniunii, al organismelor internaţionale, al oricui altcuiva.

    O ambiţie ar fi să realizăm, de exemplu, o companie de tehnologie de un miliard de dolari, dacă tot ne lăudăm cu softiştii şi cu rezultatele muncii lor. Un antreprenor cu şanse să aibă o companie de un miliard îmi spunea recent că în Silicom Valley 200.000 de programatori fac business de mii de miliarde. Noi avem cam 70.000, oare n-am putea gândi un program coerent care să salte miliardul pe care îl produc acum la o cincime din cât face Silicon Valley? Dar Silicon Valley este o creaţie a fondurilor cu capital de risc şi nu a statului care „…şi-a arătat deschis şi transparent dorinţa…“, a banului în mişcare, a infrastructurii, a oamenilor dispuşi să rişte şi nu a unui sistem bancar prea puţin dispus să investească în aventuri tehnologice. 

    Merge cu „Mâncătorii de cartofi“, de Van Gogh.

  • Rezumatul unui eşec de 500 mil. euro al celor care au condus şi conduc România

    La o lună de când ministrul economiei Costin Borc şi Markus Schafer, şeful producţiei Mercedes-Benz, îşi dădeau mâna peste o cutie de viteze asamblată în Sebeş, Daimler a anunţat că a ales Polonia şi nu România pentru o investiţie de 500 mil. euro şi Ungaria pentru o extindere evaluată la 600 mil. euro. Ministrul Borc ratează astfel „şansa de a rămâne în istorie“ cu atragerea unei investiţii strategice în economie.

    Pierderea investiţiei de 500 mil. euro într-o nouă uzină de motoare în favoarea Poloniei este considerată a fi unul dintre cele mai mari sau poate chiar cel mai mare eşec al României din ultimii ani, în con­textul în care aceasta ar fi însemnat 1.500 de noi locuri de muncă şi exporturi anuale de peste 1 mld. euro.

    ZF a cerut la Guvern şi la Ministerul Economiei o reac­ţie cu privire la această decizie a Daimler, în con­textul în care, potrivit informaţiilor din industrie, nego­cierile au fost conduse de Costin Borc, vice­pre­mier şi ministru al economiei în guvernul tehno­crat con­dus de Dacian Cioloş.

    Potrivit reprezentanţilor Ministerului Economiei, în cadrul discuţiilor „partea română şi-a arătat deschis şi transparent dorinţa de a dezvolta concret, în con­tinuare, colaborarea cu Daimler, folosind instrumente pre­cum ajutor de stat, facilitarea negocierilor cu co­muni­tăţile locale, facilităţi pentru personalul anga­jat“.

    „După investiţia în uzina Mercedes-Benz care s-a dus la Kecskemet, construcţia fabricii de motoare în Polonia este al doilea eşec al strategiei autorităţilor române cu privire la atragerea unui producător german în ţară“, a spus Constantin Stroe, preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din Ro­mânia (ACAROM). El spune că decizia de a merge în Polonia a fost determinată de trei factori principali, printre care infrastructura, sau mai degrabă lipsa ei din România, lipsa argumentelor concrete din partea guvernului şi lipsa unei decizii, timp de cinci ani de zile, cu privire la învăţământul profesional.

     

  • Nu cumva culegem ce am semănat?

    Cele mai multe reacţii sunt, pe plan local, de genul „nu este cazul să căutăm vinovaţi, echipa şi antrenorii au făcut tot ce au putut“ şi pot fi de acord numai în parte cu un astfel de îndemn. Nu am nicio îndoială că echipa şi antrenorii au făcut tot ce au putut, dar asta nu spală din vinile care nu pot fi trecute cu vederea.

    Gimnastica ne-a scos în lume şi altfel decât ca ţară a nebuniei lui Ceauşescu şi eram şi atunci şi suntem şi acum datori să căutăm să reparăm ce se poate repara. Nu, nu este eşecul echipei, dar eşte eşecul diriguitorilor care trebuia să prevadă şi să acţioneze şi nu să aştepte, cu fatalitate mioritică, să se întâmple. Ministrul de resort nu trebuie să vină şi să îmi spună care este situaţia şi că avem de-a face cu un dezastru, ci trebuia să analizeze din timp datele şi avertismentele şi să acţioneze, să ceară soluţii şi să impună măsuri.

    Nu cred că este musai problema doamnei Lipă, venită la minister de puţine luni, dar a tuturor miniştrilor care s-au ocupat de sport până acum este, cu siguranţă. Şi dacă tot am vorbit de miniştri, să-i pomenim pe toţi cei care, din 1992 încoace, s-au ocupat de sportul românesc: Gheorghe Angelescu, Alexandru Mironov, Mihai-Sorin Stănescu, Crin Antonescu, Georgiu Gingăraş, Monica Iacob-Ridzi, Luminiţa Plăcintă, Cătălin Baba, Ioan Mang, Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Nicolae Bănicioiu, Gabriela Szabo. Să remarcăm că guvernele Tăriceanu, în perioada 2004 – 2008 şi Boc 2 (2008 – 2009) nu au avut un minister de resort.

    Şi să mai remarcăm unele prezenţe îndârjite, cum este a domnului Antonescu, aflat de trei ori la conducerea ministerului. Sau a doamnei Plăcintă, de două ori ministru. Şi apariţia primului om din sport, a Gabrielei Szabo, abia în 2014. Ar fi exagerat să spun că politicul este de vină pentru actuala stare a sportului? Nu mi se pare. Şi dacă la reuşite şi-or fi luat partea de lauri, atunci să se încarce şi cu eşecurile. Şi nu sunt singurii; ce au păzit direcţiile judeţene, prefecturile, primarii de localităţi în care sunt cluburi şi şcoli de gimnastică?

    Dacă gimnastica ar fi fost un caz izolat, poate că discuţia nu şi-ar fi avut rostul. Dar ne putem uita la ruinele din fotbal, la lipsa de săli, de patinoare, de competiţii de elită, de săli de antrenament pentru orice disciplină veţi putea numi. Şi sclipiri precum Halep sau handbalul sau rugbyul, sau poate reuşitele unui pictor sau ale unui alpinist nu fac decât să întărească sentimentul general de delăsare.

    Reuşitele sportive ţin de cea mai grozavă chimie socială, pentru că izbutesc să coalizeze sentimente naţionale, de mândrie şi de entuziasm ca nimic şi nimeni altcineva.

    Principala hemoragie a României de astăzi este cea de competenţă. Competenţă care să genereze bunăstare, care să semene acum şi să-i lase pe cei de peste un deceniu să culeagă roadele. Pierdem talente nu numai din migraţie, ci şi din nepăsare şi indolenţă: înainte de a începe să scriu acest text, am citit o ştire care spune, simplu, că 7 din 10 angajatori afirmă că este greu sau foarte greu să găsească angajatul potrivit, pentru o poziţie entry level care necesită studii superioare, dar şi că 42% dintre copiii de 15 ani din România sunt analfabeţi funcţional, adică au urmat o formă de educaţie, pot reproduce un text, dar nu înţeleg conţinutul de idei.

    Câte talente se pierd astfel, câţi potenţial oameni buni?

    Ilustrez cu un tablou al maestrului Ştefan Cîlţia.

  • Simona Halep va coborî, luni, pe locul 7 în ierarhia WTA

    În vârstă de 24 de ani, Simona Halep, locul 6 în ierarhia WTA, va coborî un loc în clasament începând de luni, din cauza eşecului suferit joi la turneul de la Stuttgart. Simona a pierdut în faza optimilor de finală contra Laurei Siegemund (Germania, 71 WTA), scor 1-6, 2-6.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fabuloasa viaţă a unui parior român în America. A câştigat 5 milioane de dolari în 3 luni, din pariuri sportive. Strategia care l-a ridicat din faliment

    Ai vrea să poţi paria 77.000 de dolari odată, fără grija că, în cazul unui eşec, îţi vei pierde casa, maşina şi toată viaţa liniştită? Un american de origine română poate şi, mai mult, câştigă milioane de dolari pe bandă rulantă.

    Faceţi cunoştinţă cu David Oancea, un parior în vârstă de 37 de ani extrem de cunoscut în Statele Unite sub numele Vegas Dave. El poate fi văzut în numeroase fotografii sau filmuleţe postate pe reţelele de socializare numărând sute de mii de dolari cu aceeaşi nonşalanţă pe care o arată cu dolarii celebrul campion mondial Floyd „Money” Mayweather.

    Dave Oancea, căruia americanii îi pronunţă numele „Wancha”, cunoaşte la perfecţie sportul din America şi face bani pe care un om cu o slujbă normală nu i-ar câştiga nici măcar în 100 de vieţi.

    Cititi articolul integral pe www.prosport.ro

  • Anunţul care SPERIE toată Europa: „Schengen este un eşec şi UE este un fiasco”

    Protejarea eficientă a graniţelor externe ale UE este importantă pentru a păstra zona de circulaţie liberă Schengen, au spus eurodeputaţii în cadrul dezbaterii care a avut loc marţi, unii cerând toleranţă zero faţă de atacurile rasiste şi violente împotriva migranţilor şi refugiaţilor.

    Comisarul pentru migraţie, Dimitris Avramopoulos, a dat asigurări că nu se ia în calcul la Comisia Europeană renunţarea la spaţiul Schengen sau excluderea unui stat.

     „Comisia pregăteşte toate opţiunile (…), dar nu este vorba despre a renunţa la Schengen sau a exclude un stat membru”, a spus comisarul.

    La rândul său, liderul PPE Manfred Weber a spus că trebuie depăşită diviziunea din interiorul Uniunii pentru păstrarea spaţiului Schengen.

     „Nu este vorba despre lipsă de idei, ci despre un blocaj, în Consiliu, dar şi în această adunare, (…) o diviziune pe care trebuie să o depăşim pentru a asigura Schengen”, a declarat Weber.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Scandalul care ar putea distruge Bitcoin

    Deşi ştiam că există posibilitatea ca moneda să fie un eşec, acum îmi dau seama că Bitcoin a eşuat cu adevărat şi mă întristează teribil acest lucru.“ Mike Hearn, unul dintre dezvoltatorii şi promotorii monedei virtuale Bitcoin, vorbeşte deja despre eşecul Bitcoin ca despre o certitudine. Declaraţiile lui au cu atât mai multă greutate cu cât Mike Hearn este unul dintre oamenii importanţi care au lucrat la dezvoltarea monedei virtuale, iar acum a anunţat într-un articol că nu mai crede în viitorul Bitcoin şi că şi-a vândut toate monedele virtuale.

    Mesajul său a făcut încojurul lumii şi a zguduit sistemul, moneda depreciindu‑se de la 429 de dolari la 360 de dolari, iar la momentul scrierii acestui material un bitcoin se învârte în jurul sumei de 380 de dolari. Înainte să vedem de ce ar fi dat Hearn declaraţia care a zguduit Bitcoin, mai ales după ce el şi-a marcat profitul, aş vrea să stabilim ce este şi cum funcţionează Bitcoin.

    DE UNDE A VENIT BITCOIN?

    Sub pseudonimul Satoshi Nakamoto, un dezvoltator de software – sau poate un grup de dezvoltatori – a pus bazele unei valute digitale criptografiate, descentralizate, în regim opensource, ca alternativă la sistemul monetar controlat de bănci centrale şi guverne, care tocmai trecuse printr-un eşec de proporţii istorice odată cu haosul propagat în întreaga lume de falimentul Lehman Brothers. Astfel, Bitcoinul a apărut pe piaţă în 2009, având ca scop să devină o monedă de referinţă care să fie reglementată transparent, corect şi fără compromisuri, nu de o bancă centrală sau de o autoritate de reglementare, ci de un sistem de modele matematice bine pus la punct. Cu tranzacţii efectuate direct între utilizatori, fără intermediari, şi cu securitatea asigurată de criptografie.

    Identitatea lui Nakamoto nu a fost dezvăluită nici până în ziua de azi, însă publicaţia Wired susţine că Satoshi Nakamoto este un pseudonim folosit de un criptolog australian în vârstă de 44 de ani cu numele de Craig Steven Wright. „Wright fie a inventat Bitcoinul, fie este un farsor strălucitor care vrea cu tărie să se creadă că el este inventatorul“, scriu Andry Greenberg şi Gwen Branwen. Revista Wired citează documente ieşite la suprafaţă despre care susţine că relevă discuţii între Wright şi avocaţii săi, în care acesta spune: „Am făcut tot posibilul să ascund că eu administrez Bitcoin din 2009“. Potrivit articolului lui Mike Hearn, Satoshi Nakamoto a renunţat să mai administreze Bitcoinul şi reţeaua i-a fost dată lui Gavin Andresen, care a mai cooptat alţi patru dezvoltatori, printre care şi Mike Hearn, şi au format un fel de consiliu numit Bitcoin-Core. Iar acest consiliu se ocupă de implementarea modificărilor asupra reţelei.

    CE ESTE BITCOIN?

    Bitcoin-ul este o monedă virtuală, adică o cheie de 34 de caractere, litere şi cifre, iar aceasta este stocată într-un portofel digital. Pentru a efectua transferuri, utilizatorii au nevoie de o altă cheie, de 51 de caractere. Toate tranzacţiile sunt publice, stocate într-un registru anonim (blockchain) care nu poate fi modificat decât prin efectuarea de noi tranzacţii.

    Monedele Bitcoin sunt „fabricate” pe baza unor modele matematice predeterminate: fiecare utilizator participă, cu puterea de procesare a computerului său, la rezolvarea unui sistem complex de ecuaţii, în urma căreia în reţeaua Bitcoin se naşte un nou bloc de cod criptografiat. Fiecare nou bloc apare aproximativ odată la 10 minute şi aduce pe piaţă 25 de unităţi Bitcoin noi. Pe măsură ce puterea de procesare direcţionată către minerit se schimbă, dificultatea creării de noi Bitcoin variază. În urma „mineritului”, utilizatorii primesc Bitcoinuri pe care le pot utiliza în reţea.

    Problema este că utilizatorii care deţin computere mai puternice îşi pot creşte suma din cont mai repede decât ceilalţi. După cum zice Hearn, în momentul de faţă sistemul este controlat de o mână de oameni din China, complet opus ideii unui sistem monetar descentralizat.

    Care este problema cu Bitcoin şi de ce nu mai crede unul dintre fondatori în moneda virtuală?

    În articolul menţionat, Mike Hearn scrie că pentru el Bitcoin a fost doar un experiment care, în cele din urmă, a eşuat din motive tehnice, dar şi din cauza comunităţii. Cele mai multe neînţelegeri sunt legate de o piesă-cheie din tehnologia Bitcoin, şi anume capacitatea de tranzacţionare a reţelei. Numărul de tranzacţii acceptate într-o perioadă de timp este prea mic, ceea ce face ca unele dintre ele să fie realizate cu întârziere sau să fie blocate. Astfel, Hearn cere o ajustare a tehnologiei pentru a permite mai multe tranzacţii.

    În prezent, un bloc de cod (ce conţine datele tranzacţiei) nu poate fi mai mare de 1 MB, însă de-a lungul timpului dimensiunea de blocuri care se adaugă la blockchain a crescut constant odată cu creşterea Bitcoinului. Ca urmare, rata la care tranzacţiile sunt procesate s-a diminuat. Astfel, unele tranzacţii eşuează, împiedicând să se realizeze plăţile. Unii se tem că reţeaua va deveni astfel suprasaturată şi nu o să mai poată fi utilizabilă.

    În mai 2015, Andresen a declarat că ar trebui folosite blocuri mai mari. „Este foarte probabil ca tot mai mulţi oameni să renunţe la Bitcoin deoarece confirmarea tranzacţiei este din ce în ce mai nesigură“, a spus el.

    Pe de altă parte, Nic Cary, membru al Bitcoin-Core, spune că această nevoie de a mări limita de dimensiune a unui bloc nu este urgentă cum spun unii: „Este o chestiune de perspectivă. Reţeaua Bitcoin a fost actualizată de zeci de ori şi va continua să fie cel mai de încredere şi eficient sistem pentru a trimite valoare, marfă pe glob“.