BusinessMagazin

Tag: dovada

  • De la vals la arhivare

    „Responsabilitatea nu ţine de natura activităţilor pe care le desfăşoară o persoană, ci doar de caracterul acesteia“, spune Ştefan Ecxarcu, care la 33 de ani este CEO-ul Global Archive Management. El consideră că lipsa implicării şi asumării unei activităţi săvârşite reprezintă una dintre cele mai mari greşeli pe care le fac oamenii.

    Prin urmare, de la ora 8 dimineaţa, când se trezeşte, până  la 4 noaptea, când îşi încheie ziua, el îşi respectă programul, deopotrivă în ce priveşte sarcinile oficiale dar şi activităţile personale. Ştefan Ecxarcu conduce, de puţin timp, în calitate de director general al Global Archive Management (GAM), una dintre cele mai mari companii de arhivare din ţară, cu o cifră de afaceri de peste un milion de euro.

    Pentru că specificul acesteia este puţin cunoscut de publicul larg, prezintă, meticulos, activităţile firmei de care este responsabil: „Arhivarea documentelor este alcătuită din trei servicii principale: pregătirea documentelor, arhivarea (păstrarea şi conservarea) şi arhivarea în format electronic“; un metru liniar de arhivă costă 0,5 euro pe lună. În prezent, GAM depozitează aproximativ un milion de cutii standard sau 300 km liniari de arhivă, în cele trei depozite pe care firma le are în proprietate, arhive pentru 100 de companii active şi alte 50 închise. Formatul electronic are un statut aparte, serviciile de prelucrare şi arhivare în acest format fiind vândute pe proiect, în funcţie de numărul de dosare, de pagini ori documente.

    Firma este prezentă pe piaţă încă din 2001, cei mai longevivi clienţi depozitându-şi arhivele la Global Archive Management încă de atunci, spune Ştefan Ecxarcu, însă a avut numeroşi clienţi cu care au colaborat pe o perioadă de 5-7 ani – de pildă multinaţionale care după o perioadă au decis să se retragă din România, explică directorul. Altminteri, companiile care le folosesc serviciile, adaugă Ecxarcu, nu aleg un alt furnizor în acest domeniu; cei mai mari clienţi sunt companiile de asigurări şi băncile.

    Reprezentantul firmei de arhivare povesteşte că în ultimii ani cifra de afaceri a crescut cu 15-30% de la un an la altul, în condiţiile în care se arhivează lunar peste 6.000 de metri liniari de documente, atât de la clienţii existenţi, care generează constant documente noi, cât şi de la cei noi. Cu lux de amănunte, directorul explică paşii prin care se realizează un proces de arhivare: primul pas este vizita la locaţia în care clientul îşi păstrează arhiva pentru evaluare. „În felul acesta facem o ofertă exact pentru ce are nevoie clientul; eliminăm riscul apariţiei costurilor suplimentare neprevăzute la finalul proiectului şi nici nu îl facturăm prea mult de la început“, spune el. Apoi urmează arhivarea propriu-zisă; echipa este formată din circa 60 de oameni a căror principală abilitate trebuie să fie, indiferent de specificul activităţii lor, „atenţia la detalii“. „Pe lângă personalul administrativ şi de vânzări, asigurăm atât manipularea şi transportul arhivei, cât şi indexarea şi arhivarea acesteia. Din acest motiv, avem mulţi colegi care au început să lucreze în depozit, la manipularea cutiilor, dar s-au specializat şi ocupă posturi de arhivari acreditaţi“, spune Excarcu.

    Cele mai simple solicitări vin de la clienţii foarte organizaţi, care cunosc importanta arhivei pentru companiile lor şi care se asigură că toate documentele sunt pregătite în vederea arhivării la puţin timp după ce acestea au fost create, explică reprezentantul Global Archive Management. „Când ajungem la ei, le găsim în condiţii ideale: organizate, sortate, inventariate, cu informaţii clare despre conţinutul fiecărui biblioraft/cutie de arhivare.“ Dar există şi o categorie de clienţi care nu ştiu ce arhivă are, cât se întinde aceasta, pe unde se găseşte „şi, de multe ori, ajunge la noi ambalată în saci plini până la refuz cu documente efectiv aruncate în ei“.

    Multe firme nu sunt preocupate de păstrarea arhivelor în condiţii corespunzătoare, deşi există o legislaţie stufoasă cu tot soiul de prevederi. „Arhivele Naţionale, organismul de control acreditat, nu are suficienţi angajaţi pentru a face verificări. Există însă riscul ca, în momentul în care Arhivele Naţionale va suplimenta numărul de oameni, controalele să vizeze documentele încă din momentul în care a apărut această lege“, consideră Excarcu, care povesteşte că este pasionat de dansurile de societate, pe care a început să le practice din clasa a cincea. Şi chiar dacă programul său este aglomerat, deopotrivă în plan personal şi profesional, dedică timp şi acestui hobby.

    „Nu există momente dificile, există doar provocări mai solicitante“, spune Ştefan Excarcu, iar pentru compania sa unul dintre acestea a fost asigurarea fondurilor necesare pentru a face faţă creşterii; pentru fiecare depozit este necesară o investiţie care se amortizează în cel puţin 10 ani. „Provocarea a fost să obţin susţinerea investitorilor să cheltuiască în continuare în spaţiu de depozitare. Am reuşit să fac acest lucru printr-un business plan bine pus la punct.“ Pe de altă parte, concurenţa nu este foarte pronunţată faţă de alte domenii de activitate, admite Ştefan Ecxarcu, care, înainte de a ajunge la conducerea firmei de arhivare, a lucrat în vânzări.

    S-a angajat încă din primul an de facultate, când era student la ASE (acum urmează şi cursuri de drept), în companii ca InterPoint, Lasting Systems, Star Storage, Orange şi Oracle. „Vânzările mi s-au părut fascinante şi din acest motiv am rămas întotdeauna implicat în vânzări“, spune el. Ulterior a trecut în antreprenoriat, unde a înfiinţat împreună cu un asociat o firmă cu activităţi în domeniul IT, iar mai apoi a fost numit la conducerea firmei de arhivare.

    La capitolul investiţiilor, şeful Global Archive Management menţionează 400.000 de euro pentru un sistem de stingere a incendiului pe bază de gaz inert. În ultimul an, compania a construit, cu 1,4 milioane de euro, un depozit, iar ţinta pentru 2016 este să aloce 1,2 milioane de euro pentru un alt spaţiu de depozitare. „Vom construi un depozit nou la fiecare 1,5 ani pentru a asigura capacitatea de stocare necesară“, spune directorul general al companiei, care estimează pentru 2016 o cifră de afaceri de 1,4 milioane de euro.

  • Cum a ajuns o creatoare de modă pe lista celor mai influenţi 100 de oameni ai secolului

    Coco Chanel (Gabriel Bonheur Chanel) a fost o creatoare de modă şi fondatoare a imperiului Chanel. Ea este singura creatoare de modă prezentă în lista Time a celor mai influenţi 100 de oameni din secolului XX.

    Influenţa creatoarei a depăşit limitele culturii vestimentare, iar produsul ei cel mai cunoscut, parfumul Chanel no. 5, este unul dintre cele mai vîndute din istorie. Coco Chanel este cunoscută şi astăzi pentru determinarea, ambiţia şi energia de care a dat dovadă pentru a-şi atinge scopurile, atât pe plan personal cât şi pe cel profesional. Cu toate acestea, viaţa ei a generat numeroase controverse, mai ales datorită comportamentului său pe durata ocupaţiei naziste din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Gabriel Bonheur Chanel s-a născut în 1883 în Saumur, Franţa. După ce a învăţat să coasă la vârsta de şase ani, Chanel s-a angajat la o croitorie, iar în timpul liber a cântat într-un cabaret frecventat de ofiţeri ai armatei franceze. În această perioadă şi-a atras porecla Coco, cel mai probabil datorită unui cântec numit “Ko Ko Ri Ko”. În anul 1906, Chanel l-a cunoscut pe Etienne Balsan, un tânăr ofiţer ce provenea dintr-o familie bogată. Părinţii lui Balsan deţineau una dintre cele mai mari fabrici de haine din Franţa şi produceau echipament destinat armatei franceze. În 1909, când Chanel s-a mutat la Paris, tânărul ofiţer i-a pus la dispoziţie apartamentul său şi a introdus-o în cercurile selecte din capitala franceză.

    Căpitanul Arthur Edward ‘Boy’ Capel, unul dintre prietenii lui Balsan, a ajutat-o pe Chanel să deschidă un magazin în cartierul Deauville. Produsele erau croite din materiale ieftine şi orientate, în generale, către zona sport. Câţiva ani mai târziu, Coco Chanel a deschis un nou butic în Biarritz, un oraş situat în sudul Franţei care a avut statut de neutralitate în timpul primului război mondial. Aici, femeia l-a cunoscut pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, un aristocrat rus cu care a avut o scurtă aventură, păstrând apoi o strânsă relaţie cu el de-a lungul vieţii.

    În anul 1919, “Chanel” era deja consacrat ca un brand, având sediul într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Paris. În următorii ani, Chanel şi-a consolidat imaginea companiei, dechizând zeci de magazine în Franţa.

    În 1924, Coco Chanel a semnat un contract cu o companie deţinută de familia Wertheimers pentru a produce o gamă de parfumuri şi accesorii. “Parfums Chanel” a devenit imperiul cunoscut astăzi, cu venituri anuale de peste 7 miliarde miliarde de dolari. Redenumită “Chanel”, compania are peste 300 de magazine şi este prezentă pe toate continentele, având în jur de 1.500 de angajaţi.

  • Cum arată Mikette von Issenberg, prima iubire a lui Ţiriac şi mama lui Ion Ion!

    Mikette von Issenberg s-a cunoscut cu Ion Tiriac in anul 1974. El era component al echipei Romaniei de Cupa Davis, iar ea era un fotomodel renumit, Mikette locuia la Los Angeles, iar tenismenul o suna zilnic de la Bucuresti. De dragul acestuia, ea a invatat limba romana, iar in anul 1976 era la Bucuresti, insarcinata cu copilul lor, Ion Alexandru Tiriac (Ion Ion), nascut pe 22 septembrie, consemnează apropotv.ro.

    GALERIE FOTO

    Dupa ce fiul lor s-a nascut, relatia s-a destramat. Frumoasa blonda nu dorea sa ramana in Romania comunista, in ciuda insistentelor lui Ion Tiriac. Mikette von Issenberg s-a intors in Statele Unite ale Americii, iar Ion Ion a ramas in grija Rodicai, sora tenismenului, in primii ani ai vietii.  Ulterior, fotomodelul s-a ocupat de studiile lui Tiriac Jr. in SUA.

    Potrvit presei mondene, prima iubire a lui Ion Tiriac are o avere frumusica si s-a implicat in mai multe proiecte umanitare de-a lungul anilor.

     

  • Aroganţă dusă la extrem: a cheltuit 500.000 de dolari pe o petrecere la care a venit însoţit de femei ţinute în lesă – GALERIE FOTO

    Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
     
    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     
    Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Pentru ca expunerea opulenţei să fie perfectă el se pregăteşte să fie vedeta propriului său reality show.
     

     

  • Decizia care o poate distruge pe Merkel. Populaţia este tot mai nemulţumită de ce se întâmplă în ţara lor

    Decizia de a acceptat peste 1 milion de refugiaţi este cel mai mare pariu politic al Angelei Merkel, scrie BBC.

    La început a fost aplaudată pentru curajul moral şi pentru leadership-ul de care a dat dovadă. Le-a spus germanilor că “putem face asta” şi s-au mândrit oarecum cu ospitalitatea germană, iar cetăţenii din Frankfurt strigau la gară că refugiaţii sunt bineveniţi la ei. Această criză a subliniat faptul că “inima şi sufletul Europei este toleranţa”.

    Îndoieli în privinţa deciziei lui Merkel au apărut după ce femei din Cologne ar fi fost asaltate de Anul Nou de un grup de persoane presupuse musulmane. Acest lucru a stârnit protestele anti-imigranţi, însă s-au liniştit pentru o perioadă pentru a fi pornit din nou după ce Germania a fost zguduită de patru atacuri într-o săptămână. Trei dintre ele fiind realizate de către refugiaţi. Cu toate acestea atacurile nu sunt legate şi nu dau impresia unui complot împotriva Germaniei, iar două dintre atacuri ar fi legate de organizaţia teroristă Statul Islamic. Din cei 1,2 milioane de refugiaţi doar 59 dintre ei au fost găsiţi că ar avea legătură cu organizaţiile teroriste.

    Merkel a pierdut o parte din susţinere după incidentele din Cologne, dar a câştigat încredere din nou după exitul Marii Britanii din UE şi după lovitura de stat în Turcia deoarece votanţii încă o văd ca pe o ancoră, un punct stabil într-o lume instabilă.

    Însă apar întrebări legate de abilitatea Germaniei de a susţine atât de mulţi refugiaţi, iar oamenii din Germania nu se simt în siguranţă. Partidul anti-imigraţie Alternative fuer Deutschland (AfD) susţine că multi-culturalismul este periculos şi că securitatea ţării este în pericol. Cu toate acestea partidul nu reuşeşte să câştige simpatizanţi, rămânând în sondajele de opinie undeva la 12-13%.

    În 2017 problema refugiaţilor va deveni una şi mai fierbinte deoarece este an electoral şi este de aşteptat ca Angela Merket să candideze din nou. Însă Merkel depinde mult şi de Turcia şi de liderul acesteia care ar putea stopa fluxul de refugiaţi. Rămâne de văzut dacă politica lui Merkel de a integra refugiaţii va avea succes. Dacă vor avea loc noi atacuri teroriste numărul simpatizanţilor lui Merkel ar putea scădea.  Până atunci, odată cu plecarea Marii Britanii din UE şi faptul că Hollande este foarte nepopular în Fraţa, Merkel rămâne liderul Europei. “Frica nu a fost niciodată un sfătuitor bun, nici în viaţa personală, nici în societate”

  • Decizia care o poate distruge pe Merkel. Populaţia este tot mai nemulţumită de ce se întâmplă în ţara lor

    Decizia de a acceptat peste 1 milion de refugiaţi este cel mai mare pariu politic al Angelei Merkel, scrie BBC.

    La început a fost aplaudată pentru curajul moral şi pentru leadership-ul de care a dat dovadă. Le-a spus germanilor că “putem face asta” şi s-au mândrit oarecum cu ospitalitatea germană, iar cetăţenii din Frankfurt strigau la gară că refugiaţii sunt bineveniţi la ei. Această criză a subliniat faptul că “inima şi sufletul Europei este toleranţa”.

    Îndoieli în privinţa deciziei lui Merkel au apărut după ce femei din Cologne ar fi fost asaltate de Anul Nou de un grup de persoane presupuse musulmane. Acest lucru a stârnit protestele anti-imigranţi, însă s-au liniştit pentru o perioadă pentru a fi pornit din nou după ce Germania a fost zguduită de patru atacuri într-o săptămână. Trei dintre ele fiind realizate de către refugiaţi. Cu toate acestea atacurile nu sunt legate şi nu dau impresia unui complot împotriva Germaniei, iar două dintre atacuri ar fi legate de organizaţia teroristă Statul Islamic. Din cei 1,2 milioane de refugiaţi doar 59 dintre ei au fost găsiţi că ar avea legătură cu organizaţiile teroriste.

    Merkel a pierdut o parte din susţinere după incidentele din Cologne, dar a câştigat încredere din nou după exitul Marii Britanii din UE şi după lovitura de stat în Turcia deoarece votanţii încă o văd ca pe o ancoră, un punct stabil într-o lume instabilă.

    Însă apar întrebări legate de abilitatea Germaniei de a susţine atât de mulţi refugiaţi, iar oamenii din Germania nu se simt în siguranţă. Partidul anti-imigraţie Alternative fuer Deutschland (AfD) susţine că multi-culturalismul este periculos şi că securitatea ţării este în pericol. Cu toate acestea partidul nu reuşeşte să câştige simpatizanţi, rămânând în sondajele de opinie undeva la 12-13%.

    În 2017 problema refugiaţilor va deveni una şi mai fierbinte deoarece este an electoral şi este de aşteptat ca Angela Merket să candideze din nou. Însă Merkel depinde mult şi de Turcia şi de liderul acesteia care ar putea stopa fluxul de refugiaţi. Rămâne de văzut dacă politica lui Merkel de a integra refugiaţii va avea succes. Dacă vor avea loc noi atacuri teroriste numărul simpatizanţilor lui Merkel ar putea scădea.  Până atunci, odată cu plecarea Marii Britanii din UE şi faptul că Hollande este foarte nepopular în Fraţa, Merkel rămâne liderul Europei. “Frica nu a fost niciodată un sfătuitor bun, nici în viaţa personală, nici în societate”

  • Biblia va trebui reinterpretată. Dovada găsită recent contrazice tot ce spune Biserica

    Recent, arheologii din cadrul ,,Leon Levy Expedition”, o echipă ce reuneşte cercetători ai Universităţii Harvard, Boston College, Wheaton College şi Troy University Alabama, au anunţat o nouă descoperire, făcută în incinta Parcului Naţional Ashkelon, din sudul Israelului. Rezultatele au fost obţinute, de fapt, în urmă cu trei ani, însă specialiiştii au refuzat să le facă publice, pentru a nu stârni reacţii negative din partea ortodocşilor.

    Vezi aici de ce Biblia va trebui reinterpretată. Dovada găsită recent contrazice tot ce spune Biserica

  • Există universuri paralele? Dovada pe care a găsit-o un savant

    Ideea unui univers paralel multiplu a existat dintotdeauna, savanţii încercând să se găsească dovezi, lucru deloc uşor. Un cosmolog crede că a găsit probe ce dovedesc existenţa unui univers paralel ce se roteşte în jurul nostru încă de la începuturi.

    Timp de sute de mii de ani după Big Bang, particulele aveau o temperatură prea ridicată şi erau prea active pentru a forma atomi. Momentul în care aceştia au început să se formeze a avut loc cu aproximativ 300.000 de ani după Big Bang.

    Vezi aici probele care dovedesc existenţa unui univers paralel!

  • În această zonă, aceleaşi case au fost locuite secole la rând

    Noile cercetări au prezentat, pentru prima oară, că locuinţele din această zonă erau utilizate de generaţii la rând. Aceasta este prima dovadă că bordeiele uriaşe care serveau drept locuinţă erau ocupate continuu. Academicienii au demonstrat că una dintre locuinţe a fost ocupată timp de secole neîntrerupt. Oamenii au crezut că localităţile au fost abandonate şi repopulate de-a lungul istoriei, însă aceste constatări se bazau pe numărul însuficient de informaţii.

    Vezi aici unde au fost locuite secole la rând aceleaşi case!

  • Arborele Vieţii. Copacul care supravieţuieşte de 400 de ani singur, în mijlocul deşertului

    Stând singur în inima desertului, la sute de kilometri depărtare de orice sură de apă sau de o altă plantă, „Copacul Vieţii” din Bahrain a devenit treptat în ochii oamenilor un simbol al naturii şi al vieţii. O dovadă în plus că viaţa poate continua în ciuda tuturor obstacolelor. Dincolo totuşi de aceste cuvinte motivaţionale, un mister planează asupra acestui copac. Cum de reuşeşte să supravieţuiască în asemenea condiţii? Bătrân, cu o vârstă de 400 de ani, copacul a uimit biologii şi oameni de ştiinţă, de ani de zile, şi chiar dacă au venit cu mai multe teorii, nici una nu pare să stea în picioare. Unii sugerează faptul că rădăcinile sale sunt înfipte foarte adânc în sol, astfel încât ajunge la mai multe surse de apă subterană, însă nimeni nu a fost în măsură să dovedească acest lucru.

    Arborele este situat la o distanţă de 2 kilometri de muntele Jebel Dukhan, pe vârful unei dune de nisip. Misterul supravieţuirii sale în astfel de condiţii dure a dat naştere mai multor legende locale. Nativii sunt convinşi de fapul că pomul este cu adevărat Copacul Vieţii, fiind binecuvântat de însuşi Enki, zeul Sumerian al apei, şi este cel mai probabil o rămăşiţă din Grădina Edenului.

    Copacul, cunoscut sub numele Sharajat-al-Hayat de către arabi, a continuat să crească în ciuda condiţiilor extreme, ajungând în prezent la 9,7 metri înălţime.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro