BusinessMagazin

Tag: dobanda

  • Poate este mai bine să iei un credit ipotecar acum, când dobânzile sunt mari şi poţi să-ţi testezi rezistenţa la plata unor rate mai mari

    Acum două săptămâni, o declaraţie a lui Alexandru Păunescu, director în cadrul Băncii Naţionale şi reprezentant al BNR în cadrul Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor Bancare, a stârnit rumoare. El a recomandat românilor să îşi amâne intenţia de a lua credite, cel puţin pentru 2023, având în vedere că suntem într-o perioadă tulbure. „Având în vedere că suntem într-o perioadă de dobânzi extrem de ridicate, recomandarea noastră pentru consumatori este să îşi amâne investiţia într-un imobil cu credit sau achiziţionarea unor bunuri de folosinţă îndelungată, măcar pe parcursul acestui an. Există situaţii în care oamenii care se calificau la un credit acum câteva luni, ca urmare a creşterii destul de însemnate a dobânzilor nu se mai califică. Mai bine să mai aştepte o perioadă. Dacă aş fi în locul consumatorilor nu aş face un credit în această perioadă, cel puţin pe parcursul anului 2023”, a spus el. La prima vedere toţi am fi de acord cu acest lucru. ROBOR-ul a crescut la 7,1%, în timp, ce IRCC-ul, dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare este de 5,71%, iar de la 1 aprilie va creşte la 6 şi ceva la sută. Dacă adăugăm marja băncii de 2 pp, rezultă o dobândă efectivă de peste 9% pentru cei care au ca indice ROBOR, sau peste 8% pentru cei care au ca referinţă IRCC.

    Aceasta este situaţia statică. Dar dacă ar fi să credem prognoza BNR, care mizează pe o scădere a inflaţiei de la 15% în ianuarie la o inflaţie cu o singură cifră începând din al doilea trimestru, ne-am putea aştepta că şi dobânzile la lei vor scădea. De fapt, ROBOR a scăzut de la finalul anului trecut de la 8,2% la 7,1%. Pe piaţa monetară dobânzile s-au cam stabilizat, iar din partea a doua a anului analiştii cred că dobânzile de pe piaţă vor scădea. IRCC-ul, care se calculează pe baza dobânzilor efectiv tranzacţionate de pe piaţa interbancară, cel mai probabil va începe să scadă din iulie. De aceea, tocmai acum, când nu îţi vine să iei credit pentru că dobânzile sunt mari, este cel mai bine să iei credit. Dacă ai venituri suficiente, dacă banca îţi dă credit conform simulărilor pe care le face, atunci când dobânzile vor scădea vei începe să plăteşti mai puţin.  Acum un an şi jumătate, când IRCC-ul era la cel mai redus nivel, de 1,08%, toate băncile te îndemnau să iei credit ipotecar. Totul părea extrem de luminos. Numai că între timp a venit inflaţia peste noi, mai avem şi un război la graniţă, iar dobânzile au crescut spectaculos şi mult într-o perioadă redusă de timp. Aşa că mulţi s-au trezit că au luat un credit ipotecar/imobiliar cu o rată de 1.900 de lei pe lună, iar acum trebuie să plătească peste 3.000 de lei, având în vedere creşterea IRCC. Nu ştiu câte bănci au prezentat clienţilor cum ar arăta un grafic de rambursare dacă dobânzile efective – DAE – ajung la 8-10% de la 3-4%. Dacă băncile ar fi făcut simularea pe o dobândă mai mare, mulţi s-ar fi gândit de două ori dacă să se înhame sau nu la acest credit. Aşa că este mai bine varianta actuală, cu dobânzi mari, în care îţi testezi capacitatea de plată a unui credit, iar dacă te încadrezi ar putea să fie o decizie foarte bună luarea unui împrumut pentru achiziţia unui apartament. Când piaţa va simţi că lucrurile s-au liniştit şi că urmează scăderea dobânzilor, preţurile apartamentelor  vor creşte instantaneu, ceea ce va însemna în realitate o pierdere pentru client, pentru că a ratat să cumpere acel apartament la un preţ mai mic, cînd dobânzile erau mai mari. Salariul mediu a crescut anul trecut cu 13%, iar la o inflaţie de 16,4% nu este o mare tragedie în scăderea puterii de cumpărare. Când românii vor reveni la bancă pentru un credit ipotecar, preţurile la apartamente vor fi mai mari. De asemenea, dacă salariile cresc poţi să te încadrezi mai bine în plata ratei la bancă, pentru că principalul nu se schimbă. Aşa că părerea mea este că atunci când sunt dobânzile mari îţi testezi rezistenţa la credit şi capacitatea de rambursare, nu atunci când dobânzile sunt mici şi au unde să crească. Eu cred că nu ne vom mai întâlni curând cu un deceniu de dobânzi mici şi ultramici, aşa cum a fost în ultimii 10-15 ani. Aşa că ratele actuale de plată, cu dobânzi mai mari, reprezintă nivelul de referinţă pentru un client. Aşa că poate este mai bine să iei credit acum, cât dobânzile sunt mari, iar preţurile apartamentelor încă nu au început să crească. 

    Dacă ar fi să credem prognoza BNR, care mizează pe o scădere a inflaţiei de la 15% în ianuarie la o inflaţie cu o singură cifră începând din al doilea trimestru, ne-am putea aştepta că şi dobânzile la lei vor scădea. De fapt, ROBOR a scăzut de la finalul anului trecut de la 8,2% la 7,1%. Pe piaţa monetară dobânzile s-au cam stabilizat, iar din partea a doua a anului analiştii cred că dobânzile de pe piaţă vor scădea. IRCC-ul, care se calculează pe baza dobânzilor efectiv tranzacţionate de pe piaţa interbancară, cel mai probabil va începe să scadă din iulie. De aceea, tocmai acum, când nu îţi vine să iei credit pentru că dobânzile sunt mari, este cel mai bine să iei credit.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • De ce cursul valutar nu creşte, cum ar justifica inflaţia dublă din România şi imensul deficit comercial? După ce au scăzut presiunile pe inflaţie şi pe creşterea dobânzilor la lei, acum principala problemă a lui Isărescu este cum să facă să nu lase cursul leu/euro să scadă

    Vineri, 10 februarie 2023, BNR a afişat un curs valutar de 4,9045 lei pentru un euro. Pe 10 februarie 2020, cursul valutar a fost de 4,7668 lei/euro, pe 10 februarie 2021 cursul a fost de 4,8744 lei/euro, iar pe 10 februarie 2022 cursul a fost de 4,9450 lei/euro. Deşo de trei ani suntem în criză, cursul valutar leu/euro aproape că nu s-a mişcat deloc.

    De luni bune, BNR face eforturi să ţină cursul valutar nu să nu crească, cum s-ar aştepta lumea, cum ar justifica creşterea inflaţiei, dar mai ales deficitul comercial imens raportat de România pentru anul 2022, de nu mai puţin de 34 de miliarde de euro, ci să nu scadă.

    Ca o dată istorică, în 2008, când am intrat în criză, deficitul comercial ajunsese la 23,9 miliarde de euro.

    Acest deficit comercial din 2022, rezultat al unor exporturi de 92 de miliarde de euro dar al unor importuri de 126 de miliarde de euro, se duce mai departe în deficitul de cont curent, care va fi publicat în următoarele zile pentru anul 2022, dar care va arăta un nivel extrem de îngrijorător, de peste 9% din PIB.

    După cum ar arăta anumiţi indicatori macro ai României – deficitul comercial, deficitul de cont curent, deficitul bugetar şi inflaţia, dublă faţă de Europa -, chiar ar fi trebuit să avem creşterea cursului valutar leu/euro, deci o depreciere a monedei naţionale, dar în schimb avem presiuni pentru scăderea cursului, deci aprecierea monedei naţionale.

    Dacă dăm timpul înapoi cu trei ani în urmă, în 10 februarie 2020, cu o săptămână înainte de izbucnirea oficială a pandemiei şi închiderea economiilor, cursul era cotat la 4,7668 lei pentru un euro.

    A venit pandemia, iar două-trei săptămâni BNR a vândut valută cu toate mâinile pentru a nu lăsa cursul să crească prea mult, având în vedere presiunile care erau atunci când lumea îşi scotea leii din bănci ca să-i schimbe în valută. De altfel, pe piaţa caselor de schimb au fost câteva zile în care cursul depăşise 5 lei pentru 1 euro la vânzare.

    După trei ani, timp în care am avut o pandemie, am avut apoi explozia preţurilor la energie, războiul militar din Ucraina, învierea inflaţiei – care a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii 30-40 de ani în lumea occidentală, iar la noi la cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani -, cursul valutar a crescut cu numai 2,88% (în 2021 am avut 0,6% având ca reper 10 februarie, în 2022 s-a înregistrat o apreciere de 0,8%).

    În cei trei ani – 2020, 2021, 2022 – inflaţia adunată în România a fost de 26,4%, iar în Europa a fost de 12,25%. Deci ar fi trebuit să avem o creştere a cursului de 14,15%.

    Dacă adunăm creşterile economice, în România am avut în trei ani o creştere cumulată de 6,7% iar în Europa de 3,01%, ar rezulta un avantaj în favoarea României de 3,7%. Dacă scădem acest avantaj din diferenţialul de inflaţie, rezultă 10,35%, cât ar fi trebuit să crească cursul, măcar să nu pierdem competitivitate. În schimb, avem o creştere a cursului de numai 2,88%, deci avem o supraapreciere a leului de 7,47%.

    Aceste cifre ar reclama o creştere a cursului valutar, dar presiunea este în sens contrar.

    De la finalul anului trecut, de când Banca Naţională a lăsat mai multă lichiditate în piaţă pentru ca Ministerul Finanţelor să aibă de unde să se împrumute iar băncilor să nu li se taie respiraţia, România a fost invadată de investitori de portofoliu cu miliarde de euro, pe care le-au schimbat în lei şi au cumpărat titluri de stat.

    Dacă în primele luni de la izbucnirea războiului din Ucraina investitorii de portofoliu, care speculează mişcările de curs valutar  şi de dobândă, şi-au retras banii având în vedere că suntem la graniţă cu războiul, ceea ce a creat mari probleme Ministerului de Finanţe în a găsi bani pentru finanţarea deficitului şi a datoriilor care ajungeau la scadenţă, acum investitorii au revenit pe piaţă să cumpere titluri de stat româneşti. Aşa se face că randamentul titlurilor pe 10 ani a scăzut de la peste 9% la 7,5% în prezent, iar ROBOR a scăzut de la 8,2% la 7,1%, cât a fost cotat pe 10 februarie. Această scădere de dobândă la titluri de stat şi la ROBOR a fost în contradicţie cu creşterea de dobândă de referinţă operată de Banca Naţională a Românei în acelaşi interval.

    Revenirea investitorilor de portofoliu are legătură şi cu îmbunătăţirea perspectivelor legate de evoluţia inflaţiei, în lume şi în România.

    În comunicatul de după şedinţa de politică monetară în care a păstrat dobânda de referinţă la 7%, BNR a anunţat că inflaţia va ajunge la o singură cifră cu două trimestre în avans faţă de estimările anterioare. Imediat, analiştii economici şi-au schimbat prognozele, ultimele date indicând o inflaţie în jurul a 8% pentru acest an faţă de 10-12% estimările anterioare. Chiar BNR avea o prognoză de 10,59% pentru 2023, dar asta înainte de ultimele evenimente. Săptămâna aceasta Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, va prezenta ultimele date legate de evoluţia inflaţiei şi ceea ce se întâmplă pe piaţa monetară şi valutară.

    Dacă Isărescu s-a luptat în ultimul an şi jumătate cu inflaţia şi cu creşterea dobânzilor la lei, acum se luptă mai mult cu cursul valutar, în sensul scăderii, nu creşterii lui, având în vedere miliardele de euro care intră pe piaţa titlurilor de stat, pe piaţa monetară din fondurile europene şi din investiţiile străine.

    Aşa se face că deşi avem o explozie a deficitului comercial şi a deficitului de cont curent, rezerva valutară a BNR nu scade, ci chiar creşte. În ultimii trei ani rezerva valutară a crescut cu 13,7 miliarde de euro, de la 32,9 miliarde de euro la 46,6 miliarde de euro. BNR cumpără valută de pe piaţă pentru a evita o apreciere şi mai mare a cursului valutar, dar asta înseamnă că injectează şi mai multă lichiditate în lei în piaţă, ceea ce ar contribui la scăderea mai mare a dobânzilor la lei, lucru pe care BNR ar vrea să-l evite ca să nu apară din nou presiuni inflaţioniste.

    Când dobânzile la lei vor mai scădea iar cele la euro vor creşte, pentru că Banca Centrală Europeană anunţă o nouă creştere a dobânzii de referinţă de la 2,5% la 3%, investitorii de portofoliu vor ieşi de pe piaţă repede, la fel cum au intrat, pentru că se anulează diferenţialul de dobândă între leu/euro şi leu/dolar.

    Atunci să vedem cum va evolua cursul valutar.

  • Cu ochii la scăderea „semnificativ mai alertă“ a inflaţiei, dar şi la încetinirea economiei şi creditării, BNR ţine dobânda la 7%

    BNR a oprit ciclul de înăsprire a politicii monetare, păstrând dobânda-cheie la 7%, după cum au anticipat analiştii, după o serie de 11 majorări consecutive.

    Perspectiva „descreşterii semnificativ mai alerte“ decât s-a anticipat anterior, a inflaţiei anuale şi scăderea la o cifră din T3, în timp ce economia „încetineşte  progre­siv“, ca şi creditarea, au determinat BNR să menţină dobânda la 7% la a doua şedinţă de politică monetară din 2023. Cele mai recente date şi analize indică o încetinire progresivă a creşterii economiei în trimestrele IV 2022 şi I 2023, atenţionează BNR.

    Banca centrală vorbeşte şi despre „decelerarea“ creşterii anuale a creditului acordat sectorului privat.

    În ianuarie 2023, rata-cheie fusese majorată de BNR cu 0,25 puncte procentuale, de la 6,75% până la 7% după cele opt creşteri operate în 2022.

    Scăderea inflaţiei în 2023 ar veni după ce în decembrie 2022 rata anuală a inflaţiei a scăzut uşor la 16,4%, de la 16,8% în noiembrie. BNR prognoza în noiembrie 2022 o inflaţie de 11,2% pentru 2023. La categoria incertitudini şi riscuri „considerabile“ atât la adresa perspectivei activităţii economice, cât şi a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, BNR vorbeşte despre escaladarea războiului din Ucraina şi sancţiunile asociate, dar şi de politica fiscală, absorbţia fondurilor europene.

    O importanţă deosebită o au în actuala conjunctură deciziile de politică monetară ale Fed şi BCE, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune, inclusiv din perspectiva diferenţialului ratelor dobânzilor în continuă schimbare, precum şi a mişcărilor de capital.

     

  • NEWS ALERT BCE a majorat din nou dobânda de referinţă, în efortul de reducere a inflaţiei în zona euro

    Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat, joi, majorarea cu 0,5% a componentelor dobânzii de referinţă, în cadrul acţiunilor de reducere a inflaţiei şi de stabilizare a economiei zonei euro.

    “Consiliul Guvernatorilor va menţine direcţia majorării semnificative a ratei dobânzilor într-un ritm constant şi le va ţine la niveluri suficient de restrictive pentru a asigura revenirea inflaţiei pe termen mediu la ţinta de 2%. În acest sens, Consiliul Guvernatorilor a decis astăzi majorarea principalelor dobânzi cu 0,5% şi este de aşteptat să urmeze noi majorări”, anunţă Banca Centrală Europeană (BCE), într-un comunicat postat pe site-ul oficial şi vizualizat de agenţia MEDIAFAX.

    “Consiliul Guvernatorilor a decis majorarea celor trei dobânzi-cheie ale BCE cu 0,50%. În acest context, ratele dobânzilor principalelor operaţiuni de refinanţare, instrumentului marginal de creditare şi depozitelor au fost majorate până la nivelurile de 3,00%, 3,25% şi 2,50%, cu efect din 8 februarie 2023”, subliniază BCE.

    Atunci când a majorat rata dobânzii la depozite cu 50 de puncte de bază, până la 2% în decembrie, BCE a susţinut că în ceea ce priveşte costurile de împrumut, acestea vor trebui în continuare să crească într-un ritm constant.

    Acest limbaj, parte a unei înţelegeri cu oficialii care iniţial doreau o majorare de trei sferturi de punct, a făcut ca pariurile pentru vârful ciclului de înăsprire monetară să crească.

    Membrii Consiliului guvernatorilor, inclusiv preşedintele Bundesbank, Joachim Nagel, şi preşedintele Băncii Franţei, Francois Villeroy de Galhau, au semnalat ulterior sprijinul pentru încă două mişcări de jumătate de punct, începând din această săptămână.

    Dar, în condiţiile în care băncile centrale îndeamnă la o abordare mai ponderată, atenţia se îndreaptă acum spre formularea declaraţiei BCE şi a comentariilor lui Lagarde, care vor fi analizate cu atenţie pentru a găsi indicii cu privire la ceea ce se va întâmpla probabil luna viitoare.

    Economiştii intervievaţi de Bloomberg prevăd luna viitoare o altă creştere de 50 de puncte de bază, înainte ca o ultimă majorare de 25 de puncte de bază implementată în luna mai să lase rata depozitelor la un nivel maxim de 3,25%. Investitorii estimează o aşa-numită rată terminală de 3,5%.

    Banca Angliei a majorat joi ratele dobânzilor pentru a zecea oară consecutiv, dar a renunţat la promisiunea de a continua să le majoreze “în forţă” dacă va fi nevoie şi a declarat că inflaţia a atins probabil un nivel maxim, scrie Reuters.

    Atenuându-şi estimările de recesiune în acest an, cei nouă responsabili cu stabilirea ratelor de dobândă au votat, cu 7 voturi pentru şi 2 împotrivă, creşterea ratei dobânzii bancare de la 3,5% la 4,0%, cel mai ridicat nivel din 2008 încoace. Măsura fusese aşteptată de majoritatea investitorilor şi economiştilor.

    Anunţul vine la o zi după ce Rezerva Federală a SUA a încetinit ritmul de majorare a ratelor de dobândă cu o creştere mai redusă, de un sfert de punct, dar a declarat că se aşteaptă să fie necesare şi alte majorări.

    Banca Centrală Europeană se pare că va majora ratele cu o jumătate de punct procentual mai târziu joi, până la 2,5%.

    BoE – care încearcă să înăbuşe riscurile generate de rata inflaţiei de 10% din Marea Britanie fără a adânci recesiunea aşteptată – a declarat că seria de majorări ale ratelor care se întorc până în decembrie 2021 ar putea avea un impact din ce în ce mai mare asupra economiei.

    Acest lucru ar trebui să contribuie la reducerea inflaţiei la aproximativ 4% până la sfârşitul acestui an, a spus instituţia. Anterior, BoE prognozase pentru 2023 o inflaţie de aproximativ 5%.

    BoE prevede că inflaţia va scădea sub ţinta sa de 2% în al doilea trimestru din 2024, dar a avertizat că există riscuri de creştere a acestei previziuni din cauza presiunilor persistente de pe piaţa forţei de muncă şi a inflaţiei.

    Banca centrală a declarat că Marea Britanie este încă pe cale să intre în recesiune, dar că aceasta va fi probabil “mult mai puţin adâncă” decât se temea în ultimele sale previziuni din noiembrie, în mare parte datorită scăderii preţurilor la energie, precum şi a aşteptărilor mai mici privind ratele de piaţă.

    Produsul intern brut a fost văzut acum în contracţie cu 0,5% în 2023, faţă de contracţia de 1,5% prognozată în noiembrie, iar recesiunea ar dura cinci trimestre, în loc de opt.

    Noua prognoză a BoE privind PIB-ul a fost similară cu cea publicată săptămâna aceasta de Fondul Monetar Internaţional, care a afirmat că economia Marii Britanii se va contracta cu 0,6% în acest an, în timp ce toate celelalte naţiuni din Grupul celor Şapte ar urma să crească.

  • BNR: creşte rata dobânzii de politică monetară

    Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, întrunit în şedinţa de marţi, a hotărât să majoreze rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,00 la sută pe an, de la 6,75 la sută pe an, începând cu data de 11 ianuarie 2023. De asemenea, se va majora rata dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8,00 la sută pe an, de la 7,75 la sută pe an, şi va creşte rata dobânzii la facilitatea de depozit la 6,00 la sută, de la 5,75 la sută pe an, începând tot cu data de 11 ianuarie 2023. În schimb, vor fi menţinute nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Potrivit BNCR, rata anuală a inflaţiei a ajuns în noiembrie 2022 la 16,76 la sută, peste nivelul prognozat, după ce în octombrie a scăzut la 15,32 la sută, de la 15,88 la sută în septembrie. Creşterea a fost determinată şi în acest interval mai cu seamă de majorarea preţurilor alimentelor, incluzând categoria LFO, dar şi de scumpirea mai pronunţată a mărfurilor nealimentare şi a serviciilor de piaţă. Impactul lor a fost contrabalansat totuşi consistent de scăderea dinamicii preţului combustibililor, pe fondul trendului descendent al cotaţiei petrolului, precum şi al plafonării preţului lemnelor de foc.

    Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a accelerat uşor ascensiunea în primele două luni din trimestrul IV 2022, contrar previziunilor, mărindu-se de la 11,9 la sută în septembrie la 14,0 la sută în luna noiembrie 2022, ca urmare a creşterilor cvasi-generalizate de preţuri consemnate pe cele trei segmente ale inflaţiei de bază. Evoluţia inflaţiei CORE2 ajustat continuă să reflecte efectele majorărilor ample ale cotaţiilor materiilor prime agroalimentare şi ale costurilor cu energia şi transportul, alături de influenţele blocajelor în lanţuri de producţie. Acestea au fost potenţate şi în acest interval de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt şi de rezilienţa cererii pe anumite segmente, precum şi de ponderea însemnată deţinută în coşul de consum de produsele alimentare şi de cele importate.

    Rata anuală a inflaţiei calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC – indicator al inflaţiei pentru statele membre UE) a crescut în luna noiembrie 2022 la 14,6 la sută, de la 13,4 la sută în septembrie. Totodată, rata medie anuală a inflaţiei IPC şi cea calculată pe baza IAPC s-au mărit în noiembrie la 13,1 la sută şi la 11,4 la sută, de la 11,8 la sută, respectiv 10,2 la sută în septembrie 2022, rămânând însă la valori inferioare celor prevalente în regiune şi în ţările baltice.

    Activitatea economică a crescut în trimestrul III 2022 cu 1,3 la sută faţă de precedentele trei luni, la fel ca în trimestrul II, depăşind astfel semnificativ previziunile, evoluţie ce face probabilă o nouă mărire a excedentului de cerere agregată în acest interval, contrar aşteptărilor.

    În schimb, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, creşterea PIB a continuat să decelereze în trimestrul III 2022 – la 4,0 la sută de la 5,1 la sută în trimestrul II -, rămânând totuşi însemnată din perspectivă istorică. Creşterea economică a fost susţinută, de această dată, în principal de formarea brută de capital fix, şi doar în secundar de consumul gospodăriilor populaţiei, în timp ce evoluţia exportului net a redevenit puternic contracţionistă, în condiţiile în care dinamica anuală a volumului importului a depăşit-o sensibil pe cea a volumului exportului de bunuri şi servicii.

    Pe acest fond, soldul negativ al balanţei comerciale şi-a accelerat considerabil creşterea în raport cu perioada similară a anului anterior, în pofida restrângerii decalajului nefavorabil dintre variaţia anuală în scădere a preţurilor importurilor şi cea a preţurilor exporturilor, iar deficitul de cont curent şi-a dublat dinamica anuală.

    Cele mai recente date şi analize indică o încetinire semnificativă a creşterii economiei în trimestrul IV 2022 faţă de intervalul precedent, sub impactul prelungirii războiului din Ucraina şi al extinderii sancţiunilor asociate, implicând o creştere totuşi robustă a PIB faţă de aceeaşi perioadă a anului 2021, pe fondul unui efect de bază.

    Relevante din această perspectivă sunt creşterile de dinamică anuală consemnate în octombrie de vânzările cu amănuntul şi de cele auto-moto, dar mai cu seamă de serviciile prestate populaţiei. În acelaşi timp, volumul lucrărilor de construcţii şi-a accelerat puternic creşterea în prima lună din trimestrul IV 2022, iar producţia industrială a continuat să-şi atenueze contracţia în termeni anuali. Exporturile şi-au redus însă considerabil variaţia anuală şi mult mai pronunţat decât importurile de bunuri şi servicii, inclusiv în contextul evoluţiei nefavorabile a preţurilor externe, cu consecinţa accelerării creşterii în termeni anuali a deficitului comercial şi a celui de cont curent.

    Efectivul salariaţilor din economie a consemnat noi creşteri în septembrie-octombrie 2022, dar sensibil inferioare celor din primul semestru al anului, iar rata şomajului BIM s-a mărit foarte uşor în octombrie-noiembrie, după scăderea ei până la 5,4 la sută în trimestrul III. Totodată, intenţiile de angajare pe orizontul apropiat de timp s-au redus din nou în decembrie 2022, după o redresare vizibilă în precedentele două luni, iar deficitul de forţă de muncă raportat de companii a stagnat în trimestrul IV 2022 la nivelul diminuat atins în intervalul anterior.

    Principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare au consemnat ajustări descendente graduale în noiembrie-decembrie 2022, pe fondul ameliorării condiţiilor lichidităţii, iar randamentele titlurilor de stat şi-au accentuat descreşterea, inclusiv sub influenţa îmbunătăţirii sentimentului pieţei financiare internaţionale şi a percepţiei asupra riscului asociat pieţelor financiare din regiune. Rata medie a dobânzii la creditele noi, precum şi cea aferentă depozitelor noi la termen ale populaţiei au continuat însă să crească în lunile octombrie şi noiembrie 2022.

    În această conjunctură, reflectând şi o creştere a atractivităţii relative a plasamentelor în monedă naţională, leul a manifestat o tendinţă de apreciere faţă de euro şi în ultimele două luni ale anului 2022. Totodată, în raport cu dolarul SUA, moneda naţională s-a întărit semnificativ, ca urmare a evoluţiilor de pe pieţele financiare internaţionale.

    Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat şi-a accelerat descreşterea în primele două luni ale trimestrului IV 2022, ajungând la 13,2 la sută în noiembrie (16,0 la sută în septembrie), ca urmare a decelerării creşterii componentei în lei, contrabalansată totuşi uşor de prelungirea ascensiunii dinamicii înalte a creditului în valută. Prin urmare, ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat a continuat să se reducă lent, până la 69,4 la sută în noiembrie, de la 70,6 la sută în septembrie.

    Potrivit actualelor evaluări, rata anuală a inflaţiei va scădea probabil în trimestrul I 2023 în linie cu cea mai recentă prognoză pe termen mediu (noiembrie 2022), dar va coborî semnificativ mai alert ulterior, ajungând la nivelul de o cifră încă din trimestrul III al anului curent, ca efect al prelungirii schemelor de plafonare şi compensare a preţurilor la energie până la 31 martie 2025, concomitent cu modificarea caracteristicilor acestora începând cu 1 ianuarie 2023.

    În perspectivă apropiată, determinanţii principali ai descreşterii dinamicii anuale a inflaţiei vor fi însă efectele de bază dezinflaţioniste asociate creşterilor ample consemnate anterior de preţurile energiei şi combustibililor, precum şi trendul descendent relativ mai accentuat al cotaţiei petrolului din ultimele luni.

    Balanţa riscurilor induse de şocurile pe partea ofertei la adresa noii perspective a inflaţiei este relativ echilibrată, date fiind evoluţiile recente ale cotaţiilor principalelor produse energetice şi mărfuri agroalimentare, precum şi cele ale determinanţilor majori ai acestora.

    Războiul din Ucraina şi sancţiunile asociate continuă însă să genereze incertitudini şi riscuri considerabile la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, prin efectele posibil mai mari exercitate asupra puterii de cumpărare şi încrederii consumatorilor, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, dar şi prin potenţiala afectare mai severă a economiei europene/globale şi a percepţiei de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanţare.

    Totodată, absorbţia fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor. Ea este însă esenţială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, precum şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului contracţionist al şocurilor pe partea ofertei, amplificate de războiul din Ucraina şi de înăsprirea condiţiilor economice şi financiare pe plan internaţional.

    Incertitudini şi riscuri semnificative sunt asociate însă şi conduitei politicii fiscale, date fiind, pe de o parte, ţinta de deficit bugetar stabilită pentru 2023 în vederea continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al majorării semnificative a costului finanţării, şi, pe de altă parte, seturile de măsuri de sprijin prevăzute a fi aplicate ori prelungite în acest an, într-o conjunctură economică şi socială ce rămâne dificilă pe plan intern şi global, cu potenţiale implicaţii adverse asupra parametrilor bugetari.

    Relevante sunt, de asemenea, perspectiva conduitei politicilor monetare ale BCE şi Fed, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune.

    În şedinţa de astăzi, 10 ianuarie 2023, pe baza evaluărilor şi a datelor disponibile în acest moment, precum şi în condiţiile incertitudinilor foarte ridicate, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,00 la sută pe an, de la 6,75 la sută pe an, începând cu data de 11 ianuarie 2023. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8,00 la sută pe an, de la 7,75 la sută pe an şi creşterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 6,00 la sută pe an, de la 5,75 la sută. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, precum şi stimularea economisirii prin creşterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. În contextul actual, mixul echilibrat de politici macroeconomice şi implementarea de reforme structurale inclusiv prin utilizarea fondurilor europene care să stimuleze potenţialul de creştere pe termen lung sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice şi întărirea capacităţii economiei româneşti de a face faţă unor evoluţii adverse.

    Conform calendarului anunţat, următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 9 februarie 2023, a precizat BNR.

  • Viitorul economic al Europei rămâne încert în 2023: De ce este puţin probabil ca scăderea inflaţiei să descurajeze BCE de la mai multe majorări de dobândă

    Inflaţia din zona euro a scăzut din nou sub pragul de două cifre în decembrie, datele publicate vineri dimineaţă arătând că rata principală a ajuns la 9,2%, după ce creşterea anualizată a preţurilor a depăşit 10% în precedentele două luni, relatează Financial Times.

    Totuşi, este puţin probabil ca această încetinire să fie suficientă pentru a convinge Banca Centrală Europeană să nu mai majoreze ratele dobânzilor, pieţele continuând să estimeze o serie de majorări din partea oficialilor de la Frankfurt pe parcursul anului 2023.

    Franziska Palmas, economist senior pentru Europa la grupul de cercetare Capital Economics, a declarat: „Este probabil ca BCE să îşi menţină asprimea legată de rate, în ciuda scăderilor deja înregistrate şi a probabilităţii unor noi scăderi puternice în acest an.”

    În timp ce scăderile preţurilor la combustibili şi subvenţiile guvernamentale au redus ratele inflaţiei globale, presiunile de bază asupra preţurilor rămân puternice.

    Berlinul a achitat majoritatea facturilor de gaz ale gospodăriilor pentru luna decembrie, ceea ce, potrivit economiştilor Commerzbank, a redus cu 1,2 puncte procentuale rata armonizată a inflaţiei globale. Rata a scăzut la 9,6%, de la 11,3% în luna precedentă. Însă creşterea costului serviciilor, un indicator al duratei probabile a presiunilor asupra preţurilor, a accelerat în decembrie.

    Sunt aşteptate noi scăderi în lunile următoare, ca urmare a declinului preţurilor la energie de la începutul anului. De asemenea, în curând, impactul creşterii costurilor energiei electrice de anul trecut, ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, va scădea din indicele inflaţiei, ceea ce va diminua substanţial cifra principală.

    Carsten Brzeski, şeful departamentului de cercetare macroeconomică al băncii olandeze ING, a prezis că inflaţia din zona euro ar putea chiar să revină la ţinta de 2% a BCE până la sfârşitul anului 2023.

    Dacă recentele scăderi ale preţurilor la gaze continuă, BCE va trebui aproape sigur să îşi revizuiască în scădere proiecţiile privind inflaţia pentru acest an. Banca centrală a declarat în decembrie că preţurile vor creşte cu 6,3% pe parcursul anului 2023, pe baza ipotezei ca preţul gazelor naturale să ajungă la o medie de 124 de euro pe megawatt/oră pe tot parcursul acestui an.

    Însă preţul contractului olandez TTF de referinţă pentru gazul european a scăzut cu aproximativ 10% în această săptămână, ajungând la doar 69,70 euro/MWh joi după-amiază – un nivel cu 80% mai mic decât maximul din august, de 340 euro/MWh.

    “Prognozele BCE privind inflaţia sunt în prezent prea mari, doar judecând după ipotezele tehnice privind preţurile la gaze şi petrol şi după situaţia actuală a acestor preţuri”, a declarat Brzeski.

    Cu toate acestea, potrivit Bloomberg, ratele creditelor ipotecare franceze au depăşit în decembrie 2% pentru prima dată din 2016, un semn al presiunilor cu care se confruntă gospodăriile, subjugate de creşterea costurilor energiei şi alimentelor. 

    Rata medie a creditelor ipotecare înainte de comisioane şi costuri de asigurare este estimată la 2,04% în decembrie, în creştere de la 1,91% în noiembrie, a precizat Banca Franţei într-o analiză lunară a pieţei publicată joi. 

    Aprobările de credite ipotecare în Franţa au încetinit ritmul în a doua jumătate a anului 2022, în condiţiile în care Banca Centrală Europeană a majorat ratele dobânzilor pentru a limita inflaţia în creştere. Se aşteaptă ca noile credite ipotecare să însumeze 15 miliarde de euro (15,9 miliarde de dolari) în decembrie, ceea ce ar reprezenta cel mai scăzut nivel înregistrat din octombrie 2017. 

    În pofida creşterii, ratele creditelor ipotecare din Franţa sunt încă sub media pe 20 de ani de 3%, creşterile fiind reţinute de reglementări. Creditorii francezi nu pot acorda împrumuturi cu rate peste plafonul cunoscut sub numele de taux d’usure, care este stabilit trimestrial de Banca Franţei. În Germania, Spania şi Italia, ratele ipotecare înainte de comisioane şi costuri de asigurare au depăşit 2% înaintea lunii august a anului trecut. 

  • După noua creştere a IRCC-ului din ianuarie, când cel mai probabil se va atinge maximul de dobândă la creditele ipotecare/imobiliare, piaţa imobiliară va decide ce se întâmplă cu preţurile, care acum au luat o pauză de creştere

    Dobânzile cresc peste tot în lume, nu numai în România, cel puţin dobânzile de referinţă ale băncilor centrale. Nimeni nu scapă.

    În Statele Unite, din cauza creşterii inflaţiei, care a dus la creşterea dobânzilor, dobânzile la creditele ipotecare au crescut la nu mai puţin de 7,14% – săptămâna trecută, cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii. La începutul anului, dobânzile ipotecare erau la jumătate, iar această creştere accelerată loveşte deja în piaţa imobiliară americană.

    La Bucureşti, IRCC-ul, dobânda de referinţă folosită pentru creditele ipotecare, este cotat acum la 4,06%, iar dacă adăugăm marja băncii plus un comision de administrare rezultă o dobândă efectivă (DAE) de 6,1%. Deci în România avem o dobândă mai mică faţă de americani.

    Dar atenţie, de la 1 ianuarie, când IRCC se va duce spre 6%, vom fi cu dobânda efectivă (DAE) peste americani, asta dacă dobânzile din America nu cresc accelerat.

    În schimb, în Europa dobânzile sunt mai mici la euro, cel puţin acum. EURIBOR la trei luni,  indicatorul de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare luate în euro este acum la 1,8%, iar dacă punem o marjă a băncii de 1-2%, rezultă o dobândă efectivă de 2,8%-3,8%, deci sub dobânda efectivă de 6,1% de la noi.

    În America inflaţia, scăderea puterii de cumpărare (creşterea salariilor nu acoperă creşterea preţurilor), majorarea dobânzilor, creşterea preţurilor de construcţie încep să se vadă pe piaţa imobiliară: vânzările au scăzut de la o lună la alta, iar creşterea continuă din ultimii zece ani a preţurilor la case s-a oprit.

    În România, în acest moment, piaţa imobiliară pare blocată, vizionările şi tranzacţiile s-au redus, iar preţurile stagnează, nici nu cresc, dar nici nu scad. Spre exemplu, ZF Index imobiliar, realizat împreună cu firma de consultanţă imobiliară SVN România, indică la nivelul lunii septembrie 2022 o stagnare a preţurilor apartamentelor vechi de trei camere în Capitală.

    Foarte multă lume stă în expectativă cu banii pregătiţi, cu aprobări de credite, aşteptând să scadă preţurile apartamentelor, aşa cum s-a întâmplat în criza anterioară.

    Dar faţă de atunci există trei diferenţe mari:

    – Salariile au crescut substanţial – spre exemplu, dacă salariul mediu în perioada 2007-2008 a fost de 320-350 euro net pe lună, iar în 2009 a scăzut la 320 de euro, acum salariul mediu net a ajuns la 4.000 de lei, adică 820 de euro, deci o rată poate fi plătită mai uşor.

    – Spre deosebire de acum un deceniu, cursul valutar leu/euro este stabil şi nu a crescut deloc, ceea ce a dus la păstrarea preţurilor apartamentelor în lei. Spre exemplu, în 2008 – 2009, cursul valutar leu/euro a crescut în câteva luni cu 30%, ceea ce a dus la o explozie a necesarului de lei pentru a plăti o rată, pentru că a crescut atât principalul, cât şi rata. Atunci, cele mai multe credite au fost date în euro şi în CHF. La CHF (francul elveţian) creşterea cursului valutar a fost mult mai mare, ceea ce pur şi simplu i-a dărâmat pe cei care aveau credite în franci elveţieni, pentru că trebuiau să aibă mult mai mulţi lei ca să acopere această creştere valutară.

    Plus că au fost câţiva ani – 2009, 2010, 2011, 2012 – în care salariile nu prea au crescut. Spre exemplu, dacă în 2008 salariul mediu a fost 1.309 lei, echivalentul a 350 de euro, în 2012 câştigul mediu net a fost de 1.507 lei, adică o creştere în lei de numai 15%. În euro salariul mediu a fost echivalentul a 340 de euro, adică mai puţin decât în 2008.

    Aceste creşteri ale cursului valutar la euro şi la francul elveţian au avut un impact major asupra preţurilor, care au scăzut în euro, dar au rămas la acelaşi nivel în lei.

    – Acum, marea majoritate a împrumuturilor ipocare/imobiliare sunt în lei, ceea ce face ca principalul să nu crească. Este adevărat că avem o creştere susţinută a dobânzilor la lei, IRCC-ul s-a triplat, iar de la 1 ianuarie se va duce spre 6%, dar asta are un impact doar asupra dobânzii, nu a principalului, ceea ce măreşte rata doar cu dobânda.

    De asemenea, pe piaţă sunt mai mulţi bani disponibili care aşteaptă oportunităţi, respectiv dacă dezvoltatorii oferă discounturi mari, sunt pregătiţi să cumpere pachete de apartamente, iar după finalizarea proiectului să le vândă la preţurile de listă.

    Teama este legată de creşterea dobânzilor. Dar în ultimul timp au început să apară semne că dobânzile se îndreaptă către un maxim, dacă nu cumva chiar l-au atins. În America inflaţia dă semne de scădere, ceea ce ar mai putea să reducă presiunea pe Fed – banca centrală americană – de a majora mai mult dobânzile. În Europa se aşteaptă noile date legate de inflaţie. BCE – Banca Centrală Europeană – va mai majora dobânda de referinţă, dar acest lucru este deja asimilat de piaţă. Deja pieţele se aşteaptă la o creştere de până la 3% la euro.

    La Bucureşti BNR a majorat marţi dobânda de referinţă cu numai 0,5% de la 6,25% la 6,75%, mai puţin decât se aştepta piaţa, care miza pe o creştere de 0,75%-1%.

    Vineri au venit şi datele legate de inflaţie unde, după mult timp, avem o scădere a inflaţiei de la 15,9% (septembrie 2022-septembrie 2021), la 15,32% (octombrie 2022-octombrie 2021).

    ROBOR-ul, care urmăreşte mai mult evoluţia inflaţiei, după cum spun dealerii, a coborât la 8,02%, faţă de 8,23% în urmă cu două săptămâni.

    Cine ştie, poate şi investigaţia Consiliului Concurenţei privind modul de stabilire a ROBOR-ului a avut o influenţă “pozitivă” la această scădere.

    De asemenesăptămâna trecută Ministerul Finanţelor a reuşit să se împrumute mai ieftin, iar dobânzile din piaţă au scăzut de la peste 9% la 8,3%.

    Dacă teoria care se vehiculează acum pe piaţă, că scăderea economică şi recesiunea care se întind în America şi în Europa vor scădea inflaţia, devine realitate, atunci acest lucru se vede prin apariţia primelor semne.

    Revenind în România, în momentul în care dobânzile la lei vor da semne de stabilizare, iar punctul critic va fi pe piaţa imobiliară, IRCC-ul din ianuarie (adică din T1 2023) va creşte, după aceea s-ar putea să vedem o dezgheţare a pieţei imobiliare. Lumea nu poate sta la nesfârşit cu banii aştepând scăderea preţurilor, iar la primele semne de creştere s-ar putea să înceapă o presiune mare la cumpărare.

  • După noua creştere a IRCC-ului din ianuarie, când cel mai probabil se va atinge maximul de dobândă la creditele ipotecare/imobiliare, piaţa imobiliară va decide ce se întâmplă cu preţurile, care acum au luat o pauză de creştere

    Dobânzile cresc peste tot în lume, nu numai în România, cel puţin dobânzile de referinţă ale băncilor centrale. Nimeni nu scapă.

    În Statele Unite, din cauza creşterii inflaţiei, care a dus la creşterea dobânzilor, dobânzile la creditele ipotecare au crescut la nu mai puţin de 7,14% – săptămâna trecută, cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii. La începutul anului, dobânzile ipotecare erau la jumătate, iar această creştere accelerată loveşte deja în piaţa imobiliară americană.

    La Bucureşti, IRCC-ul, dobânda de referinţă folosită pentru creditele ipotecare, este cotat acum la 4,06%, iar dacă adăugăm marja băncii plus un comision de administrare rezultă o dobândă efectivă (DAE) de 6,1%. Deci în România avem o dobândă mai mică faţă de americani.

    Dar atenţie, de la 1 ianuarie, când IRCC se va duce spre 6%, vom fi cu dobânda efectivă (DAE) peste americani, asta dacă dobânzile din America nu cresc accelerat.

    În schimb, în Europa dobânzile sunt mai mici la euro, cel puţin acum. EURIBOR la trei luni,  indicatorul de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare luate în euro este acum la 1,8%, iar dacă punem o marjă a băncii de 1-2%, rezultă o dobândă efectivă de 2,8%-3,8%, deci sub dobânda efectivă de 6,1% de la noi.

    În America inflaţia, scăderea puterii de cumpărare (creşterea salariilor nu acoperă creşterea preţurilor), majorarea dobânzilor, creşterea preţurilor de construcţie încep să se vadă pe piaţa imobiliară: vânzările au scăzut de la o lună la alta, iar creşterea continuă din ultimii zece ani a preţurilor la case s-a oprit.

    În România, în acest moment, piaţa imobiliară pare blocată, vizionările şi tranzacţiile s-au redus, iar preţurile stagnează, nici nu cresc, dar nici nu scad. Spre exemplu, ZF Index imobiliar, realizat împreună cu firma de consultanţă imobiliară SVN România, indică la nivelul lunii septembrie 2022 o stagnare a preţurilor apartamentelor vechi de trei camere în Capitală.

    Foarte multă lume stă în expectativă cu banii pregătiţi, cu aprobări de credite, aşteptând să scadă preţurile apartamentelor, aşa cum s-a întâmplat în criza anterioară.

    Dar faţă de atunci există trei diferenţe mari:

    – Salariile au crescut substanţial – spre exemplu, dacă salariul mediu în perioada 2007-2008 a fost de 320-350 euro net pe lună, iar în 2009 a scăzut la 320 de euro, acum salariul mediu net a ajuns la 4.000 de lei, adică 820 de euro, deci o rată poate fi plătită mai uşor.

    – Spre deosebire de acum un deceniu, cursul valutar leu/euro este stabil şi nu a crescut deloc, ceea ce a dus la păstrarea preţurilor apartamentelor în lei. Spre exemplu, în 2008 – 2009, cursul valutar leu/euro a crescut în câteva luni cu 30%, ceea ce a dus la o explozie a necesarului de lei pentru a plăti o rată, pentru că a crescut atât principalul, cât şi rata. Atunci, cele mai multe credite au fost date în euro şi în CHF. La CHF (francul elveţian) creşterea cursului valutar a fost mult mai mare, ceea ce pur şi simplu i-a dărâmat pe cei care aveau credite în franci elveţieni, pentru că trebuiau să aibă mult mai mulţi lei ca să acopere această creştere valutară.

    Plus că au fost câţiva ani – 2009, 2010, 2011, 2012 – în care salariile nu prea au crescut. Spre exemplu, dacă în 2008 salariul mediu a fost 1.309 lei, echivalentul a 350 de euro, în 2012 câştigul mediu net a fost de 1.507 lei, adică o creştere în lei de numai 15%. În euro salariul mediu a fost echivalentul a 340 de euro, adică mai puţin decât în 2008.

    Aceste creşteri ale cursului valutar la euro şi la francul elveţian au avut un impact major asupra preţurilor, care au scăzut în euro, dar au rămas la acelaşi nivel în lei.

    – Acum, marea majoritate a împrumuturilor ipocare/imobiliare sunt în lei, ceea ce face ca principalul să nu crească. Este adevărat că avem o creştere susţinută a dobânzilor la lei, IRCC-ul s-a triplat, iar de la 1 ianuarie se va duce spre 6%, dar asta are un impact doar asupra dobânzii, nu a principalului, ceea ce măreşte rata doar cu dobânda.

    De asemenea, pe piaţă sunt mai mulţi bani disponibili care aşteaptă oportunităţi, respectiv dacă dezvoltatorii oferă discounturi mari, sunt pregătiţi să cumpere pachete de apartamente, iar după finalizarea proiectului să le vândă la preţurile de listă.

    Teama este legată de creşterea dobânzilor. Dar în ultimul timp au început să apară semne că dobânzile se îndreaptă către un maxim, dacă nu cumva chiar l-au atins. În America inflaţia dă semne de scădere, ceea ce ar mai putea să reducă presiunea pe Fed – banca centrală americană – de a majora mai mult dobânzile. În Europa se aşteaptă noile date legate de inflaţie. BCE – Banca Centrală Europeană – va mai majora dobânda de referinţă, dar acest lucru este deja asimilat de piaţă. Deja pieţele se aşteaptă la o creştere de până la 3% la euro.

    La Bucureşti BNR a majorat marţi dobânda de referinţă cu numai 0,5% de la 6,25% la 6,75%, mai puţin decât se aştepta piaţa, care miza pe o creştere de 0,75%-1%.

    Vineri au venit şi datele legate de inflaţie unde, după mult timp, avem o scădere a inflaţiei de la 15,9% (septembrie 2022-septembrie 2021), la 15,32% (octombrie 2022-octombrie 2021).

    ROBOR-ul, care urmăreşte mai mult evoluţia inflaţiei, după cum spun dealerii, a coborât la 8,02%, faţă de 8,23% în urmă cu două săptămâni.

    Cine ştie, poate şi investigaţia Consiliului Concurenţei privind modul de stabilire a ROBOR-ului a avut o influenţă “pozitivă” la această scădere.

    De asemenesăptămâna trecută Ministerul Finanţelor a reuşit să se împrumute mai ieftin, iar dobânzile din piaţă au scăzut de la peste 9% la 8,3%.

    Dacă teoria care se vehiculează acum pe piaţă, că scăderea economică şi recesiunea care se întind în America şi în Europa vor scădea inflaţia, devine realitate, atunci acest lucru se vede prin apariţia primelor semne.

    Revenind în România, în momentul în care dobânzile la lei vor da semne de stabilizare, iar punctul critic va fi pe piaţa imobiliară, IRCC-ul din ianuarie (adică din T1 2023) va creşte, după aceea s-ar putea să vedem o dezgheţare a pieţei imobiliare. Lumea nu poate sta la nesfârşit cu banii aştepând scăderea preţurilor, iar la primele semne de creştere s-ar putea să înceapă o presiune mare la cumpărare.

  • Cresc ratele la euro: Banca Centrală Europeană a dublat dobânda de referinţă la euro de la 0,75% la 1,5% în încercarea de a controla inflaţia. Este cea mai mare majorare de dobândă din ultimul deceniu

    Banca Centrală Europeană a majorat joi dobânda de referinţă la euro de la 0,75% la 1,5% în încercarea de a controla inflaţia, care a scăpat de sub control.

    Este cea mai mare creştere de dobândă la euro din ultimul deceniu.

    Prin această decizie, Banca Centrală Europeană arată că principala problemă este inflaţia şi nu scăderea sau recesiunea economică care va veni.

    Pieţele financiare au anticipat această decizie, dar întrebarea este cu cât va creşte dobânda la următoarea şedinţă.

    Euro a scăzut uşor în urma anunţului, extinzând scăderile anterioare. Moneda s-a tranzacţionat în scădere faţă de dolar, la 1,0001 dolari. Obligaţiunile din zona euro s-au redresat. Randamentul la 10 ani al Germaniei a scăzut cu 0,1 puncte procentuale, tranzacţionându-se la 2,09%.

    Banca centrală a anunţat că rata de referinţă pentru depozite va creşte de la 0,75% la 1,5%, fiind pentru prima dată când efectuează două creşteri consecutive de această amploare. Rata operaţiunilor principale de refinanţare va creşte cu o valoare similară, până la 2%, iar rata facilităţii de creditare marginală va creşte la 2,25%.

    De asemenea, Consiliul a decis să facă mai puţin atractivă o schemă de 2,1 miliarde de euro de împrumuturi pentru a încuraja băncile comerciale să le ramburseze anticipat. Măsura este primul pas în direcţia reducerii bilanţului de 8,8 mld. euro al BCE şi se aşteaptă să fie urmată de o reducere a valorii obligaţiunilor care ajung la scadenţă pe care le înlocuieşte într-o parte a portofoliului său de active de 5 mld. euro începând de anul viitor.

    Aceasta a declarat că termenii împrumuturilor – cunoscute sub denumirea de operaţiuni de refinanţare pe termen lung cu ţintă precisă – vor fi modificaţi începând cu 23 noiembrie pentru a creşte rata dobânzii pe care băncile o plătesc pentru acestea. Noile rate vor fi “indexate la media ratelor dobânzii cheie aplicabile la BCE în această perioadă”. Acesta a adăugat că băncilor li se vor oferi oportunităţi suplimentare de rambursare anticipată a împrumuturilor, acum că acestea au devenit mai puţin atractive.

    Frederik Ducrozet, şeful departamentului de cercetare macroeconomică de la Pictet Wealth Management, a declarat că măsura de modificare retroactivă a termenilor este “o decizie riscantă” şi că aceasta ar stimula “probabil” băncile să ramburseze mai devreme fondurile împrumutate. Unele bănci au avertizat că modificările retroactive vor afecta credibilitatea operaţiunilor de refinanţare ale BCE şi vor limita capacitatea acesteia de a le utiliza în viitor.

    Într-o modificare separată, banca centrală a anunţat că va reduce cu 0,5 puncte procentuale rata dobânzii pe care o plăteşte pentru rezervele minime obligatorii depuse de instituţiile de credit. Rata pentru acestea ar urma să se deplaseze în jos de la rata principală de refinanţare la rata de depozit pentru a o alinia “mai strâns cu condiţiile de pe piaţa monetară”.


     

  • Cât de mult au fost afectaţi românii de creşterea ROBOR peste 8%? Peste 81.000 de români au trecut de la ROBOR la IRCC sau la dobândă fixă

    Creşterea substanţială a indicelui ROBOR în acest an la peste 8%, în urma înăspririi politicii monetare determinată de explozia inflaţiei, a mărit tensiunea persoanelor fizice şi a firmelor care mai au credite cu dobândă variabilă legată de acest indice şi a determinat românii să meargă la bancă şi să solicite diverse măsuri precum schimbarea indicelui de referinţă din ROBOR în IRCC sau trecerea la dobândă fixă, refinanţări, suspendări de rate sau alte măsuri.

    Concret, peste 100.000 de debitori persoane fizice au optat pentru una dintre aceste măsuri în primele opt luni ale anului, conform datelor centralizate de Asociaţia Română a Băncilor (ARB).

    Dintre aceştia, peste 81.000 de români au trecut de la ROBOR la IRCC sau la dobândă fixă, la propria bancă sau la alte bănci.

    Circa 26.177 de debitori persoane fizice au optat pentru schimbarea indicelui ROBOR cu IRCC din contractele de credit, la băncile la care aveau iniţial creditul. Indicele ROBOR la 3 luni a urcat ieri la 8,15%, în timp ce IRCC care se aplică la creditele retail de după luna mai 2019, este la jumătate, respectiv 4,06%.

    Alţi 1.421 de debitori persoane fizice au solicitat schimbarea indicelui ROBOR cu dobânda fixă în contract, tot la banca iniţială.

    Totodată, 54.024 de clienţi persoane fizice au optat pentru refinanţarea creditului la altă bancă, trecând la IRCC sau dobândă-fixă.

    Un număr de 7.649 români au suspendat ratele pe moratoriu legislativ, în timp ce 15.547 persoane fizice au beneficiat de soluţii aplicate de bănci.