Studiul dezvăluie că femeile sunt cel mai afectate de această inegalitate – primii 22 de bogaţi ai lumii au mai mulţi bani decât toate femeile din Africa, de pildă. De asemenea, 12,5 miliarde de ore de muncă neplătită sunt făcute de femei în fiecare zi, care contribuie cu 10.800 de miliarde de dolari anual la economia globală. Potrivit Bloomberg Billionaire Index, Jeff Bezos este în continuare cel mai bogat om din lume, chiar şi după ce a pierdut 10 miliarde de dolari într-un an. El are o avere estimată la 115 de miliarde de dolari, fiind urmat îndeaproape de fondatorul Microsoft, Bill Gates, cu o avere estimată la 113 miliarde de dolari.
Tag: dezvaluiri
-
Cum să opreşti duminica să se transforme într-o zi de luni muncind în afara programului
Duminica obişnuia să fie zi de relaxare, în care să petreci timp cu familia şi prietenii sau în care sa te ocupi de lucruri personale. Acum, din ce în ce mai mulţi oameni spun că nu folosesc weekendul pentru odihnă ca în trecut, scriu colaboratori ai publicaţiei inc.com. Un studiu din 2017 realizat de Enterprise Holdings dezvăluia că aproape şapte din 10 americani lucrează 9 ore cel puţin într-un weekend o dată pe lună. Acelaşi studiu a dezvăluit faptul că două treimi din respondenţi cred că angajatorii lor se aşteaptă ca ei să lucreze în weekend. De asemenea, 61% dintre ei spuneau că se străduiesc să nu se gândească la muncă pe parcursul weekendului, iar două treimi au recunoscut că şi-au verificat şi au răspuns unor e-mailuri legate de muncă într-un weekend obişnuit.
Colaboratorii Inc. cred însă că pentru sănătatea noastră fizică şi psihica, ar trebui să ne oprim sau să minimizăm munca din perioada weekend-ului şi să o plasăm între luni şi vineri, unde trebuie să fie de fapt. Ar trebui să recâştigaţi acest echilibru, chiar dacă sunteţi în mijlocul construirii unui start-up sau sunteţi un freelancer care nu are venituri consante.
Iată câteva modalităţi prin care să vă câştigaţi înapoi duminica de relaxare:1. Opriţi sentimentul de vină – nu există niciun motiv pentru care să vă simţiţi rău legat de faptul că vă luaţi o pauză de o zi de la muncă. Aceasta este necesară pentru sănătatea fizică, emoţională şi psihica, cât şi pentru productivitatea şi creativitatea noastră. Colegii ar trebui de asemenea să recunoască valoarea de a vă lăsa să „vă încărcaţi bateriile”.
Pentru a nu vă mai simţi vinovat în legătură cu timpul vostru liber, trebuie să învăţaţi să ignoraţi gândirea negativă a celor din jur şi a voastră. Concentraţi-vă pe ceea ce aveţi de realizat şi planificaţi timp pentru relaxare, de asemenea.2. Ieşiţi din mediul de muncă – chiar dacă este convenabl să ai un birou acasă, este foarte uşor ca astfel să dobândiţi unele obiceiuri proaste. S-ar putea să vreţi să vă verificaţi mailurile, să trimiteţi o chitanţă rapid sau să scrie o listă de „to do-uri” pentru luni; astfel nu faceţi decât să deschideţi uşa muncii. Cât timp sunteţi în apropierea unui birou, s-ar putea să lucraţi atunci când nu va fi nevoie. Îndepărtaţi-vă de muncă şi începeţi ceva diferit, optând pentru timpul petrecut cu familia, prietenii sau cu animalul vostru de companie. Sau, puteţi să vă deconectaţi total şi să petreceţi timp cu voi înşivă.
3. Impuneţi-vă limite vouă şi celor din jur: pentru freelanceerii care creează un program de muncă flexibil, există anumite perioade în care munca duminica este necesară. Dar, dacă clienţi şi angajaţii primesc semnale de la voi în weekend, atunci ei fie vor fi enervaţi fiindcă le stricaţi timpul lor liber, fie vor presupune că este în regulă să vă contacteze în weekend – chiar dacă nu plănuiţi să lucraţi în fiecare duminică. Mai degrabă decât să creaţi confuzii, impuneţi anumite limite şi nu le permiteţi celor care vor să vă fure din timpul petrecut în afara muncii. Nu anunţaţi că lucraţi în acele zile. Şi nu corespondaţi cu ai voştri colegi.
4. Faceţi-vă planurile pentru ziua de luni începând cu ziua de vineri – Unul dintre motivele pentru care oamenii lucrează duminica este că vor să se pregătească pentru săptămâna care urmează. Sunt tentaţi să trimită agende, e-mailuri, întrebări sau chiar noi sarcini de lucru sâmbătă seară. Câteodată acea jumătate de oră despre care credeai că ai nevoie se transformă în câteva ore de muncă. În loc de asta, creaţi-vă agenda pentru zilele de luni sau pentru săptămâna care urmează în ziua de vineri; dedicaţi o jumătate de oră acestei activităţi.
-
Un angajat al unui aeroport a dezvăluit 5 secrete despre acestea. Care sunt lucrurile mai puţin cunoscute despre aeroporturile lumii
Aeroportul imaginaţiei voastre arată probabil ca cel din filmul „Love Actually”: un loc în care oamenii se întâlnesc cu lacrimi de fericire în ochi şi apoi îşi încep aventurile. În viaţa reală, aeroporturile sunt lumi cu totul diferite, în care uneori oamenii poartă pijama în public, beau martini-uri la 8 dimineaţa şi ignoră toate regulile când vine vorba de alinierea pentru urcarea în avion, scriu jurnaliştii de la Bloomberg.
Întâmplările de pe unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Statele Unite, Los Angeles International Airport (LAX), au inspirat chiar şi un serial, al cărei personaj central este Heather Locklear – o superfemeie care administrează cei 55.000 de angajaţi ai aeroportului şi 240.000 de pasangeri zilnici. Seria a fost anulată după un singur sezon, deşi informaţiile din cadrul acesteia erau interesante.
Potrivit lui James Janovec, administratorul operaţiunilor, din care a fost inspirat personajul lui Locklar, un avion decolează din 50 în 50 de secunde de pe LAX. Facilitatea are mai mulţi agenţi de securitate decât oriunde altundeva, care monitorizează circa 100 de pasageri într-un minut în cele mai aglomerate săptămâni.
Ce au mai descoperit jurnaliştii de la Bloomberg despre LAX?
1. Există anumite niveluri sociale în lounge-uri
„Poţi să îţi dai seama când un client se află pentru prima dată în lounge fiindcă, fără excepţie, de fiecare dată fac un tur complet în căutarea celor mai bune locuri”, spune Anastasia Jenkins, care s-a ocupat de managenementul lounge-ului alianţei aviatice Star Alliance la aeroportul internaţional Los Angeles, încă de la deschiderea acestuia, în 2013. În fiecare zi, ea găzduieşte aproximativ 1.800 de călători internaţionali, care aşteaptă în medie aproximativ două ore pentru zborul lor în timp ce beau vin spumant gratuit (116.000 de sticle în 2018).
2. Vedetele adevărate se urcă în avion printr-un terminal privat
Majoritatea VIP-urilor care merg prin LAX folosesc un terminal separat. Private Suite este un club care se adresează doar membrilor şi care costă 4.500 de dolari anual, la care se adaugă minimum 2.700 de dolari la fiecare zbor.
3. Ce poţi să faci cât timp aştepţi să te urci în avion? Pe LAX, aceasta este o întrebare de milioane de dolari. Vânzările de retail şi duty free-ul au generat vânzări de 205 milioane de dolari şi 234 milioane de dolari în ultimele 12 luni. LAX are un adaos comercial mai mare decât majoritatea aeroporturilor din Statele Unite – în creştere cu 18% peste preţul clasic de retail.
4. Eşti scanat de 20 de ori înainte de vamă
Dintre cei 34.000 de pasageri care ajung pe aeroportul LAX în fiecare zi, aproximativ 500 sunt selectaţi pentru filtre de securitate suplimentară, iar doi sau trei sunt trimişi înapoi de unde au venit.
5. Diferite aeroporturi au propriile motive de alarmă. În Texas şi Arizona, spre exemplu, se consideră că armele sunt motive de alarme majore. Situaţia nu este la fel în California, unde acestea sunt stabilite mai des din cauza unor obiecte inofensive. „Ar trebui să vedeţi ce generează pe scannerele noastre o felicitare care include şi muzică”, spune Jeffries, precizând că echipa sa de specialişti în explozibil a avut circa 3.000 de apeluri în legătură cu hazarduri potenţiale în prima jumătate a anului. Acestea includ totul de la artificii, până la grenade inerte.
O modalitate de a identifica aceste crize este cu ajutorul câinilor: în Statele Unite există 400 de câini cu o astfel de pregătire, care trec prin 12 săptămâni de antrenament astfel încât să dobândească abilitatea d a identifica sute de materiale explozibile doar mirosindu-le.
-
„Webul solitar”, refugiul celor sătui de viralităţile online şi împărăţia umbrelor pentru cei care nu primesc like-uri
IMG 0528, zero vizualizări: un tată şi micul său copil rătăcesc prin parc vorbind în ceea ce sună a rusă. DSC 0429, 9 vizualizări: o femeie indiană în veşmânt tradiţional violet, cu un microfon în mână, ţine o prelegere. DSC 0082, fără vizualizări: o imagine cu flori iese încet dintr-o imprimantă laser. Aceste videoclipuri nu există pentru nimeni sau aproape pentru nimeni, nu au pretenţia de a fi vizualizate, partajate sau comentate. A le descoperi aduce deja un pic a profanare. Dar navigarea prin debaraua webului, printre serii de numere aleatorii şi liste de redare ale nimănui, devine o experienţă irezistibilă.
Această materie întunecată a galaxiei YouTube, omniprezentă şi totuşi invizibilă, a fost botezată de jurnalistul american Joe Veix în 2016 The Lonely Web, webul singuratic. Poate conţine clipuri video nevăzute de nimeni, melodii pe Spotify niciodată ascultate sau tweeturi care nu au fost niciodată citite (prin intermediul Lonely Tweets).
Deşi este dificil de definit cu exactitate conturul acestei nebuloase, unele elemente revin totuşi frecvent: scene banale zilnice, locuri anonime, videoclipuri identificabile în funcţie de ştampila implicită dată de camera utilizată şi o vizibilitate cât mai redusă posibil. Luate separat, aceste videoclipuri nu aduc mare lucru, dar magia lor apare după câteva minute de navigare rapidă. „Sunt amatori, fermecători şi ciudat de trişti“, a rezumat Joe Weix în 2016 webul solitar.
Ce-i poate împinge pe aceşti utilizatori să-şi înmulţească postările de videoclipuri dacă nimeni nu se uită la ele? Nu vom şti nimic niciodată. Canalele lor de YouTube sunt de cele mai multe ori austere ca videoclipurile lor, ceea ce le face greu de descoperit.
Pentru a explora acest univers uitat există mai multe tehnici cu eficienţă variabilă. Prima şi cea mai evidentă este folosirea unuia dintre numeroasele portaluri şi playlisturi YouTube dedicate acestuia. Pe platforma Reddit, două secţiuni, r / IMGXXXX şi r / DeepIntoYouTube, înregistrează perle din adâncurile lumii digitale. Pentru creatorul celei de-a doua, este important a reaminti, prin această iniţiativă, că web-ul aparţine tuturor: „Videoclipurile necunoscute nu sunt importante în sine, dar este important pentru Internet că ele există şi că oamenilor să le facă plăcere să le vadă sau să le partajeze“.
Tehnica lui de a le dezgropa? „Fac încontinuu clic pe videoclipurile asociate de către YouTube pentru a găsi ceva de valoare (…), dar tehnica este puţin depăşită“, recunoaşte el.
Pe lângă aceste proiecte colaborative, mai multe site-uri propun rătăciri pe trasee algoritmice. Default Filename TV, YouHole.tv, Underviewed. Premiul pentru experienţă metafizică revine site-ului Astronaut.io, creat în 2017 de Andrew Wang şi James Thompson care rulează aceste videoclipuri pe fundalul sonor al piesei Clair de lune a lui Claude Debussy. Fundalul vizual constă în imagini din spaţiu. Feeric.
Există şi un proiect francez, Petit Tube, creat în 2011 de un artist digital de 33 de ani, Yann „Morusque” van der Cruyssen. Funcţionează „căutând secvenţe de litere la întâmplare, cu unele reguli: să nu fie prea lungi, nici prea recente şi să nu existe prea multe vizualizări. Ca atunci când merg într-un oraş pe care nu îl cunosc”, a explicat artistul pentru Le Monde.
„Aş prefera să mă plimb la întâmplare pe străzi decât să merg la o clădire care mi-a fost recomandată. Pe internet, totul este foarte bine marcat. Sistemul de recomandări s-a schimbat cu adevărat, acum este mult mai riguros, te redirecţionează către conţinutul care face milioane de vizualizări.”
În ceea ce priveşte aceste videoclipuri, tendinţa este de a lupta împotriva acestei căi caracterizate de algoritmi de recomandare. Vizualizarea la întâmplare permite, privilegiu rar, dezorientarea sistemelor de urmărire automate. Astfel pot fi sparte bule create de filtre în care YouTube şi alte platforme îi izolează pe navigatori.
Relicvă a internetului pre-GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon şi Microsoft), în care YouTube era doar cea mai practică soluţie pentru transmiterea videoclipurilor către cei dragi, creaţiile webului solitar, care nu încearcă să-şi maximizeze viralitatea, devin aproape subversive. Există milioane de „anti-influenceri” care o fac în fiecare zi, uneori până la extrem: pe 22 iulie, revista The Outline l-a prezentat pe domnul Niiyama, autorul japonez în vârstă de 52 de ani a 20.000 de videoclipuri cu pisici – şase videoclipuri pe zi, timp de opt ani – fără altă ambiţie decât de „a observa viaţa unei pisici”.
În mod ironic, de la expunerea media, prezenţa pe canalul de YouTube al domnului Niiyama a explodat de la 200 la 12.000 de abonaţi. Acestea sunt cifre care fac canalul său eligibil pentru Programul Partener YouTube, cenaclul creatorilor remuneraţi – dreptul de intrare este acordat acum celor cu cel puţin 1.000 de abonaţi şi 4.000 de ore de vizionare în ultimele 12 luni. Surd la sirenele profitului, domnul Niiyama nu şi-a schimbat videoclipurile cu pisici, garantate a fi fără publicitate.
În fiecare minut, 500 de ore de imagini sunt turnate pe platformă. Doar o mică parte din ele vor cunoaşte gloria. Dar, printre acestea, unele provin din acest web invizibil şi au devenit un succes uriaş. „Chocolate Rain”, „Charlie Bit My Finger”, „Jonathan”. Înainte de a deveni monumente lucrative ale culturii internetului, toate au fost, pentru scurt timp, videoclipuri de o banalitate totală.
De ce ar prefera cineva talentul, sau antitalentul, unor anonimi în faţa unor conţinuturi mainstream ce trezesc interesul a mii, zeci de mii sau chiar milioane de oameni? Este vorba de sentimentul de explorare individuală. Vizionarea filmuleţelor pescuite de pe webul solitar – petreceri de familie, întâlniri de afaceri, proiecte de şcoală – poate da un sentiment de epuizare, de ceva voyeuristic, chiar greşit. Însă în acelaşi timp, în comparaţie cu părţile din viaţa fiecăruia supraeditate, agitate, postate selectiv pentru a impresiona, a explora webul solitar dă senzaţia de revigorant şi onestitate.
„Uneori, când mă simt ameţit de cascada de tendinţe virale şi de consumul fierbinte din feedurile mele, încarc un generator de numere aleatorii şi îl folosesc pentru a căuta pe YouTube videoclipuri fără nume, pe care nu le-a mai văzut nimeni până acum. Senzaţia este ca şi cum te-ai zbengui printre transmisii de filme extraterestre de supraveghere a umanităţii. Fac clic indiscriminat: un bărbat explică cum şi-a schimbat bicicleta cu o cameră video folosită, un copil dansează în faţa televizorului pe muzică disco din anii ’90, o fată stă singură în bucătăria ei şi mârâie: «Aşa se fac negresele»”, explică Joe Veix.
Vechiul, ciudatul internet n-a dispărut niciodată. Se ascunde doar, la vedere, pe platformele de social media modern.
Iar webul solitar poate ascunde comori. Este şi cazul celebrei rochii care a pus pe jar internetul în urmă cu câţiva ani.
Totul a pornit de la Cecilia Bleasdale, când aceasta a probat o ţinută pentru nunta fiicei sale Grace într-un magazin Roman Originals, la aproximativ 30 de minute de Liverpool, la începutul lunii februarie 2015. Femeia, în vârstă de 57 de ani atunci, a făcut fotografii cu trei posibile rochii şi i le-a trimis fiicei. A ales opţiunea albastru cu negru, care a costat 74 de dolari, iar în drum spre casă i-a trimis lui Grace mesajul că a cumpărat rochia din a treia fotografie.
„A, cea cu alb şi auriu?”, i-a răspuns Grace.
„Nu, este albastru cu negru.”
„Mamă”, a venit replica fiicei, „dacă crezi că este albastru cu negru, trebuie să te duci să vezi un doctor.”
Neputând să cadă de acord în privinţa culorilor rochiei nici cu logodnicul ei, Grace a încărcat iluzia optică pe Facebook. Câţiva oameni au dat like; cinci sau şase prieteni au dezbătut problema în comentarii.
La nuntă, mai târziu în acea lună, interesul pentru rochie aproape că dispăruse. Totuşi, ceva din postarea de pe Facebook a captivat-o pe Caitlin McNeill, prietena lui Grace şi chitarista trupei de folk Canach. După ceremonie, tânăra de 17 ani a postat imaginea pe Tumblr pentru cei 2.000 de urmăritori ai ei sub numele de utilizator Swiked. A adăugat subtitrarea: „Vă rog să mă ajutaţi – rochia asta este alb cu auriu sau albastru cu neagru? Eu şi prietenii mei nu am reuşit să cădem de acord şi asta ne tulbură”. Postarea a decolat rapid, apoi a sărit pe Twitter, unde a devenit un hashtag. Curând, rochia a ajuns „Acea Rochie – The Dress”. Până la sfârşitul zilei, se pare că toată populaţia planetei se certa pe această temă. Dacă este urmată traiectoria viralităţii înapoi, rămâne un detaliu omis de mulţi: unul dintre cele mai mari fenomene virale din ultimul deceniu a început ca o postare pe Facebook cu mai puţin de 20 de like-uri. Însă numărul de like-uri de pe Facebook s-ar putea să nu mai conteze prea mult timp. Vorba umblă că platforma de social media ar putea renunţa la contorizarea aprecierilor după ce această funcţie a dispărut de pe Instagram, pentru a „reduce presiunile”. Experimente au fost făcute în acest sens în Canada, Japonia, Irlanda, Italia, Brazilia, Australia şi Noua Zeelandă. Utilizatorii puteau vedea o listă cu like-uri pentru propriile postări, dar nu puteau vedea numărul pentru postările altora. Enoriaşii webului solitar nu
pot fi decât mulţumiţi. -
Despre vulnerabilităţi informatice, în mijlocul deşertului
Cu temperaturi de peste 40 de grade pe timp de vară, iconicul Las Vegas nu poate fi descris o destinaţie turistică populară în luna august. Totuşi, 22.200 de persoane au călătorit spre aceasta din toate colţurile lumii în intervalul 3-9 august şi s-au îngrămădit în hotelurile de pe celebra „strip”, artera care conectează principalele atracţii ale oraşului. Aruncatul zarurilor nu a fost însă principala lor preocupare. Toţi au veniti aici pentru Black Hat, descris în presa internaţională drept „cel mai mare eveniment axat pe securitate informatică” al lumii, un eveniment cu expozanţi care îşi prezintă cele mai noi produse de securitate cibernetică, dar, mai ales, cele mai recente descoperiri legate de vulnerabilităţi ale unor cercetători şi pasionaţi de securitate informatică în produsele giganţilor din tehnologie pe care le folosim zilnic.
La peste 10.000 de km depărtare de casă, în una dintre sălile de conferinţă ale unuia dintre hotelurile opulente ale „Oraşului Păcatelor” i-am găsit pe Andrei Luţaş şi Dan Luţaş (– care nu sunt înrudiţi, dar sunt numiţi de colegii lor „fraţii geniali de la Bitdefender”). Timp de câteva ore, ei au prezentat în mod detaliat tehnicalităţile unei vulnerabilităţi care a ţinut apoi titlurile publicaţiilor internaţionale de profil.
Cei doi Luţaş, care lucrează în biroul din Cluj-Napoca al producătorului românesc de soluţii de securitate informatice, au descoperit un defect care vizează toate procesoarele Intel, fie că sunt folosite de companii sau de oamenii de rând. Un atac informatic bazat pe această vulnerabilitate ar permite accesul la toate informaţiile existente pe sistemul de operare, inclusiv parole, coduri de acces, conversaţii private şi documente sensibile. Circa trei din patru procesoare de pe piaţă sunt fabricate de Intel, ceea ce face ca un număr semnificativ de utilizatori din toată lumea să fi fost expuşi la riscul de a deveni potenţiale ţinte.
Tipul de atac se încadrează în rândul celor bazate pe executare speculativă, o modalitate prin care procesorul rulează multiple instrucţiuni simultan şi intuieşte acţiuni viitoare ale utilizatorului pentru o experienţă de utilizare mai plăcută, au fost descoperite iniţial la începutul anului 2018, cunoscute sub denumirea Meltdown. De atunci, mai multe variante de atac au fost descoperite şi rezolvate, total sau în parte, prin actualizări ale sistemelor de operare.
Noua vulnerabilitate descoperită de Bitdefender poate să ocolească toate mecanismele de remediere implementate după descoperirea vulnerabilităţilor de acest tip asemănătoare găsite anterior. În plus, persoanele expuse la sustragerea de date pe baza acestei vulnerabilităţi nu pot să afle de existenţa unei breşe întrucât atacul nu lasă urme şi nu poate fi depistat de soluţii de securitate. „Odată ce află de această vulnerabilitate, criminalii informatici ar avea puterea să descopere cele mai vitale şi bine protejate informaţii ale companiilor şi indivizilor din întreaga lume, dar şi posibilitatea să le sustragă, să şantajeze, să saboteze şi să spioneze. Cercetarea acestor atacuri este cu adevărat revoluţionară întrucât ajunge la însăşi esenţa modului în care funcţionează procesoarele moderne şi necesită o înţelegere profundă a procesoarelor, sistemelor de operare şi tehnicilor de executare speculativă”, a detaliat într-o informare de presă Gavin Hill, vicepreşedinte pentru centre de date şi produse de securitate pentru reţele la producătorul. Bitdefender a colaborat cu Intel timp de aproape un an până la momentul comunicării publice a acestui nou atac.
De ce derulează însă producătorul românesc de soluţii de securitate informatică astfel de cercetări ? „Noi avem capabilităţile tehnice de a produce tipul acesta de informaţie şi avem în vedere ceea ce se numeşte «threat intelligence», adică să ştim totul despre ameninţări informatice, un tip de inteligenţă care devine depăşit fiindcă vulnerabilităţile acestea se află şi altundeva, se află în dispozitive hardware care ar putea conţine un virus. Dacă pentru software există platforme automatizate care descoperă vulnerabilităţi, la hardware trebuie să cunoşti aceste vulnerabilităţi”, explică Bogdan Botezatu, director de cercetare la Bitdefender. „Dacă în 2007, câţiva oameni din cadrul Bitdefender puteau analiza toate ameninţările informatice de atunci, care erau în jur de 10.000, în prezent ne vin între 300.000 şi 500.000 de ameninţări informatice în fiecare zi. Întrebarea este cum ţii pasul cu aşa ceva?”, descrie el evoluţia ameninţărilor cibernetice de-a lungul anilor. „Noi avem un «shop» destul de mare în Iaşi, probabil baza analizei, un laborator fabulos, la Palas Mall, un centru de birouri care arată ca în Praga, unde avem circa 200 de oameni de analiză antimalware. Din păcate, 200 de oameni vs. 500.000 de ameninţări informatice nu este rezonabil”, explică specialistul. Atfel, în 2006, şi-au zis: „Ce-ar fi să angajăm roboţi, să facem algoritmi de inteligenţă articială?, povesteşte Botezatu, referindu-se la o perioadă în care inteligenţa articială nu era aplicată nicăieri, nici măcar în banking. În 2008 compania avea deja 12 patente pe inteligenţă artificială în cybersecurity. „Unii dintre angajaţii din Iaşi supraveghează algoritmii de inteligenţă artificială să nu fie antrenaţi pentru caracteristicile greşite. Iar cei doi „fraţi” Luţaş fac parte din „mâna de oameni” – la nivel internaţional – capabili să descifreze astfel de vulnerabilităţi.
Colaborarea între companii din toate colţurile lumii – şi chiar şi cu persoane care nu sunt încadrate în organigrama unui gigant pare să fie esenţială în „războiul informatic”. În cazul Intel, de pildă, vulnerabilitatea a fost remediată printr-un update software de Microsoft, fundaţia Linux şi ceilalţi dezvoltatori de sisteme de operare. Colaborările din industrie se extind până la orice pasionat de astfel de descoperiri, aflat în orice colţ al lumii, iar companiile din tehnologie încurajează acest tip de cooperări.
Spre exemplu, Microsoft a anunţat în cadrul evenimentului că va creşte valoarea recompenselor oferite cercetătorilor şi „hackerilor etici” care dezvăluie posibilele vulnerabilităţi în infrastructura serviciului cloud al companiei. Prin intermediul programului de recompense al companiei oricine poate „câştiga” 300.000 de dolari dacă face o descoperire importantă legată de posibilele breşe de securitate ale acestui serviciu.
“Pentru a permite cercetătorilor să testeze cu încredere, în mod agresiv, Azure, invităm un grup select de indivizi talentaţi să vină şi să facă tot ce pot pentru a simula atacurile hackerilor”, a scris Kymberlee Price, un manager de securitate al Microsoft, într-o postare pe blog. Laboratorul de securitate este construit astfel încât să fie izolat de clienţii companiei – tocmai cu scopul cercetării posibilelor vulnerabilităţi ale infrastructurii cloud a Microsoft.
Accesul la laboratorul de securitate al gigantului este însă limitat şi necesită înregistrarea. În afară de aceste recompense maxime, Microsoft oferă prin programul de recompense şi „premii” mai mici, cuprinse între 500 de dolari şi 40.000 de dolari. „Prin indentificarea şi raportarea vulnerabilităţilor către Microsoft, cercetătorii din securitate au demonstrat în mod repetat că să lucrezi împreună înseamnă să-i protejezi pe clienţi”, a adăugat Price, care a confirmat că Microsoft a oferit recompense de 4,4 milioane de dolari în ultimele luni.
În cadrul Black Hat, şi Apple a anunţat deschiderea unui program de recompense pentru dezvăluirea de vulnerabilităţi legate de iOS şi MacOS, iar valoarea sumei acordate celor care fac descoperiri majore poate ajunge la 1 milion de dolari. Apple oferă iPhone-uri „hackerilor etici” şi cercetătorilor, astfel încât aceştia să le indice vulnerabilităţile posibile. Pot fi atacate smartphone-urile inteligente lansate de Jobs în 2007?
Natalie Silvanovich, parte din echipa Project Zero a Google (echipa de analişti de securitate informatică angajaţi de Google să găsească breşe de securitate exploatate de hackeri şi agenţii de inteligenţă din toată lumea) a povestit despre modul în care, prin interacţiuni la distanţă, puteau fi atacate smartphone-urile iPhone. Echipa pe care o reprezintă a descoperit nu mai puţin de 10 astfel de vulnerabilităţi legate de modalităţile de trimitere a SMS-urilor, MMS-urilor, Voimail-urilor, iMessage-urilor şi Mail-urilor – toate remediate de către Apple. „Spre deosebire de Android, mesajele SMS sunt procesate în cod nativ de către iPhone, aspect care creşte posibilitatea coruperii memoriei.” Potrivit ei, aceste vulnerabilităţi au fost însă remediate de către Apple.
Iar când vine vorba de mesaje, situaţia pare să devină şi mai complicată în materie de securitate când vorbim despre cele trimise prin intermediul WhatsApp. În cadrul unei alte prezentări de la Black Hat, cercetători ai companiei de securitate israeliană Check Point au dezvăluit cum WhatsApp ar putea fi atacat în scopul modificării mesajelor trimise de către un utilizator, precum şi a identităţii acestuia. Potrivit cercetătorilor, aceste vulnerabilităţi au fost raportate către WhatsApp anul trecut, dar au rămas în continuare exploatabile. Prezentarea „Reverse Engineering WhatsApp Encryption for Chat Manipulation and More” (Ingineria inversă a criptării WhatsApp pentru manipularea chat-ului şi chiar mai mult) a lui Roman Zaikin, cercetător pe zona de securitate şi Oded Vanunu, şef al cercetătorii vulnerabilităţilor la Check Point, a explicat detaliat descoperirea lor. În urmă cu un an, Zaikin, împreună cu un alt cercetător au reuşit să inverseze ingineria codului sursă al WhatsApp şi să decripteze cu succes traficul WhatsApp. Ei au descoperit trei modele posibile de atac, toate exploatând modalităţi prin care utilizatorii finali să fie păcăliţi, iar atacatorul să aibă acces la armele de interceptare şi manipulare a mesajelor trimise pe WhatsApp. Una dintre vulnerabilităţile prezentate oferea atacatorului posibilitatea de a modifica răspunsul pe chat al unei persoane de către atacatori.
La momentul întâlnirii cu jurnaliştii din cadrul BlackHat, WhatsApp găsise soluţia de rezolvare doar pentru una dintre aceste vulnerabilităţi. Dar cei 1,5 miliarde de utilizatori ai WhatsApp (deţinută de Facebook) sunt potenţiale victime ale atacatorilor ce ar putea exploata celelalte două vulnerabilităţi, potrivit celor doi cercetători. „WhatsApp şi-a arătat disponibilitatea de a răspunde, dar a făcut puţine lucruri în direcţia remedierii situaţiei. Prin urmare, am decis să răspândim informaţiile tehnice şi scenariile posibile de atac în cadrul Black Hat USA 19 pentru a creşte gradul de conştientizare”, a spus Zaikin.
Ingineria inversă poate fi însă folosită chiar şi în deturnarea unui avion sau, cel puţin, aşa cred specialiştii companiei de securitate informatică IOActive. Ei au descoperit un punct slab al sistemelor aeronavelor Boeing 787 Dreamliner. Ruben Santamarta, consultant pe securitate al IOActive, a povestit în faţa participanţilor că a descoperit breşe de securitate în software-ul folosit de o reţea de computere de la bordul aeronavelor. Santamarta a povestit că descoperirea a început printr-o simplă căutare pe Google. Voia să vadă dacă există documente din domeniul tehnologiei care pot fi exploatate online. Potrivit lui, după doar câteva minute de căutare, a găsit un server de Boeing neprotejat care dezvăluia codul folosit pe aeronave Boeing 787.
Pe o astfel de aeronavă, există trei reţele electronice: una dintre acestea destinată aspectelor care nu sunt critice, cum ar fi entertainment-ul la bord, a doua, aplicaţiilor folosite de echipaj şi echipele de mentenanţă, iar a treia este folosită de echipamentul de avionică ce controlează zborul avionului şi citeşte senzorii acestuia.
Software-ul despre care a vorbit Santamarta este folosit de cea de-a doua reţea. Totuşi, el a sugerat că este posibil ca sistemul din primea reţea să ofere acces spre cea de-a doua, de unde atacatorii ar putea exploata informaţiile deţinute de membrii ecbipajului pentru a pătrunde în cea de-a treia reţea. În teorie, aceasta ar putea fi o nouă modalitate de a deturna o aeronavă.
„Am dovedit vulnerabilităţile, dar nu şi că acestea sunt exploatabile, astfel că prezentăm ceea ce credem noi că sunt. Avem acces limitat la informaţii, astfel că este imposibil de spus cu siguranţă dacă factorii de protecţie despre care Boeing vorbeşte funcţionează. Le oferim asistenţa noastră”, a spus Santamarta.
Boeing insistă că software-ul din cea de-a doua reţea nu poate fi exploatat în modalitatea descrisă de IOActive. Potrivit declaraţiilor făcute ulterior în presa internaţională, gigantul Boeing spune că scenariile descoperite de Santamarta „nu pot afecta părţi critice sau esenţiale ale sistemelor aeronavelor şi nu descriu o modalitate prin care atacatorii să acceseze de la distanţă sistemele importante precum cel de avionică al unui Boeing 787”. Lista potenţialelor „uşi” pe care pot pătrunde atacatorii informatici descrise la BlackHat ar umple toate paginile revistei – iar pentru cele existente în prezent în lume, probabil nu ajung paginile tuturor publicaţiilor internaţionale. În plus, lista este deschisă fiindcă zi de zi, acesteia i se adaugă noi breşe, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii.
Ce este Black Hat?
Black Hat este un eveniment de securitate cibernetică, axat pe discuţii şi traininguri despre securitate informatică. Evenimentul aduce laolaltă o varietate de oameni interesaţi de securitatea informatică, de la persoane non-tehnice, până la executivi, cercetători, lideri ai domeniului şi chiar şi hackeri. Conferinţa are loc anual în Las Vegas, Barcelona, Londra, Abu Dhabi.
Black Hat USA, care se desfăşoară la începutul lunii august, este cel mai mare eveniment de securitate informatică. Evenimentul a fost lansat în 1997 de Jeff Moss, cel care a lansat şi DEF Con – una dintre cele mai mari şi importante convenţii ale hackerilor.
Evenimentul este structurat în două părţi: timp de patru zile, experţi în securitate, precum şi experţi aspiranţi, plătesc mii de dolari pentru a participa la sesiuni de training pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile în materie de securitate (la acestea presa nu este invitată). În alte două zile, evenimentul este format din briefing-uri în care experţi şi cercetători din toată lumea vorbesc despre cele mai recente descoperiri, mai ales noi vulnerabilităţi.
-
Dezvaluire recentă despre Michael Jackson! Ce l-a ucis, de fapt, pe megastar
Matt Fiddes (38 de ani), care s-a ocupat de securitatea personală a lui Michael Jackson în perioada 1999-2009, face o serie de dezvăluiri din viaţa megastarului. Fostul bodyguard al artistului susţine că Michael nu a murit din cauza unei vieţi agitate de star, ci cuprins de paranoia că toţi cei din jur îi vor răul.
Fiddes, antrenor de arte marţiale şi antreprenor, susţine că Michael Jackson îşi pierduse încrederea în toţi oamenii din cauza acuzaţiilor de pedofilie lansate de unii dintre foştii săi protejaţi.
Fostul bodyguard a dezvăluit pentru Daily Star că Michael Jackson nu a mai fost acelaşi om după cel de-al doilea proces de pedofilie, intentat Gavin Arvizo, care avea 13 ani în momentul în care susţine că a fost molestat.
După 6 luni de proces, Michael a fost găsit nevinovat, însă megastarul a fost devastat de publicitatea negativă din jurul cazului.
„După verdict a fost foarte clar că el nu va mai fi capabil să pocnească din degete şi să fie din nou Michael Jackson”, spune fostul lui bodyguard pentru sursa citată.
Matt Fiddes susţine că Michael nu a mai fost om după acel proces. Nu mânca, nu se odihnea şi avea mereu nevoie de medicamente şi tot soiul de substanţe pentru a se putea detaşa de oprobriul public, scrie protv.ro
-
Surpriză imensă: Pentru prima dată într-un articol din revista americană Forbes se dezvăluie cât deţine Daniel Dines, programatorul minune din România, din afacerea UiPath: 20%, ceea ce înseamnă că la ultima evaluare el are 1,4 miliarde de dolari
Daniel Dines, fondatorul UiPath – cel mai valoros start-up de IT pornit din România – are o participaţie de 20% din companie, dezvăluie revista americană Forbes în cadrul unui material amplu dedicat românului, sub titlul “De la comunism la programare: cum a ajuns Daniel Dines – de la compania de 7 mld. $ UiPath – primul miliardar al lumii din boţi”.
Dacă Dines deţine 20%, la ultima evaluare a companiei de 7 mld. dolari, rezultă că programatorul minune, care a pornit din Oneşti-Bacău, are 1,4 mld. dolari, cel puţin pe hârtie.
Dines a povestit revistei că a declinat o ofertă de a primi o finanţare de un miliard de dolari de la gigantul japonez Softbank pentru că nu era de acord cu condiţiile impuse de investitor, refuzul fiindu-i comunicat direct miliardarului Masayoshi Son, pe durata unei întâlniri din Tokyo. Dines a fost convocat la întâlnirea din Tokio din vacanţa pe care o petrecea pe Costa de Azur în Franţa.
“I-am spus lui Masa (Masayoshi Son) că este binevenit în companie dar poate investi doar o sumă limitată”, a povestit Dines revistei Forbes. După acest refuz – provocat de faptul că poziţia sa ar fi fost diluată iar Softbank ar fi controlat boardul peste pragul pe care el îl considera “confortabil”, UiPath a ales o finanţare de la fondul gigantului american Google şi de la celebrul fond de investiţii Sequoia care a evaluat compania la 3 miliarde de dolari.
-
Cel mai bogat bucătar din lume NU VREA să îşi lase averea copiilor săi. „Averea mea nu va fi lăsată pur şi simplu copiilor, doar pentru simplul motiv că nu vreau să fie răsfăţaţi”
Gordon Ramsay, chef cunoscut pentru restaurantele sale cu multe stele Michelin şi show-urile televizate, a spus că nu îşi va lăsa averea de milioane de lire sterline copiilor săi, care, după dezvăluirile lui, nu au voie să stea cu el la first class sau să mănânce în restaurante sale.
Ramsay a declarat că le va da copiilor săi doar 25% din banii pentru un apartament pentru că îşi doreşte ca aceştia „să lucreze din greu“ pentru lucrurile lor. Chef-ul, în vârstă de 52 de ani, a mai spus: „Averea mea nu va fi lăsată pur şi simplu copiilor, doar pentru simplul motiv că nu vreau să fie răsfăţaţi”.
„Ultima dată când am fost la Royal Hospital Road, restaurantul din Chelsea, a fost la ziua fiicei mele Megan, când a împlinit 16 ani. A fost prima dată când am mâncat aici împreună cu copiii. De asemenea, nu au stat niciodată cu noi la first class. Nu au muncit până acum atât de mult încât să îşi permită asta, iar acestea sunt nişte lucruri pe care le apreciezi altfel după ce ai muncit pentru ele”, a mai spus acesta.
Domnul Ramsay s-a născut în Scoţia şi a avut un tată violet şi alcoolic, după spusele sale. La 42 de ani s-a căsătorit cu Tana, iar cei doi au patru copii împreună. „Nu pot spune că stau şapte nopţi pe săptămână acasă să gătesc cu copii. Ce am încercat să îi învăţ şi pe ei este, însă, munca etică. Aşadar, timpul nostru împreună este limitat, dar este de calitate”, a declarat chef-ul.
În 2016 a câştigat la fel de mult ca Beyonce, anume 54 de milioane de dolari, ambii clasându-se pe locul 34 al celor mai bogate 100 de vedete din lume.
Acesta câştigă zeci de milioane de dolari din cele 25 de restaurante pe care le deţine. 7 din cele 25 de restaurante au stele Michelin. Ramsay a creat un imperiu şi în televiziune cu ajutorul a trei hituri- Hells Kitchen, MasterChef şi MasterChef Junior. Cele trei show-uri au ratinguri mari, iar Ramsay are un salariu de 400,000 de dolari per episod (51 de episoade pe an înseamnă o sumă importantă). De asemenea, acesta a scris mai multe cărţi de bucate care se vând foarte bine.