BusinessMagazin

Tag: costume

  • Antreprenoarea care a făcut din tradiţionalele ii o afacere de 30.000 de euro

    „Îmi petreceam vacanţele de vară la bunicii mei şi îmi amintesc cu mult drag odăile frumos împodobite cu vechi obiecte de artă populară, scoarţe, carpete, ştergare ţesute la război şi vopsite cu pigmenţi naturali, feţe de masă şi costume naţionale, ce păreau pictate cu ajutorul acului şi al aţei.

    Mai erau şi atelierele de lucru manual de la şcoală, unde ţeseam la gherghef şi, nu în ultimul rând, mama mea, care purta rochii elegante din mătase sau alte materiale naturale, cu croieli inspirate din portul nostru, ii stilizate, mantouri din stofă cu motive româneşti cusute în casă, coşuri şi accesorii lucrate de meşteri populari“, descrie Mihaela Iuliana Dumitrescu motivele pentru care s-a lansat în proiectul La Blouse Roumaine-Demetria, unul dintre primele ateliere producătoare de ii, costume populare şi rochii stilizate de pe piaţa locală, înfiinţat în urmă cu un deceniu, care îşi comercializează produsele prin intermediul unui site dedicat.

    Dacă investiţia iniţială a fost de 5.000 de dolari, spune că acesteia i s-au adăugat de-a lungul timpului alte investiţii în utilaje noi şi performante, softuri avansate, cât şi materiale de calitate. Dumitrescu consideră anii petrecuţi în dezvoltarea proiectului La Blouse Roumaine-Demetria drept ani de ucenicie în care a învăţat alături de colegele ei, cu „paşi mici, dar siguri“, tainele produselor româneşti, prin ore de lucru în atelier, dar şi acasă, în weeken-duri, cât şi în concediile în care îşi nota idei, schiţe, combinaţii de culori. În prezent, echipa este formată din 13 fete, la care se adaugă şi colaboratorii din diverse proiecte.

    Toate articolele sunt lucrate în atelierul propriu din Bucureşti, Dumitrescu fiind cea care realizează prototipurile, etapă despre care spune că este cea mai plăcută parte a activităţii sale. Preţurile sunt stabilite în funcţie de complexitatea modelelor, broderiilor sau preţiozităţii materialelor folosite. Astfel, o bluză din pânză topită costă 250 de lei, dacă este din voal de mătase poate ajunge la 400-700 de lei, iar rochiile din mătase naturală şi inserţii de dantele preţioase au preţuri cuprinse între 700 şi 1.500 de lei.

    Spune că, în cazul businessului propriu, îmbinarea dintre contemporaneitate şi tradiţie a funcţionat simplu: a prezentat pe pagina de Facebook tot ceea ce lucra, iar aprecierile au apărut în scurt timp. „Primim zilnic zeci de mesaje pozitive de la prieteni de pretutindeni, iar pagina noastră are peste o sută de mii de fani“, explică Dumitrescu, care depăşise săptămâna trecută 120.000 de like-uri pe pagina dedicată atelierului.

    Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, SC Creativ Moda SRL, firma sub care operează La Blouse Roumaine-Demetria, înregistra venituri de aproximativ 154.698 lei în 2012 (circa 35.000 de euro), ultimul pentru care există informaţii publice disponibile.

     

  • Louis Purple a inaugurat primul magazin din Bucuresti

    Strategia companiei presupune dezvoltarea unui lanţ de magazine care să funcţioneze în sistem de retail, notează un comunicat de presă. “Obiectivul nostru este ca până în 2016 să devenim primul vânzător de costume. Ne gândim să deschidem între 8 şi 10 magazine, următoarele locaţii fiind inaugurate în septembrie 2015 şi în februarie 2016”, a declarat Gerard Losson, proprietar al brandului Louis Purple.

    Gama de produse “ready to wear” Louis Purple include articole din gama business sau smart casual, precum şi ţinute de ceremonie. Magazinul va avea şi o zonă “made-to-measure”.

    Producătorul de costume Formens din Botoşani a ajuns la finalul anului 2013 la afaceri de 37,6 milioane euro, cu 16% peste nivelul din 2012 şi de aproape 2,5 ori mai mari decât în 2008, ultimul an de boom economic, potrivit informaţiilor publice pe site-ul Ministerului de Finanţe. Fabrica Formens din Botoşani, deschisă în 1999, produce astăzi 700.000 de costume pe an pentru 32 de ţări.

  • Louis Purple a inaugurat primul magazin din Bucuresti

    Strategia companiei presupune dezvoltarea unui lanţ de magazine care să funcţioneze în sistem de retail, notează un comunicat de presă. “Obiectivul nostru este ca până în 2016 să devenim primul vânzător de costume. Ne gândim să deschidem între 8 şi 10 magazine, următoarele locaţii fiind inaugurate în septembrie 2015 şi în februarie 2016”, a declarat Gerard Losson, proprietar al brandului Louis Purple.

    Gama de produse “ready to wear” Louis Purple include articole din gama business sau smart casual, precum şi ţinute de ceremonie. Magazinul va avea şi o zonă “made-to-measure”.

    Producătorul de costume Formens din Botoşani a ajuns la finalul anului 2013 la afaceri de 37,6 milioane euro, cu 16% peste nivelul din 2012 şi de aproape 2,5 ori mai mari decât în 2008, ultimul an de boom economic, potrivit informaţiilor publice pe site-ul Ministerului de Finanţe. Fabrica Formens din Botoşani, deschisă în 1999, produce astăzi 700.000 de costume pe an pentru 32 de ţări.

  • Un francez şi-a făcut o afacere de 40 de milioane de euro cu 1.000 de angajaţi din cel mai sărac judeţ al Moldovei

    Gerard Losson s-a născut în urmă cu 46 de ani într-o familie de agricultori francezi, dar nu a dus mai departe tradiţia agricolă a familiei, mai ales că şi părinţii l-au încurajat să facă mai mult. A decis să meargă la facultate, să devină inginer textilist de meserie şi încă de la absolvire a lucrat în domeniu pentru o firmă franceză. Jobul pe care l-a avut timp de trei ani l-a purtat în SUA, China sau Coreea, dar în 1993, când industria de textile din Franţa a început să cedeze la presiunea pieţelor mai ieftine, mai ales pe nişa pentru bărbaţi, Losson a decis să folosească spiritul antreprenorial din familia sa şi să pornească un business.

    L-a cooptat pe fostul său coleg de cameră din facultate (Thomas) care avea experienţă ca buyer de costume şi au început afacerea cu textile în afara graniţelor Franţei, întâi în Portugalia şi apoi în Tunisia, dar costurile erau prea mari, iar tunisienii nu aveau tradiţie în confecţii.

    Apoi au vizitat România pentru prima dată, în 1997, şi au ales să rămână aici şi să facă afaceri. Sunt în România şi acum. „Am ajuns pe aeroportul din Otopeni şi m-am îndreptat direct către zona de nord, către Botoşani, căci ştiam că judeţul are o mare tradiţie în industria textilă şi că încă sunt oameni care mai ştiu această meserie. Din anii ’80 Franţa avea o legătură cu Botoşaniul prin firmele care cumpărau ţesături de aici“, spune Gerard Losson.

    Iniţial, cei doi francezi erau intermediari care preluau comenzi de la jucători din Franţa şi le plasau la textilierii locali. În 1999 compania deschisă de ei în Botoşani avea afaceri de 15 milioane de euro, cu 12 angajaţi, motiv pentru care ofertele de cumpărare de la investitori străini, francezi în special, nu au întârziat să apară. Dar fiecare a fost refuzată de Gerard Losson pentru că nu i-a plăcut niciodată să lucreze pentru alţii şi mai ales în entităţi organizaţionale prea stricte.

    Propunerile făcute de investitori i-au dat însă o idee – să renunţe la activitatea de intermediere şi să devină producători. Astfel, au înfiinţat prima lor companie de producţie din România şi în 1999 au cumpărat primii câţiva mii de metri pătraţi dintr-o fostă filatură din Botoşani – astăzi „inima şi creierul“ businessului Formens. Au utilat fabrica din Botoşani cu echipamente cumpărate la licitaţie în Franţa, de la foste fabrici care se închiseseră. „La nici 30 de ani ne aflam la o licitaţie cu oameni care aveau mult mai multă vechime ca noi în industrie şi cumpăram tot din fostele fabrici. Am plecat de acolo cu 27 de tiruri de echipamente.“

    Producţia fabricii a început în primăvara anului 2000, iar doi ani mai târziu au deschis o altă fabrică la Dărăban, pentru care au folosit aceeaşi reţetă de utilare, dar de data aceasta cu echipamente provenite din fabrici scoţiene. Gerard Losson avea pe atunci 33 de ani şi 1.250 de angajaţi în cele două fabrici.

    După alţi trei ani verişorul lui Thomas (partenerul său de afaceri), care avea şi el o fabrică de confecţii în Botoşani în care lucrau 400 de oameni, le-a propus să-şi unească forţele într-un singur grup. Deja-vu: Losson a refuzat iar oferta, ceea ce a dus la separarea de asociatul său. Gerard Losson a rămas cu fabrica de la Botoşani, iar Thomas cu cea de la Dărăban pe care a alipit-o businessului pe care îl avea verişorul său în România.

    Practic, ceea ce astăzi se numeşte Formens a luat naştere în 2005, când cei doi francezi care au venit împreună în România au ales să o ia pe drumuri diferite.

    „Eu am avut atunci altă viziune. În 2005 piaţa a fost liberalizată şi toată industria de costume pentru bărbaţi din Europa Centrală a murit. În doi ani s-au desfiinţat sute de mii de locuri de muncă şi pentru a nu fi afectaţi de această criză eu mi-am dorit să ne îndreptăm şi spre nişa «made to measure» pentru că nu mai puteam ţine pieptul doar cu serii mari şi fără valoare adăugată“, explică Losson. Aşa că toţi banii pe care i-a câştigat în 2005 i-a investit în echipamente mai bune şi a început să caute clienţi care să aibă nevoie de serii mai mici de costume, dar la o calitate mai bună.

    Linia made to measure a fost însă lansată abia în 2010, când Losson a adus un director tehnic francez, care rămăsese fără loc de muncă după prăbuşirea industriei din Franţa.

  • Lipsit de promovarea agresivă asigurată de un sponsor, un vicepreşedinte de la Google în vârstă de 57 de ani spulberă mediatizatul record de săritură în gol al austriacului Baumgarden

    Vineri 24 octombrie Alan Eustace s-a paraşutat de la 41.425 de metri, şi a doborât recordul stabilit de Baumgartner, care, pe 14 octombrie 2012 a sărit de la 39.014 metri.

    Eustace a purtat un costum spaţial presurizat conceput de compania ILC Dover, furnizorul de costume al NASA pentru echipele de astronauţi de pe Staţia Spaţială Internaţională şi o paraşută, pentru a supravieţui căderii supersonice. El a fost urcat în stratosferă, de la aeroportul din Roswell, New Mexico, cu ajutorul unui sistem de baloane cu heliu, folosite la altitudine înaltă.

    Urcarea a durat două ore şi jumătate, iar căderea circa 4 minute şi jumătate înainte de deschiderera paraşutei. Eustace a aterizat la aproximativ 100 de kilometri depărtare de aeroport, la 15 minute de la debutul saltului. Înainte de a-şi deschide paraşuta, paraşutistul a atins în cădere liberă viteza maximă de 1.320 de kilometri pe oră.

    Pilot şi paraşutist veteran, Alan Eustace a stabilit şi recordul pentru Statele Unite de viteză în cădere liberă în timpul misiunii StratEx.

    Eustace este al doilea om din lume care a depăşit în cădere liberă viteza sunetului, după austriacul Felix Baumgarter.
    Proiectul a fost realizat de echipa Paragon StratEx pentru a testa tehnologii de realizare a costumelor spaţiale destinate unor misiuni variate, printre care se numără explorarea stratosferei, cercetarea supersonică, tehnicile de salvare de urgenţă pentru astronauţi şi zborurile comerciale.

    “A fost uimitor”, a spus Eustace pentru The New York Times. “A fost frumos. Puteai vedea întunecimea spaţiului şi puteai vedea straturile atmosferei aşa cum nu le-am mai văzut până acum”, a povestit Eustace după saltul său.
    Alan Eustace este Senior Vice President al departamentul de cercetare al Google.

    Saltul supersonic realizat de Eustace a fost o mare surpriză, proiectul fiind pregătit în secret, timp de trei ani, împreună cu Paragon Space Development Corp. şi echipa sa.

    Spre deosebire de saltul lui Alan Eustace, proiectul “Red Bull Stratos” – prin care Felix Baumgartner a stabilit recordul mondial, devenind prima persoană din lume care a depăşit viteza sunetului, fără a se afla într-un avion – a fost extrem de mediatizat, săritura austriacului fiind transmisă în direct pe internet şi posturi de televiziune. Diferenţele se văd în numărul de accesări – pe YouTube saltul lui Eustace a fost urmărit de cel mult un milion şi jumătate de oameni. Saltul austriacului a înregistrat cote mult mai mari, iare în doi ani s-au strâns în jur de 50 de milioane de accesări.

    Felix Baumgartner a urcat în stratosferă într-o capsulă presurizată, trasă de un balon uriaş cu heliu, după care a fost în cădere liberă timp de peste patru minute.

    Alan Eustace este fiul unui inginer care a lucrat la compania aeronautică- Martin Marietta. Student fiind, a vândut popcorn şi a lucrat la Disney World. A înfiinţat un start-up în Silicon Valley şi a lucrat pentru Compaq şi HP. A venit la Google în 2002. Este milionar: doar în 2011 a primit un bonus de 10 milioane de dolari, pentru activitatea sa. 

     

  • Cele mai scumpe produse de lenjerie intimă sunt produse în Elveţia

    Nu este o firmă atât de cunoscută, însă este respectată de toţi cei care îi cumpără produsele. Compania elveţiană, ce a început producţia acum mai bine de 100 de ani, este recunoscută pentru calitatea impecabilă a lenjeriei intime pe care o produce. Fără inserţii de bijuterii sau diamante, ci doar prin textilele de cea mai bună calitate folosite, Zimmerli a ajuns să poată cere peste 100 de dolari pentru o pereche de boxeri.

    Povestea a început în anul 1871, atunci când profesoara Pauline Zimmerli a intrt într-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar. Afacerea soţului intrase în faliment, iar familia se confrunta cu lipsa unei surse constante de venit. Astfel, Pauline a decis să investească ultimii bani într-o maşină de cusut de ultimă generaţie patentată cu doar câţiva ani în urmă în Statele Unite.

    Zimmerli a lucrat aproape non-stop, confecţionând între 12 şi 18 perechi de şosete zilnic; în foarte scurt timp, a devenit cunoscută în mica localitate datorită calităţii excelente a produselor sale.

    Pe măsură ce anii au trecut, Zimmerli a început să producă tot mai multe obiecte, concentrându-se într-un final pe lenjeria intimă. A devenit o companie de lux fără a investi vreun ban în crearea brandului; faptul că mai multe vedete au ales să cumpere produsele companiei elveţiene a ajutat acest proces.

    Produsele Zimmerli sunt purtate de actori precum Sylvester Stallone, Bruce Willis, Joaquin Phoenix, Jamie Foxx sau Hugh Jackman şi au apărut în filme precum “Rocky”, “Walk the line” sau mai recentul “Wolverine”.

  • Prima vizită în România a unui premier chinez după 19 ani: Li Keqiang a ajuns la Bucureşti şi a fost aşteptat de Ponta la aeroport

     Premierul român l-a întâmpinat la scara avionului pe prim-ministrul chinez. Li Keqiang a fost primit cu pâine şi sare de doi tineri îmbrăcaţi în costume naţionale româneşti.

    Apoi, garda de onoare a intonat imnurile de stat.

    Cei doi şefi de guvern vor merge împreună la Palatul Victoria, unde vor avea o discuţie legată de stadiul relaţiilor politice şi economice dintre cele două state şi vor asista la semnarea mai multor documente de cooperare bilaterală în domeniile energiei, sanitar-veterinar, industrial, societăţii informaţionale şi culturii.

    Va fi adoptată şi o Declaraţie comună a Guvernului României şi Guvernului Republicii Populare Chineze privind aprofundarea cooperării bilaterale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai bizare poze ale anului 2013 – GALERIE FOTO

  • Toamna asta se poartă ecosez (FOTO)

    Astfel, modelul clasic al casei regale scoţiene Stewart, a cărei principală culoare este roşul, se regăseşte în creaţiile casei italiene de modă Moschino, care propune smochinguri pentru femei, costume de călărie sau rochii gogoşar din material ecosez. Chanel, Celine sau MSGM au în colecţii propriile interpretări ale carourilor scoţiene, iar Comme des Garçons a decorat până şi genţi cu bucăţi de material ecosez.

    Creatoarea Stella McCartney a inclus în colecţia sa o gamă de jachete şi paltoane ecosez, în timp ce la Clements Ribeiro combină stofa cu acest model cu dantelă. Şi colecţia McQ de la casa Alexander McQueen include rochii sau tricouri ecosez ce amintesc de modele anterioare create de regretatul designer.

  • Târgovişteanul de 27 de ani care face zeci de mii de euro din cămăşi

    Gabriel Bespoke a început în 2010, datorită unei necesităţI a antreprenorului: “Îmi era foarte greu să găsesc cămăşi care să se potrivească”. A început să creeze cămăşI la comandă, mai întâI pentru prieteni, dar apoi şI pentru alţI clienţI, după o investiţie de 10.000 de euro. Printre principalele dificultăţI a fost găsirea unui croitor care să facă ce dorea, iar apoi să găsească ţesăturile potrivite. DeşI a căutat în mai multe zone ale ţării, nu a găsit materiale la calitatea la care îşi dorea în România, prin urmare lucrează cu ţesături importate din  Italia, Spania şI Bulgaria. Anul acesta, afacerea a fost extinsă, iar Ioniţă a început să producă şI costume la comandă. Dacă în 2012 au ajuns la o cifră de afaceri de 15.000 de euro, el speră astfel să ajungă anul acesta la 40.000 de euro.

    Printre clienţi, antreprenorul identifică două categorii: cei care vin să îşI cumpere haine pentru ocazii speciale şI cei care vin pentru că natura muncii îi obligă să poarte foarte des costum. Ambele categorii îi aduc circa 30 de clienţI lunar, cu venituri medii. Cămăşile pornesc de la un preţ 90 de euro, iar costumele variază între 350 şI 800 de euro, bonul mediu fiind de circa 420 de euro. În general, clienţii vin cu un buget stabilit, dar au existat şI excepţii. Ioniţă îşI aminteşte de un domn “care apare des la televizor” şi care a comandat opt costume la o singură comandă.

    Răzvan Gabriel Ioniţă are studii de  inginerie, dar nu a profesat niciodată. După ce a lucrat patru ani în cadrul Tarom şI un an la Serviciul Auto Român, în departamentele de achiziţii ale acestora, a hotărât să se dedice afacerii cu haine bespoke. Nu pentru că avea prea multe comenzi, ci dimpotrivă, “comenzile nu veneau şI asta m-a determinat să renunţ la restul”.

    S-a dedicat astfel afacerii cu haine, cu scopul de a-I ajuta pe oameni să se îmbrace bine: ”Să ai o imagine impecabilă înseamnă să te educi, să înţelegi ce te avantajează, să ai suficientă încredere în tine încât să porţI şI haine pe care alţii nu le-ar purta. Dar mai ales, înseamnă să te respecţI pe tine şI pe ceilalţI”.