BusinessMagazin

Tag: copilarie

  • Noi metode de a fura din banii publici? Ce LUCRURI INUTILE a construit un PREŞEDINTE în satul natal cheltuind milioane de euro

    Din funcţia de premier, Orban şi-a făcut din clubul tinereţii o forţă de dezvoltare a fotbalului maghiar. A construit în satul copilăriei un stadion de fotbal extravagant, o operă de artă costisitoare şi scump de întreţinut. A vrut şi o linie de tren care să lege satul copilăriei de un alt sat apropiat şi a construit-o, cu bani europeni. Stadionul ”sătesc“ are o capacitate dublă în comparaţie cu populaţia satului. În prima lună de funcţionare, linia de tren a atras turişti cât să-i numeri pe degete.

    Unii compară proiectele de dezvoltare din satul copilăriei lui Orban cu ambiţiile lui Ceauşescu de a face din Scorniceşti un monument al dezvoltării socialiste. Şi Scorniceştiul are un stadion de fotbal, care acum 30 de ani rivaliza cu cea mai mare arenă a ţării. Acum construcţia este o ruină.

    Ambiţiile lui Orban, şi banii europeni cheltuiţi pentru ele, au atras atenţia Parlamentului European şi a biroului antifraudă al Uniunii Europene. Revista Politico povesteşte un episod din ancheta europarlamentarilor.

    O excursie de rutină în Ungaria a unor europarlamentari responsabili cu supravegherea cheltuirii fondurile UE a devenit o sursă de tensiune între Budapesta şi Bruxelles.

    Membrii Comisiei de control bugetar a Parlamentului European, organism însărcinat cu asigurarea că banii contribuabililor UE sunt folosiţi în spiritul principiilor UE, s-au dus luna trecută în Ungaria pentru a vizita mai multe proiecte finanţate de blocul comunitar.

    Însă decizia lor de a vizita o cale ferată care leagă două sate cu o importanţă aparte pentru premierul Viktor Orban – care şi-a petrecut primii 14 ani din viaţă acolo – a înfuriat guvernul, care i-a acuzat pe eurodeputaţi că încearcă să se amestece în politica maghiară înainte de alegerile din primăvară.

    ”Mi se pare deosebit de scandalos că dintre mii de investiţii cofinanţate se întâmplă să alegeţi să examinaţi un proiect implementat în satul primului-ministru al Ungariei“, i-a scris lui Ingeborg Grässle, eurodeputatul care conduce comisia parlamentară, János Lázár, şeful de personal al lui Orbán. Lázár este unul dintre cei mai de încredere locotenenţi ai premierului. El a criticat faptul că delegaţia şi-a ales propriile obiective pentru vizită în loc să urmeze lista sugerată de guvern. I-a dat ordin şi ambasadorului Ungariei la UE să intervină pentru a o convinge pe Grässle să-şi schimbe obiectivele. Lázár este responsabil cu distribuirea fondurilor UE din 2014.

    Atunci când Grässle a condus ultima dată o misiune de anchetă în Ungaria, în 2011, ministerul pentru dezvoltare naţională al Ungariei a organizat o petrecere în onoarea delegaţiei sale. Grässle este europarlamentar din 2004 şi se presupune că este foarte influentă. Ea pune accent în special pe transparenţă şi responsabilitate. Şase ani mai târziu, nemţoaica a venit fără invitaţii de la partid, deşi politic face parte din aceeaşi familie cu Orbán – Partidul Popular European. Mesajul lui Lázár n-a impresionat-o.

    Era într-o marţi dimineaţa când Grässle şi alţi opt deputaţi europeni au pornit să viziteze calea ferată uşoară din Valea Válului, la nici o oră de mers, spre vest, de Budapesta. Uniunea Europeană a contribuit cu  2 milioane de euro (aproximativ două treimi din costuri) la finanţarea căii ferate de doar 5,7 kilometri care leagă satele Felcsút şi Alcsútdoboz.

    Felcsút, cu o populaţie de 1.600 de locuitori, este locul în care Orbán a crescut şi unde are o casă de vacanţă. De asemenea, satul găzduieşte un stadion de fotbal de 3.500 de locuri (adică mai mult decât dublul populaţiei din Felcsút). Satul Alcsútdoboz are o populaţie de aproximativ 1.400 de locuitori. Stadionul – Pancho Arena – se află chiar peste drum de nou construita casă de vacanţă a lui Orban.

    Criticii liderului maghiar spun că linia ferată este doar un proiect realizat din vanitate, aproape imposibil de folosit. Guvernul se justifică spunând că este o modalitate utilă de a stimula turismul.

    În timp ce mergea pe câmp pentru a ajunge la trenul cu două vagoane – adus special pentru europarlamentari, pentru că în mod normal în septembrie merge doar după-amiaza – Grässle a oprit pentru a face o fotografie activiştilor din opoziţie care fluturau un semn pe care se putea citi: ”Viktor Orbán a devenit cel mai bogat maghiar prin furtul banilor contribuabililor din UE. Orbán este hoţul, nu poporul maghiar!“.

    Criticile puternice aduse vizitei sale au atras nu doar atenţia protestatarilor, ci şi a eurodeputaţilor care nu intenţionau să meargă în această călătorie.

    ”I-a făcut pe unii dintre membrii comisiei să ridice din sprâncene, spunându-şi că ar putea fi ceva putred la mijloc dacă autorităţile maghiare au o problemă cu venirea lor în control“, a povestit un oficial din parlament, care a vorbit sub condiţia anonimatului.

    Proiectul feroviar a fost ales pentru că este ”o chestiune dezbătută în presa maghiară, unde este pusă sub semnul îndoielii utilitatea proiectului. Lumea se întreabă dacă banii UE au fost cheltuiţi pe ceva necesar“, a adăugat sursa citată.

    În copilăria lui Orban linia de tren cu ecartament îngust încă era circulată, dar din cauza traficului insuficient compania feroviară de stat MAV a închis-o undeva prin anii 1970.

  • Cum au ajuns IDOLII unei generaţii SĂRACI şi cu slujbe obişnuite

    AMANDA BYNES

    Amanda Bynes a fost, cândva, în copilărie, o senzaţie a marilor ecrane. Din păcate, odată ce a crescut, a ieşit din lumina reflectoarelor. După ce s-a luptat cu legea şi cu abuzul de substanţe interzise, Bynes pretinde că lucrează în domeniul modei.

    TOM SELLEK

    Deşi mai activează rareori în meseria care l-a consacrat, Selleck s-a retras într-o fermă de 60 hectare, unde vrea să-şi construiască o fermă de avocado de 20 de acri. Actorul a declarat că munca  la fermă i-a permis să găsească în sfârşit un echilibru după o carieră destul de stresantă.

    LIAM GALLAGHER

    După ce fratele său, Noel, a părăsit Oasis pentru a urma o carieră solo, Liam a pus bazele trupei Beady Eye, care şi-a aflat sfârşitul după doar două albume. Astăzi, Liam conduce un brand de haine destul de profitabil în Londra, numit Pretty Green.

    TONY DANZA

    Vedeta din Taxi şi Who’s the Boss este acum profesor de limba engleză la Philadelphia North-East High School. Cui nu i-ar plăcea să fie elevul său?

    CHRIS OWEN

    În ciuda succesului filmului American Pie, Chris Owen nu şi-a consolidat o carieră în domeniu. Astăzi, el este chelner la un restaurant de sushi şi are mai puţin de 100 de urmăritori pe Twitter.

    JESSICA SIERRA

    Jessica Sierra, consacrată prin intermediul American Idol, a trebuit să-şi ia un job în plus, la un cunoscut lanţ de fast-food american,  pentru a-şi putea plăti facturile.

    VANILLA ICE

    Când cariera sa a început să o ia pe o pantă descendentă, Vanilla Ice a decis să pună bazele unui site imobiliar. Acum activează ca investitor imobiliar şi îi învaţă pe alţii cum să facă profit din vânzarea de locuinţe.

    M.C. HAMMER

    După ce a acumulat datorii de 13 milioane de dolari şi s-a declarat falit, Hammer şi-a luat viaţa de la capăt. În prezent oficiază nunţi, dezvoltă aplicaţii iPad şi predă despre noile tendinţe din media la universităţile din Ivy League.

    TARAN NOAH SMITH

    Cunoscut drept „copilul urât” din sitcomului Home Improvement, la 17 ani Smith s-a certat cu părinţii pentru că şi-au cumpărat o casă destul de scumpă din economiile lui strânse cu greu. I-a dat în judecată, s-a căsătorit cu o femeie ce i-ar putea fi mamă şi a investiti banii obţinuţi în proces într-o fermă şi un serviciu de catering.

    FREDDIE PRINZE

    Freddie şi-a schimbat traseul carierei de câteva ori, el fiind cunoscut mai întâi datorită filmelor She’s All That şi I Know What You Did Last Summer, unde a întâlnit-o şi pe soţia sa,  Sarah Michelle Gellar. După ce a lucrat ca regizor şi producător pentru WWE, Freddie şi-a lansat prima carte de bucate, în 2016, numită Back To The Kitchen.

    DANNY LLOYD

    Avea doar 5 ani când a jucat în The Shining. După ce a fost lansat filmul, Danny a renunţat la actorie şi astăzi este profesor de biologie în Kentucky.

  • “Cenuşăreasa” modernă: în copilărie căuta prin tomberoane, iar acum are propria afacere de succes

    După o copilărie agitată, în care a fost nevoită la un moment dat să caute prin tomberoanele din Rio de Janeiro, Sandra Passos a reuşit să îşi construiască o carieră în modelling şi chiar să pună bazele propriei sale agenţii. Tatăl său creştea porci şi căuta prin lucrurile aruncate de alţii, iar Sandra Passos era mereu alături de el. Încurajată de mama sa, tânăra a participat la mai multe concursuri de modă, iar la vârsta de 16 ani avea deja contracte cu mai multe agenţii de recrutare.

    În prezent, ea lucrează cu alte tinere care vor să înveţe secretele meseriei şi intenţionează să le ia pe acestea în China, la Guangzhou, acolo unde este sediul agenţiei. Scopul este de a aduce ceva nou pe piaţa din China, acolo unde modelele de culoare şi cele supraponderale sunt încă o raritate.

    “Procesul meu de selecţie nu are nicio legătură cu standardele industriei, care cer ca fetele să fie înalte, slabe şi cu ochi albaştri”, a povestit Passos celor de la Daily Mail. “Înţeleg că în China ideea de frumuseţe e una foarte strictă, dar încercăm să schimbăm acest lucru.”

  • “Cenuşăreasa” modernă: în copilărie căuta prin tomberoane, iar acum are propria afacere de succes

    După o copilărie agitată, în care a fost nevoită la un moment dat să caute prin tomberoanele din Rio de Janeiro, Sandra Passos a reuşit să îşi construiască o carieră în modelling şi chiar să pună bazele propriei sale agenţii. Tatăl său creştea porci şi căuta prin lucrurile aruncate de alţii, iar Sandra Passos era mereu alături de el. Încurajată de mama sa, tânăra a participat la mai multe concursuri de modă, iar la vârsta de 16 ani avea deja contracte cu mai multe agenţii de recrutare.

    În prezent, ea lucrează cu alte tinere care vor să înveţe secretele meseriei şi intenţionează să le ia pe acestea în China, la Guangzhou, acolo unde este sediul agenţiei. Scopul este de a aduce ceva nou pe piaţa din China, acolo unde modelele de culoare şi cele supraponderale sunt încă o raritate.

    “Procesul meu de selecţie nu are nicio legătură cu standardele industriei, care cer ca fetele să fie înalte, slabe şi cu ochi albaştri”, a povestit Passos celor de la Daily Mail. “Înţeleg că în China ideea de frumuseţe e una foarte strictă, dar încercăm să schimbăm acest lucru.”

  • Oraşe de hârtie

    Inco Matsui, de origine din Osaka, s-a apucat să realizeze machete ale unor oraşe cunoscute ale lumii în 2006, preferând hârtia pentru a se deosebi de alţi artişti şi pentru căldura şi delicateţea pe care aceasta le transmite.

    Printre cele mai cunoscute oraşe de hârtie ale sale sunt Tokio, pe care l-a confecţionat pe baza amintirilor din copilărie ca să le ofere posibilitatea celor care nu l-au cunoscut să-l vadă aşa cum arăta în trecut, petrecând la lucru circa şase luni, oraşul să natal, Osaka, sau New York, oraşul în care locuieşte.

  • Trăia într-un apartament de 10 milioane de dolari, avea o menajeră şi valet, iar acum doarme în parc. Cum a fost posibil

    Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.

    Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.

    Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.

    În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.

    După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.

    Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.

  • Povestea refugiatului care a creat o afacere de 280 de milioane de lire sterline şi 3.500 de locuri de muncă

    Toate acestea s-au schimbat odată cu venirea la puterea a lui Idi Amin, în urma unei lovituri de stat din 1971. Regimul său avea să fie unul dintre cele mai sângeroase din istoria continentului african. “Acest om nebun a apărut într-o zi şi a spus că ugandezii veniţi din sudul Asiei sunt agenţi britanici şi trebuie ca ţara să scape de ei”, a povestit Ahluwalia celor de la CNN.

    Alături de familie, tânărul a reuşit să scape şi să ajungă în Marea Britanie. Deşi la început se înghesuiau în câţiva metri pătraţi, acesta era tărâmul făgăduinţei.

    Ahluwalia avea 19 ani atunci când a cumpărat un service auto din Londra. Trei decenii mai târziu, în 2011, el a vândut afacerea Euro Car Parts pentru 280 de milioane de lire sterline, creând între timp mii de locuri de muncă.

    Acum, când britanicii încearcă să limiteze tot mai mult numărul străinilor care intră în Regat, fostul refugiat vrea să le aducă aminte oamenilor de beneficiile economice ale imigrării.

    “Cred că acceptarea imigranţilor reprezintă coloana vertebrală a acestui stat, şi nu ar trebui să uităm asta niciodată”, concluzionează Ahluwalia.

  • Trăia într-un apartament de 10 milioane de dolari, avea o menajeră şi valet, iar acum doarme în parc. Cum a fost posibil

    Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.

    Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.

    Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.

    În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.

    După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.

    Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Medicul veterinar din Romania care a construit împreună cu prietena ei un brand de fashion de lux

    ”Numele de Akasha Asai a venit ca un joc de cuvinte cu inspiraţii orientale. Am pornit de la «Akasha», care este un nume de regină, şi am completat cu «Asai» pentru a-i oferi unicitate. Ne-am dorit un nume aparte, care să poată trece graniţele ţării, şi credem că am reuşit ce

    ne-am propus“, descrie Adela David modul în care a venit ideea denumirii brandului de fashion lansat anul acesta. Antreprenoarea a lansat atelierul Akasha Asai împreună cu Suzana Pleşca, prietena ei din copilărie, după ce ambele au avut parcursuri profesionale atipice. De altfel, Adela David povesteşte că nu şi-a imaginat niciodată că va avea într-o zi un atelier. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 2014, iar cariera ei a luat o altă turnură după ce a urmat un curs de design vestimentar în cadrul Atelierelor Ilbah.

    Nici pentru Suzana Pleşca drumul în industria modei nu a fost unul prestabilit: a absolvit Facultatea de Film, iar de profesie este fotograf. Cele două antreprenoare s-au împrietenit când erau copii: au făcut cunoştinţă la 14 ani, când Adela David s-a transferat la şcoala în care învăţa Suzana Pleşca. 17 ani mai târziu au ajuns să şi lucreze împreună, după ideea dezvoltării atelierului de design: ”Ideea înfiinţării atelierului a venit după multe nopţi de brainstorming în care am încercat să construim un plan care să includă pasiunea noastră pentru modă“. Aceasta a început să prindă contur după debutul Adelei David la Bucharest Fashion Week, unde a prezentat o colecţie formată din cinci rochii de seară. ”Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că îmi doresc o afacere care să-mi aparţină, un atelier în care să-mi pot transforma schiţele în realitate.“

    Primii paşi pe care i-au făcut în această direcţie, înainte de înfiinţarea legală a proiectului, au fost căutarea furnizorilor de materiale, deoarece voiau să fie sigure că vor găsi textilele potrivite pentru schiţele Adelei David. ”Am călătorit prin toată ţara căutând furnizori şi abia după ce ne-am asigurat de sursă şi de continuitatea aprovizionării cu materiale am înaintat procedurile legale necesare înfinţării unei societăţi.“ Investiţia iniţială, cumulată în jurul sumei de 20.000 de euro, a fost împărţită şi direcţionată către achiziţionarea materialelor şi către manopera rochiilor, iar restul banilor au fost distribuiţi atât pentru studioul de prezentare, cât şi pentru dotarea atelierului unde produc broderiile care, ulterior, sunt aplicate pe haine. ”Amortizarea investiţiei este o perspectivă mai îndepărtată faţă de obiectivele noastre actuale. Ne concentrăm pe dezvoltare şi creştere, aşa că am decis să reinvestim în acest an 80% din încasări. Ne putem gândi la amortizarea investiţiei abia după primii doi ani de activitate“, descrie Adela David aşteptările pe care le are în această privinţă. Pentru primul an de activitate, previzionează vânzări de peste 35.000 de euro.

    Cele două antreprenoare vizează un segment de piaţă format din cliente care au între 25 şi 45 de ani, cu carieră în mediul corporate şi care ocupă poziţii de management, de nivel mediu sau superior. Adela David îşi caracterizează clientele drept femei puternice şi independente care tind să aleagă piese clasice, elegante, dar care în acelaşi timp sunt aliniate cu trendurile internaţionale de modă. ”Călătoresc mult, preţuiesc întâlnirile sociale şi îşi doresc să arate întotdeauna impecabil. Femeia Akasha Asai acordă multă importanţă detaliilor şi este preocupată de calitatea hainelor pe care le poartă“, explică antreprenoarea.